educatie pentru sanatate si comunicarea in educatia pt sanatate

8/12/2019 Educatie Pentru Sanatate Si Comunicarea in Educatia Pt Sanatate

http://slidepdf.com/reader/full/educatie-pentru-sanatate-si-comunicarea-in-educatia-pt-sanatate 1/16

Educaţie pentru sănătateCultura generală, inclusiv cultura sănătăţii, se formează prin instrucţia generală a populaţiei în

setul continuu al generaţiilor. Această secvenţă a culturii generale, ce poartă titulatura specifică „desănătate”, mai este considerată şi azi ca fiind o activitate de bază şi obligatorie a serviciilor desănătate, în loc să fie apreciată ca o noţiune de „pregătire continuă”, de „educaţie premanentă”, de„perfecţionare” pe un fond pregătit general în sistemul instrucţiei publice a populaţiei.

Veriga principală pe care ar trebui să acţioneze serviciile de sănătate şi cele educaţionale

pentru a avea rezultate bune, pe termen scurt şi lung, privind îmbunătăţirea stării de sănătate apopulaţiei, este educaţia pentru sănătate.

Ca sistem care include conştiinţa stării de sănătate, procesul de predare/învăţare şi participarea,educaţia pentru sănătate are ca scop creşterea nivelului de cunoştinţe medicale ale populaţiei îndomeniul sanogenezei, protecţiei mediului şi prevenirii bolilor formarea şi dezvoltarea unor deprindericorecte care să promoveze sănătatea precum şi crearea unei poziţii active faţă de sănătatea individuală şide problemele sănătăţii publice, în sensul atragerii şi capacitării maselor la participarea activă în vederearealizării şi consolidării sănătăţii.

!edicul si asistentul este un educator de specialitate şi este normal să fie utilzat pentrucunoştinţele specifice în sistemul instrucţiei generale a populaţiei "la nivelul unei demnităţi financiareec#itabile pentru acţiunea de educator în cadrul elementelor $ducaţiei %aţionale&, educaţia pentrusănătate făc'nd parte din obligaţiile instrucţiei naţionale.

(upă C#. )ernez*+ieu şi !. )ervois, educaţia pentru sănătate îndeplineşte trei roluri, în funcţiede scopul urmărit-

♦ preventiv * temele de educaţie conţin'nd elemente de instrucţie a populaţiei pentru prevenireaîmbolnăvirilor

♦ constructiv de realizare a adeziunii opiniei publice în favoarea sănătăţii♦ curativ pentru educarea şi convingerea pacienţilor de a urma prescripţiile medicale.

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei generale, oramură a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă modern spreconţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii care să aibă un comportament sanogen şi în

formarea voinţei politice pentru acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sănătăţii.

$ducaţia pentru sănătate, la fel ca în celelalte ramuri ale culturii, trebuie să deţină un fondmaterial, fizic, care să stea la baza cuv'ntului cu rol educativ, ea avînd viabilitate doar atunci c'ndeprimarea teoretică este susţinută de un material adecvat cu caracter educativ şi cu aplicabilitate

practică.Educaţia pentru sănătate presupune acceptabilitate, respect reciproc, informare, miloace

pentru deprinderea diferitelor obiceiuri sanogene, cooperarea receptorilor, ea fiind totodată şi un drept alomului şi o obligaţie a societăţii, concretizată printr*o programă analitică şcolară anuală integrată

programei tuturor treptelor de instrucţie "bazate pe mesa educativ de cultură sanitară, imagini deeemplificare şi demonstraţii practice&.

$ducaţia pentru sănătate implică, obligatoriu, cunoaşterea şi aplicarea continuă a te#nicilor decomunicare, ca element fundamental.

(atorită faptului că în cadrul comunicării eistă doi poli- educatorul "cel care transmiteinformaţia& şi ascultătorul "receptorul sau cel care primeşte informaţia&, în activităţile de comunicarecei doi poli trebuie să aibă fleibilitatea de a sc#imba permanent rolurile, adică şi educatorul trebuie săştie să asculte. $l trebuie să accepte sentimentele altor persoane, să ştie cum să stimuleze discuţia pentrua avea loc un dialog cu individul sau convorbirea cu grupul mic de indivizi, ţin'nd cont, permanent, decomunicaţia non verbală, care, uneori, poate fi mai eficientă şi utilă dec't cea verbală.

0ot apare bariere în comunicaţie care ţin de deosebirea socio*culturală dintre educator şireceptorul informaţiei, receptivitatea scăzută a audientului, atitudine negativă faţă de medic sau

educator, înţelegere limitată sau transmiterea de mesae contradictorii.0entru a depăşi aceste bariere educatorul trebuie să vorbească clar şi rar, într*un limba adecvatauditoriului, cu eplicaţii, şi să transmită informaţiile într*o succesiune logică, numărul acestora/şedinţăsă nu fie prea mare şi să revină asupra noţiunilor importante, c'nd are dubii în legătură cu înţelegerea lorde către auditor, utiliz'nd te#nici pedagogice adecvate.



1n practica medicală, foarte frecvent educaţia pentru sănătate se realizează în grupuri mici, încare comunicarea este mai adecvată nevoilor de formare.

Aceste grupuri pot fi- omogene "cel mai eficace&, sau neomogene.1n cadrul transmiterii informaţiei active în grupul de lucru sunt uzual utilizate o serie de te#nici

în educaţia pentru sănătate-♦ 2te#nica brainstorming” te#nică provocatoare ce urmăreşte să mobilizeze participanţii pentru

identificarea unor nevoi şi găsirea unor soluţii♦ 2te#nica brain3riting” fiecare persoană îşi eprimă în scris ideile în ceea ce priveşte nevoile

educative într*o problemă definită, după care ideile consemnate se triază şi se aduc la cunoştinţagrupului

♦ 2te#nica grupului nominal” fiecare membru al grupului îşi eprimă părerile în legătură cu o problemă, iar educatorul grupează ideile comune.

Este important de menţionat că educaţia pentru sănătate este diferită de educaţia sanitară, carevizează igiena personală.

Cerinţele educaţiei pentru sănătate sunt:♦ largă accesibilitate♦ orientare "spre prevenţie& profilactică♦ participare activă a populaţiei la apărarea propriei sănătăţi♦ caracter optimist♦ să fie convingătoare♦ eprimare accesibilă♦ caracter ştiinţific♦ tematică adecvată auditoriului.

Abordările posibile şi direcţiile de orientare în educaţia pentru sănătate sunt următoarele-1. abordarea medicală medicul urmăreşte la pacient formarea unor atitudini, comportamente,

conforme cu principiile sale pentru sănătate. abordarea educaţională se transmit cunoştinţe asupra unor comportamente favorabile sau

defavorabile sănătăţii, iar cel care primeşte informaţiile este liber să aleagă şi să facă ceea ce doreşte"facilitează adoptarea unor decizii comportamentale, nu impune un anumit comportament&

!. abordarea orientată spre individ "personalizare# profesionistul "educatorul& eplică persoanelor care doresc să ştie şi să ia o a anumită decizie

$. abordarea ce necesită o sc%imbare socială medicul transmite cunoştinţe, individul înţelege, darsocietatea nu*i favorizează sc#imbarea sau alegerea comportamentului.

&irecţiile de orientare ale educaţiei pentru sănătate se referă la:♦ dezvoltarea educaţiei pentru sănătatea familiei♦ antrenarea populaţiei în activităţi privind asanarea mediului fizic etern şi evitarea poluării♦ etinderea şi modernizarea educaţiei pentru sănătate în scopul evitării îmbolnăvirilor profesionale

♦ încuraarea acţiunilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, cu accent pe bolile sociale"tuberculoza, bolile venerice, 456/75(A&

♦ susţinerea acţiunilor de prevenire şi combatere a bolilor cronice♦ intensificarea educaţiei pentru sănătate în problemele de prevenire a accidentelor şi instruirea

populaţiei în ceea ce priveşte acordarea primului autor♦ propagarea cunoştinţelor pentru îngriirea elementară a bolnavilor, pentru respectarea indicaţiilor de

regim igieno*dietetic în vederea refacerii sănătăţii, redob'ndirii capacităţii de muncă şi reintegrăriisociale

♦ popularizarea sistemului de asigurare de servicii medicale pentru populaţie♦ dezvoltarea interesului pentru practicarea sportului şi pentru folosirea factorilor naturali în scopul

călirii şi întăririi organismului şi a creşterii duratei medii de viaţă♦ dezvoltarea răspunderii pentru sănătatea proprie, familială şi colectivă.

Abordarea oricărei direcţii din cele de mai sus, impune respectarea unei anumite conduite fărăde care atingerea obiectivelor de bază ale educaţiei pentru sănătate răm'ne un simplu deziderat.



obiectiv prioritar promovarea sănătăţii în udeţul respectiv. Aceste laboratoare au responsabilitateacoordonării activităţii de educaţie pentru sănătate, folosind metode şi miloace specifice educaţiei.

$le sunt într*un contact permanent cu persoanele care şi*au asumat responsabilitatea desfăşurăriiactivităţii de educaţie pentru sănătate la diverse nivele, cu mass*media şi direct cu populaţia căreia îieste adresată şi destinată această activitate. (e asemenea acestor laboratoare le revine responsabilitateade a forma şi instrui educatori care vor desfăşura o activitate de educaţie pentru sănătate în r'ndul

populaţiei.+ormarea de educatori

1. Elemente ale unui program de instruire:♦ instructaul reprezintă un proces de st'rnire a interesului, viz'nd clarificarea propriilor cunoştinţe şi

norme "ale participanţilor& privitoare la tema abordată♦ pe timpul instructaului are loc reflecţia asupra stilului de predare propriu fiecăruia dintre

participanţi♦ instructaul caută să*l aute pe participant să aungă la formularea unor convingeri #otăr'toare, să*şi

ridice nivelul cunoştinţelor♦ de asemenea trebuie să*l aute pe participant să poată transmite mai departe şi să aplice în practică

ceea ce a învăţat şi eperimentat în timpul cursului.. &urata cursului şi caracterul:♦ cursuri de c'teva zile sau c'teva săptăm'ni♦ cursuri cu caracter desc#is sau înc#is.

!. Elemente de metodologie:<e#nici utilizate-

♦ stabilirea unor reguli ce vor fi respectate în timpul cursului "timp de lucru, fumat, etc.&♦ discuţia în grup♦ lucrul pe subgrupe♦ brainstorming*ul

♦ studiul de caz- ocul de rol, clarificarea valorilor♦ evaluarea cursului.

$. rofilul instructorilor la sf-rşitul cursului:♦ să aibă aptitudini de predare şi un baga de cunoştinţe în domeniu♦ să fie fleibil în variantele de predare♦ să fie capabili de comunicare♦ să aibă o atitudine pozitivă faţă de tema respectivă♦ să fie în stare să*i reorienteze pe alţii♦ să fie în stare să primească şi să transmită feed*bac=♦ să fie capabili să lucreze împreună cu alţi instructori.

regătirea şi prezentarea unei sesiuni de predare1. lanificarea subiectelor va include:

a# scopul cursului să fie menţionat corectb# grupul ţintăc# organizarea cursului- numărul sesiunilor, durata sesiunilor, metode de epunere, aşteptările

participanţilor la cursd# conţinutul cursului trebuie definite obiectivele specifice pentru fiecare sesiune.

. *trategiile de predare eficientă vor include:♦ scopul şi obiectivele clare ale sesiunii de predare♦ planificare şi pregătire

♦ structurarea sesiunii de predare♦ ritm alert♦ respectarea orarului impus♦ organizarea sălii



♦ coordonarea eficientă a activităţilor♦ atmosferă relaată dar în acelaşi timp ordonată şi coerentă♦ instructorul să fie conştient de nivelul de înţelegere al grupului şi de nevoile individuale♦ epuneri şi eplicaţii clare♦ implicarea permanentă şi activă a participanţilor la desfăşurarea sesiunii.

!. ptitudinile de predare vor include:

♦ claritatea prezentării♦ urmărirea şi supraveg#erea indirectă a predării♦ predarea directă♦ folosirea vocii "intonaţie, tonalitate, etc.&♦ strategia întrebărilor♦ oportunitatea rapoartelor, a rezultatelor, etc.♦ stăp'nirea subiectului tratat♦ aşteptarea oportună.

$. lanificarea unei lecţii tactice:a# >biectivul central ce urmează să înveţe cursanţii?

b# 5ntroducere♦ evidenţierea scopului principal al lecţiei♦ recapitularea lecţiei anterioare, dacă este cazul

c# 8aza 5 prezentarea conţinutului iniţial, în care de obicei profesorul vorbeşte şi cursanţii ascultăd# 8aza 55 sc#imbarea activităţii

♦ lucrul pe grupe♦ eerciţii individuale♦ eerciţii cu mai multe variante♦ rezolvarea problemelor, etc.

e# 8aza 555 răspunsul cursanţilor la faza a 55*a şi întrebări, dacă este cazul.

f# 8aza 56 concluzii-♦ clarificări♦ sesiuni viitoare "anunţare, programare&

Educaţia pentru sănătate în învăţăm-ntul liceal>biectivele sunt-

1. 0erfecţionarea comportamentului igienic conştient prin-♦ înţelegerea ştiinţifică a fenomenelor legate de sănătate şi boală, prin transmiterea organizată şi

sistematică a cunoştinţelor igienice♦ cultivarea unei concepţii ştiinţifice şi a unei orientări profilactice, în scopul prevenirii

îmbolnăvirilor♦ formarea unor deprinderi igienice noi şi consolidarea celor dob'ndite♦ informarea ştiinţifică, formarea unei concepţii corecte şi a unui comportament civilizat cu

privire la relaţiile seuale şi viaţa de familie♦ aprofundarea cunoştinţelor de acordare a primului autor în caz de accidente.

. (ob'ndirea cunoştinţelor şi deprinderilor de igiena muncii şi de profilaie a îmbolnăvirilor profesionale.

/ematica cuprinde:1. "giena personală privind- vestimentaţia, încălţămintea, igiena corporală "tegumente, păr,

ung#ii, dantură&, alimentaţie raţională, nocivitatea alcoolului, tutunului şi a celorlalte droguri,importanţa factorilor naturali în călirea organismului.

2. #egimul igienic de viaţă



♦ organizarea şi îmbinarea armonioasă între pregătirea lecţiilor la domiciliu, odi#na activă şi cea pasivă

♦ desfăşurarea de activităţi etraşcolare deconectante, distractive.3. "giena în colectivitate♦ noţiuni privind bolile contagioase şi prevenire lor♦ igiena în internate, semiinternate şi tabere♦

măsuri de autoautor şi prim autor în caz de accidente♦ promovarea unei atitudini civilizate, igienice, privind viaţa în colectivitate♦ promovarea unei g'ndiri ecologiste♦ consolidarea spiritului de întrautorare umană.

4. Educaţia sexuală♦ aprofundarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului de reproducere♦ transformările psi#o*fiziologice specifice acestei v'rste şi igiena seuală♦ relaţiile seuale- fecundaţia, sarcina, naşterea şi avortul♦ bolile cu transmitere seuală, prevenirea lor♦ noţiuni de planificare familială.

Educaţia pentru sănătate a tineretului şi studenţilor>dată cu depăşirea v'rstei şcolare, educaţia pentru sănătate nu*şi reduce sfera de acţiune. :a

această v'rstă intervin multipli factori educaţionali care concură la formarea personalităţii t'nărului, laconştientizarea importanţei sănătăţii proprii şi a colectivităţii şi la promovarea acesteia.

0rincipalele obiective şi elemente de conţinut ale educaţiei pentru sănătate a tinerilor în generalşi a studenţilor în special sunt-

♦ formarea unei concepţii ştiinţifice despre sănătate şi boală care să fundamenteze atitudini şicomportamente igienice, sanogenetice

♦ formarea convingerii că selectarea adecvată a normelor de viaţă igienică şi aplicarea lorcontribuie la conturarea personalităţii

♦

promovarea culturii sanitare ca o componentă a culturii generale♦ consolidarea comportamentului privind igiena muncii şi vieţii în colectivitate, profilaiaîmbolnăvirilor profesionale

♦ pregătirea studenţilor, în special în universităţile de medicină şi farmacie, în domeniulmetodologiei educaţiei pentru sănătate şi promovării sănătăţii.

1n afara de aceste obiective de interes general, în programele educativ*sanitare pentru studenţi secer a fi integrate şi alte obiective de interes particular cum ar fi-

♦ cunoaşterea legilor bioritmului uman, necesitatea respectării lui în cadrul activităţilor fizico* psi#ice cotidiene sau pe termen lung

♦ pregătirea continuă şi sistematică pentru a preveni munca în salturi şi stresul♦ elaborarea unor metode personale de asimilare a informaţiei şi interpretare a acesteia♦ crearea unui climat relaţional pozitiv în familie, cămin, loc de muncă sau învăţătură♦ consolidarea deprinderilor şi obişnuinţelor de igienă personală♦ asimilarea noţiunilor privind etiologia, epidemiologia şi profilaia bolilor transmisibile, a

bolilor cronice degenerative♦ alimentaţia raţională care presupune respectarea numărului, ritmicităţii meselor precum şi

calitatea acestora "principii alimentare, calorii, etc.&♦ odi#na activă, cu utilizarea eficientă a timpului liber, pentru a se obţine o recuperare fizică şi

psi#ică integrală♦ formarea unei atitudini pozitive faţă de ceilalţi membrii ai colectivităţii "sociabilitate,

solicitudine, spirit de ec#ipă, colegialitate&♦ formarea unei conduite corecte în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale, relaţiile dintre see♦ realizarea unei atitudini conştiente, responsabile, în ceea ce priveşte promovarea sănătăţii

proprii şi a colectivităţii.



Alegerea miloacelor pentru realizarea acestui deziderat trebuie să ţină cont de particularităţile psi#o*sociale şi de v'rstă ale acestei categorii de populaţie, pentru că tinerii au o altă optică asupra vieţiidec't elevul ascultător şi disciplinat.

<ineretul în general este receptiv la mesaele educaţionale, c'nd acestea prezintă un grad crescutde noutate sau coincid cu sfera intereselor şi preocupărilor sale. (e asemenea alegerea locului, zilei şic#iar a orei de desfăşurare a acţiunii are o deosebită importanţă în recepţionarea maimă a mesaului şia informaţiei.

%umeroşi autori subliniază faptul că tinerilor trebuie să li se vorbească de la egal la egal, ca unoradulţi. Culpabilizarea, blamul, înfricoşarea populaţiei faţă de unele obiceiuri nocive "alcool, fumat,droguri& nu este cea mai bună şi eficientă metodă. $plicarea urmărilor şi prezentarea unor eempleconcrete, discuţiile libere şi fără preudecăţi, lăs'nd la latitudinea tinerilor să ia deciziile, sunt mult maieficiente dec't oferirea unor tipare, modele sau soluţii standard.

> problematică deosebit de importantă ce trebuie abordată în r'ndul tinerilor sunt bolile cutransmitere seuală, în special 456/75(A. <inerii trebuie învăţaţi nu numai speriaţi în legătură cumodul de transmitere, de manifestare a acestor afecţiuni, şi nu în ultimul r'nd cum se pot protea.

1n această activitate se poate folosi întreaga gamă de miloace specifice educaţiei pentrusănătate, fie singure, fie combinate. $le trebuie alese în funcţie de tema abordată, de numărul

participanţilor, de durată, etc.

Canale de comunicaţie, reţele de instituţii, activităţi în elaborarea strategiilorCanalele de comunicaţie, reţelele de instituţii şi programele de activităţi constituie elemente ale

unei strategii concepute pentru influenţarea şi antrenarea grupurilor ţintă.

Canale de comunicaţie şi reţele de instituţii!etodele de lucru şi sursele de comunicaţii nu se bucură de aceeaşi receptivitate din partea

grupurilor ţintă. >amenii, în general dovedesc o anumită înclinaţie pentru reţelele de instituţii care intrăîn interesul lor, cum sunt unităţile de învăţăm'nt, organizaţiile religioase, cluburile sportive saudiscotecile şi preferă sursele informaţionale cu care sunt obişnuiţi, cum sunt posturile de radio, ziarele,sau în problemele de sănătate, medicul de familie.

0entru a le putea folosi în scopul care ne interesează, trebuie înt'i să încercăm să identificăm preferinţele de acest fel ale grupurilor ţintă.

7trategiile unui plan includ şi această operaţie de identificare a canalelor şi instituţiilor preferateşi modul în care pot fi combinate, pentru a fi c't mai eficiente.

(atele privind canalele de informaţie şi instituţiile de interes, trebuie să cuprindă şi detaliireferitoare la amplasarea influenţei lor asupra unor grupuri. @nele instituţii pot furniza informaţiile

privind aceste grupuri. (atele despre orele de audienţă şi vizionare maimă pot fi oferite de către- posturile de radio şi televiziune, redacţiile de ziare, instituţiile specializate în efecturea de sondae.

@neori se instalează o impresie generală asupra unor succese sau slăbiciuni specifice unor canalede comunicaţie, însă generalizarea succeselor unui canal de comunicaţie poate fi adesea derutantă. (e

aceea, trebuie făcută o apeciere atentă a canalelor de comunicaţie, în comparaţie cu alţi factori deinfluenţă caracteristici culturii locale sau regionale specifice. Cei mai mulţi lucrători din domeniul promovării sănătăţii preferă astfel, folosirea mai multor canale de informaţie, care sunt mult maieficiente dec't unul singur.

Canale interpersonaleAcestea depind de interacţiunea dintre două sau mai multe persoane, în procesul de transmitere a

mesaelor. Canalele interpersonale includ- contactul de la persoană la persoană, dintre lucrătorii din sferasocialului şi sănătăţii, dintre profesori, conferenţiari, formatori, conducători de grup, consilieri şi altesurse care oferă informaţii în cadrul şedinţelor de antrenament, al discuţiilor de grup, cursurilor sauvizitelor la domiciliu, şi receptorii mesaului.

Canalele interpersonale:♦ facilitează discutarea unor probleme pe care oamenii le consideră mai delicate sau personale♦ oferă informaţii care presupun interacţiunea cu o persoană, ca sursă de informaţie demnă de

încredere



♦ aută oamenii în adoptarea unor practici noi♦ contribuie la crearea unor grupuri omogene şi la obţinerea spriinului comunitar, pentru idei şi

conduite noi.

0rin intermediul acestor relaţii interpersonale, se pot promova metode noi în educaţia pentrusănătate.

Astfel, educatorii de sănătate cu o pregătire specială, pot organiza dezbateri libere în clinicile dedermato*venerologie, privind bolile cu transmitere seuală. > parte din participanţi, care manifestă uninteres mai mare şi sunt cunoscuţi ca făc'nd parte din grupuri cu risc crescut "prostituate, #omoseuali,c#iar dacă la noi nu au un statut legal&, pot fi recrutaţi şi instruiţi ca educatori pentru difuzareacunoştinţelor despre bolile cu transmitere seuală şi prevenirea lor, în grupul din care fac parte.

)ass0mediaCuprinde- radioul, televiziunea, ziarele, revistele şi filmele.+olurile mass*mediei, ca şi canal de informaţie sunt reprezentate de-

♦ reuşeşte să transmită rapid informaţii noi, repetate şi pentru o bună parte din ansamblul populaţiei

♦ contribuie la legitimarea dezbaterii problemelor de interes public şi creează spriinul necesar

desfăşurării unor programe şi activităţi♦ consolidează cunoştinţele şi conduitele nou însuşite.

)iloace informative de format mic!iloacele informative de format mic "pliante, fluturaşi, afişe, casete video, benzi sonore,

epoziţii, mac#ete şi articole cu inscripţii- tricouri, fulare, sacoşe, cutii de c#ibrite& urmăresc următoareleobiective-

♦ informează şi reiterează unele teme legate de scopul urmărit♦ oferă informaţii mai amănunţite dec't mass*media sau scurtele contacte interpersonale♦ spriină activităţile întreprinse, prin informaţii asupra orei, locului, numerelor de telefon etc.

'eţele de instituţii

Acestea includ ministerele- sănătăţii, învăţăm'ntului, protecţiei sociale, telecomunicaţiilor,apărării naţionale etc. şi subunităţile lor "spitalele, şcolile, armata, poliţia, organizaţiile religioase,societăţile voluntare, organizaţiile neguvernamentale, sindicatele, cercurile financiare şi industriale,asociaţiile profesionale şi grupurile comunitare- cluburi feminine şi de tineret&.

Activităţile de promovare a sănătăţii vor include:♦ utilizarea canalelor diferitelor reţele de comunicaţii dea eistente pentru difuzarea mesaelor,

privind prevenirea sau combaterea♦ obţinerea accesului la grupurile ţintă, dea incluse în reţelele instituţionale şi în structurile,

serviciile şi programele acestora♦ folosirea eperienţei personalului şi a voluntarilor din reţele♦ integrarea mesaelor în activităţile de informare, educare şi servicii ale reţelelor cooperante,

potenţ'nd astfel efectele iniţiativelor de promovare a sănătăţii.> parte din aceste instituţii, ca armata sau marile întreprinderi, au posibilitatea să finanţeze şi să

aplice elementele esenţiale din planul de promovare a sănătăţii, în cadrul propriilor lor instituţii,incluz'nd manifestări de genul- „iua !ondială fără <utun”, consacrată combaterii fumatului sau altemanifestări consacrate combaterii transmiterii 456/75(A înfiinţarea unui grup permanent de instruire şiiniţiere a unor programe de consiliere individuală.

@n rol #otăr'tor în susţinerea activităţilor de instruire, educare şi comunicare îl au sistemele deacordare a serviciilor care răspund de punerea la dispoziţie a articolelor şi serviciilor ce sunt promovate

prin programe.>amenii nu vor adopta un produs nou, oric't de bine ar fi susţinut prin mass*media, dacă nu şi*l

pot permite sau nu eistă pe piaţă, şi nu vor accepta un serviciu care nu are credibilitate, dacă nu le esteoferit de o manieră competentă şi eficace.ntrenarea grupurilor ţintă

0entru stabilirea unei comunicări eficiente care să ducă la o interacţiune productivă, se impuneimplicarea populaţiei în planificarea, proiectarea şi aplicarea programelor. 0opulaţia vizată poate fi



imediat antrenată în planificarea şi aplicarea acţiunilor locale de promovare a sănătăţii, pentru sine şi pentru alţii, şi poate fi încuraată să aibă diferite iniţiative, astfel înc't, proiectele la care participă să îiaparţină cu adevărat şi să capete în acest fel, maimum de eficienţă.

Acţiunile principale pentru obţinerea colaborării populaţiei includ-♦ vizite şi consiliere a indivizilor- acasă şi la locul de muncă, în centre de sănătate, grupuri

înt'mplătoare♦ înt'lniri, discuţii "în grup&♦ orientare/pregătire "prin seminarii, cursuri, ateliere&♦ manifestări publice/culturale "teatre, spectacole muzicale, sărbători tradiţionale, festivaluri,

aniversări, spectacole sportive, concursuri&♦ programe de autoautorare "acţiuni locale de grup, cu participarea în activităţi de planificare,

aplicare şi evaluare&.Conlucrarea activităţilor de comunicare cu reţelele instituţionale

0entru sporirea eficienţei, fiecare canal de comunicaţie presupune diferite abilităţi, contacte cuinstituţii, iniţiative luate în scopul producerii de materiale şi a realizării unor condiţii favorabile.

$ficienţa activităţii unui singur canal de comunicaţie sau a unei reţele instituţionale este sporită prin coordonarea cu toate celelalte unităţi strategice. 0rin urmare, se impune planificarea şi

implementarea unei strategii globale.0entru selecţionarea canalelor de comunicaţie şi a activităţilor reţelelor instituţionale şi pentrurealizarea interacţiunii lor, este necesară cunoaşterea datelor privind preferinţele grupurilor de populaţie.5nformaţiile necesare pot fi culese cu prileul studiilor preliminare de evaluare.

*trategia integrată$laborarea strategiei trebuie să ţină seama de interacţiunile diferiţilor factori-

♦ caracteristicile şi necesităţile grupurilor ţintă♦ obiectivele şi performanţele pe care şi le propune un program♦ natura mesaelor♦ activităţi, canale de comunicaţii, reţele instituţionale, prevăzute într*un program.

> strategie integrată de promovare a sănătăţii, trebuie să folosească mesaele, activităţile, canalele decomunicaţie şi reţelele instituţionale, într*o îmbinare care să se dovedească cea mai adecvată specificuluicategoriilor de populaţie vizate şi condiţiilor în care acestea trăiesc. romovarea sănătăţii şi strategii preventive0romovarea sănătăţii reprezintă strategia de mediere între persoane şi mediul lor de viaţă "ecosistem&care sintetitează alegerea personală şi responsabilizarea societăţii faţă de sănătate.

>rganizaţia !ondială a 7ănătăţii consideră că la temelia promovării sănătăţii stau cinci principiicare au în vedere următoarele- *implicarea populaţiei ca un întreg, în contetul vieţii ei de zi cu zi, concentr'ndu*se mai puţin asupra

populaţiei cu risc crescut de apariţie a unei anumite boli, de unde necesitatea informării adecvate învederea luării deciziei

*orientarea asupra determinanţilor sănătăţii- factori de mediu, comportamente, servicii de sănătate, biologie umană, promovarea sănătăţii fiind îndreptată spre acţiune

*utilizarea de metode, abordări diferite, complementare, incluz'nd comunicarea, educaţia, legislaţia,măsurile fiscale, sc#imbarea organizaţională, dezvoltarea comunităţii şi activităţile locale spontaneîmpotriva riscurilor asupra sănătăţii, sectorul sanitar, singur, neput'nd realiza menţinerea şi

promovarea sănătăţii *urmăreşte asigurarea participării publice şi transformarea conoştinţelor dob'ndite în comportamente,

prin participarea concretă şi eficientă a publicului *promovarea sănătăţii reprezintă o activitate comună în domeniul social şi medical, implicarea

personalului medico*sanitar în creşterea nivelului de educaţie pentru sănătate a întregii populaţii av'nd

un rol important în răsp'ndirea şi susţinerea promovării sănătăţii.6alorile care sunt componente esenţiale ale sănătăţii trebuie inoculate populaţiei pentru creştereaautonomiei individuale.Activităţile de promovare a sănătăţii au un caracter neutru, nefiind supuse influenţelor politice sau dealtă natură.



1n orice comunitate eistă o serie de valori care trebuie clarificate iar rolul promovării sănătăţii estetocmai de a auta persoanele sau grupurile de persoane să descopere care le sunt, cu adevărat, acestevalori.$istă trei principii care stau la baza clarificării valorilor, ca element esenţial în promovarea sănătăţii-*importanţa autorului care trebuie acordat indivizilor în clarificarea propriilor valori, adică autorulacordat pentru analiza critică a valorilor, prin educaţie, şi abordarea unei atitudini care nu*şi propune să

udece un comportament sau o atitudineutilizarea de metode multiple, fleibile şi creative în autorul

acordatpromovarea sănătăţii îşi desfăşoară acţiunile în cadrul unor culturi specifice, cu propriile păreridespre modul în care viaţa trebuie trăită şi, de aceea, trebuie înlăturată tendinţa ce se reflectă înactivitatea promotorilor de sănătate de a fi înclinaţi să creadă că atitudinile referitoare la viaţă şi lavalorile ei sunt fie corecte, fie greşite. &omeniile principale de interes în promovarea sănătăţii vizează:

*accesul la sănătate, cu eliminarea diparităţilor determinate de apartenenţă la un anumit grup *dezvoltatrea unui mediu sanogenetic "oraşe sănătoase, şcoli sănătoase&, care impune o politică adecvată,

naţională şi internaţională, în care starea de sănătate, fiind considerată parte componentă, includerea eiîn politica de dezvoltare socio*economică a zonei respective reprezintă o prioritate. Acest model obligăla favorizarea sănătăţii atunci c'nd se proiectează dezvoltarea ţărilor

*crearea şi dezvoltarea reţelelor sociale şi a spriinului social *promovarea comportamentelor favorabile sănătăţii *dezvoltarea cunoştinţelor privind sănătatea, încă de la cele mai mici v'rste.

)ăsuri posibile pentru promovarea sănătăţii ar fi: *dezvoltarea serviciilor personale, pentru că persoanele trebuie să fie informate, convinse de eficacitatea

metodelor de promovare a sănătăţii *dezvoltarea resurselor comunităţii cu susţinerea multisectorială a sănătăţii *dezvoltarea structurilor organizatorice favorabile sănătăţii cu apariţia comisiilor parlamentare de promovare a sănătăţii şi stimularea coparticipării factorilor de răspundere şi a populaţiei "structuri destat, grupuri sociale formale&.

*reglementări de ordin socio*economic, legislativ.

1n literatura de specialitate eistă trei modele posibile de abordare a promovării sănătăţii şi de prevenire a bolilor. Primul model, bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor , şi care implică controlul bolilor în funcţie deetiologia acestora, include şi factorii de risc în factorii etiologici.(in acest punct de vedere, eistă patru mari grupe de boli "!c Beo3n&-

boli prenatale determinate la fecundare defecte sau afecţiuni ale unei singure gene care produc aberaţiicromozomiale, independente de mediul ambiental sau de comportament, ce nu pot fi practic influenţate

prin metode curente de profilaie şi intervenţie, dar care av'nd o fecvenţă mică în populaţie nu prezintăo preocupare maoră în sănătatea publică pentru că nu pot fi prevenite ci doar interceptate

boli determinate prenatal după fecundare şi datorate intervenţiei unor factori ce acţionează în perioadaintranatală "factori infecţioşi, fizici, toici&, unele afecţiuni din această grupă put'nd fi controlate

boli determinate postnatal datorită unor carenţe sau agresiuni a factorilor de risc din mediu, care cuprindcele mai multe afecţiuni ce domină modelul de morbiditate al ţărilor în curs de dezvoltare şi al cărorcontrol implică măsuri cu caracter socio*economic, dar şi măsuri de sanitaţie, necesit'nd intervenţiastatului "bolile nutriţionale*malnutriţia, bolile infecto*parazitare, bolile legate de carenţele igienice&

boli postnatale determinate de defecte de adaptare a organismului sau a populaţiei la modelul nou deviaţă, fiind caracteristice ţărilor dezvoltate socio*economic şi care determină modificări decomportament şi boli legate de stilul de viaţă.

$l doilea model, numit modelul epidemiologic, are ca abordare tradiţională bolile transmisibile, în caremăsurile de intervenţie se adresează fie receptorului, prin creşterea rezistenţei specifice şi nespecifice,fie vectorului, prin întreruperea căilor de transmitere, fie sursei specifice de infecţie şi este valabil pentru

un număr limitat de boli.!odelul valabil pentru cea mai mare parte a bolilor care domină tabloul morbidităţii actuale estemodelul epidemiologic multifactorial, care are în vedere frecvenţa bolilor şi factorii care condiţioneazăfiecare clasă de boli "factori biologici, de mediu, stil de viaţă, servicii de sănătate&, iar măsurile deintervenţie vor fi luate în funcţie de aceşti factori.



$l treilea model de abordare a promovării sănătăţii este cel al etapelor vieţii, la care se face apel tot maifrecvent, fiind considerat adaptat problematicii actuale a stării de sănătate. :a baza acestei abordări stăideea că elementele nefavorabile sănătăţii apar aleator, dar cu o probabilitate diferită în diverse momenteale vieţii, în funcţie de condiţiile biologice, ocupaţionale, medicale.Această abordare permite elaborarea unor pac#ete de servicii preventive specifice grupelor de v'rstă,adaptate nevoilor resimţite de diferitele grupuri populaţionale "acţiuni profilactice active destinatecopilului, adolescentului, adultului t'năr, populaţiei active, v'rstnicului&.

entru implementarea obiectivelor de promovare a sănătăţii sunt necesare o serie de strategiipreventive care trebuie elaborate la nivel naţional şi internaţional, fiind adecvate nevoilor demoment, dar şi de perspectivă, a zonelor respective.1n cadrul acestor strategii se pot diferenţia două tipuri- strategia populaţională şi cea bazată pe demersulindividual.1n strategia populaţională pot fi descrise două abordări diferite- strategia ecologică şi strategia risculuiînalt.1n general, strategiile populaţionale se bazează pe populaţie şi nu pe individ, de aceea se acordăimportanţă incidenţei bolii în populaţie şi nu bolii individuale.Cauzele incidenţei sunt diferite de cauzele bolii, factorii genetici put'nd eplica susceptibilitateaindividului faţă de boală, dar nu eplică şi frecvenţa bolii în populaţie, ei put'nd eplica #eterogenitatea

intraindividuală şi nu pe cea interindividuală. 8recvenţa bolii este eplicată prin intervenţia factorilorambientali "mediu fizic, psi#ic, social, comportament* obiceiuri alimentare şi consum, riscuri

profesionale, riscuri în timpul liber, sistem sanitar preventiv, curativ, recuperator&.7trategia populaţională interesează medicul de sănătate publică, medicul colectivităţii.7trategia ecologică se adresează întregului grup populaţional şi încearcă să modifice cauzele care producincidenţa, viz'nd scăderea acesteia prin modificarea nivelului mediu al factorilor de risc în populaţiagenerală şi a distribuţiei lor în populaţie.Această strategie este acceptată pentru că prezintă o serie de avantae. $a aduce beneficii foarte mari lanivel populaţional, este adecvată din punct de vedere comportamental, psi#ologic, pentru că nu face nicio discriminare, abordarea nu este paleativă, strategia adres'ndu*se distribuţiei factorilor de risc în

populaţie, av'nd şi un impact mare în sănătatea întregii populaţii. 0rincipalele dezavantae ale acestui tip de strategie rezultă din faptul că presupune un alt mod deabordare a serviciilor de sănătate, neobişnuit, motivaţia pentru individ şi medic sunt insuficiente,

prezintă avantae mici pentru populaţia la risc înalt iar raportul beneficiu/risc nu este at't de mare ca încazul strategiei riscului înalt, fiind vorba de aşa numitul „parado al prevenirii” pentru că măsurile

preventive aduc, de fapt, beneficii mari pentru populaţia generală, dar beneficii mici pentru populaţia larisc crescut.7trategia riscului înalt este bazată pe populaţia la risc crescut de îmbolnăvire sau deces şi pentruînţelegerea ei sunt necesare conceptele epidemiologiei.0entru a fi aplicată este necesară, în primul r'nd, identificarea persoanelor la risc înalt pentru că acestgrup populaţional este cel mai susceptibil să facă boala, ceea ce determină nevoia de elaborare de măsuri

adecvate privind prevenirea şi combaterea bolii sau a decesului. 7creening*ul populaţiei va reprezenta ometodă epidemiologică de bază în selectarea persoanelor care vor fi ulterior beneficiarele stategiilorfondate pe noţiunea de risc înalt. 5dentificarea persoanelor susceptibile se poate realiza şi fără aplicareascreening*ului atunci c'nd se cunosc factorii de risc "gravida, sugarii, muncitorii din mediu cu noe

profesionale&.7trategia riscurilor ridicate are o serie de dezavantae, printre care- costurile ridicate şi dificultăţileaplicării screening*ului la întreaga populaţie, atunci c'nd este necesară efectuarea lui efectele strategieisunt temporare şi paleative durata lor fiind limitată la durata intervenţiei eercitate asupra grupului

populaţional aflat la risc înalt, fiind proteat doar grupul identificat iniţial, nu şi noile persoane la risc ceapar pe parcurs.9eneficiile aplicării acestei strategii sunt limitate doar la grupul populaţional selectat, populaţia generală

nefiind implicată, ceea ce induce limite de ordin comportamental, psi#ologic, datorate segregării etice prin care se proteează doar o parte a populaţiei, deşi numărul indivizilor la risc înalt este mic încomparaţie cu cel al persoanelor la risc mic sau moderat care răm'n neproteate.



7trategia este însă frecvent utilizată datorită avantaelor pe care le prezintă, şi anume- raportulcost/eficacitate este favorabil, investiţia se limitează la persoanele cu risc înalt iar raportul beneficiu/risceste favorabil "eventualele efecte secundare pot apare doar la cei susceptibili& individul şi medicul au omotivaţie mare iar serviciile de sănătate pot avea o intervenţie adecvată intereselor individului care,ştiind că are factori de risc, este mai interesat să adopte măsuri preventive.!etoda îngriirilor de sănătate materno*infantilă fondată pe noţiunea de risc reprezintă un eempluconcludent al aplicării strategiilor preventive şi este o politică sanitară şi socială de intervenţie care se

bazează pe datele reale privind riscurile de boală "deces&, costurile, resursele, eficacitatea diverselormăsuri luate. $a reprezintă o metodă de identificare a grupurilor epuse la un risc înalt de boală/deces"morbiditate specifică, mortalitate infantilă, mortalitate maternă&, în vederea luării de decizii privindalocarea de resurse.0rincipiul general al metodei este de a asigura pentru toţi cele mai bune servicii, dar favoriz'nd pe ceicare au cel mai mult nevoie, deci este necesar să se asigure pentru întreaga populaţie îngriirile medicaleesenţiale, resursele eistente fiind însă afectate cu prioritate celor care au mai mult nevoie "grupuri

populaţionale la risc înalt&.1n activitatea practică este de preferat combinarea celor două strategii pentru că strategia ecologică şistrategia riscului înalt sunt complementare şi nu competitive.1n strategia bazată pe demersul individual acţiunile se adresează individului purtător al bolii şi aparţine

eclusiv sectorului clinic, fiind o stategie importantă pentru practica individuală, în care se evaluează permanent riscul relativ ca epresie a forţei asociaţiei epidemiologice.

C%arta de la (tta2a a stabilit o serie de obiective pentru promovarea sănătăţii la nivel mondial- (ezvoltarea politicilor urbane de sănătate publică Asigurarea unui mediu înconurător favorabil 0articiparea la acţiuni colective, multidisciplinare (ezvoltarea capacităţilor individuale 1ncuraarea noilor misiuni ale serviciilor de sănătate Asigurarea condiţiilor prealabile sănătăţii 0romovarea ideii de condiţii favorabile pentru sănătate >ferirea "realizarea& de miloace pentru promovarea sănătăţii 7erviciul sanitar trebuie să devină un mediator pentru realizarea unei vieţi sănătoase 0rogramele şi strategiile de promovare a sănătăţii trebuie adaptate la nevoile şi posibilităţile

locale ale ţărilor şi regiunilor, ţin'nd cont de diversele sisteme sociale, culturale şi economice. Promovarea sănătăţii este un proces care conferă populaţiilor miloacele de asigurare a unui

control asupra propriei lor sănătăţi şi de ameliorare a acestuia.$ste un concept pozitiv ce pune în valoare resursele sociale şi individuale la fel ca şi capacităţile psi#ice.0romovarea sănătăţii nu aparţine eclusiv sectorului sanitar- toate sectoarele de activitate, toţi cei caredefinesc cadrul de viaţă al unui individ sau al unei comunităţi sunt părţi componente esenţiale ale

realizării unui mod de viaţă sănătos. În domeniul sănătăţii, în Europa există 5 obiective enerale: ameliorarea stării de sănătate generală pentru toţi reducerea inegalităţilor "disparităţilor& în faţa sănătăţii moduri de viaţă favorabile sănătăţii calitatea mediului înconurător oferirea de îngriiri adaptate şi accesibile.

1ntreaga activitate de promovarea sănătăţii se bazează pe considerarea profilaiei şi a medicinei preventive ca o resursă indubitabilă pentru implementarea, la nivel populaţional, a programelor carevizează menţinerea sănătăţii individuale şi comunitare, prevenirea bolilor şi reducerea anilor potenţialide viaţă pierduţi, evitarea disabilităţilor şi a #andicapurilor, dar şi creşterea speranţei de viaţă la naştere

şi la diferite grupe de v'rstă, cu acordarea de şanse egale tuturor, astfel înc't „sănătatea pentru toţi” să nurăm'nă doar un slogan. */34 &E V356 *676/(* 83 (93CE3'3 'E;&3C3934E *676/6533



populaţiei&, prevenirea secundară "tratamentul bolii şi profilaia deceselor premature&, prevenţia terţiară"prin activităţile de post*cură, inclusiv reinserţia socio*profesională şi familială a foştilor dependenţi&.1n urma evaluărilor >rganizaţiei !ondiale a 7ănătăţii a rezultat faptul că din IHD milioane de locuitori ai$uropei, FDD milioane vor muri prin boli datorate fumatului. Aceasta a determinat lansarea acţiunii>rganizaţiei !ondiale a 7ănătăţii pentru +egiunea $uropeană intitulată „8umatul sau sănătatea”,

parteneri în realizarea acesteia fiind forurile responsabile de sănătate, organizaţiile guvernamentale,organizaţiile non*guvernamentale, asociaţiile profesionale de sănătate.

%n &'(( la )onferinţa de la Madrid s*a adoptat +)arta antitabac- care prevede cele şase drepturifundamentale-

dreptul de a respira un aer pur, fără fum de tutun dreptul copiilor şi adolescenţilor de a fi proteaţi de promoţia de tutun şi de a beneficia de

asistenţă şi educaţie în ceea ce priveşte consumul de tutun dreptul la aer nepoluat în locurile publice dreptul la un loc de muncă cu aer nepoluat de tutun dreptul fumătorilor de a fi încuraaţi şi autaţi să renunţe la fumat dreptul tuturor cetăţenilor de a fi informaţi cu privire la riscurile etrem de mari pe care le

reprezintă fumatul pentru sănătate.

1ncep'nd cu anul FGGJ @niunea $uropeană a interzis publicitatea pentru tabac în afara tutungeriilor.A fost elaborat al 555*lea 0lan pentru următorii H ani pentru o „$uropă fără tutun”.Av'nd în vedere aceste aspecte, este importantă lansarea de programe comunitare preventive,

destinate tuturor grupelor de v'rstă, în care implicarea multisectorială este esenţială "indivizi, familie,şcoală, asistenţă socială, comunitate, organizaţii non*guvernamentale, foruri decidente&.

0rogramul „Kcoli în serviciul sănătăţii” are ca obiectiv realizarea unui mod de viaţă sănătos pentru populaţia şcolară, care creează condiţii optime pentru promovarea sănătăţii.Acest concept este rezultatul colaborării dintre >rganizaţiei !ondiale a 7ănătăţii, Comisia Comunităţii$uropene, Consiliul $uropei, organizaţii internaţionale, în scopul realizării unei reţele de şcoli înserviciul sănătăţii. $a furnizează un sistem pentru difuzarea eemplelor de bună conduită.(in FGGH la acest sistem au aderat LL de ţări, printre care şi +om'nia, acţiunile realiz'ndu*se în trei

direcţii principale- *programe de educaţie pentru sănătate în şcoli *programe de educaţie etică şi comportamentală *servicii de sănătate şi îngriiri.

1n acest sistem profesorii trebuie să fie un eemplu pentru elevi şi trebuie realizată o colaborare permanentă între şcoală, familie, elevi şi servicii de sănătate.!esaul cel mai important pe care trebuie să*l transmită acţiunile concertate este conştientizarearesponsabilităţii privind modul de viaţă sănătos şi asumarea conştientă a unui stil de viaţă favorabilsănătăţii.

@n mare număr de factori sunt determinanţi pentru sănătate, mai cu seamă predispoziţiagenetică, modul de viaţă, alimentaţia, statutul socio*economic, accesul la serviciile de îngriiri a sănătăţii

potrivite, inclusiv cei de mediu. Condiţiile esenţiale ale sănătăţii şi supravieţuirii sunt accesul permanentla resursele mediului înconurător- aer, apă, #rană, locuinţă, precum şi condiţiile climatice şi socio*economice adecvate.

Combaterea abuzului de alcool reprezintă o altă prioritate a stilului de viaţă sănătos, anii potenţiali de viaţă pierduţi datorită efectelor directe şi indirecte ale abuzului de alcool, într*o serie deţări, reprezent'nd o mare problemă şi o componentă maoră a mortalităţii populaţiei, realizată decategoria deceselor evitabile.Acesta este un apel al >rganitaţiei !ondiale a 7ănătăţii către populaţie, încadrul preocupărilor ei pentru asigurarea sănătăţii pentru toţi.Consumul de alcool arată o variaţie considerabilă între ţări, fiind o caracteristică comună a culturilorţărilor +egiunii $uropene a >rganizaţiei !ondiale a 7ănătăţii, el este asociat repausului şi atenuării

stress*ului şi acceptarea sa generală are o influenţă fundamentală asupra politicii maorităţii statelor îndomeniul alcoolului.biectivul &/ al politicii europene a 01ănătăţii pentru toţi-, revizuit în &''&, a fost2 p3nă în anul 4555,consumul nociv de substanţe care duc la dependenţă, cum ar fi alcoolul, tutunul şi substanţele



psiotrope, să fie sensibil redus în toate statele membre. %n ceea ce priveşte alcoolul, obiectivul aconstat în reducerea consumului cu 467.

(in cauza popularităţii persistente, alcoolul va continua să seducă copiii şi adolescenţii. <rebuie,deci, dată prioritate politicilor şi unei educaţii care încuraează atitudini potrivite în această privinţă.1n acest sens, se remarcă preocupările deosebite ale >rganizaţiei !ondiale a 7ănătăţii în elaborarea unor

politici şi strategii de sănătate publică. !olitica publică este constituită din suma deci"iilor care dau #ormă societăţii. Ea o#eră un cadru

pentru de"voltarea, de exemplu, a manaementului macroeconomic $i a serviciilor de sănătate. %e#ine$te ama de opţiuni din care persoanele particulare $i orani"aţiile pot să aleaă $iin#luenţea"ă ast#el, în mod direct, mediul încon&urător $i stilul de viaţă.0olitica sanitară se referă de obicei în mod specific la măsurile de îngriire medicală, dar sănătatea esteinfluenţată de o gamă largă de decizii politice, nu numai de cele referitoare la domeniile medical sausanitar. > adevărată politică sanitară, trebuie să ofere un cadru pentru acţiunile de promovare a sănătăţiiîn economia generală a comunităţii.>n 1?@A, C%arta de la (tta2a pentru 0romovarea 7ănătăţii a stabilit clar că sănătatea este influenţatăde o multitudine de decizii politice.$ste necesar ca la toate nivelurile de politică publică, să eiste o preocupare pentru sănătate şi ec#itate.1n multe ţări, strategia >rganizaţiei !ondiale a 7ănătăţii privind sănătatea pentru toţi, asigură o bază

pentru politica sanitară. @n element central al strategiei este stabilirea de obiective de sănătate. !odul încare acestea pot fi realizate variază, dar în fiecare ţară acest lucru se face în concordanţă cu cunoştinţeleepidemiologice.

(biectivul unei politici publice sănătoase este să promoveze sănătatea, adică să aute populaţia pentru ca aceasta să aibă un control sporit asupra propriei sănătăţi şi posibilitatea de a o îmbunătăţi. $ste,de asemenea, esenţial să se creeze un mediu favorabil, care să spriine şi să întărească acţiuneacomunitară, să dezvolte capabilităţile personale şi să reorienteze serviciile de sănătate.;. 8abre şi <#. Brafft au afirmat că- „dacă secolul al M5M*lea a fost pentru medicina diagnosticului,secolul al MM*lea este al terapeuticii, secolul al MM5*lea va fi al profilaiei”. 1n acest contet,>rganizaţia !ondială a 7ănătăţii a elaborat încă de la sf'rşitul deceniului al I*lea al secolului MM şicontinu'nd în deceniul al G*lea, numeroase programe înglobate într*unul general, denumit „7ănătate

pentru toţi”, care include măsuri de limitare a riscurilor pentru sănătate. C'teva din aceste programe ale>rganizaţiei !ondiale a 7ănătăţii sunt- „Koma, sărăcie şi starea de sănătate”, „$ducaţia publică şiinformaţia pentru sănătate”, „0romovarea stării de sănătate”, „8umatul”, „0revenirea şi controlulabuzului de alcool şi droguri”.1n raportul „Componentele ştiinţelor sociale în programele 9iroului +egional $uropean al >rganizaţiei!ondiale a 7ănătăţii” este specificat că- „un program, pentru a încuraa starea de bună sănătate, trebuiesă fie îndreptat către determinantele felului de trai şi condiţiile de viaţă "individual şi în colectivitate&,specialişti din interiorul şi din afara serviciilor de sănătate, guvern şi politicieni, patroni şi industrie”.$ste o condiţie sine*Nua*non de reuşită a promovării stării de sănătate, ca fiecare din aceste grupuri sărecunoască contribuţia şi responsabilitatea ce îi revine pentru menţinerea stării de sănătate. !ai mult, ei

trebuie să considere sănătatea ca o resursă valoroasă.7ănătatea depinde de numeroşi factori socio*economici, demografici, de mediu şi alţii modificările înacest domeniu au un impact în starea de sănătate a populaţiei. Cu toate acestea, diferenţele eistenteîntre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, este posibilă relevarea certă a tendinţelor comunecătre o influenţă asupra strategiilor de sănătate publică, identificarea problemelor de sănătate prioritare şialocaţia de resurse.7e constată că s*a stabilizat sau a diminuat consumul de alcool în vest, dar creşte în est de o manierăspectaculară, unde un număr mare de decese prin boli cardio*vasculare, sunt cauzate de intoicaţia cualcool.

%umeroase state membre au luat ca model „0lanul de acţiune european de luptă împotriva alcoolismuluişi noua C#artă europeană pentru elaborarea politicii şi programului lor de acţiune în acest domeniu”.

1n întreaga lume, eperienţa demonstrează că nu este posibilă reducerea masivă a consumului de alcoolşi consecinţele lui prin măsuri limitate, cum ar fi educaţia, tratamentul sau reducerea de ofertă. >

politică de reglementare a alcoolului, aată pe sănătate, trebuie deci, să aplice într*o manieră ec#ilibrată,cele cinci strategii de promovare a sănătăţii, enunţate de C%arta de la (tta2a:



să se conceapă politici publice favorabile sănătăţii să se creeze medii favorabile sănătăţii să se sporească acţiunile în colectivităţi să se dezvolte competenţe personale să se reorienteze serviciile de sănătate.

educatie pentru sanatate si comunicarea in educatia pt sanatate

Documents