Temă de control

Realizaţi profilul de competenţă al „profesorului/cadrului didactic intercultural”.

Şcoala are rolul de a forma indivizi adaptaţi şi adaptabili la mediul social propriu

unui cadru temporal şi spaţial delimitat. Educaţia este astfel, procesul prin care indivizii

învaţă să funcţioneze în mediul lor social, prin transmiterea normelor sociale şi a regulilor

explicite sau implicite ale culturii naţionale. În termeni sociologici, este vorba de procesul

de socializare, definit ca „un proces interactiv de comunicare, presupunând dubla

considerare a dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale, respectiv modul personal

de receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi a

conţinutului influenţelor sociale”.1

  În cadrul şcolii, profesorul este conducătorul activităţii didactice care se

desfăşoară în vederea atingerii obiectivelor si competenţelor, prevăzute în documentele

şcolare, dând sens şi finalitate educativă tuturor componentelor implicate în procesul de

învăţământ ( informaţii, mijloace, variabile psihice, etc.). Un  aspect esenţial în ceea ce

priveşte profesia de cadru didactic îl reprezintă competenţa profesională care include

ansamblul de capacităţi cognitive, afective, motivaţionale şi manageriale, care

interacţionează cu trăsăturile de personalitate ale educatorului, conferindu-i acestuia

calităţile necesare efectuării unei prestaţii didactice care să asigure realizarea

competenţelor de către toţi elevii iar performanţele obţinute să se situeze aproape de

nivelul maxim al potenţialului intelectual al fiecăruia.

Competenţa profesională a cadrului didactic din învăţământ derivă din rolurile pe

care acesta le îndeplineşte în cadrul şcolii. Practica evidenţiază diversitatea rolurilor unui

cadru didactic:

expert al actului predare-învăţare: selecţionează, prelucrează din punct de

vedere didactic informaţiile pe care le va transmite, adaptându-le la nivelul de înţelegere

al clasei;

agent motivator: declanşează şi întreţine interesul elevilor, curiozitatea şi

dorinţa lor pentru activitatea de învăţare;

1 Vlăsceanu, L., în Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1993, p. 555.

1

creează situaţii de învăţare cât mai favorabile pentru atingerea obiectivelor

pedagogice proiectate şi imaginează strategii de predare-învăţare care să asigure succesul

şcolar la un număr cât mai mare dintre  elevii pe care îi instruieşte.

lider: conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra principalelor

fenomene ce se produc. Este un prieten şi confident al elevului, sprijin în diverse situaţii.

consilier: în această ipostază este un observator sensibil al

comportamentului elevilor, un îndrumător şi un sfătuitor al acestora.

model:  prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile şi comportamentul

său; este un exemplu pozitiv pentru elevi;

manager: supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu

ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori.

Rolul profesorului în internalizarea principiilor educaţiei interculturale de către

elevi este crucial. Cadrul didactic trebuie sa ţină cont de faptul că toţi suntem diferiţi dar

în acelaşi timp egali. Semnul de egalitate este dat de respectul faţă de cel de lânga noi şi

de posibilitatea de comunicare pe care trebuie să o valorifice profesorul. Această

posibilitate este oferită necondiţionat şi trebuie valorificată cu grijă pentru a identifica

oportunităţile oferite de convieţuirea cu celălalt. Diversitatea este „mirodenia” care

încântă viaţa în relaţiile ce se stabilesc pe parcursul ei. Elementul exotic atrage şi sperie

în acelaşi timp, dar profesorul poate intervenii pentru a se depăşi prejudecăţiile şi

sterotipurile pentru a prezenta elevului o lume nouă, o viziune diferită aupra vieţii şi

valorilor acesteia.

Profesorul competent din punct de vedere intercultural este cel care pregăteşte

elevii pentru ziua de mâine. Un astfel de profesor este cel care facilitează învăţarea este

un mediator cultural, îndrumă elevul să descopere şi alte culturi, naţionalităţii prin

activitatea sa. Cel care dirijează procesul educativ intercultural trebuie să aibă în primul

rând „ bagajul” cognitiv despre diversificarea culturală prezentă în societate atât la nivel

micro- cât şi macro-, astfel trebuie să devină un expert. Nu îi poţi învăţa pe alţii dacă tu

ca profesor nu eşti pregătit.

Profesorul intercultural nu trebuie să uite că el este un model, trebuie să ţină cont

tot timpul de faptul că el este „fereastra” spre lumea exterioară a elevului. Trebuie să dea

el mai întâi exemplu şi după aceea să solicite elevii la toleranţă şi acceptare.

2

Cadrul diactic trebuie să aibă abilitatea de a motiva elevii pentru a accepta

diferenţele culturale, pentru a le da încredere în sine şi pentru a se dezvolta.Utilizînd un

spectru larg de tehnologii de predare-învăţare, abilitatea de a crea şi a menţine o

ambianţă plăcută, de susţinere şi cooperare, profesorul trebuie să transforme atmosfera

din sala de clasă în una agreabilă, prielnică pentru a descoperii diferenţele culturale şi a

combate stereotipurile. În loc să le indice elevilor deprinderile sau strategiile ce pot fi

aplicate la realizarea unei sarcini, profesorul trebuie să îi stimuleaze să decidă singuri

care ar fi acestea, astfel dezvoltându-le încrederea în sine şi încurajând elevi să se

autodirijeze. Se formându-se astfel o relaţie de colaborare, încredere şi respect reciproc

cu rezultat final in modelarea individului independent, constient de alternative si

competent de a lua decizi morale.

Profesorul intercultural trebuie să stabilească expectanţe înalte, dar realiste, şi să-i

îndemne pe elevi să execute sarcini provocatoare şi dificile, dezvoltându-le astfel dorinţa

de perfecţionare continuă dar şi de colaborare pentru atingerea unui obiectiv comun

pentru toata clasa.

Profesorul trebuie să aibă capacitate de comunicare, gândire logică, spirit de

observare bine dezvoltat, atenţie distributivă şi imaginaţie constructivă. Toate aceste

competenţe psihopedagogice vor ajuta cadrul didactic să desfăşoare activitatea şi să

dezvolte o relaţie deschisă profesor-elev.

Bibliografie

Vlăsceanu, L., în Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1993, p. 555.

Marin Stoica, Pedagogie şi psihologie pentru examenele de definitare si gardele

didactice, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2001

3