As. Princ. Tamas Simona Bogdana

EDUCATIA PENTRU SANATATE SE POATE DEFINI CA FIIND UN SISTEM

CE INCLUDE : CONSTIINTA STARII DE SANATATE, PROCESUL DE

PREDARE/INVATARE, PARTICIPARE

EDUCATIA PENTRU SANATATE FACE PARTE DIN VIATA CULTURALA A

FIECAREI TARI.

SANATATEA SI BOALA

Definitia sanatatii

Sanatatea este o stare de bine complet, fizic, mental si social si nu consta doar in

absenta bolii sau a infirmitatii. Sanatatea este un proces dinamic aflat intr-o

continua remaniere(OMS).

Sanatatea este o stare in care nevoile umane sunt indeplinite in mod autonom si nu

se limiteaza doar la absenta bolii sau a infirmitatii (V. Henderson).

Sanatatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural si spiritual, stare de

autonomie si independenta, fara a fi egala cu absenta bolii sau a infirmitatii. Este o

stare dinamica ce da posibilitatea unui organism de a ramane in echilibru cu

mediul intern si extern.

2

Definitia bolii

Boala este ruperea echilibrului, a armoniei, un semnal de alarma tradus prin

suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie

sau definitiva.

Fiecare bolnav modeleaza in mod concret o anumita stare de boala, in conformitate

cu particularitatile individualitatii sale biologice si reactive si in stricta dependenta

de conditiile concrete de imbolnavire.

Caracteristici ale starii de boala

apare ca urmare a unei agresiuni patogene din mediu

include un complex caracteristic de reactii de raspuns ale organismului supus

actiunii agentului patogen

starea functionala a organismului se caracterizeaza prin deficienta, mai mult sau

mai putin importanta a mecanismelor de reglare neuro-umorala a functiilor

reducerea capacitatii de adaptare a organismului

diminuarea capacitatii de munca si de integrare sociala

orice boala afecteaza organismul in ansamblul sau

Decalogul sanatatii

Redescoperirea mijloacelor naturale, reintoarcerea de pe noi pozitii la natura,

aplicarea principiilor naturale in viata de toate zilele, reprezinta strategia sanatatii

viitorului.

Pentru individ, elementele esentiale ale mentinerii sanatatii in perimetrul artei

de a trai, se inscriu in urmatorul decalog :

disciplina muncii, obtinerea de performante profesionale,

stiinta petrecerii timpului liber,

alimentatie cumpatata si echilibrata in principii alimetare cu predominanta

produselor naturale,

3

calirea organismului prin factori naturali – apa, aer, soare – si miscare in

diferitele ei variante, pentru mentinerea conditiei fizice,

locuinta igienica si familie inchegata,

comportament social integru si constiinta ecologica,

receptivitate si consecventa fata de tropisme (tendinta de crestere, de

orientare a organismelor vii determinata de directia din care actioneaza

asupra lor anumiti factori fizico-chimici),

cultura sanitara si evitarea factorilor de risc – fumat, alcool, automedicatie,

sedentarism,

control medical preventiv, cu respectarea prescriptiilor,

cunoastere de sine si autoeducatie

Acest decalog este inscris in hemocultura. Hemocultura reprezinta un

ansamblu de cai si mijloace care concura in dinamica la dezvoltarea psihosomatica

si culturala a omului, la ocrotirea vietii si a sanatatii lui.

Persoana si sanatatea

Conceptia privind sanatatea nu trebuie sa se limiteze la observarea bolii, ci

trebuie sa aiba in vedere si dezvoltarea persoanei. Sanatatea nu este o dezvoltare

statica, ci este preferabil sa vorbim despre dinamica sanatatii, subliniind

posibilitatile de adaptare ale individului la particularitatile mediului sau, realizand

ca persoana care trebuie sa ajute la infaptuirea unei stari de bine, de adaptare, de

destindere, in situatii diferite, este asistentul medical.

4

Necesitatea de sanatate a persoanei se realizeaza prin sustinerea persoanei in

eforturile sale pentru realizarea unei sanatati maximale. Specificitatea actiunii

asistentului medical se bazeaza pe mobilizarea fortei vii a persoanei si a anturajului

pentru compensarea capacitatii alterate de boala, tinand cont de limitele impuse de

aceasta.

Tipuri de educaţie pentru sănătate

Există trei tipuri de educaţie pentru sănătate: formală, nonformală şi

comportamentală:

- educaţie pentru sănătate formală care este rezultatul unui proces planificat de

transmitere de experienţe, cunoştinţe, ce vizează toată populaţia (socializare

secundară a individului), necesită efort de predare-învăţare şi educatori;

- educaţia pentru sănătate nonformală vizează componentele din conduita

individului care se formează prin experienţă sau imitaţie (socializarea primară a

individului); nu necesită efort cu caracter de educaţie, de transmitere a

cunoştinţelor; este realizată de familie şi comunitate;

- educaţie pentru sănătate comportamentală cuprinde educaţia pentru sănătate

conform normelor sociale şi educaţia pentru dezvoltarea sănătăţii publice şi

promovarea comportamentelor favorabile sănătăţii, principalele obiective

educaţionale vizând dezvoltarea cunoştinţelor, aptitudinilor, atitudinilor şi a

convingerilor ce vizează sănătatea.

Realizarea scopului ingrijirilor presupune 3 actiuni :

Actiuni de sustinere oferite pacientului pentru confort, tratament, ingrijire si

vindecare,

Actiuni generatoare care ajuta pacientul sa gaseasca noi mijloace pentru

rezolvarea dificultatilor sale,

Actiuni de protectie pentru promovarea sanatatii si profilaxia bolilor.

Interventia in procesul boala- sanatate, trebuie sa faca obiectul unei gandiri

5

sistematice, care sa aiba la baza cunostinte variate care trebuie sa intregeasca

global ingrijirile acordate pacientului.

Postulatele nurselor in raport cu persoana ingrijita nearata ca orice fiinta

umana tinde spre independenta. Individul formeaza un tot caracterizat prin nevoi

fundamentale si specifice. Daca o nevoie ramane nesatisfacuta, individul nu mai

este un tot, un intreg, nu mai este independent.

Asistentul medical trebuie sa-si indeplineasca toate functiile sale proprii.

Daca ea preia din sarcinile medicului, automat va fi nevoita sa predea din sarcinile

ei unei persoane necalificate, ceea ce nu este bine pentru pacient.

Scopurile realizării educaţiei pentru sănătate

Acţiunile de educaţie pentru sănătate se realizează în scopul:

creşterii nivelului de cunoştinţe medicale a populaţiei în domeniul prevenţiei

bolilor, al sanogenezei, al protecţiei mediului ;

formării şi dezvoltării unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea;

antrenării maselor pentru a participa activ la consolidarea sănătăţii prin

crearea unei poziţii active faţă de sănătatea individuală şi faţă de problemele

sănătăţii publice.

Principiile educaţiei pentru sănătate sunt:

al priorităţii: cu cât începuturile educaţiei pentru sănătate sunt mai timpurii

cu atât rezultatele în starea de sănătate a populaţiei sunt mai bune;

al specificităţii şi autorităţii: se consideră că educaţia făcută de persoane

specializate are impact mai mare asupra comportamentului sanogenetic;

al integrării educaţiei pentru sănătate în obiectivele politicii social-sanitare a

statului.

După alţi autori (L. Vulcu) principiile în educaţia pentru sănătate sunt

următoarele:

6

principiul cultural-ştiinţific: educaţia pentru sănătate reprezintă o

componentă a fondului cultural general şi a ştiinţelor medicale;

principiul optimizării: educaţia pentru sănătate fiind integrată actului

medical necesită adaptarea la individ în combaterea stresului bolii;

principiul de influenţare a individului şi grupului în schimbarea

comportamentului spre un cadru sanogen;

principiul educaţiei continue – atât în ceea ce priveşte un program de

instrucţie legiferat şi stratificat pe etapele instrucţiei generale şi de

consolidare a cunoştinţelor, cât şi în ceea ce priveşte necesitatea aducerii

informaţiei la actualitatea noilor maladii ce apar pe plan mondial, sau în

situaţia recrudescenţei unor stări morbide anterioare;

principiul de grup – din punct de vedere al specificului grupului căruia i se

adresează;

principiul de informaţie şi instrucţie teoretică şi de aplicabilitate practică prin

demonstraţii;

caracterul de investiţie cu repercusiuni benefice pentru societate.

Este important de menţionat că educaţia pentru sănătate este diferită de educaţia

sanitară, care vizează igiena personală.

Cerinţele educaţiei pentru sănătate sunt:

largă accesibilitate;

orientare (spre prevenţie) profilactică;

participare activă a populaţiei la apărarea propriei sănătăţi;

caracter optimist;

să fie convingătoare;

exprimare accesibilă;

caracter ştiinţific;

tematică adecvată auditoriului.

7

Abordările posibile şi direcţiile de orientare în educaţia pentru sănătate sunt

următoarele:

abordarea medicală – medicul urmăreşte la pacient formarea unor atitudini,

comportamente, conforme cu principiile sale pentru sănătate;

abordarea educaţională – se transmit cunoştinţe asupra unor comportamente

favorabile sau defavorabile sănătăţii, iar cel care primeşte informaţiile este

liber să aleagă şi să facă ceea ce doreşte (facilitează adoptarea unor decizii

comportamentale, nu impune un anumit comportament);

Este usor sa plutim cu capul in nori, dar trebuie sa ne mai intoarcem si pe pamint ca sa vedem

incotro mergem!

abordarea orientată spre individ (personalizare) – profesionistul (educatorul)

explică persoanelor care doresc să ştie şi să ia o a anumită decizie;

abordarea ce necesită o schimbare socială – medicul transmite cunoştinţe,

individul înţelege, dar societatea nu-i favorizează schimbarea sau alegerea

comportamentului.

Direcţiile de orientare ale educaţiei pentru sănătate se referă la:

dezvoltarea educaţiei pentru sănătatea familiei;

antrenarea populaţiei în activităţi privind asanarea mediului fizic extern şi

evitarea poluării;

8

extinderea şi modernizarea educaţiei pentru sănătate în scopul evitării

îmbolnăvirilor profesionale;

încurajarea acţiunilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, cu

accent pe bolile sociale (tuberculoza, bolile venerice, HIV/SIDA);

susţinerea acţiunilor de prevenire şi combatere a bolilor cronice;

intensificarea educaţiei pentru sănătate în problemele de prevenire a

accidentelor şi instruirea populaţiei în ceea ce priveşte acordarea primului

ajutor;

propagarea cunoştinţelor pentru îngrijirea elementară a bolnavilor, pentru

respectarea indicaţiilor de regim igieno-dietetic în vederea refacerii sănătăţii,

redobândirii capacităţii de muncă şi reintegrării sociale;

popularizarea sistemului de asigurare de servicii medicale pentru populaţie;

dezvoltarea interesului pentru practicarea sportului şi pentru folosirea

factorilor naturali în scopul călirii şi întăririi organismului şi a creşterii

duratei medii de viaţă;

dezvoltarea răspunderii pentru sănătatea proprie, familială şi colectivă.

Abordarea oricărei direcţii din cele de mai sus, impune respectarea unei anumite

conduite fără de care atingerea obiectivelor de bază ale educaţiei pentru sănătate

rămâne un simplu deziderat.

Metodele de educaţie pentru sănătate sunt:

Metode de cercetare – scopul cercetării fiind acela de a afla nivelul de educaţie

pentru sănătate, înainte şi după o campanie de informare, ca modalitate de control

a eficienţei acţiunii.

Metodele de cercetare pot fi:

cantitative - analiza datelor statistice existente;

- anchete prin chestionar;

calitative - metode rapide (R.A.P.);

9

- observaţia (directă sau participativă);

- interviul (semistructurat, anamneza, în grup);

- conversaţia (individuală, “focus grup”);

Anchetele sunt utile şi în alegerea canalelor de comunicaţie care sunt preferate de

grupurile ţintă şi care au cea mai mare audienţă.

Metode de acţiune – constau în sensibilizarea populaţiei şi penetrarea informaţiei.

Sensibilizarea – se adresează unor mase largi de populaţie într-un interval scurt de

timp şi are ca scop creşterea receptivităţii populaţiei asupra unor probleme de

sănătate. Substratul acţiunii este informativ, fără să se asume responsabilitatea

modului în care oamenii se hotărăsc să folosească informaţiile transmise.

Sensibilizarea pregăteşte terenul unor acţiuni ulterioare şi se poate realiza prin

mai multe modalităţi: postere, filme scurte, conferinţe, sloganuri, etc. Temele

abordate sunt probleme de sănătate publică precum: afecţiuni sezoniere (viroze),

epidemii, tuberculoza, sifilisul, SIDA, etc.

Penetrarea informaţiei – continuă sensibilizarea pe un interval de timp mai lung şi

se adresează unei populaţii ţintă. În acest caz se are în vedere pe lângă informare,

educarea şi consilierea populaţiei sau individului în vederea schimbării stilului de

viaţă.

Metode de formare de educatori – cursurile de formare de educatori se adresează

atât cadrelor medico-sanitare, cât şi altor persoane care vor să desfăşoare voluntar

o activitate de educaţie pentru sănătate: cadre didactice, sociologi, psihologi, etc.

Mijloacele de educaţie pentru sănătate – se referă la modalităţile de transmitere a

mesajului de la comunicator la receptor.

Ele pot fi clasificate astfel:

1. După calea de transmitere:

mijloace auditive: - convorbirea educativ-sanitară (individuală, în grup, în grup cu

decizii), lecţia, conferinţa, radioemisiunea.

10

Convorbirea constă dintr-o scurtă expunere a educatorului urmată de întrebări şi

răspunsuri asupra temei propuse, prin aceasta urmărindu-se lămurirea unor

probleme puţin cunoscute sau neclare.

Ea poate fi:

individuală – la iniţiativa educatorului sau a persoanei interesate, având ca loc de

desfăşurare cabinetul medical, cabinete cu activitate specifică de consiliere sau la

domiciliu, în cadrul vizitelor efectuate periodic sau la solicitarea pacientului;

în cadrul grupului – educatorul dialoghează cu participanţii sau aceştia

dialoghează între ei; grupurile pot fi dintre cele mai variate: bolnavi cu aceeaşi

afecţiune, persoane cu aceleaşi preocupări la locul de muncă, tineri, vârstnici,

femei, bărbaţi, etc.

Lecţia constă în transmiterea după un plan bine stabilit a unor cunoştinţe igienico-

sanitare. Se foloseşte de preferinţă în unităţi de învăţământ (dar poate fi folosită şi

pentru alte grupuri) şi se desfăşoară după următoarea structură:

recapitularea cunoştinţelor din lecţia precedentă (5-10 minute);

expunerea noilor cunoştinţe (30-40 minute);

recapitularea şi fixarea cunoştinţelor (5-10 minute).

Conferinţa – se cunosc mai multe varietăţi:

conferinţe educativ-sanitare propriu-zise, organizate în săli publice şi axate

pe diverse teme medicale;

11

cicluri de conferinţe – constau în expuneri “în serial” cu abordarea aceleaşi

probleme medicale în mai multe etape succesive;

simpozionul educativ-sanitar în care expunerea este făcută de mai mulţi

medici;

seara cultural-sanitară – axată pe o temă de sănătate publică, la care pot

conferenţia şi alţi specialişti (nu numai medici), finalizarea acţiunii făcându-

se printr-un program artistic sau alte manifestări culturale.

mijloace vizuale:

cu rol dominant textul: lozinca, articolul, broşura, manualul, fluturaşul, pliantul,

formele beletristice;

cu rol dominant imaginea: afişul, pliantul, planşa, diapozitivul, machete, expoziţia.

c) mijloace audio-vizuale: filmul, emisiunea televizată, teatrul.

2. În funcţie de adresabilitate se disting:

mijloace individuale: sfatul medical;

mijloace de grup: convorbirea de grup, lecţia, instructajul (cu grupuri

omogene sau heterogene);

mijloace de largă informare: conferinţa, emisiunea televizată sau

radiofonică, filmul, tipăriturile.

3. După modul de transmitere:

mijloace directe în care mesajul educativ sanitar este transmis ca o

informaţie nemediată (convorbire, conferinţă);

mijloace indirecte care utilizează o cale de transmitere ce presupune o formă

artistică.

Alte mijloace sau forme de educaţie pentru sănătate:

12

instructajul sanitar la angajare cu scopul de a avertiza persoanele nou

angajate asupra eventualelor riscuri de la locul de muncă; cunoştinţele se

reîmprospătează cu ocazia instructajelor periodice;

cursurile de sanminim, organizate pe profiluri de activităţi (pentru personalul

unităţilor de găzduire publică, piscinelor, băilor publice, unităţilor de

înfrumuseţare, unităţilor alimentare etc.) având ca scop pregătirea

cursanţilor pentru păstrarea şi promovarea sănătăţii lor şi a celor cu care

intră în contact sau îi deservesc în decursul acţiunilor pe care le desfăşoară;

cursurile “şcoala mamei”, care se adresează atât viitoarelor mame cât şi

tinerelor mame având drept scop acumularea unui bagaj de cunoştinţe

privind regimul de viaţă, igiena femeii în perioada gravidităţii şi lăuziei,

alimentaţia sugarului şi a copilului mic, baia şi înfăşarea sugarului,

tulburările de digestie ale sugarului, afecţiuni ale nou-născutului şi ale

copilului mic, importanţa controlului medical atât al gravidei cât şi al

copilului sănătos, sau la apariţia primelor semne de boală, importanţa

vaccinării etc.;

concursurile cu scopul de informare şi educare a populaţiei prin participarea

activă a acesteia;

cursurile diferenţiate pe categorii de bolnavi: sfatul medicului diferenţiat şi

individualizat (indicaţii privind regimul igieno-dietetic, tratamentul

13

medicamentos, îngrijirea corectă a bolnavului); convorbirile pe teme de

dietetică; consultaţia profilactică pe grupuri omogene de bolnavi.

Etapele planificării şi evaluării educaţiei pentru sănătate:

identificarea şi caracterizarea consumatorilor;

identificarea nevoilor şi ierarhizarea lor;

formularea de scopuri şi obiective strategice teoretice;

identificarea resurselor pentru formarea comportamentului favorabil

sănătăţii;

elaborarea conţinutului şi alegerea metodelor de folosit;

acţiunea propriu-zisă de influenţare, de formare de atitudini,

comportamente;

evaluarea rezultatelor procesului - continuă

- imediată

- de etapă

- terminal

Obiectivele educatiei pentru sanatate prevad

- sa faca sa se admita ca sanatatea este un capitol util pentru societate

- sa informeze populatia asupra a tot ce i-ar fi necesar si util sa cunoasca in ceea

ce priveste ocrotirea propiei sanatati

14

- sa contribuie la crearea unui comportament, a unei atitudini ferme si hotarite in

acest sens

- sa contribuie la formarea unei constiinte de educatie pentru sanatate, cu o

cultura sanitara optima

Putini educatori de sanatate pot sustine ca sunt exemple de sanatate perfecta!

- sa incurajeze crearea si utilizarea rationala a servicilor medicale

Promovarea sănătăţii

Este procesul conştient prin care oamenii îşi pot creşte controlul asupra propriei

stări de sănătate şi, ca atare, să-şi amelioreze sănătatea.Promovarea sănătăţii

acţionează asupra determinanţilor stării de sănătate: pacea, locuinţa, relaţiile

sociale, securitatea socială, educaţia, alimentaţia, venitul, promovarea femeii,

respectul pentru drepturile omului, stabilitatea ecosistemului, utilizarea adecvată a

resurselor, justeţea socială.Ameninţarea cea mai mare pentru sănătate este sărăcia.

Factori care cresc riscul de imbolnavire:

stresul psihic – pierderea partenerului, divort, pierderea unui membru al

familiei,

15

mediu prea cald – determina imbolnaviri mai frecvente (temperatura optima

este de 18-20 ºC in incaperi)

fumatul – determina afectiuni cardio-respiratorii, alcoolul – determina

hepatite, ciroze, gastrite

expunerea exagerata la raze solare – determina cancer de piele

deficiente de igiena personala

somnul inadecvat si lipsa exercitiilor – debiliteaza organismul – la

adolescenti determinand mononucleoza infectioasa

sedentarismul – determina boli cardio-vasculare, obezitatea – determina boli

cardiace

nutritia necorespunzatoare – determina cicatrizari intarziate, iar lipsa de

vitamina C determina scorbutul

Cauze principale ale bolilor :

invazia organismului cu germeni patogeni,

dezechilibrul biochimic al organismului,

perturbari ale sistemului imun,

substante toxice,

16

conditiile de mediu,

leziuni, accidente,

varsta,

defecte congenitale.

Clasificarea factorilor etiologici :

Dupa mediul din care provin :

- endogeni – obezitate, calculoze

- exogeni – microbi, substante toxice, radiatii

Dupa natura lor :

- din mediul fizico-chimico-biologic – agenti mecanici care determina contuzii,

plagi, agenti electrici ce determina electrocutarea, agenti termici ce determina

arsuri sau degeraturi, energia radianta ce determina arsuri, fotosensibilitate

- factori din mediul social sau factori psihogeni – somajul surmenajul, anxietatea,

conflictele familiale

Factorii psihogeni modifica reactivitatea organismului in sensul scaderii

rezistentei sale si joaca rolul de conditii favorizante, iar factorii fizici, chimici si

biologici joaca rolul de cauze determinante.

Dupa mecanismul de actiune :

cu actiune directa asupra organismului – alergenele

cu actiune indirecta asupra organismului, prin intermediul mecanismelor centrale

de reglare si integrare a functiilor (factori psihogeni pe un anumit tip de

sistemnervos si in conditii ce modifica reactivitatea organismului.

Boli acute şi cronice

Boala acută este caracterizată prin debut brusc, evoluţie rapidă şi constantă.

Boala cronică este boala care persistă pe o durată egală sau mai mare de 3 luni,

17

necesitând intervenţia medicului şi este caracterizată prin prezenţa semnelor şi

simptomelor.Bolile cronice prezintă exacerbări – faze acute – şi revenirea la faza

cronică – remisiune.

Stadiile psihologice in evolutia bolilor :

Stadiul I – faza de neacceptare si negare

Stadiul II – faza de iritabilitate si manie

Stadiul III – faza de incercare de redobandire a controlului

Stadiul IV – faza de depresie si disperare

Stadiul I – faza de acceptare si participare

Raspunsuri comune la boala

Dependenta – este incapacitatea de a functiona satisfacator fara ajutorul altei

persoane, o pierdere a controlului. Pentru a reduce sentimentul de amenintare pe

care il resimte pacientul in prezenta bolii, asistentul medical isi propune sa il ajute

pe pacient sa devina parte activa in planul propriei ingrijiri.

Sentimentul de vinovatie – este sentimentul ca ai facut ceva rau – sustinator

de familie bolnav, se simte vinovat pentru lipsurile familiei, scaderea veniturilor

familiei datorita unei persoane bolnave timp indelungat poate genera resentimente

la adresa acesteia, incapacitatea de a indeplini indatoririle gospodaresti poate

genera si ea resentimente.

Anxietate – sentiment vag ca lucrurile nu merg bine si ca ceva necunoscut si

neplacut se poate intampla oricand.

Frica – este mai acuta decat anxietatea si este mai clar definita – frica de

handicap este mai mare decat frica de moarte

Regresia – este reactia la anxietate, de revenire la un comportament imatur.

Egocentrismul – focalizarea asupra propriei persoane – solicita un plus de

atentie din partea celor din jur si un comportament revendicator.

18

Ostilitatea – poate fi un raspuns la o anxietae exagerata – asistentul medical

admonesteaza pacientul, iar acesta isi varsa ostilitatea asupra ei.

Depresia- este cel mai comun mod de a raspunde la boala. Ea include

tristetea si lipsa de speranta. Poate fi de scurta durata sau poate fi cronica devenind

o boala in sine.

19

Vindecarea – reprezinta restabilirea integrala a echilibrului functional

adaptativ al organismului. Vindecarea cu sechele implica persistenta unor vicii,

leziuni, cicatrici, etc, care nu afecteaza in mod esential aptitudinile adaptative ale

organismului. Recuperarea este un proces dinamic prin care individul atinge

nivelul cel mai inalt posibil de functionare, iar accentul se pune pe imbunatatirea

aptitudinilor pe care pacientul inca le detine si nu pe aptitudinile pe care le-a

pierdut pe parcursul evolutiei bolii.

Cronicizarea – reprezinta o alternativa defectuoasa, incompleta de evolutie a

procesului de insanatosire si recuperare.

Moartea – se produce ori de cate ori influentele distrugatoare induse de

agentul patogen depasesc posibilitatile de rezistenta ale organismului si se

caracterizeaza prin incetarea functiilor vitale – circulatie, respiratie – ceea ce

determina degradarea si moartea celulelor prin suprimarea aportului de oxigen.

Conditii esentiale pentru sanatate : pace, adapost, educatie, alimentatie, venituri,

ecosistem stabil, resurse confirmate, dreptate.

Stilul de viata si modul de viata

Caracteristicile stilului de viata :

consumul alimentar – bazele pentru promovarea unei alimentatii sanatoase

consumul de substante potential nocive pentru organism, igiena, miscarea

fizica, conduita psihica, relationarea cu mediul social

Dimensiunile modului de viata :

cadrul social: mediul social, conditii de locuit, venit, tip de familie, ocupatia

tipul de consum: servicii de sanatate, alimentar, cafea, tigari, alcool, droguri

petrecerea timpului liber

atitudini, perceptii fata de religie, risc, act medical si de ingrijire, reguli si

norme, sex

relatii interpersonale : familie, prieteni, colegi, vecini

20

Probleme de sanatate:

culegerea informatiilor privind stilul de viata si modul de viata

caracteristici socio-demografice

indicatori utilizati pentru evaluarea starii de sanatate a populatiei – speranta

de viata, mortalitatea, morbiditatea

caracteristici necoresounzatoare ale stilului de viata care pot afecta starea de

sanatate – indicatori pentru evaluarea stilului de viata (consum de tutun,

alcool, droguri, dieta) si a factorilor de risc asociati sanatatii

implicarea profesionistilor de sanatate – educatia pentru sanatate

nonformala si formala

promovarea sanatatii prin mass-media

MEDICINA PREVENTIVĂ

Medicina modernă devine tot mai mult preventivă îndreptându-se spre o

medicină a omului sănătos, fără a neglija obligaţiile terapeutice care îi revin pentru

a vindeca şi recupera omul bolnav.

21

Trebuie să ne putem baza pe o profilaxie activă, pe participarea întregii

populaţii la obiectivele medicinei preventive prin respectarea regulilor de viaţă ce

asigură sănătatea, protecţia mediului înconjurător şi dobândirea unei culturi

medicale.Nu e suficient să orientăm activitatea medico-sanitară spre profilaxie, ci

trebuie să convingem populaţia de valoarea profilaxiei.

22

Putem acţiona profilactic la mai multe niveluri:

Profilaxia primară - urmăreşte

protecţia şi promovarea sănătăţii prin diferite măsuri, cum ar fi:

obţinerea şi controlul apei potabile,

fluorizarea apei pentru prevenirea cariei dentare,

23

prevenirea guşei endemice prin folosirea sării iodate în alimentaţie şi

distribuirea de suplimente de iod sub forma unor tablete în regiunile cu

predispoziţii,

măsuri pentru împiedicarea impurificării aerului,

suprimarea factorilor nocivi din mediul de muncă,

controlul şi protecţia gravidelor pentru naşterea de copii sănătoşi,

examinarea periodică a muncitorilor din intreprinderi,

vaccinări preventive,

educaţia sanitară a populaţiei.

Profilaxia secundară:

măsuri pentru depistarea precoce a bolii şi împiedicarea cronicizării acesteia

tratarea precoce a bolii descoperită în stadiu incipient, evitându-se

complicaţiile şi sechelele.

Profilaxia terţiară – urmăreşte

recuperarea rapidă a bolnavilor,

graţie unor tratamente speciale, în aşa fel încât să-şi redobândească

capacitatea de muncă anterioară bolii.În această fază rolul profilactic al

medicinei constă în prevenirea incapacităţii de muncă, evitarea pensionărilor

şi a invalidităţilor din cauza bolilor.

Printre realizările unei bune profilaxii se numără prelungirea duratei medii a

vieţii active şi dezvoltarea mai lentă a procesului de îmbătrânire, promovarea

factorilor şi a condiţiilor care asigură oamenilor o sănătate deplină îndelungată,

precum şi promovarea măsurilor de igienizare a mediului pentru a face mediul

favorabil sănătăţii.

Obiectivele unei bune profilaxii se realizează prin:

formarea unor deprinderi igienice,

îmbunătăţirea condiţiilor de mediu la locul de muncă,

24

aplicarea unui complex de măsuri pentru dezvoltarea normală, fizică şi

mintală a copiilor,

punerea în valoare a culturii fizice,

promovarea unei alimentaţii raţionale,

măsuri de depistare precoce a unor anomalii, prin programele de contol a

populaţiei.

Fiecare individ trebuie să cunoască principalele probleme de sănătate ale

secolului, tendinţele morbide, bolile predominante, precum şi factorii favorizanţi şi

determinanţi ai acestora.

Patologia actuală predominantă este reprezentată de: boli cardio-vasculare,

tumori, accidente, boli de nutriţie şi digestie, boli psihice, boli determinate de

abuzul de medicamente, boli reumatice, alergice sau infecţioase, tabagism,

alcoolism.Apariţia acestor boli este în mare parte favorizată de modul de viaţă, de

cultura medicală a populaţiei, de neglijjarea sănătăţii, de modul de alimentaţie, de

igiena muncii fizice şi psihice, de modul de organizare a timpului liber, de

respectarea timpului de odihnă, de modul cum trăim şi respectăm mediul

înconjurător, de unii factori nocivi care ţin de aspectele vieţii moderne:

sedentarismul datorită hranei moderne şi lipsei de mişcare provoacă obezitate,

suferinţele determinate de zgomotul citadin, poluarea aerului, etc.

STRATEGIA SANATATE PENTRU TOTI

OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) stabileste ca notiuni de sanatate starea de

confort psihic, fizic si social.

S-a stabilit concret ca persoanele care ajuta cel mai mult la realizarea strategiei

"Sanatate pentru toti in anul 2000" sunt asistentii medicali.

Starea de sanatate a populatiei depinde si de justetea sociala a epocii, cea care

poate crea sau rezolva inechitatile materiale, avand ca rezultat inechitatile socio-

culturale care impreuna influenteaza sanatatea individului.

25

Prin sanatate intelegem acea state in care organismul functioneaza in perfecta

armonie.

OMS defineste sanatatea ca o state a perfectiuaii corporale, a sanatatii spirituale si

sociaie. Sanatatea nu consta doar in lipsa bolii sau a infirmitatii. Pe plan biologic

sanatatea are la baza un echilibru al tuturor functiilor organismului. Intre starea de

sanatate si cea de boala granita este greu de stabilit. Medicina moderna, preventiva,

consta in descoperirea timpurie a statii de tranzitie, a statilor morbide in stadiul bio-

chimic, inainte de a se ajunge la boala manifestata clinic.

In 1978, la Contetinta OMS de la Alma Ata, s-a emis un concept ce apartine

sistemuiui octotirii sanatatii - PHC ingrijiri primare de sanitate (Primary Healthy

Care), traduse la noi in intelesul mai larg ca asistenta sanitara primara. Acest

subsistem este format - din autoritati locale, medici, asistenti medicali si populatie.El

asigura ingrijirile de sanatate esentiale, verificate stiintific, accesibile pentru toti

indivizii ii familiile dintr-o comunitate cu participarea acestora.

PHC cuprinde 8 directii de actiune :

1. Educatia pentru sanatate

2. Alimentatia,

3. Aprovizionarea cu apa potabila

4. Asistenta materno-fetala.

5. Incluzand si planificarea familiala

6. Imunizari impotriva majoritatii bolilor infectioase. Prevenirea si combaterea

bolilor infectioase,

7. Tratamente accesibile pentru boli si afectiuni comune

8. Aprovizionarea cu medicamente de baza

OMS a lansat chemarea pentru o noua strategie in dezvoltarea sanatatii numita

"Sanatate pentru toti pana in anal 2000".Aceasta strategie vizeaza schimbati in

26

mentalitatea populatiei, cat si in cea a personalului medico-sanitar, influentand

structura sistemului de asigurate a sanatatii.

"Strategia sanatate pentru toti pana in anul 2000" se bazeaza pe 3 principii:

echitate in folosirea si distribuirea ingrijirilor de sanatate,

participarea activa a populatiei la mentinerea starii de sanatate,

promovarea sanatatii si asistenta preventiva sa fie parteneti egali cu asistenta

curativa

tehnologie accesibila si economie fezabila

toate sectoarele activitatii umane sa se implice luand acele masuri care au

efecte directe sau indirecte asupra sanatatii.

PROMOVAREA SANATATII SI EDUCATIA PENTRU SANATATE

Stabilind liniile directoare ale strategiei "SANATATEA PENTRU TOTI IN

SECOLUL XXI", Organizatia Mondiala a Sanatatii postuleaza: "unul dintre

drepturile fundamentale ale fiintei umane este acela de a dispune de cea mai buna

stare de sanatate pe care este capabila sa o atinga".

In perspectiva politicilor de sanatate europene, obiectivele medicinii

preventive (conform strategiei "Sanatatea Pentru Toti pana in anul 2000") devin

astfel:

"A da viata anilor" prin controlul morbiditatii si al incapacitatilor,

"A da sanatate vietii" prin promovarea sanatatii,

"A da ani vietii" prin reducerea numarului deceselor premature si prin cresterea

sperantei de viata la nastere.

Timp indelungat medicina s-a aflat si, de fapt, inca se mai afla cu fata spre boala si

spre omul suferind. Sa previi imbolnavirea, sa tratezi boala, sa recuperezi bolnavul

- acestea sunt dezideratele fundamentale ale oricarei practici medicale. Deoarece

omul este dominat de nelinistea bolii si nu de apararea sanatatii, medicina cunoaste

mai bine boala decat sanatatea, iar programele medicale sunt orientate mai

27

degraba spre patologie decat spre ocrotirea starii de sanatate. In ultimele decenii

insa, alaturi de medicina clasica, a carei principala misiune este de a se ocupa de

omul bolnav, a aparut notiunea de medicina a sanatatii sau a omului sanatos,

notiune nascuta din insasi conditiile vietii moderne, care pun organismul in fata

unor noi termeni de solicitare si implicit de adaptare. Mediul in care traim este intr-

o continua schimbare si, din pacate, adeseori nu in folosul si in profitul sanatatii.

Cum foarte plastic se exprima LEVI (1998), " ucigasii moderni" sunt:

- Noi insine, prin poluarea mediului

- Noi insine, prin obiceiurile noastre daunatoare sanatatii

- Noi insine, prin acceptarea existentei unor conditii sociale inadecvate.

Obiectivul principal al promovarii sanatatii, de la nivelul individului si

macrogrupului familial pana la nivelul societatii (si, prin extensie, la nivelul

intregii umanitati) este tocmai modificarea comportamentelor, obiceiurilor si

traditiilor pentru a le face favorabile sanatatii.

Prin investitii si activitati, promovarea sanatatii actioneaza asupra determinantilor

starii de sanatate pentru a crea cele mai mari castiguri pentru sanatatea oamenilor,

pentru asigurarea respectarii drepturilor umane, pentru a crea un capital social si

demografic, scopul principal fiind de a creste durata medie a sanatatii si de a

micsora diferentele in acest domeniu dintre tari si dintre diferite grupuri.

Modificarea comportamentelor si atitudinilor este insa un proces de durata,

implicand un demers educativ laborios. Obisnuintele comportamentale (alimentare,

igienice, de viata sexuala, etc.) trebuiesc urmarite in dinamica lor, uneori ani de-a

randul, pentru a se putea trage concluzii valabile in privinta formarii, fixarii si

consolidarii acestora. Ca atare, in cercetarea educationala urmarirea "produsului

finit" este dificil de realizat. Tocmai pentru ca este vorba de o "investitie in timp" -

cum foarte sugestiv o denumeste O.M.S. – eficienta educatiei pentru sanatate se

materializeaza in mod lent, cu o scadenta mai indepartata. Investitiile in acest

28

domeniu sunt insa deosebit de rentabile, ele fiind incomparabil mai reduse si

totodata mai utile decat cheltuielile efectuate in scopuri terapeutice.

Educatia pentru sanatate este in esenta un furnizor de valori orientative necesare

sanatatii, tineretii si vietii, individul uman fiind receptiv la informatia pe care o

primeste in aceasta directie. De ce totusi continua oamenii sa fumeze? De ce

persista obiceiurile alimentare nesanatoase? De ce promiscuitatea sexuala se

extinde vertiginos? Raspunsurile la aceste intrebari sunt situate la intersectia

stiintelor medicale cu cele socio-umane (psihologie, sociologie, pedagogie,

antropologie culturala chiar). Studiile interdisciplinare pun in evidenta faptul ca

primind informatii, sfaturi si indicatii despre care de fapt stie ca sunt spre folosul si

binele sau - motiv pentru care le si accepta - individul pare a li se si opune in

acelasi timp, fie si numai deoarece demersurile sanogenetice ar putea totusi ramane

fara un rezultat palpabil (cel putin pe termen scurt). De regula, in domeniul

sanatatii, indivizii nu pot percepe cu promptitudine beneficiile pe care le aduc

modificarile comportamentale. In definitiv este vorba de o "investitie" pe termen

lung si fara avantaje imediat vizibile si care, de cele mai multe ori, constituie o

piedica pentru satisfacerea unor placeri si comoditati adanc inradacinate.

Educatia pentru sanatate va trebui sa devina tot mai mult un instrument eficient de

profilaxie, cu o utilizare sistematica a mijloacelor, tehnicilor si metodelor necesare

dezvoltarii unor conduite sanogenetice responsabile, in vederea atingerii idealului

de sanatate individual si comunitar.

STRATEGIA NATIONALA DE SANATATE PUBLICA

Document elaborat pentru Ministerul Sanatatii de catre Centrul pentru Politici si

Servicii de Sanatate, in cadrul imprumutului Bancii Mondiale Iunie 2004

29

Sănătatea publică este un concept a cărui semnificaţie a evoluat de-a lungul

timpului de la preocuparea strictă asupra controlului bolilor infecţioase, sănătăţii

mediului, ocrotirii sănătăţii grupelor defavorizate şi educaţiei pentru sănătate la o

abordare comprehensivă a stării de sănătate a populaţiei.

Strategia Naţională de Sănătate Publică ia în considerare conceptul de “noua

sănătate publică” care se referă, conform definiţiei lui Frenk (1993) la

“identificarea nevoilor de sănătate şi organizarea de servicii de sănătate

comprehensive la nivel populaţional, incluzând astfel procesul de informare în

vederea caracterizării stării de sănătate a populaţiei şi mobilizarea resurselor

necesare pentru a interveni asupra acestei stări. Deoarece esenţa sănătăţii publice

este starea de sănătate a populaţiei, aceasta include organizarea personalului şi a

unităţilor medicale în vederea furnizării tuturor serviciilor de sănătate necesare

pentru promovarea sănătăţii, prevenirea bolilor, diagnosticarea şi tratamentul

bolilor şi reabilitarea fizică, socială şi profesională”.

ASPECTE PRIVIND STAREA DE SANATATE A POPULATIEI

După 1990, sărăcia şi scăderea marcată a nivelului de trai au avut un impact

profund negativ asupra stării de sănătate a populaţiei din România.

Aspecte demografice

Situaţia demografică a Romaniei este caracterizată, în ultimii 11 ani, de sporul

natural negativ. Sporul natural al populaţiei României a început să scadă din anul

1989 (când s-a înregistrat valoarea de 5,3/1.000 locuitori), pentru ca în anul 2002,

acest indicator să atingă valoarea de 2,7/1.000 locuitori, cea mai scăzută valoare

înregistrată de acest indicator după anul 1989. Cauzele principale ale scăderii

sporului natural au fost: creşterea mortalităţii generale, scăderea accentuată a

natalităţii, emigrarea în ţările dezvoltate.

Natalitatea a înregistrat o scădere constantă, de la 16 nou născuţi/1000 de locuitori

în 1989, la 9,7 nou născuţi/1000 locuitori în anul 2002.

30

Mortalitatea generală a înregistrat o creştere constantă, de la 10,7/1.000 locuitori în

1989, la 12,4/1.000 locuitori în 2002, fenomen explicabil prin procesul de

îmbătrânire a populaţiei, înrăutăţirea condiţiilor de viaţă şi prin scăderea eficienţei

serviciilor medicale.

16

13,6

5,3

3

-1,6-2,7

11,9

11,4 11 10,9 10,4 10,2 10,5 10,5 10,4 10,59,8 9,7

10,910,610,7

11,6 11,6 11,7 1212,7 12,4 12 11,8 11,4 11,6

12,4

1-0,2 -0,6

-0,8-2,5 -1,9 -1,5 -1,4 -0,9

-1,8

-5

0

5

10

15

20

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

la 1

.000

locu

itori

Natalitatea Mortalitatea Sporul natural

Evoluţia natalităţii, mortalităţii generale şi a sporului natural în România, în

perioada 1989 – 2002

Sursa: Ministerul Sănătăţii, Centrul de Calcul Statistică Sanitară şi Documentare

Medicală

Mortalitatea maternă este încă ridicată, în anul 2002 înregistrându-se 22,32 decese

materne la 100.000 născuţi vii. Deşi evoluţia acestui indicator este pozitivă,

România continuă să se menţină şi în 2002 pe primele locuri în Europa în ceea ce

priveşte nivelul ratei mortaltităţii materne.

Fertilitatea a înregistrat o scădere continuă începind cu anul 1989 (66,3 născuţi vii

la 1.000 femei 15-49 ani), pentru ca în anul 2002 valoarea acestui indicator să fie

de 37,3 născuţi vii la 1.000 femei 15-49 ani, reprezentând o scădere de 43,7% faţă

de anul 1989.

31

Speranţa de viaţă la naştere în România se înscrie pe o curbă uşor crescătoare, în

anul 2000 având valoarea de 71,25 ani în rândul populaţiei generale. Populaţia

feminină prezintă o speranţă de viaţă mai mare (74,82 ani) faţă de cea masculină

(67,81). Comparativ însă cu celelalte ţări europene din Centrul şi Estul Europei,

România se prezintă cu o speranţă de viţă mai mica.

Tara Speranţa

de viaţă

Bărbaţi Femei

Rusia 65,43 59,15 72,36

Moldova 67,75 63,99 71,45

Romania 71,25 67,81 74,82

Ungaria 71,5 67,19 75,82

Bulgaria 71,71 68,48 75,09

Croaţia 73 69,12 76,68

Slovacia 73,45 67,38 77,64

Polonia 73,95 69,8 78,09

Cehia 75,21 71,75 78,61

Media Uniunii

Europene

78,65 75,49 81,67

Media ţărilor din

Centrul şi Estul

Europei

73,03 69,16 76,93

Speranţa de viaţă în câteva ţări europene (2000

Sursa: Health for All 2003

32

Mortalitatea infantilă a diminuat semnificativ după 1989: de la 26,9 decese 0-1 an

la 1.000 născuţi vii (1989), la 17,3 decese 0-1 an la 1.000 născuţi vii (2002). Cu

toate că acest indicator a înregistrat o scădere continuă, se menţine totuşi la un

nivel ridicat comparativ cu celelalte ţări europene .

17,316,4

14,6 14,4

11,9 11,6

8,68,1 8,1

3,9

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

dece

se la

1.0

0 na

scut

i vii

Mortalitatea infantilă în unele ţări europene (2002 sau 2003)

Sursa: Health for All 2003

33

Mortalitatea pe cauze a relevat în anul 2003 că principalele cauze de deces în

Romania sunt bolile aparatului cardiovascular, urmate de tumori, boli digestive,

leziuni traumatice şi otraviri şi bolile aparatului respirator.

34

Structura deceselor pe cauze, Romania, 2003

Sursa: Anuar de statistică sanitară, 2003, Ministerul Sănătăţii, Centrul de Calcul

Statistică Sanitară şi Documentare Medicală

Trebuie amintit faptul că ratele specifice de mortalitate nu demonstrează şi povara

bolii, măsurată printr-un indicator sintetic care ţine cont atât de anii de viaţă

pierduţi prin deces prematur cât şi de anii de viaţă trăiţi în incapacitate. Acest

indicator numit Disability Adjusted Life Years (DALY) pune în evidenţă o altă

ierarhie a poverii bolii în România .

Grupa de boli DALY la

1000

locuitori

% din total

DALY

Boli cardiovasculare 60 31.88

Tumori maligne 18,97 10.1

Tulburări mentale/de

comportament

18,79 9.98

Accidente, traumatisme,

otrăviri

16,73 8.89

Boli ale Sistemului Nervos

Central

13,67 7.26

Boli aparat digestiv 11,89 6.32

Boli aparat respirator 10,77 5.72

Boli infecţioase 3,67 1.95

Alte boli 33.61 17.86

Total DALY 188,1 100

Structura DALY pe cauze, Romania, 1998

35

Sursa: Studiu efectuat de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, 1999

Morbiditate

In România modelele de morbiditate şi mortalitate au suferit modificări importante

în ultimele decenii, în sensul creşterii prevalenţei bolilor cronice şi a mortalităţii de

aceste cauze, în contextul creşterii ponderii populaţiei vârstnice, asociată cu

acţiunea multiplă a factorilor de risc biologici, de mediu, comportamentali şi cu

influenţa condiţiilor socio-economice şi de asistenţă medicală.

Informaţiile de rutină referitoare la morbiditatea bolilor netransmisibile

subestimează mult nivelul real al fenomenului. Date de bună calitate s-au obţinut

numai din anchetele stării de sănătate efectuate de Ministerul Sănătăţii prin

Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală. Ultima anchetă

efectuată a avut loc în 1997.

Pe de altă parte, informaţiile de rutină referitoare la morbiditatea bolilor

transmisibile au o calitate mult mai bună, deoarece este funcţional un sistem de

supraveghere al bolilor transmisibile, aflat în prezent în plin proces de

restructurare. Dintre bolile transmisibile care reprezintă priorităţi ale sănătăţii

publice putem aminti: tuberculoza (România se află pe primul loc în Europa în

ceea ce priveşte nivelul incidenţei tuberculozei), bolile cu transmitere sexuală

(incidenţa sifilisului a crescut de 3 ori în 2003 faţă de 1989), infecţia HIV/SIDA

(4679 cazuri de SIDA în 2003), infecţiile nosocomiale (datele de care dispunem în

prezent nu reflectă nivelul real al fenomenului).

Determinanţii stării de sănătate

Factori comportamentali

Aşa cum arată evidenţele, factorii comportamentali cu impactul cel mai puternic

asupra stării de sănătate sunt: fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri,

dieta, inactivitatea fizică.

36

Fumatul a luat amploare în România după 1990, atât în rândul bărbaţilor cât şi al

femeilor, dar mai ales în rândul tinerilor. Ancheta stării de sănătate a populaţiei

din 1997 a arătat că 46% dintre bărbaţii şi 13 % dintre femeile de peste 18 ani

fumează în mod regulat. Este o valoare mare dacă o comparăm cu media ţărilor din

Uniunea Europeană, dar similară cu cea a ţărilor din Centrul şi Estul Europei.

Fumatul în spaţiile publice a fost reglemtat prin lege în decembrie 2002.

In ceea ce priveşte consumul de alcool, aceeaşi Anchetă a stării de sănătate a

populaţiei din 1997 a arătat că 56.2% dintre persoanele de peste 15 ani erau

consumatori de alcool, dintre care 3.7% dependenţi de alcool. Consumul de alcool

este cel mai frecvent la grupa de vârstă 25-44 ani (66.3%).

Consumul de droguri este un fenomen care a apărut în România numai după 1990.

Diferite studii efectuate în România au furnizat estimări foarte diferite ale

prevalenţei consumului de droguri intravenoase. De exemplu, un studiu al

Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Sănătate a estimat că în 1998

existau în România 1000 de consumatori de droguri intravenoase. Pe e altă parte,

un raport preliminar al unui studiu efectuat de UNICEF a estimat la 30.000

numărul consumatorilor de droguri intravenoase în 2002, numai în Bucureşti. Este

nevoie şi de alte studii care să ajungă la nişte concluzii mai ferme.

Factori socio-economici

Factorii sociali şi economici au contribuit şi ei la deteriorarea stării de sănătate a

populaţiei din România după 1990 fie direct, fie indirect prin acţiunea asupra altor

factori cu influenţă asupra stării de sănătate. Factorii socio-economici cu un

impact deosebit asupra stării de sănătate sunt: nivelul sărăciei, rata şomajului,

structura cheltuielilor în gospodărie, excluziunea socială.

Nivelul sărăciei în 2002 era estimat la 27%, iar cel al sărăciei extreme la circa 11%,

conform raportului Bancii Mondiale din Septembrie 2003. Situaţia prezintă cea mai

mare gravitate în regiunea de nord-est a ţării, în care rata sărăciei depăşeşte 40%.

37

Categoriile populaţioanle cele mai afectate de sărăcie sunt: copii abandonaţi,

neglijaţi sever, abuzaţi, trăind în sărăcie extremă; familii în şomaj cronic; familii

cu mulţi copii; femei victime ale violenţei domestice, victime ale traficului de

persoane, exploatării sexuale; populaţia din zone defavorizate economic; populaţia

romă săracă.

Rata şomajului în Romania a fost de 7% în decembrie 2003. Această valoare

include numai şomerii înregistraţi oficial. Grupa de vârstă cea mai afectată de

şomaj este cea sub 25 de ani, la care nivelul ratei şomajului a atins în decembrie

2003 valoarea de 18,5%.

Structura cheltuielilor în gospodărie reflectă în general nivelul de bunăstare al unei

familii. Deşi populaţia României cheltuieşte lunar mai puţin pe alimente în 2002

(35,8% din totalul cheltuielilor pe gospodărie) decât în 2000 (38,5%), această

valoare este încă suficient de mare pentru a plasa populaţia României aproape de

limita sărăciei (dacă se consideră această limită la 40% cheltuieli cu alimentele în

gospodărie). Pentru sănătate, o gospodărie cheltuieşte în medie numai 3,6% din

totalul cheltuielilor.

Factori de mediu

Mediul înconjurător este un factor cu un impact deosebit asupra stării de sănătate,

influenţând apariţia multor boli, cum ar fi: afecţiunile respiratorii cronice,

cardiovasculare, alergice, endocrine, de metabolism şi nutriţie, bolile psihice şi nu

în ultimul rând bolile neoplazice. In această grupă de determinanţi ai stării de

sănătate trebuie să se ia în considerare: calitatea aerului, a apei, a solului, a

alimentelor, a locului de muncă, a aşezărilor umane şi a factori fizici cum ar fi

zgomotul şi radiaţiile.

Conform rapoartelor publicate de Ministerul Mediului şi al Gospodăririi Apelor, s-

a putut observa în ultimii ani o uşoară îmbunătăţire a calităţii aerului datorată pe

de o parte diminuării activităţilor economice şi realizării programelor de

38

retehnologizare şi modernizare de la nivelul unor unităţi industriale, şi pe de alta

intensificării activităţii Inspectoratelor de Protecţia Mediului. Dacă în 1995 existau

numai 474 de staţii de monitorizare a calităţii aerului, în 2002 numărul lor a ajuns

la 700. Din datele raportate de Ministerul Mediului şi al Gospodăririi Apelor se

poate observa o scădere a emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră, dintre

care putem menţiona scăderea emisiilor de CO2 (de la 194,8 ktone în 1989 la 66,8

ktone în 2000) şi CH4 (de la 2,3 ktone în 1989 la 1,2 ktone în 2000). Au scăzut uşor

şi emisiile de NO2 (de la 362 ktone în 1996 la 332 ktone în 2000) şi de SO2 (de la

898 ktone în 1996 la 773 ktone în 2000). Din aceleaşi date a rezultat că în anul

2000, circa 18 mii ha de teren agricol au fost contaminate prin acoperirea

terenurilor cu deşeuri şi reziduuri solide, terenuri scoase din circuitul agricol.

Conform datelor publicate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului, transportul pasagerilor s-a intensificat în anul 2003 faţă de 2002, mai

ales în transportul rutier (de la 5,2 milioane pasageri-km în 2002 la 9,4 milioane

pasageri-km în 2003). Modurile de transport mai puţin poluante pentru mediu

(fluvial, aerian) au marcat diminuări ale traficului.

Educatia pentru sanatate a femeii in perioada fertile

- in decursul ultimilor ani , femeia a fost puternic in viltoarea vietii sociale, in care s-a implicat profund

- evolutia pe care o urmeaza, cursul vietii in urmatorii ani , nu va diminua substantial contributia si implicarea femeii in derularea evenimentelor

- nu trebuie sa omitem rolul matern al femeii in societate, rol care ii creeaza o responsabilitate in plus

- educatia pentru sanatate trebuie sa acorde o atentie sporita femeii si mai ales femeii aflate in perioada fertile

39

- astfel vor fi abordata urmatoarele problemeo planificarea familialo educarea gravidei si a mamei

Educatia pentru sanatate a prescolarilor

- se desprind o serie de obiective in strisa legatura cu particularitatile morfofunctionale si neuropsihice ale copiilor la aceasta virsta

- urmareste realizarea urmatoarelor obiectiveo elaborarea deprinderilor de formare a obisnuintelor igienice necesare

calirii organismului, maririr rezistentei fizice specific, dezvoltarii armonioase a copiilor, mentinerii si promovarii sanatatii acestora

o inzestrarea sistematica a copiilor cu notiuni elementare ce privesc problemele de igiena individuala si colectiva specific virstei

o dezvoltarea si cimentarea unor atitudini si a unui comportament igienic

Educatia pentru sanatate in invatamintul primar

- includerea in sistemul de invatamint de toate gradele si profilele a unor notiuni de igiena si sanogeneza corespunzatoare virstei

40

- cuprinde 2 aspecteo activitate de educatie pentru sanatate din cadrul procesului de invatamint o educatia pentru sanatate in afara procesului de invatamint

- obiectiveo directe

dezvoltarea componentelor comportamentului igienic realizate la virsta prescolara

formarea unor noi component ale comportamentului igienic, sanogenic, corespunzatoare virstei

dobindirea unor notiuni si elemente ale motivatiei stiintifice necesare constientizarii actiunilor

o indirect promovarea sanatatii imbunatatirea indicatorilor starii de sanatate cresterea randamentului scolar

Educatia pentru sanatate in ciclul gimnazial si invatamintul liceal

Obiective- in invatamintul gimnazial

o formarea unui comportament igienic contient prin dezvoltarea cunostiintelor assimilate anterior si dobindirea de noi

cunostiinte formarea unor component ale comportamentului sanogenetic

o intruirea teoretica si practica in problem de prim ajutor in caz de accidente si imbolnaviri acute

o formarea spiritului de intrajutorare umana- in invatamintul liceal

o perfectionarea comportamentului igienic

41

o dobindirea cunostiintelor si deprinderilor de igiena muncii si de profilaxie a imbolnavirilor profesionale

Educatia pentru sanatate a tineretului si studentilor

- obiectiveo formarea unei conceptii stiintifice despre sanatate si boalao formarea convingerii ca selectarea adecvata a normelor de viata igienica

si aplicarea lor contribuie la conturarea personalitatiio promovarea culturii sanitare ca o componenta a culturii generaleo consolidarea comportamentului privind igiena munciio pregatirea in domeniul metodologiei educatiei pentru sanatate si

promovarii sanatatii

Educatia sexuala a tineretului

- pentru tinerii de ambele sexe , adolescenta inseamna un timp plin de schimbari- adolescentii au nevoie sa invete cum sa inteleaga dezvoltarea sexuala, fizica si

emotional

42

- vor fi pregatiti sa ia decizii corecte despre relatiile sexuale- presiunea din exterior poate sa-i forteze pe tineri sa se implice sexual inainte de

a fi pregatiti pentru acest pas- adolescenta este un timp de dezvoltare si curiozitate sexuala, astfel incit tinerii

fara o educatie si fara cunostiinte suficiente sunt in pericol sa se descopere in situatii nedorite si dificile

- perioada maturitatii sexuale se caracterizeaza printr-o intelegere constientizata a apartenentei fizice si psihice la un anumit sex

- maturizarea sexuala precoce nu inseamna si inceperea de timpuriu a unor relatii intime

- de asemenea primul contact sexual nu inseamna si inceputul activitatii sexuale- principii si elemente esentiale de care trebuie sa tina cont o educatie sexuala a

tineretuluio nivelul de cunostiinte si virsta tinaruluio punerea in prim plan de cunostiinte concrete si incurajarea explorarii

acestora

43

o prezentarea in mod repetat si diferito examinarea opinilor si concepteloro incurajarea dezvoltarii aptitudinilor personale si impersonaleo incurajarea reflecatarii si asumarii responsabilitatiio discutarea in prealabil cu tinerii a problemelor pentru identificarea

punctelor lor de pornire

EDUCATIA PENTRU SANATATE PRIVIND IMBATRINIREA SI PROBLEMELE VIRSTNICILOR

- batrinetea privind milioane de oameni este o problema a contemporanitatii, cu atit mai acuta cu cit nivelul de dezvoltare economica al terii respective este mai scazut si deci protectia sociala este mai greu de realizat

44

- actiuni de larga informareo opinia publica trebuie corect informata in ceea ce priveste procesul

imbatrinirii, cau un proces dinamico imbatrinirea nu poate fi etichetata ca o boalao trebuie facuta o diferentiere neta intre reducerea capacitatii fizice si

capacitatea intelectuala care nu involueaza direct proportionalo nu trebuie confundata virsta pensionarii cu limita capacitatii fizice si

psihice a individuluio problema batrinetii si mentinerea capacitatii de munca a oamenilor in

virsta are nu numai o importanta de ordin biologic ci si una socio-economica

o prin profilaxia imbatrinirii se intelege pe de o parte preintimpinarea aparitiei senilitatii, iar pe de alta parte intirzierea cit mai mult a batrinetii fiziologice

o oamenii in general traiesc mai putin decit ar trebui sa traiascao procesul de imbatrinire are loc intr-un ritm diferit de la un individ la altulo aceasta etapa a vietii este privita in mod diferit de catre fiecare individ in

functie de modul in care a fost facuta pregatirea psihica in etapa anterioara

o multi oameni care au desfasurat o activitate intensa in momentul pensionarii sufera o cadere psihica avind sentimentul inutilitatii

o de aceea oamenii trebuie sa fie pregatiti pentru a infrunta batrineteao trebuie sa fie informati de importanta miscarii, a exercitilor fizice, fiecare

om trebuie sa faca zilnic 5 km pe zi pe joso alimentatia persoanelor in prag de imbatrinire trebuie sa fie

indestulatoare, bogata in vitamine si saruri mineraleo igiena mintala este la fel de importanta pentru trecerea de la o activitate

intensa la post-activitatea din timpul pensionarii

45

o respectarea unui anumit bioritm fac trecerea mai usoara la perioada de batrinete

o o imbatrinire armonioasa trebuie pregatita inca in apogeul vietii, prin formarea unei opinii corecte despre viata si moarte

o batrinetea nu inseamna resemnare sau robieo omul este abia atunci batrin cind boala sau izolarea ii creaza sentimentul

inutilitatii- educatorul sanitar trebuie sa desfasoare o activitate sustinuta in vederea

sprijinirii actiunilor medico-sociale care vizeaza supravegherea activa a virstnicilor si a batrinilor

- ingrijirea batrinilor este o obligatie umana, familiala si sociala- persoanele in virsta sunt deseori capabile sa ofere inca mult timp dupa

pensionare servicii importante si utile societatii- oprirea brusca a activitatii creaza deseori un traumatism psihic care

prejudiciaza sanatatea omului- in imbatrinirea marcata - fiziologica – procesul de involutie se instaleaza lent

si armonios, dupa virsta de 60 de ani

- in imbatrinirea prematura procesul de imbatrinire incepe la 45-50 de ani, fiind determinata de anumite caractere ereditare si este favorizata de boli si factori de mediu

46

- in cazul imbatrinirii precipitate sau patologice se intilnesc persoane trecute de 60 de ani la care procesul de imbatrinire este accentuat , impovarat de diverse tulburari sau boli, cu modificari structurale sau functionale

- alimentatia va fi completa si comlexa, fara abuzuri- rebuie combatute obezitatea si sedentarismul- igiena mintala este foarte importanta pentru starea de bine a fiecarei persoane- persoanele in virsta sunt mai expuse la o serie de afectiuni- bolile cronice daca nu sunt ingrijite pot scurta viata sau pot da diferite grade de

invaliditate

EDUCATIA PENTRU SANATATE IN BOLILE TRANSMISIBILE

- actiunile sanitaro-epidemice ce vizeaza lichidarea unor boli transmisibile

47

- trecerea la eradicarea altora- prevenirea transmiterii si aparitiei lor- implica o activitate intensa de sanatate- activitatea de educatie tebuie sa se faca in rindul populatiei si cu participarea

activa a populatiei- se va tine cont de caracteristicile populatiei careia se adreseaza – virsta, sex,

profesie- obiective

o realizarea unei culturi sanitare a populatiei

o realizarea profilaxiei bolilor transmisibile- comunicare in masa

o trebuie alese mijloacele cele mai adecvate scopului urmarito la grupa de populatie sanatoasa sa urmareste o larga informare prin mass-

media in probleme antiepidemice, interesarea populatiei pentru cunoasterea masurilor de aparare a propiei sanatati

- populatia trebuie stimulata si antrenata in unele situatii pentru sprijinirea directa a masurilor antiepidemice, prin participarea la masuri de salubrizare, de igienizare a unor obiective – locuinta, fintina, curte

- comunicarea in grupo grupe mari de populatie

48

o grupe limitate – direct interesate intr-o anumita problema – contacti, purtatori de germeni patogeni

o grupe profesionale – care prin specificul activitatii lor au un rol important in prevenirea unor boli transmisibile – sector alimentar, frizerie, unitati de gazduire

- comunicarea interpersonalao este o forma de comunicare ce permite educatorului un contact de la

persoana la persoanao se poate utiliza in spitale, policlinici, cabinete cu profil de consiliereo are eficienta deosebita cind este vorba de boli cu transmitere sexuala –

boli rusinoase

EDUCATIA PENTRU SANATATE IN COMBATEREA TUBERCULOZEI

- preocuparile in domeniul combaterii tuberculozei continua sa aiba o pondere importanta datorita faptului ca in decursul timpului, dupa ce morbiditatea si mortalitatea prin tuberculoza au scazut simtitor, iata ca in ultimii ani se semnaleaza din nou o crestere a morbiditatii

- exista un numar important de bolnavi cronici si baciliferi- obiective

- stoparea extinderii tuberculozei la copii si la grupurile de populatie cu risc crescut;- atribuirea unor stimulente pentru bolnavii de tuberculoza din anumite zone cu incidenta ridicata, bolnavi care isi urmeaza corect tratamentul si care constau in alimente sau bonuri valorice, bilete de transport etc.;- imbunatatirea calitatii si acreditarea laboratoarelor;- imbunatatirea accesului la o asistenta de calitate a pacientilor cu tuberculoza si a cronicilor cu rezidente multiple;- imbunatatirea conditiilor de ingrijire a pacientilor cu tuberculoza prin reabilitarea a 3 spitale si a trei centre de excelenta pentru bolnavii cu tuberculoza multirezistenta

49

- imbunatatirea sistemului de asigurare cu medicamente;- dezvoltarea unui sistem de supraveghere si management in cadrul Programului de Control al Tuberculozei;- instruirea personalului care urmeaza sa stabileasca diagnosticul si sa ingrijeasca bolnavii;- asigurarea unui program eficient pentru colectarea si prelucrarea datelor privind endemia tuberculozei;- realizarea unui sistem rapid de inregistrare corecta a datelor privind fiecare caz de TBC;- dezvoltarea unei strategii pentru educatie sanitara in comunitatile de rromi;- combaterea TBC in penitenciare si sesiuni de educatie pentru detinuti.

- Tuberculoza reprezinta o problema prioritara de sanatate in Romania. - Chiar daca bolnavii se vindeca intr-o proportie de peste 95% din cazuri, faptul

ca durata tratamentului este lunga (aprox. 6 luni) face ca o buna parte dintre acestia sa intrerupa prematur tratamentul si sa compromita in acest fel vindecarea.

- Un bolnav tratat incorect sau netratat elimina bacili in atmosfera, putand afecta intr-un an cel putin 11 persoane, boala transmitandu-se pe cale aeriana la persoanele din jurul bolnavului.

Măsuri de combatere şi prevenire a tuberculozeiIzolarea în unităţi de specialitate a bolnavilor confirmaţi de tbc. spitalizarea lor până la negativarea sputei (până devin necontagioşi) şi controlul periodic al contacţilor cu aceşti bolnavi.- chimioterapia antituberculoasăNivelul eudemiei tuberculoase plasează România pe primul loc în Europa.In ultimii 7-8 ani s-a instalat o tendinţă marcată de creştere a incidenţei şi mortalităţii prin tuberculoză înregistrându-se o dublare a valorilor faţă de 1986, care interesează întreaga populaţie, mai ales copiii.Adultul bolnav de tuberculoză constituie rezervorul care infectează marea majoritate a copiilor contaminaţi!Tuberculoza este astăzi o boală VINDECABILĂ, dar nu poate fi stăpânită prin simpla aplicare a tehnicilor moderne, fiind absolut necesară şi MOTIVAŢIA BOLNAVULUI pentru aaccepta tratamentul şi a colabora la aplicarea lui în condiţiile şi pe durata necesară.

DEFINIREA CAZULUI DE TUBERCULOZĂ

Cazul de tuberculoză este bolnavul cu simptome şi semne sugestive de tuberculoză, confirmat bacteriologic şi/sau histopatologic, la care este obligatorie instituirea tratamentului antituberculos.

50

De asemenea, este considerat caz de tuberculoză bolnavul care nu are confirmare bacteriologică sau histologică, dar are un context clinic şi paraclinic compatibil cu tuberculoza, şi medicul specialist decide administrarea unui tratament antituberculos.

Se interzice instituirea tratamentului antituberculos în orice unitate sanitară pentru afecţiuni respiratorii presupuse a fi de etiologie tuberculoasă, dar neconfirmate bacteriologic, fără avizul medicului pneumoftiziolog din teritoriul unde se află unitatea sanitară respectivă.

Diagnosticul tuberculozei cu localizare extrarespiratorie este asigurat de medicii specialişti pentru patologia localizării respective. Întrucât dificultăţile diagnostice în aceste cazuri de tuberculoză sunt uneori mari, la nivelul fiecărui teritoriu va fi desemnat de către Direcţia de Sănătate Publică un expert pentru fiecare localizare care să asigure decizia finală asupra cazurilor incerte (neconfirmate bacteriologic şi/sau histopatologic). Tratamentul va fi administrat în continuare prin ambulatorul de pneumoftiziologie teritorial.

CATEGORII DE BOLNAVI CU CARE SE OPEREAZĂ ÎN REGISTRUL DE TUBERCULOZĂ

Bolnavii cu diagnostic de tuberculoză se clasifică în următoarele categorii cu care se operează în Registrul de tuberculoză:

CAZ NOU – pacientul care nu a făcut tratament cu medicamente antituberculoase în

asociere pe o perioadă mai mare de 1 lună de zile.

RECIDIVĂ - pacientul cu tuberculoză pulmonară care a primit o cură completă de

tratament antituberculos în antecedente şi are un nou episod evolutiv confirmat bacteriologic conform criteriilor incluse în Program.

Alte categorii:PRIMIT PRIN TRANSFER- pacientul cu tuberculoză deja înregistrat şi declarat într-un alt dispensar,

trimis pentru continuarea tratamentului.

EŞEC- pacientul cu tuberculoză pulmonară care a rămas sau a devenit pozitiv la

examenul bacteriologic al sputei pentru bK după 4 luni de tratament conform criteriilor de confirmare bacteriologică.

51

ABANDON- un pacient care reia tratamentul antituberculos după o întrerupere de cel

puţin 2 luni consecutive sau cumulate şi are bacteriologie pozitivă conform criteriilor de confirmare bacteriologică, precum şi bolnavii „pierduţi” în cursul tratamentului şi care sunt pozitivi la examenul bacteriologic al sputei1.

CRONIC- pacientul care a rămas sau a redevenit bK pozitiv în spută pe parcursul a 12

luni de la începerea primului retratament.- Măsuri pentru ameliorarea diagnosticului tuberculozei

MSF va utiliza mijloacele mass-media pentru conştientizarea populaţiei cu privire la necesitatea controlului simptomaticilor. În acest scop se vor face demersuri pentru a se obţine spaţii de emisie suficiente pe posturile de radio şi televiziune.

Se va asigura integrarea depistării tuberculozei în pachetul minimal de prestaţii medicale vizând patologia respiratorie, dispoziţiile fiind obligatorii atât pentru sectorul de stat cât şi pentru cel privat.

Bolnavii cu tuberculoză pulmonară (din rândul cărora se identifică sursele de contagiune dintr-un teritoriu) se prezintă la consultaţie cu simptome relativ discrete şi nespecifice, necesitând adesea un diagnostic diferenţial elaborat.

Capacitatea personalului medical de a identifica sursele de tuberculoză contagioasă dintr-un teritoriu este cu atât mai performantă cu cât acesta este mai larg implicat în asistenţa tuturor afecţiunilor respiratorii.

Investigaţia radiologică a bolnavilor suspecţi de tuberculoză se va realiza în unităţile în care există condiţiile tehnice şi organizatorice pentru ca această examinare să fie fiabilă.

Se va insista asupra obligativităţii examenului bacteriologic ca metodă de depistare a tuberculozei la suspecţi, examenul radiologic fiind o metodă de screening cu specificitate joasă pentru diagnosticul tuberculozei.

În acest scop, MSF şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) vor asigura dotarea unităţilor respective cu aparatura necesară.

EDUCATIA PENTRU SANATATE IN BOLILE CRONICE

- noile aspecte demografice si ale structurii starii de sanatate a populatiei, complexitatea vietii contemporane, preponderenta bolilor cronice in patologia generala, cresterea posibilitatiilor de investigare paraclinica , au indreptat atentia medicilor spre aceste boli cu larga raspindire

1

52

- bolile cardiovasculare si cancerul se afla pe primele locuri intre cauzele de deces

- diabetul zaharat, bolile psihice, reumatismul, afectiunile cronice digestive datorita frecventei, duratei indelungate, gravitatii si implicatiilor economice sociale, constituie azi probleme primordiale

- majoritatea acestor boli au unele trasaturi comune, care deriva din faptul ca afectiunile cu caracter cronic au un debut lent, insidios, o simptomatologie initial variata, rar patognomonica, ceea ce duce la subaprecierea pericolului, deci la o tratare si depistare tardiva

- obiectiveo prevenirea si depistarea precoce a bolilor cronice cu larga raspindireo tratarea corectao respectarea recomandarilor medicaleo reintegrarea suferinzilor

- este important ca populatia sa cunoasca factorii de risc si masurile igieno-dietetice

- indrumarea bolnavilor cere multa intelegere, rabdare si tact- bolnavii cronici pot fi educati de asa maniera , incit sa nu-si priveasca boala ca

un handicap in realizarea diferitelor activitati, bineinteles intre anumite limite

53

- de asemenea trebuie sa inteleaga ca intr-o serie de afectiuni se poate obtine recuperarea partial sau integrala, dar numai imbinind recomandarile medicale cu viata propie

EDUCATIA PENTRU SANATATE IN BOLILE CARDIOVASCULARE

- morbiditatea si mortalitatea prin boli cardiovasculare, impune numeroase actiuni sistematice pentru prevenirea si combaterea acestei grupe de boli cu larga extindere

- in prevenirea si combaterea BCV o importanta hotaritoare o are evitarea stresului, respectarea unui regim rational de munca cu dozarea efortului fizic, o alimentatie corecta, odihna si in general masurile igienice

- asanarea focarelor de infectie, inclusv dentare, pentru prevenirea RAA si a endocarditei

- importanta rolului controlului periodic efectuat cardiacilor, pentru ajustarea permanenta a tratamentului, in vederea evitarii aparitiei complicatiilor sau a unei evolutii nefavorabile

EDUCATIA ONCOLOGICA A POPULATIEI

54

- cancerul a carei incidenta a crescut in ultimii ani si care se afla pe locul doi in ierarhia cauzelor de deces , reprezinta o afectiune a carei educatie pentru sanatate trebuie sa i se acorde o atentie deosebita

- in general nu se cunosc sau sunt ignorate asa numitele stari potentiale de cancer- OMS atrage atentia ca cei trei factori aliati ai cancerului sunt – ignoranta, frica

si intirzierea prezentarii la medic

- particularitatiile educatiei oncologice rezida in constientizarea populatiei asupra cerintelor profilaxiei cancerului, a importantei depistarii si tratamentului precoce

- obiectivele sunt urmatoareleo informarea corecta a populatieiprin mass-media cu privire la

simptomatologia de avertizare, la metodele moderne de diagnosticare si tratament, pentru combaterea prejudecatiilor , superstitiilor si tratamentelor empirice

55

o actiuni de convingere a populatiei in vederea tratarii starilor precanceroase

o educarea personalului sanitar din toate specialitatiile medicale , care la rindul lor vor trebui sa faca educatie oncologica a populatiei

EDUCATIA PENTRU SANATATE IN DIABETUL ZAHARAT

- este o boala cu evolutie cronica, cu larga raspindire, in care rolul principal il detin tulburarile secretiei insulinice ce atrage dupa sine o serie de tulburari in intrgul organism

Managementul diabetului zaharat este de dificultate deosebită faţă de alte boli cronice.

Pacientul diabetic poate prezenta frustrări pornind din natura bolii (asimptomatică, fluctuaţii ale controlului glicemic, complicaţii etc) viziuni diferite asupra bolii a pacientului vs. medic, dorinţa legitimă a pacientului de a-şi păstra capacitatea de muncă şi a fi util sieşi, familiei şi societăţii, susţinere adeseori insuficientă din partea societăţii şi/sau a sistemului sanitar faţă de necesitatea unui management complex şi continuu adaptat,etc. Managementul optim al diabetului zaharat se obţine prin munca concomitentă şi ţintită a echipei de îngrijire a diabetului. Echipa de diabet este formată din medicii diabetologi, medicii de familie, medici de alte specialitǎţi implicaţi în îngrijirea diabeticilor, psihologul, asistenta dieteticianǎ, asistenta de îngrijire a diabeticului, asistentul social. Pentru un bun management al echipei de îngrijire în diabetul zaharat sunt necesare : cunoştinte adecvate resurse suficiente atitudine pozitivă motivaţie

56

Evaluarea nevoilor educaţionale

Educaţia terapeutică este azi o metodă de tratament care se adreseazǎ pacienţilor cu boli cronice şi familiilor lor şi le conferǎ acestora împuterniciri în gestionarea bolii

Educaţia terapeutică a diabeticilor se face în cadrul echipei de îngrijire a diabetului în care pacientul este principalul membru şi beneficiarul îngrijirilor. Fiecare membru al echipei trebuie să devină un educator.

Educaţia continuǎ a “educatorilor” este o cerinţă fǎrǎ de care educaţia terapeuticǎ nu ar exista.

Intr-o primă etapă medicul diabetolog este cel care coordonează acţiunea de formare a educatorilor avînd viziunea de ansamblu asupra genezei şi evoluţiei bolii, tratamentului preventiv şi curativ al diabetului zaharat şi complicaţiilor sale.

Este foarte important ca persoanele care se suspecteaza de diabet sa ia legatura cu medicul de familie sau cu o unitate sanitara specializata. Urmatoarea suita de intrebari si raspunsuri nu poate substitui un consult medical adecvat. · Ce este diabetul? · Care sunt simptomele diabetului? · Care sunt factorii de risc in diabet? · Care este tratamentul pentru diabet? · Ce cauzeaza diabetul de tipul 1? · Poate fi diabetul prevenit? · Exista o cura pentru diabet?

Ce este diabetul?Majoritatea mancarii pe care o consumam se transforma in glucoza sau zahar pe care corpul nostru o foloseste pe post de combustibil energetic. Pancreasul, un organ dispus in apropierea stomacului, secreta un hormon numit insulina care ajuta glucoza sa patrunda in celule corpului nostru. In cazul bolii diabetice, corpul fie nu secreta

57

suficienta insulina sau nu poate folosi insulina pe care o produce. Acest lucru determina cresterea nivelului de zahar in sange. Diabetul poate cauza complicatii serioase inclusiv boli de inima, orbire, colapsul rinichilor si amputarea extremitatilor. In Statele Unite diabetul este pe locul sapte intre afectiunile cauzatoare de moarte.

Care sunt simptomele diabetului?Persoanele care se suspecteaza de diabet trebuie sa vada un doctor pentru un diagnostic corect. Simptomele pot fi regasite in lista de mai jos. Este posibil ca sa nu existe nici una dintre simptome.· Urinare frecventa · Sete excesiva · Pierdere inexplicabila in greutate · Foame extrema · Afectiuni ale vederii · Mancarimi sau amorteli in membre · Senzatie de oboseala permanenta · Piele uscata · Cicatrizare lenta a ranilor · Incidenta sporita a infectiilor Greata, senzatia de voma sau durerile de stomac pot insoti aceste simptome in debutul abrupt al diabetului insulino-dependent supranumit si diabet de tipul 1.

Care sunt factorii de risc in diabet?Descrierea urmatoarelor tipuri de diabet si cateva dintre riscurile asociate preluate de la Centru de Prevenire si Control al Imbolnavirilor din SUA, Atlanta Georgia poate fi prezentata succint dupa cum urmeazaTipul 1 de diabet s-ar numi diabetul insulino-dependent melitus sau diabetul cu debut juvenil. Tipul 1 de diabet se regaseste in 5% pana la 10% din cazurile de diabet diagnosticat. Factorii de risc sunt mai bine definiti pentru diabetul de tip 1 decat pentru diabetul de tip 2 dar factorii autoimuni, genetici si de mediu sunt implicati in mod determinant in aparitia acestui tip de diabet.Diabetul de tipul 2 s-ar numi diabetul mellitus nedependent de insulina sau diabetul cu debut adult. Diabetul de tipul 2 se regaseste in 90% pana la 95% din cazurile de diabet diagnosticat. Factorii de risc pentru diabetul de tipul doi includ varsta avansata, obezitate, cazuri anterioare de diabet in familie, diabet in sarcina, intoleranta la glucoza, inactivitate fizica, rasa. Afro-americanii, hispanicii/latinoamericanii, amerindienii, si unii americani de origine asiatica au o predispozitie pentru diabetul de tipul 2.Diabetul in sarcina se dezvolta in 2% pana la 5% dintre cazurile de sarcina dar dispare

58

de obicei odata cu nasterea. Obezitatea este asociata cu un predispozitie pentru diabetul de tipul 2. De asemenea femeile cu diabet in sarcina au o predispozitie sporita pentru diabetul de tipul 2 odata cu trecerea timpului. Unele studii releva ca aproape 40% dintre femeile cu diabet in sarcina s-au imbolnavit in timp de diabet de tipul 2.Alte tipuri specifice de diabet rezulta din sindromuri genetice, operatii, droguri/medicamente, malnutritie, infectii si alte afectiuni. Aceste tipuri de diabet se regasesc in 1% pana la 2% dintre cazurile de diabet diagnosticate.

Care este tratamentul pentru diabet?Se pot aborda mai multe strategii de tratament pentru diabet sub indrumarea unei echipe medicale calificate. Cunostiintele despre diabet, tratamentul si preventia evolueaza de la o zi la alta. Tratamentul are ca scop mentinerea, conservarea nivelului normal de glucoza in sange. Auto monitorizarea este o componenta determinata in tratarea diabetului. Tratamentul pentru diabet este personalizat si se adreseaza aspectelor medicale, psihosociale si ale stilului de viata.Informatiile depre tratarea diferitelor forme de diabet preluate de la Centru de Prevenire si Control al Imbolnavirilor din SUA, Atlanta Georgia pot fi prezentate succint dupa cum urmeaza.Tratamentul diabetului de tipul 1: Deficitul productiei de insulina a pancreasului face ca diabetul de tipul 1 sa fie dificil de controlat. Tratamentul necesitata un regim strict care incude de obicei o dieta calculata cu grija, activitate fizica planificata, testarea la domiciliu a nivelului de glucoza in sange si multiple injectii cu insulina zilnice.Tratamentul diabetului de tipul 2: Acest tratament include de obicei un control al dietei, exercitii fizice, controlul la domiciliu al nivelului glucozei in sange, medicatie orala si/sau insulina. Aproximativ 40% dintre pacentii cu diabet de tip 2 necesita injectii cu insulina.Ce cauzeaza diabetul de tipul 1?Factori ce determina aparitia diabetului de tipul 1 sunt diferiti de cei ce determina diabetul de tipul 2 desi mecanismul exact de declansare a bolii nu este cunoscut inca. Se suspecteaza ca diabetul de tipul 1 apare in prezenta unui declansator cum ar fi un virus necunoscut ce stimuleaza un atac imun asupra celulelor pancreatice beta care produc insulina la persoane cu predispozitie genetica.

Poate fi diabetul prevenit?O serie de studii au aratat ca exercitii fizice regulate pot reduce semnificativ riscul declansarii diabetului de tip 2. Se pare de asemenea ca diabetul de tipul 2 este asociat cu obezitatea. Cercetatorii fac progrese pas cu pas in identificarea factorilor genetici si a declasatorilor care determina predispozitia unor indivizi la diabetul de tipul 1 dar prevenirea cat si vindecarea raman inca inaccesibile.

59

Exista o cura pentru diabet?Ca raspuns la povara in crestere a bolii diabetice comunitatea celor implicatii in rezolvarea problemei diabetului au trei posibilitati: sa previna, sa vindece si sa imbunatateasca asistenta medicala pentru diabetici in scopul prevenirii complicatiilor devastatoare asociate acestei boli.Exista cateva abordari de vindecare a diabetului dupa cum urmeaza: · Transplatul de pancreas · Transplatul celulelor producatoare de insulina (islet) · Crearea unui pancreas artificial · Manipulari genetice (celulele de grasime sau cele musculare care nu produc in mod normal insulin sufera o insertie a unei gene umane asociate insulinei-apoi aceste pseudo celule islet sunt transplantate pacientilor cu diabet de tipul1). Fiecare dintre aceste abordari comporta numeroase probleme cum ar fi prevenirea rejectiei de catre sistemul imunitar, gasirea unui numar adecvat de celule producatoare de insulina, pastrarea celulelor in viata. In toate aceste domenii se fac constant progrese.

“Dacă pană la varsta de 30 de ani n-ai invătat sa-ti fii propriul medic, atunci singur ti-ai apropiat moartea”.

60

Bibliografie

PROF. DR. FERDINAND NISTOR , DR. VIRGIL CIOBANU – GHID IN EDUCATIA PENTRU SANATATE, TIMISOARA 1996PROF. DR. CRISTIAN VLADULESCU – SANATATE PUBLICA SI MANAGEMENT SANITAR – CARTEA UNIVERSITARA 2004, BUCURESTI

61