Subiectul: „Educaţia copilului sau arta de a fi părinte”

Instituția: Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”.

Data: 8 – 12 februarie 2016.

Durata: 45 minute.

Grupul țintă: părinți.

Scop: înţelegerea rolului de părinte în educaţia copilului său.

Obiective:

Formarea unei imagini cît mai corecte despre copilul său;

Formarea preiceperii de identificare a factorilor interni şi externi ce pot influenţa comportamentele

observabile şi neobservabile ale copilului.

Forma de activitate: activitate cu elemente de training.

Metode și procedee: discuția dirijată, lucrul individual cu fişa.

Resurse: fleepchart, mape cu foi, cariocă, fişa de lucru.

Desfășurarea activității:

1. Deschiderea activităţii, salutul de „Bun venit!”.

2. Abordarea temei „Educaţia copilului sau arta de a fi părinte”.

Toţi copiii fac lucruri care nu le plac părinţilor. De asemenea, în mod regulat toţi copiii fac lucruri care

îi încîntă pe părinţi.

Copiii adoptă diferite tipuri de comportament, în funcţie de situaţia în care se află. Problema este

dacănoi, ca părinţi, ne cunoaştem copiii şi dacă ştim cum să reacţionăm în situaţii de criză. Fiecare copil

avînd o personalitate unică şi irepetabilă, trebuie tratat în mod diferit de ceilalţi copii.

Activitatea nr. 1

Fiecare părinte va primi cîte o foaie cu un tabel. Părinţii au sarcina de a completa „căsuţele” cu

calităţile/ aspectele forte şi cele deranjante ale copilului său (Anexa 1).

După îndeplinirea sarcinii, fiecare părinte va citi cîte o calitate şi cîte un comportamnet deranjant ale

copilului. Fiecare opinie va fi notată pe un fleepchart.

După notarea tuturor părerilor, sunt listate calităţile forte şi comportamentele deranjante pentru a

concluziona.

Concluzia finală (pote fi afişată pe tablă): toţi copiii sunt diferiţi, ei au nevoie de îndrumare personală,

conform propriilor necesităţi. Reuşita în activităţile pe care le realizează constă în identificarea potenţialului

fiecăruia şi în transformarea aspectelor deranjante în calităţi forte.

Activitatea nr. 2

Identificarea de către părinţi a factorilor care influenţează calitatea activităţii de învăţare. Astfel se pot

lua măsuri în înlăturarea factorilor inhibatori.

Tipuri de factori:

Factori biologici:

vîrsta;

sexul;

starea sănătăţii;

dezvoltarea fizică.

Factori psihologici:

cunoştinţe;

capacităţi;

nivel de performanţă intelectuală;

motivaţie, voinţă.

Factori socio-culturali:

familia;

mediul cultural-educativ;

mediul social-economic;

mediul fizic (sala de clasă).

Organizarea şcolară:

sistemul de cerinţe;

calitatea instruirii;

relaţiile elev-învăţător;

conţinuturi.

Concluzii finale (pot fi afişate pe tablă): educaţia este un proces complex care se bazează pe o bună

cunoaştere a copilului, care devine subiect al educaţiei. Trecerea de la dificultăţi- nereuşite la reuşite se

realizează în urma analizei profunde ale trebuinşelor individului, pentru a acţiona în conformitate cu acestea.

Un rol important în reuşita procesului de educaţie îl au factorii interni şi externi, care acţionează asupra

individului în orice moment al acţiunii educaţionale.

3. Încheiere, aprecieri generale.

Părinţii primesc fişa „Sfaturi pentru părinţi” (anexa 2).

Anexa 1

Calităţile şi aspectele deranjante ale copilului meu

Numele, prenumele copilului _______________________________________________________________

Calităţi

Aspecte deranjante

Anexa 2

Paşi şi sfaturi pentru părinţi care asigură succesul şcolar

Succesul la şcoală este cea mai mare provocare pentru copiii cu dificultăţi la învăşătură. Pentru a ajuta

copilul să reuşească la învăţătură, e necesar să efectuaţi următorii paşi:

1) Vorbiţi cu copilulu dumneavoastră despre dificultăţile sale. Discutaţi deschis unde are probleme şi ce

măsuri puteţi lua pentru a trece peste ele. Includeţi-vă copilul cît se poate de mult în procese speciale de

educaţie.

2) Implicaţi-vă în educaţia sa. Mergeţi la şedinţe şi la evenimente şcolare. Urmăriţi progresul academic al

copilului şi participaţi activ la stabilirea planului educaţional individual al copilului dumneavoastră.

Consulataţi-vă cu copilul şi profesorul său în legătură cu proiectele şi temele de clasă.

3) Învăţaţi ce modificări îl pot ajuta pe copil din punct de vedere academic. Încercaţi lucruri precum

calculatoare, computere, cărţi sau casete video şi meditatori. Cereţi-i idei profesorului copilului pentru a le

încerca acasă şi oferţi-i şi sugestiile dumneavoastră.

4) Urmaţi un program. Urmărirea unei rutine de dimineaţă şi seară va crea aşteptări clare pentru copil, atunci

cînd se pregăteşte pentru şcoală sau pentru somn. Stabiliţi rutine pentru pregătirea pentru şcoală, ca şi pentru

sarcini şi teme.

5) Învăţaţi-vă copilul cum să se organizeze. Desemnaţi rucsacuri speciale pentru cărţi, pentru diferite

activităţi şi stabiliţi un loc anume din casă, unde să le ţineţi. Coordonaţi subiectele şi rechezitele (gen mape,

stilouri şi bilete) prin culori. Creaţi o listă de verificat pentru teme şi sarcini zilnice.

6) Permiteţi copilului să ia decizii. Învăţaţi-l să analizeze o problemă prin găsirea alternativelor, folosind

orice: de la mîncare la activităţi zilnice de familie.

7) Creaţi un sistem de recompensare pentru sarcini, comportament sau progres şcolar. Tineţi cont de anumite

zone care au nevoie de îmbunătăţire. Decideţi aceste zone cu familia şi recomandările şi/ sau consecinţele

pentru a întări comportamentul.

Sfaturi:

înscieţi-vă în cluburi de părinţi în care să poată interacţiona şi copilul;

sponsorizaţi sau antrenaţi un club sau o organizaţie din care copilul dumneavoastră poate face parte;

participaţi la funcţii ale şcolii şi la excursii şcolare;

discutaţi probleme sociale atunci cînd le vedeţi la TV;

învăţaţi-vă copilul să se îngrijească şi discutaţi despre igienă;

lăudaţi-vă des copilul.