10 metode de a creste un copil rasfatat - si cum va puteti schimba abordarea asupra disciplinei copilului

Cand va imaginati un copil rasfatat, probabul va ganditi la un copil care are o multime de jucarii extravagante. Dar expertii spun ca disciplina copilului – nu obiectele care ii apartin – arata daca este rasfatat sau nu. Rasfatul are consecinte care trec dincolo de greutatea de moment de a gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza modele care pot dura toata viata. Urmand sfaturile de la Desprecopii.com, veti creste un copil iubitor si care se iubeste pe sine, empatizeaza cu ceilalti, onest si nu manipulativ. Copilul va sti sa isi aleaga astfel, corect prietenii si partenerii de viata, deoarece daca invata cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta in relatiile cu ceilalti.

Opinia expertilor despre rasfat

„Un copil rasfatat este pretentios, egocentric si nerezonabil“, considera medicul Harvey Karp, creator al DVD-ului si cartii de succes: The Happiest Toddler on the Block (Cel mai fericit copil din cartier). El declara ca poate parea mai usor sa va intelegeti cu un copil rasfatat daca ii satisfaceti cerintele, dar pana la urma, cedand in fata pretentiilor lui il faceti sa se simta izolat si derutat. „Daca ii permiteti copilului sa fie rasfatat, plantati o samanta de nemultumire“, spune el. „Pentru ca sunt atat de obisnuiti sa foloseasca manipularea pentru a obtine ceea ce doresc, incat nu-si mai dau seama cand cineva cedeaza in fata lor“.

Psihologul Ruth A. Peters, doctor in medicina, autor al manualului de disciplina copilului Laying Down the Law (Stabilirea regulilor), este de acord cu acest punct de vedere. „Rasfatul nu face decat sa-i conduca spre probleme ulterior in viata“, crede ea, adaugand ca un copil rasfatat de obicei se transforma intr-un adult rasfatat, iar adultilor rasfatati le este greu sa-si pastreze locul de munca, partenerul de viata si prietenii.

De unde stiti ca va rasfatati copilul?

Iata care sunt cele mai frecvente 10 greseli pe care pe fac parintii, permitand copilului sa devina rasfatat. Daca va recunoasteti comportamentul in unele dintre ele, trebuie sp stiti ca niciodata nu este prea tarziu sa schimbati lucrurile.

Greseala nr. 1. Faceti din copil centrul Universului

Facand din dorintele copilului prioritatea principala in orice situatie il invatati ca lumea se invarte in jurul lui. Puteti evita asta invatand copilul sa ia in considerare nevoile si dorintele celorlalti, spune medicul Susan Buttross, seful Diviziei de dezvoltare a copilului si de pediatrie comportamentala de la Centrul Medical al Universitatii Mississippi.

„Copiii trebuie sa inteleaga sa primeasca si sa ofere. Cand stiu numai sa primeasca, tind sa devina frustrati“, spune ea.

Greseala nr. 2. Ignorarea comportamentului pozitivCa parinti ocupati si foarte ocupati ce suntem, este posibil sa nu observam cand copiii se joaca in liniste in coltul lor sau cand se feresc singuri de pericole ori probleme. Daca nu le aratati niciodata ca sunteti multumiti de ceea ce fac, declara Karp, ratati ocazia de a consolida importanta comportarii lor pozitive.

Greseala nr. 3. Recompensati din greseala comportamentul negativKarp considera ca multi parinti fac greseala ca simultan sa ignore comportamentul pozitiv si sa-l rasplateasca din greseala pe cel negativ. Daca dati atentie copiilor numai cand miorlaie si plang, le transmiteti mesajul ca doar prin crize si plans pot sa va atraga atentia.

Greseala nr. 4. Nu reusiti sa impuneti limite clare de comportamentDaca nu stabiliti si consolidati reguli de buna purtare, considera Buttross, este foarte posibil sa cresteti un copil nepoliticos, necooperant si lipsit de respect fata de cei din jur. Karp adauga ca prin natura lor, copiii mici sunt necivilizati – iar o parte din sarcinile dumneavoastra de parinte este sa-i invatati sa se poarte in societate, cum ar fi sa aiba rabdare si sa-i respecte pe ceilalti.

Greseala nr. 5. Nu sunteti consecvent in aplicarea regulilorIn timp ce unii parinti nu reusesc sa stabileasca limite de comportament, altii stabilesc reguli slabe sau inconsistente, spune Karp. Asta se intampla cand ii spuneti copilului „Nu face cutare lucru“, dar tot ii permiteti sa faca acel lucru. Exemple de limite inconsistente sunt faptul ca permiteti copilului mic sa se joace cu mancarea din farfurie in unele zile dar nu in altele sau ca permiteti copilului mai mare sa-si incalce ora de culcare atunci cand nu mai aveti energia sa luptati cu el pentru a o respecta. Daca nu sunteti consecventi asupra regulilor pe care le impuneti, ii transmiteti copilului mesajul ca, de fapt, acele reguli nu sunt atat de importante. Si, desigur, ceea ce doriti sa invatati copilul este exact opusul!

Greseala nr. 6. Alegeti lupte pe care nu le puteti castiga„Puteti duce batalia de a nu-i da copilului bomboane inainte de masa“, declara Karp, deci regula „fara bomboane“ merita intarita. Dar sunt multe alte standarde mai greu de impus – cum ar fi sa determinati copilul sa manance mazare. „Copiii pot pur si simplu inchide gura sau pot scuipa mancarea“, arata Karp. In astfel de cazuri, sunteti condamnat sa pierdeti lupta inainte de a incepe. Si, din nefericire, censecintele unor astfel de batalii pierdute se intind mult mai departe de mazarea aruncata – ducand batalii pe care nu le puteti castiga le aratati copiilor ca va pot sfida si pot scapa nepedepsiti.

Greseala nr. 7. Nu trageti copilul la raspundere pentru greselile luiRefuzand sa trageti copilul la raspundere cand face o greseala ii transmiteti mesajul ca nu a gresit deloc, considera Buttross. Astfel, copilul invata sa dea vina pe altii oricand apar probleme. Dimpotriva, trebuie sa va invatati copilul ca este important sa-si asume responsibilitatea pentru ceea ce face si apoi sa folositi reguli ferme pentru a va asigura ca o face.

Greseala nr. 8. Ii oferiti copilului daruri din motive gresiteCeea ce ii cumparati copilului nu este atat de important ca motivul pentru care o faceti, considera Peters. Ea avertizeaza parintii asupra pericolului cumparaturilor „nerezonabile“, cum ar fi sa-i cumparati copilului alta bicicleta deoarece s-a plictisit de cea pe care i-ati cumparat-o acum cateva luni.Alta greseala comuna este sa faceti cumparaturi din cauza sentimentului de vinovatie, spune Karp. Cand copilul se intristeaza sau spune „Esti cea mai rea mama din lume“, nu este momentul sa-i luati un cadou. Permitandu-i copilului sa va manipuleze nu-i faceti un bine. Poate ca va primi ce-si doreste, dar bucuria lui va fi mai mica stiind ca ati cumparat cadoul fiindca a insistat el.

Greseala nr. 9. Cedati crizelor de furie ale copiluluiFaptul ca va inmuiati cand copilul face o criza de furie este o forma extrema de a-i rasplati comportamentul negativ. Ii dovedeste ca poate obtine orice facand crize – si nu asa merg lucrurile in lumea reala. „Daca dumneavoastra ca adult faceti o criza, vi se intampla lucruri rele“, subliniaza Peters.

Greseala nr. 10. Chiar dumneavoastra va purtati ca un copil rasfatat„Modul in care interactionati cu familia serveste ca model pentru modul in care copilul se va purta cu altii“, spune Karp. Daca va vaicariti si va plangeti in fata copiilor, ei vor copia modelul“. Proverbul „aschia nu sare departe de trunchi“ este adevarat, deoarece copiii fac ceea ce faceti dumneavoastra, nu ceea ce spuneti.

Rasfatati de mici, rasfatati pe viata

Rasfatul are consecinte care trec dincolo de greutatea de moment de a gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza modele care pot dura toata viata.

„Probabil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale copiilor rasfatati este acela ca nu au invatat sa munceasca pentru ceva ce-si doresc“, spune Buttross.

„Nu au o etica a muncii si nu au invatat lectia de lupta cu adevarat pentru nazuintele lor“.„Deoarece oamenii rasfatati obtin prin manipulare ceea ce-si doresc, ei isi construiesc un mod disfunctional de a se raporta la ceilalti. Obiceiurile de rasfat create in copilarie pot necesita 10 ani de terapie pentru a fi abandonate.“, spune Karp.

Corectarea rasfatului

Nu intrati in panica daca tocmai v-ati dat seama ca micutul dumneavoastra este deja sau este pe cale de a deveni rasfatat. Expertii in disciplina copilului spun ca puteti repara pagubele facute de rasfat.„Spuneti copilului adevarul. Spuneti-i <<am dat-o in bara>> si explicati-i de ce se vor produce niste schimbari. Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor fi consecintele. Cu cat este mai putina cicaleala si mai multe fapte, cu atat mai bine.“, va sfatuieste Peters.

Sfaturi pentru parintii cu copii mai mari

Psihologii de la Desprecopii.com sugereaza urmatoarele strategii pentru a aduce copilul rasfatat pe calea cea buna:

Stabiliti limite consistente – Stabiliti reguli si limite clare pentru copil. Daca decideti din cand in cand sa fie incalcata cate o regula, explicati-i ca este vorba despre o exceptie speciala.

Stabiliti care sunt consecintele incalcarii regulilor – Consecintele pot varia de la anularea drepturilor si privilegiilor pe care le are copilul la confiscarea jucariei lui preferate.

Creati stimulente pentru buna purtare – In functie de varsta copilului, ar trebui sa incercati sa stabiliti recompense cu buline sau stelute. Copilul primeste stelute pentru buna purtare, iar cand aduna 10 stelute primeste un premiu pe care si l-a dorit.

Invatati-l ca este la fel de important sa dai ca si sa primesti – Incurajati copiii sa participe la activitati in care ii ajuta pe altii, de exemplu, luati-i la cumparaturi cand alegeti cadouri pentru prieteni si ceilalti membri ai familiei.

Ajutati copilul sa accepte ca i s-a spus NU – Daca v-ati decis sa refuzati cererea copilului, nu va razganditi in urma crizelor sau a oricarui alt tip de comportament manipulativ ale copilului.

Fiti un model pozitiv – Manifestati respect si consideratie fata de ceilalti, iar copilul va urma exemplul dumneavoastra.Sfaturi pentru copiii mici

In cazul in care copilul nu a implinit patru ani, probabil ca nu este inca momentul sa va ingrijorati. „Se intampla frecvent ca la varsta de un an copiii sa aiba anumite caracteristici de rasfat, dar nu inseamna neaparat ca sunt rasfatati“, spune Karp. In cartea The Happiest Toddler on the Block, el explica faptul ca in perioada de la unu la patru ani, copiii sunt primitivi si necivilizati, ca niste mici oameni primitivi.

In afara de stabilirea clara a limitelor si de a oferi un model prin propriul dumneavoastra comportament, copiii mici au nevoie de un curs intensiv de comportare civilizata. „Imaginati-va ca sunteti un ambasador din secolul 21 in epoca oamenilor de Neanderthal“, sugereaza Karp. Asta inseamna ca trebuie sa invatati sa-i vorbiti copilului pe limba lui si sa-i aratati in mod respectuos cum procedati dumneavoastra.

Iata cateva sfaturi de a „domestici“ copiii mici:

Regula comenzii de la restaurant – Atunci cand comandati mancare la restaurant, cel care va ia comanda repeta intotdeauna ce ati comandat pentru a se asigura ca a notat bine totul. Karp recomanda sa faceti la fel cu copiii mici frustrati. Inainte de a-i reduce la tacere, repetati mai intai cererea lor. Spuneti: Chiar vrei mingea asta? Esti furios ca ti-a luat-o Bogdan? Sunt de acord, dar vocea ta ridicata imi deranjeaza urechile. Asta ii arata ca sunteti de partea lui, in timp ce il faceti sa inteleaga ca miorlaiala lui nu este acceptabila.

Fiti receptivi la faptele lor bune – Fiti atenti la realizarile copilului dumneavoastra pe parcursul zilei, fie ca este vorba despre constructia sa de lego, fie ca i-a dat surorii lui o

jucarie. Asta il va ajuta sa identifice comportamentul pozitiv, in loc de a-si constientiza numai comportamentul negativ.

Avantajele pe termen lung ale evitarii rasfatului

Mentinerea unei abordari consecvente si eficiente a disciplinei copilului nu este usoara, dar are beneficii pe toata viata. „Astfel, veti creste un copil iubitor si care se iubeste pe sine, empatizeaza cu ceilalti, onest si nu manipulativ. Copilul poate invata cum sa-si aleaga prietenii si partenerii de viata, deoarece daca invata cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta in relatiile cu ceilalti“, spune Alina Olaru   - Psiholog   / DespreCopii.com

Deci data viitoare cand copilul face o criza de furie la supermarket sau incearca sa va faca sa va determine sa acceptati incalcarea regulilor, ganditi-va la efectele pe termen lung ale faptului ca cedati. Dar asta nu inseamna ca puteti fi tot timpul parinti perfecti.

Modelul general este mai important decat ceea ce faceti fiecare moment in parte. Este suficient sa faceti astfel in 80% dintre cazuri si veti ajunge sa aveti un copil foarte bun

Cum îi explici copilului că greşeşte fără să îl loveştiPărinţii trebuie să le explice copiilor unde greşesc n Foto: Shutterstock

Copiii care au parte de o educaţie făcută cu palma devin agresivi sau au probleme de anxietate

"Bătaia e ruptă din Rai" este sintagma pe care o auzim atunci când un copil face o boacănă. Psihologul Daniela Gheorghe a explicat pentru Gândul că această expresie este folosită de majoritatea părinţilor, dar sensul este exact contrar.

"Bătaia a fost alungată din Rai. Violenţa nu are ce căuta într-un asemenea loc, la aceasta se referă expresia", spune specialistul. La aceeaşi concluzie a ajuns şi un grup de cercetători de la Universitatea din Michigan, care precizează că micuţii care au parte de o educaţie făcută cu palma devin agresivi sau au probleme de anxietate.

Studiul a fost realizat în şase ţări: China, Italia, India, Kenya, Thailanda şi Filipine, pe un eşantion de 292 de familii, care aveau copii cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani. În plus, pedepsele precum trimiterea copilului în cameră sau exprimarea dezamăgirii şi apelul la ruşine au dus la creşterea nivelului de anxietate.

Greşeala trebuie criticată, nu copilul

Psihologul Gheorghe spune că de cele mai multe ori copiii, care sunt bătuţi de părinţi atunci când greşesc, devin la rândul lor violenţi. "Aceştia învaţă de acasă că bătaia este singura modalitate de

a rezolva o anumită problemă", subliniază Daniela Gheorghe. Psihologul completează că o altă greşeală des întâlnită în rândul părinţilor este aceea de a critica copilul atunci când greşeşte.

"De exemplu, astăzi copilul a luat o notă proastă. Prima replică a unui părinte este: «Eşti prost, nu eşti în stare de nimic, ne-ai dezamăgit». Total greşit. Copilul se va închide în el, iar o astfel de abordare a problemei poate fi considerată un fel de abuz emoţional, iar mai devreme sau mai târziu copilul va renunţa la şcoală sau rezultatele lui vor fi din ce în ce mai slabe", explică psihologul.

Potrivit specialistului, greşeala trebuie criticată, nu copilul. "Părintele ar trebui să îi spună copilului că este deştept, dar nota este mică, iar pe viitor adultul va fi sigur că puştiul va obţine rezultate mai bune", adaugă psihologul. Daniela Gheorghe menţionează că, atunci când un copil începe să ţipe într-un magazin sau atunci când sunt în vizită la prieteni, părintele nu trebuie să se răstească la micuţ, deoarece acesta se va purta şi mai urât.Pedepsele nu sunt soluţia ideală pentru a educa un copil. "Copilul trebuie să înţeleagă unde a greşit şi mai ales de ce nu este bine să facă un anumit lucru", spune specialistul.

Tehnici de educatie pentru copiii care tipaCu totii stim cat de dificili pot fi copiii mici, in special atunci cand nu le ies treburile asa cum vor. In plus, de cele mai multe ori, prichindeii recurg toti la aceeasi metoda de a obtine ceva – plansul si tipetele. Niciodata nu e placut pentru un parinte sa isi confrunte copilul care tipa ca din gura de sarpe si de cele mai multe ori e un adevarat chin si o bataie de cap sa incerci sa il faci sa isi vina in fire. Exista, insa, anumite tactici pe care parintii le pot folosi pentru a ii educa pe micutii lor care nu contenesc sa mai tipe.

Un copil care tipa din toti plamanii e un adevarat cosmar, in special pentru mamici. In plus, daca accesul de tipete incepe intr-un magazin sau intr-un loc public, lucrurile sunt si mai ingrozitoare pentru mama care e deja destul de obosita. Ei bine, dragi mamici, e cazul sa stiti ca sunt cateva lucruri pe care le puteti face ca sa ii educati pe micutii vostri tipatori si asta intr-un mod destul de placut. Daca incepeti sa aveti nervi, sa tipati si voi, la randul vostru, lucrurile pot degenera si in loc sa aplanati situatia, o puteti inrautati.

Exista mereu un motiv in spatele tipetelor

Primul si cel mai important lucru pe care o mama trebuie sa il inteleaga e ca cei mici nu tipa degeaba. Bine, cei razgaiati, care nu au fost invatati ca nu e frumos sa tipe, fac asta din placere. Majoritatea prichindeilor, insa, tipa cu un motiv. Asadar, inainte de a dori sa-l controlezi si sa il opresti din tipat, afla care e motivul pentru care face nazuri. In principiu, copiii nu tipa ca sa isi enerveze parintii, ci pentru ca isi doresc ceva sau vor sa fie bagati in seama. Inainte de a-l certa, incearca sa afli adevaratul motiv pentru care tipa si apoi incearca sa rezolvi problema.

O situatie des intalnita de tipete este in mall-uri sau in parcari subterane, unde cel mic isi poate auzi ecoul. La varste mici, copilasii sunt extrem de curiosi si vor sa experimenteze. Asadar, daca tipa intr-un astfel de loc, stai linistita, ca nu tipa dintr-un motiv serios, ci doar pentru ca vrea sa

experimenteze, sa vada ce se intampla si sa inteleaga care e treaba cu ecoul acela minunat, care parca ii raspunde.

Cum confruntam un copil care tipa?

Daca ai descoperit motivul pentru care micutul tau zbiara ca din gura de sarpe, e timpul sa incerci sa rezolvi situatia. Daca tipa din cauza ca vrea ceva ce stie ca nu poate avea sau ca nu are voie, trebuie sa ii explici, fara sa tipi, motivele pentru care nu are voie sa primeasca acel lucru. Copilasii, desi sunt mici si par nestiutori, au capacitatea de a intelege, in special daca mamica vorbeste pe limba lor si le explica cu mult calm si cu multa rabdare de ce nu pot avea anumite lucruri. E important ca mama sa se stapaneasca si sa isi controleze nervii. Stim cu totii ca prichindeii care tipa nu sunt chiar cei mai placuti, dar e necesar sa avem un anumit control asupra acceselor noastre de isterie, ca sa nu le dam inca un motiv sa tipe. Copilasilor le place sa ne gaseasca punctele slabe si atunci cand vad ca mama cedeaza nervos la tipetele lor, cu siguranta vor continua sa o mai faca, pentru ca stiu ca asta e metoda cea mai buna de a obtine ceea ce isi doresc.

Cu totii stim cat de dificili pot fi copiii mici, in special atunci cand nu le ies treburile asa cum vor

O mama trebuie sa stie ca atunci cand iese cu copilasul la cumparaturi sunt sanse mari ca acesta sa inceapa sa vrea tot soiul de lucruri, in special dulciuri. Ei bine, daca cel mic incepe sa tipe la cumparaturi, ca vrea o bomboana de ciocolata, nu incerca sa-l faci sa taca, spunandu-i ca nu are voi. Mai degraba, incearca sa ii oferi alternative mai sanatoase. Fii entuziasmata atunci cand ii prezinti un alt tip de dulce, care nu ii face rau. Copilasul va inceta sa mai tipe si cu siguranta va fi fericit ca nu l-ai refuzat. In acel moment va alege ceea ce ii oferi tu si va fi multumit.

O alta metoda de a-ti educa copilasul care tipa e sa fii mereu pregatita. O mama stie intotdeauna ce ii place copilului ei sa faca in timpul zilei. Ei bine, daca ai de parcurs o distanta mai mare si trebuie sa iei copilul cu tine, fii sigura ca bagi in geanta o jucarie preferata, foi si un creion sau

un dulce sanatos, pentru ca cei mici se plictisesc extrem de repede si devin nervosi si agitati si nu mai e mult pana incep sa tipe. In anticiparea tipetelor, fii sigura ca sa ii oferi ceva ce ii va curma plictiseala. Da-i o revista sau niste foi si lasa-l sa deseneze sau ofera-i jucaria preferata. Copiii sunt usor de distras si daca esti pregatita, poti foarte bine aplana un acces de nervi si tipete.

Somnul este foarte important pentru copii. Cei mai multi din ei incep sa tipe datorita faptului ca sunt extrem de obosit. E important sa fii cu ochii mereu pe timpul pe care el mic il petrece la somn, pentru a fi sigura ca atunci cand ai de parcurs un drum, cel mic e plin de energie si nici pe departe somnoros. Drumurile lungi sunt obositoare pentru cei mici si daca nu le dai sansa sa se odihneasca inainte de a porni, cu siguranta vei avea parte de cateva tipete stridente pe drum.

Copiii care tipa o fac mereu dintr-un motiv. Fie ca isi doresc ceva ce nu pot avea, fie ca sunt mofturosi, fie ca sunt obosit, mama trebuie sa fie mereu alaturi de ei si sa ii aline. Educarea unui copil care tipa e destul de dificila, dar nu se face niciodata cu tipete si nervi. Mai degraba, mama ar avea mai mult succes daca ar fi mereu pregatita atunci cand cel mic incepe sa tipe. Tinand cont de faptul ca mereu e un motiv in spatele tipetelor, mamica trebuie sa afle sursa si sa o elimine sau sa il faca pe cel mic sa se simta mai bine.

Cea mai buna metoda de educare a copiilor Cand privesc în urmă, la anii copilăriei, îmi amintesc că una dintre marile mele uimiri, care îmi crea confuzie mentală şi o stare neplăcută de neîncredere în oameni era faptul că unii dintre „oamenii mari” din jurul meu spuneau una şi făceau exact pe dos.

Am aflat ulterior proverbul: „Fă ce spune popa, nu ce face popa”, dar chiar şi azi apreciez mult mai mult oamenii care spun ce gândesc şi care nu fac promisiuni dacă nu sunt siguri că le pot respecta. Pe scurt, îmi plac oamenii care se comportă după cum vorbesc.

Acum câtva timp a venit la mine în cabinet Anca – o fetiţă de 7 ani, însoţită de mama ei. Motivul: avea coşmaruri, era agitată, certăreaţă (spunea mama ei) şi temătoare. Îi era frică să recunoască atunci când greşea sau lua note mici.

Am bănuit imediat că ceva din mediul fetiţei o menţinea într-o permanentă tensiune. Nu mi-a luat mult timp să identific cauza temerilor şi agresivităţii ei: un bunic care o iubea mult, în felul lui, dar care o ironiza ori de câte ori nu făcea ceva bine. Şi cum la această vârstă încă multe lucruri nu ies bine chiar din

prima, Anca era supusă zilnic tirului de întrebări, sugestii, ironii din partea lui. În plus, bunicul se îmbăta destul de des şi ţipa la toată casa, iar Anca stătea cu mâinile la urechi când aveau loc astfel de episoade.

Nu există psihoterapie a copilului fără intervenţie în mediul în care se dezvoltă copilul. Simptomele Ancăi erau clar efecte ale traiului în aceste condiţii. Trebuia să lucrez cu bunicul – dar, evident, el nu dorea să vorbească cu nici un psiholog. Aşa că, după ce am discutat cu mama, singura din familie care dorea să afle ce e de făcut, am învăţat-o pe Anca să-şi modifice modul de a gândi, să-şi exprime emoţiile şi să ceară ajutor.

Am folosit la un moment al terapiei şi o tehnică de relaxare folosită în managementul stresului. În timpul relaxării s-a tot mişcat: corpul ei micuţ se răsucea, se mişca, respira greu, ofta. Abia spre sfârşitul procedeului am observat că respiraţia i se liniştise şi a reuşit să rămână nemişcată câteva clipe.

Cauza principală a agitaţiei şi nervozităţii fetiţei se afla în mediul în care trăia. Nu-i poţi cere unui copil să fie relaxat dacă o faci pe un ton răstit: efectul va fi exact opus.

La fel, când părintele ţine celor mici o predică frumoasă şi corectă moralmente despre cât de dăunător este să minţi, iar apoi, când sună cineva la uşă, îi trimite să spună că el nu e acasă, ce crezi că vor reţine copiii? Desigur, faptele, nicidecum vorbele.

Aceeaşi idee e prezenta si intr-o povestioară draguta scrisă de o tiză de-a mea, Patricia Fripp:

„Era o sâmbătă după-amiază însorită în Oklahoma. Prietenul meu, Bobby Lewis, îşi ducea cei doi băieţei să joace mini-golf. S-a dus la vânzătorul de bilete şi i-a spus: „cât costă biletul?” Tânărul i-a răspuns: „3 dolari pentru dumneavoastră şi 3 dolari pentru copiii mai mari de 6 ani. Pentru cei mai mici de 6, intrarea e gratuită. Câţi ani au?”

Bobby spuse: „Avocatul are 3, iar doctorul 7, deci cred că îţi datorez 6 dolari.” Omul de la tejghea i-a spus: „hei, domnule, ai câştigat la loterie sau ce? Ai fi putut să economiseşti 3 dolari. Ai fi putut să-mi spui că băiatul cel mare are 6 ani; oricum nu aş fi avut cum să-mi dau seama.” Bobby răspunse: „Da, e adevărat, dar şi-ar fi dat seama copiii.””

„În momente de încercări”, concluziona autoarea, „morala contează mai mult ca niciodată. Fiţi siguri că sunteţi un exemplu bun pentru cei cu care lucraţi sau cu care trăiţi.”

5 metode de educaţie care pot dăuna grav copilului

foto

Nu e parinte care sa nu vrea ce e mai bun pentru copilul lui. Sunt momente, insa, cand fara sa vrea, in incercarea lui de a-i face bine, parintele ii face mai mult rau copilului sau.

Iata 5 metode de educatie a copilului care ii fac acestuia mai mult rau decat bine.

 

1. Il compari cu altii

“De ce nu esti si tu ca fratele tau?”, “Ia uite copilul X ce cuminte e?!”, “Ai vazut ca Y a putut sa faca. Tu de ce n-ai reusit?”. Iata numai cateva exemple de fraze pe care multi parinti le folosesc in incercarea de a-si motiva copilul. Din pacate, nu le foloseste la nimic. Dimpotriva! Acest gen de mesaje ii transmite copilului ideea ca el nu valoreaza nimic. Toata lumea din jur e mai buna, numai el NU. Si astfel ii scade drastic imaginea de sine. In plus, daca etalonul de comparatie este un frate mai mic sau mai mare, un coleg de scoala, un prieten sau un cunoscut, copilul va genera sentimente negative fata de respectivul.

Ce de de facut? Minimeaza comportamentele necorespunzatoare si scoate tot timpul in evidenta lucrurile pozitive, calitatile si plusurile pe care le are copilul. In acest fel, ii creste imaginea de sine. Si, in plus, copilul va repeta faptele bune pentru a atrage atentia parintilor.

 

 

 

2. Il umilesti

Cea mai buna metoda de a imbunatati comportamentul unui copil este sa-i imbunatatesti imaginea si increderea de sine. Exact opusul il vei reusi atunci cand iti umilesti copilul. Cuvinte jignitoare sau situatiile in care il faci de ras in fata unei audiente vor lipi etichete greu de eliminat din mintea copilului. Va primi mesajul ca in ochii tai nu valoareaza nimic, deci ce rost sa-ti mai faca pe plac. De fiecare data cand vrei sa-i insufli copilului tau anumite valori, ar fi bine sa fiti doar voi, fara alte persoane in jur, astfel incat totul sa ramana intre voi. Pastreaza-ti tot timpul calmul, indiferent ce a facut copilul si apreciaza si lauda fiecare imbunatatire a comportamentului copilului.

 

3. Il incui in camera

Sa zicem ca te afli intr-una din situatiile in care copilul trebuie sa-si faca temele, insa el iese in continuu din camera pentru a face diverse alte lucruri: sa ceara de mancare, sa se uite la TV, sa vorbeasca cu tine etc. NU este deloc o solutie sa-l incui in camera doar pentru ca trebuie sa isi faca temele. Pe langa faptul ca vei pune o presiune foarte mare pe copil care, stiindu-se incuiat, va intra in panica, vei genera frustrari si furii greu de stapanit. Poti incerca, de exemplu, sa stabilesti o recompensa sau o consecinta. Daca isi face tema intr-un interval dat de timp primeste ceva sau daca nu isi face tema va pierde un privilegiu (privitul la televizor, de exemplu, sau un joc pe calculator). Daca copilul este mai mare, stabileste pauze de X minute la fiecare Y timp petrecut facand temele si invatand. In acest fel il inveti sa-si organizeze programul, dar si sa ia pauze la intervale regulate de timp.

 

4. Il bati

Orice forma de pedeapsa fizica este contraproductiva. Daca il bati la nervi, copilul va prinde ideea ca e in regula sa lovesti pe cineva cand esti nervos. In loc de bataie, poti seta consecinte suficient de “dure” ca sa inteleaga ca a gresit: NU il mai lasi la programele lui preferate la calculator/televizor, NU il mai lasi sa mearga la culcare mai tarziu in weekend. Daca iti place metoda, poti aplica si tactica Time-Out. Nu uita sa lauzi fiecare imbunatatire a comportamentului sau.

 

5. “Te spun lui tata/mama!”

S-a intamplat ca atunci cand copilul face ceva gresit sa-i zici “Vezi ca te spun lui tata/mama!”? Genul acesta de amenintare nu este deloc eficace. In primul rand amani stabilirea consecintei. O fapta se “transeaza” imediat, nu se suspenda, nu se amana, nu se lasa in grija celuilalt parinte. In al doilea rand, se creeaza pericolul de a va transforma parintele bun si parintele rau si-i dati astfel prilejul copilului sa jongleze cu voi.

8 mituri despre cresterea bebelusilor

foto

Proaspetii parinti sunt mereu bombardati de sfaturi cu privire la cum sa isi creasca bebelusul. Unele sfaturi pe care le auzi sunt logice, insa altele sunt foarte daunatoare pentru copilul tau.

Iata 8 mituri despre cresterea celor mici pe care este bine sa le stii:

 

Mitul #1: Glucoza data nou nascutilor in spital este buna pentru ei

Realitatea: Laptele de mama este cea mai buna hrana pentru un nou nascut si este singurul aliment de care el are nevoie. Primul lapte produs de sanul mamei se numeste colostru, este galbui transparent si este extrem de bogat in substante nutritive unice care ii intaresc imunitatea si il protejeaza de infectiile primelor saptamani de viata. Colostrul contine si nutrientii necesari pentru o digestie buna a nou nascutului.

Mai mult, a alapta imediat dupa nastere ajuta si bebelusul sa suga bine mai tarziu. Altfel, unii nou nascuti se obisnuiesc cu tetina biberonului si refuza sanul.

Mitul #2: Daca sfarcurile nou nascutului sunt infundate, trebuie sa le storci pentru ca ele contin lapte

Realitatea: Lapte in sfarcurile sugarului este un fenomen normal. A le strange sau stoarce insa pot deteriora canalele sanului pentru toata viata, in special in cazul bebeluselor.

Mitul #3: Scutecele pot cauza picioare cracanate

Realitatea: Scutecele nu duc la cracanarea picioarelor. Este firesc ca bebelusii sa fie cracanati pana la un anumit punct. De regula, picioarele li se indreapta in primii ani de viata. Insa daca copilul are tendinta de a fi cracanat, poate fi vorba de o afectiune mai serioasa cauzata de lipsa de suficienta vitamina D in corp. De aceea e important sa ii dai copilului din prima zi de viata supliment de vitamina D asa cum iti prescrie medicul.

 

Mitul #4: Iesirea dintilor cauzeaza diaree

Realitatea: Iesirea dintilor poate face ca bebelusul sa fie agitat, dar nu ii cauzeaza diaree in adevaratul sens al cuvantului. Poate avea scaune mai moi din pricina salivei in exces pe care o inghite. Dar de aici pana la un episod clasic de diaree este cale lunga. Insa, iesirea dintilor coincide ca perioada cu momentul cand copilul incepe sa se tarasca de-a busilea si sa manance mancare solida, asa ca este expus la mai multi germeni si microbi si la o dieta noua, ambele fiind cauze de diaree.

Mitul #5: Este important sa infesi copilul foarte strans ca sa ii protejezi coloana vertebrala de vatamare atunci cand este ridicat

Realitatea: Bebelusii au coloane vertebrale extrem de solide si nu este nevoie sa ii infasori corpul in exces. De regula si destul de des, o mama lipsita de experienta careia ii e frica sa nu scape copilul, il infasa in exces ca sa se simta ea in siguranta, pentru ca nu ii mai pare asa de fragil. Insa o infasare in exces impiedica dezvoltarea normala a copilului si expunerea sa suficienta la soarele care ii intareste oasele. Asadar, imbraca copilul confortabil in primele saptamani de viata, nu exagera.

Mitul #6: Cand bebelusul este bolnav, ii poti da aceeasi doctorie pe care medicul ti-a prescris-o data trecuta, fara a-l mai duce la un nou consult

Realitatea: Nu ii da niciodata nicio doctorie fara sa te consulti cu medicul pediatru. Este decizia lui care medicament si in ce doza trebuie luata la fiecare nou episod de imbolnavire a copilului.

Mitul #7: Practici traditionale de la un botez al copilului, cum ar fi sa il expui la zgomote puternice sau sa il tii in brate, leganandu-l in exces, nu sunt daunatoare copilului

Realitatea: Leganarea bebelusului (balanganirea lui in nestire) ii poate cauza hemoragie la creier in timp ce zgomotele puternice ii pot afecta ireversibil timpanul urechii.

Mitul #8: A lua temperatura copilului cu termometrul in rect este metoda cea mai buna de masurare a ei

Realitatea: Medicii stiu sa practice aceasta metoda fara a-i dauna copilului, insa multi parinti nu au experienta. Daca termometrul este introdus in rect intr-un unghi gresit, poate cauza o leziune pe peretele rectal al copilului. O alegere mai buna poate fi sa investesti intr-un termometru care masoara temperatura in ureche, aceasta metoda este si cea mai igienica, rapida si putin invaziva. Chiar daca temperatura rectala da valoarea cea mai exacta a temperaturii copilului, poti ceda la cateva zecimale exacte masurate rectal pentru siguranta si confortul copilului.

Cand NU chiar inseamna NU. Cum arati copilului ca vorbesti serios

foto

Cand educi un copil, il formezi si raspunzi de viata lui, sunt foarte multe situatii ale vietii curente in care tu, ca adult si ca parinte, trebuie sa iti impui punctul de vedere si lucrurile trebuie sa fie facute asa cum tu decizi, asumandu-ti raspunderea. Si acum nu vorbim despre lucruri de genul cum e mai bine, sa il lasam pana la ora 20 seara sau pana la 21,30, ci despre situatii importante sau care vizeaza securitatea copilului si in fata carora un NU ferm al tau trebuie sa insemne NU si pentru copil, iar el trebuie sa te asculte. De exemplu: nu te duci pe balcon nesupravegheat; nu treci strada fara sa te tina un adult de mana; nu deschizi usa niciunui strain, nu te joci cu chibriturile, etc.

Ce te faci insa cand copilul nu intelege fermitatea acestui NU al tau? Fie pentru ca asa s-a obisnuit, ca este loc de intors, fie pentru ca este rasfatat, fie este prea mic sa inteleaga consecintele neplacute sau chiar dramatice ale faptului ca nu iti asculta interdictia ferma.

In fapt, sunt asa de multe situatii zi de zi in care avem tendinta sa le spunem NU copiilor, fie pentru ca asa e mai comod pentru noi, fie pentru ca suntem in fata unor situatii in care reactionam asa cum stim si noi de la parintii nostri, neinsemand neaparat ca este mai bine, incat sufocam copiii cu atat de multe restrictii. In fata unora dintre ele mai cedam, dandu-ne seama ca exageram si ca trebuie si copilul sa fie lasat mai liber, sa descopere lumea in care a venit. Insa asa se creeaza compromisul, iar copilul nu are capacitatea de a discerne de care NU al parintelui chiar trebuie sa asculte si cand inca mai e loc de negociat.

Multi parinti simt ca este important sa explice copiilor lor motivele pentru care le cer sa faca ceva sau altceva. Putini dintre noi realizam ca atunci cand ne dorim ca cel mic sa inteleaga ce i se cere foarte usor trecem in zona „vrem aprobarea lor”, cea in care ne dorim ca ei sa accepte, sa fie de acord cu motivele noastre de parinti.

Cand acest lucru se intampla, de regula parintele ramane blocat intr-un cerc vicios in care explica si iar explica, vorbeste si iar vorbeste copilului, ca acesta sa inteleaga de ce este important de data asta sa faca asa cum spune parintele. Cand acest lucru se intampla, inseamna ca i-ai dat suficiente argumente rezonabile copilului. Orice vorbe in plus actioneaza impotriva a ce ti-ai propus.

 

 

Probabil ca si tu ai cazut in capcana negocierii excesive cu copilul tau macar o data. Daca da, inseamna ca ori de cate ori copilul iti pune la incercare autoritatea, decizia sau regula, tu continui sa ii vorbesti ca sa il faci sa inteleaga de ce ai creat aceasta regula inca de la inceput. Si, pe masura ce copilul creste, te surprinzi facand mai multe compromisuri si schimband cate un pic mai mult regulile. Trebuie sa intelegi ca ce faci de fapt este sa iti inveti copilul cum sa NU iti respecte regulile.

Daca tu ii spui copilului „Nu, nu poti sa faci asa ceva acum” si el continua sa te sacaie si sa insiste, iar tu sfarsesti cedand si lasandu-l sa faca, tocmai i-ai aratat cum sa NU asculte de tine.

Daca copilul opune rezistenta cand tu spui NU, intelege ca pana acum tu esti cel care alimentat acest comportament, iar el a evoluat.

Hai sa privim si reversul situatiei. Daca ti-ai fi propus constient sa iti formezi copilul sa nu fie o mamaliga si sa nu accepte mereu un NU ca ultim raspuns, cum ai fi procedat? Intai de toate, cand i-ai fi spus NU l-ai fi incurajat sa aiba o opinie si sa iti conteste autoritatea, asumandu-si consecintele. Ai fi continuat sa ii explici din nou si din nou motivatiile tale. Apoi, la final, ai fi cedat si l-ai fi rasplatit cu ceea ce iti cerea. Asadar, iata cum multi parinti isi antreneaza inconstient copiii sa le infrunte autoritatea fara ca macar sa isi dea seama.

Ce poti face ca sa setezi limite copilului cand tu spui NU si el devine nervos? Fiecare parinte decide ce inseamna limita pentru el si isi asuma aceasta decizie. De regula, cand un copil nu accepta aceasta limita, deci un NU ferm al tau, el se infurie, se opune, spune „Nu este drept, esti rea” si face o scena, iar tu te enervezi cumplit.

Lucrurile escaladeaza intr-o cearta cu tipete de ambele parti. Daca tipi la copil, el intelege ca esti pe acelasi nivel cu el. Iti negi propria autoritate tipand. Sigur, prima data cand tipi, copilul poate sa te asculte si sa faca cum zici tu, poate chiar si a doua oara. Dar inevitabil vine ziua in care si el va tipa inapoi la tine, ca doar asa vede si intelege ca se poate impune si el. Poate deveni asa de furios incat sa dea cu piciorul in perete sau sa sparga ceva. Cu certitudine, nu castigi nimic daca intri intr-un concurs de tipete cu copilul tau, caci el va invata noi metode agresive sa iti raspunda.

Cand un parinte spune: „copilul meu nu accepta NU drept raspuns final daca el nu vrea asa” raspunsul specialistilor este „daca tu premiezi aceasta atitudine, inseamna ca un NU al tau nu inseamna NU. Inseamna poti continua, copile, sa incerci sa opui rezistenta.

 

 

5 reguli pe care trebuie sa le urmezi ca sa ti se ia in serios autoritatea:

 

Impune-ti autoritatea in primii ani de viata ai copiluluiCum poti opri negociatul in exces si vorbitul interminabil ca parinte si sa il faci pe copil sa inteleaga ca vorbesti serios? Cu cat amani, cu atat devine mai greu de implementat. Parintii trebuie sa isi stabileasca autoritatea in raport cu copilul foarte devreme in relatia lor, fixand limite si creand un sistem de reguli. De exemplu, nu iti lasi copilul de doi ani singur pe strada sau pe cel de trei ani singur in piscina. Pur si simplu creezi limitele si le sustii orice ar fi si oricat iti e de drag copilul. Asta stabileste o structura pe care o vei folosi ca parinte toata copilaria lui.

 

Cand copiii devin hiper-agitati si necooperantiNu uita, uneori copiii devin supra-stimulati si cand acest lucru se intampla, este dificil pentru ei ca brusc sa raspunda unei directive. Parintii lor trebuie sa tina cont de asta. Daca copilul tau este asa, du-l in camera lui, pune-l sa se aseze pe un scaun si da-i o pauza pentru cinci minute. Asta il ajuta sa isi revina din starea de excitabilitate in care se afla. Apoi ii spui simplu si ferm care sunt limitele. Intreaba-l daca va face asa. Daca accepta, il lasi sa iasa din camera; daca nu, continua sa ramana in camera pana cand accepta care sunt limitele in acea situatie. Daca copilul devine hiper-agitat de cat a comentat si ti s-a opus si sunteti in magazin, procedeaza in acelasi fel, dar foloseste masina drept locul in care il pui sa se racoreasca. Daca nu ai masina sau nu sunteti cu masina la cumparaturi, atunci il avertizezi, il lasi si te indepartezi de el indiferent cat era de important ce aveai de finalizat acolo.

 

Nu ii permite sa iti intoarca spateleCel mai bun lucru pe care il poti face cand copilul se contrazice cu tine pe marginea regulilor tale sau a consecintelor trasate este sa ii spui „Nu, nu voi mai discuta pe acest subiect”. Nu raspunzi absolut nimic la vorbele lui suplimentare. Daca tu spui NU si copilul incepe cu „da, dar, dar…” tu trebuie sa continui sa mergi, sa fii in miscare. Daca ii dai puterea sa iti intoarca spatele, ti-l va intoarce intotdeauna. Da, copiii au nevoie sa primeasca o cantitate rezonabila de explicatii, dar dupa ce i le dai, nu ii mai datorezi nimic mai mult daca stii ca decizia ta este cel mai bun lucru pentru el. Nu este productiv sa o lungesti.

 

Spune-i copilului noile reguliStii care e momentul in care ii prezinti copilului noile concepte si reguli pentru cresterea lui? Atunci cand el e calm si lucrurile sunt bune intre voi. Asadar, alege un asemenea moment, ia loc si spune-i copilului „Cand iti voi spune NU, nu vreau sa mai vorbim mult pe marginea asta. NU inseamna NU atunci cand decid ce e mai bine pentru tine si imi asum consecintele”. „Daca cuvantul NU ti se pare frustrant si nu iti place cum suna, te poti duce in camera ta si poti desena cinci minute sau fa orice doresti care sa te calmeze”. Un lucru este foarte clar subliniat de catre psihologi: daca cedezi in fata isteriilor copilului de 2 sau 3 sau 4 ani atunci cand tu spui NU si incerci astfel sa impui o regula dificil de digerat de catre el, atunci tu il inveti sa iti conteste si sfideze autoritatea. Tu il inveti sa nu cedeze pentru ca el stie ca vei ceda tu. Va folosi aceleasi tactici ori de cate ori tu ii vei impune ceva. Daca functioneaza in copilarie, va aplica aceeasi tactica si ca adult si asta le va crea dificultati in a mentine relatii cu cei din jurul lui.

 

Intotdeauna tine minte cele 3 roluri ale unui parinte: sa invete, sa sustina si sa fixeze limiteUn parinte are aceste trei mari roluri in modelarea unui viitor adult: rolul de a-l invata, rolul de a-l sustine in toate momentele in care experimenteaza ce invata si rolul de a ii fixa reguli care sa il protejeze si apere de rau. Rolul de a stabili limite este o parte importanta din tipul de parinte care esti tu. Multi parinti spun ca lor nu le place sa fixeze limite creand disconfort copilului. Acestia sunt aceiasi parinti care declara ca ei vor sa fie prieteni cu copiii lor. Au tot dreptul sa isi doreasca asta, insa acest tip de relatie parinte-copil este foarte dificila cata vreme prietenia nu este intre doua fiinte egale, ci intre una care isi bazeaza evolutia pe cealalta si care deseori ii poate reprosa ca se simte tradata ca „nu asa este un prieten adevarat”. Nu iti poti juca pana la capat rolul de prieten fidel al copilului tau cata vreme din start va despart interese diferite. Mai ales in primii ani de viata ai celui mic, rolul parinte-copil se centreaza pe autoritate si asa trebuie sa ramana pana la anii adolescentei. Copilul nu are nevoie de prieten in tine, ci de un parinte care sa ii spuna clar: „Nu, nu poti sta vineri seara afara mai tarziu de ora 10 fara sa stiu exact unde esti”. Oricum, relatia parinte – copil este una provocatoare si care dureaza toata viata. Daca e sa fii prieten cu copilul tau, cel mai probabil acest lucru nu se va intampla pana cand el nu este adult.

Desi a fi prieten cu copilul fara sa ii impui reguli nu duce la nimic bun pentru el, totusi este nevoie ca tu, ca parinte, sa ai o atitudine calda, prietenoasa cu copilul intodeauna, chiar daca in acest timp esti ferm. Aceasta este atitudinea pozitiva necesara unui parinte bun. Intotdeauna trebuie sa ii vorbesti copilului ca unei persoane de care chiar iti place, nu incruntat si pregatit ca de razboi ca sa fii sigur ca te impui. Cand ii vorbesti, trebuie sa ai expresia fetei si tonul care sa transmita ca iti pasa de el si ca il iubesti. Este dificil indeosebi cand esti frustrat si cand copilul face scene si ti se opune cu obraznicie. Totusi, este foarte important sa fii pozitiv pentru ca ei pot capta foarte rapid sentimentele negative emise de tine si le tin in interiorul lor, devenind fie niste rebeli, fie niste interiorizati. Iar de aici pana la noi probleme este doar un mic pas.

 

 

 

In concluzie, nu e usor, dar nici imposibil:

Parintii trebuie sa fie onesti cu ei insisi cu privire la realitatea acestei situatii pe care ei o declara drept „copilul meu nu accepta NU drept un raspuns”. Daca copilul ti se opune si nu iti asculta regulile, trebuie sa intelegi ca aceasta situatie nu a aparut din senin, ci ca tu ai hranit-o inconstient, cate un pic, de ani de zile. Deci sa te astepti sa se schimbe fara nici un conflict este nerealist. Trebuie sa stabilesti noile reguli, sa te tii de ele si sa iti asumi ca nu te va asculta copilul imediat, devenind supus si cooperant peste noapte. Daca incepi sa te schimbi cand el are 15 ani, trebuie sa iei in calcul ca poate fi dificil ca el sa te priveasca altfel decat ca pe o persoana ce poate fi manipulata si care cedeaza mai devreme sau mai tarziu.

Acestea sunt provocari mari pentru un parinte, dar parintii care isi doresc cu adevarat, reusesc in cele din urma. Trebuie sa vii cu un plan. Planul va include:

- ce vrei sa faci

- ce astepti de la copil sa faca intr-o situatie data

- cum vei reactiona cand se vor enerva ingrozitor ca nu vor sa faca ce spui tu

- si cum sa impui limite acelui comportament de razvratire

Realizeaza ca aceasta batalie poate sa dureze sase luni sau sase ani. Insa, de cele mai multe ori, copiii se vor schimba si vor reactiona destul de repede la noua ta atitudine, nu e chiar asa de complicat, decat daca copilul are probleme comportamentale severe si e un copil problema. Copiii nostri intuiesc mai repede decat credem noi cand este loc sa intinda coarda si cand trebuie pur si simplu sa isi asculte parintii, in functie de atitudinea transmisa de noi si de cat de consecventi suntem in impunerea regulilor.