editorial - ucmr · pe scene 32-33 discuri ... întreţin asperităţi şi protuberanţe...

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 8 � August 2012

Editorial

Regionalizare şiglobalizare

Liviu DĂNCEANU

Pentru Paul Valèry lumea reprezintã unansamblu de incidenţe, de injoncţiuni, de interpretărişi solicitări de tot felul şi de toate intensităţile, caresurprind spiritul fără să-l lumineze în el însuşi, care-l mişcă deconcertându-l, îl deplasează de la ce estemai important spre ceea ce este mai puţinimportant. O deplasare lubrifiată şi de vâscozităţileregionalizării ori globalizării. Iar dacă pe vremea luiValèry, globalizarea părea a fi doar o veste cu totulimprobabilă, astăzi ea este un argument real, chiarşi nespus de precar, ce pledează pentru infinit demulte semnificaţii posibile, dar pentru nici una încăcertă. Aşa cum certă şi posibilă a fost regionalizarealimbajului muzical în ultimii două sute de ani,răstimp în care compozitorii au renunţat, treptat, sămai preia de la părinţi sau de la fraţi acele convenţii,cândva unanim acceptate de către întreaga breaslă şi, foarteimportant, de către public.

Dacă pe vremea lui Mozart nu exista nici un decalaj întrecodurile de producere ale operelor muzicale şi codurile de percepereale acestora, la mijlocul secolului trecut s-a ajuns ca distanţa dintreaceste coduri să fie enormă, incomensurabilă, plasând codurile deproducere într-o agresivă avangardă şi codurile de percepere într-oindolentă ariergardă. La 1800 nu exista perspectiva istorică asuprapropriei tradiţii, cu atât mai puţin conştiinţa unor tradiţii alogene: setrăia exclusiv din creaţia prezentului, publicul fiind exclusiv interesat decomponistica timpului său. Globalizarea era în toi. La 1950, publicultrăia copios muzica trecutului, în vreme ce compozitorii repuneau totulîn discuţie. Regionalizarea era la ordinea zilei, graţie principiului de aaduce cu fiecare opus ceva nou, principiu care, lansat, într-un fel deBeethoven (cel ce a imprimat simfoniilor sale un profil unic), a atinsapogeul în ultimele decenii ale secolului trecut. Secularizarea noului,înţeles ca achiziţie recentă dobândită cu orice preţ, neadoptată decolectivitatea creatorilor, ci doar de individul autor, a condus ladispariţia oricărei ordini generale, altfel spus, a oricărui globalismimanent.

Şi totuşi, acum două secole se manifesta un soi deregionalism, să-i spunem calitativ: compozitorii dispuneau de o unicăşi suverană ordine colectivă (ordinea tonală), faţă de care puteau sămanifeste două tipuri de atitudini: a) să o adopte fără nici un fel decontribuţie personală, pierzându-se în impersonalul convenţiilor; b) săo asimileze creator, sporitor, adică să manifeste o anume tendinţă spreregionalizare (Ştefan Niculescu: Reflecţii despre muzică, pag.45). Prinmultiplicare, peste două sute de ani, regionalizarea a devenitcantitativă, aşa cum globalizarea, dacă în plin Clasicism eracantitativă, în probabila ei re-construcţie va fi calitativă. În ordineaeconomicului (şi, implicit, a politicului), globalizarea, se ştie, înseamnăun proces relaţional de dependenţă, un teatru în care fiecare actor îşijoacă rolul şi îşi primeşte partea. În muzică ea este oglinda în carefiecare îşi priveşte propria faţă. O oglindă ce reflectă mai curândimagini individuale decât imagini de grup. Căci, poate părea ciudat,dar în arta sunetelor globalizarea este, într-un anume fel, întârziată,dacă nu chiar stopată din cel puţin trei motive: 1) globalizarea ţine despiritul epocii, un spirit din ce în ce mai atrofiat şi mai secătuit. Dupăserialism, lumea muzicii a mai fost locuită de câteva spirite parţialtutelare, care însă s-au derulat simultan şi nu ca până acum, înconsecuţie. Aleatorismul spectralismul, acusmatismul, curentularhetipal, minimalismul, repetitivismul, fractalismul, noua complexitate,noua simplitate au tatonat, fiecare în parte, impunerea la scarăplanetară, mulţumindu-se în cele din urmă doar cu stârnirea interesuluiregional al diverselor team-uri componistice. Or, risipirea treptată a

DIN SUMARCentenar Celibidache 2-3

Ansamblul Clarino 4Români în lume 5Feericul baroc de la Sibiu 7Recenzii 10-11

Corul Preludiu 12

Interviuri 17-18

Punctul pe j... azz 20-21

Omagiu lui Cornel Fugaru 22-25

Poşta redacţiei 26-27

“Cenuşăreasa” 28“Comedie pe Titanic” 39Juniorii 30-31Pe scene 32-33Discuri 34-35

probabilităţii de funcţionare aunui Zeitgeist coagulant,omogenizator face cafenomenul globalizării,revendicat de componisticaanilor din urmă, să nu se poatădeclina în spaţiul muziciisavante, iar verbele extinderii şigeneralizării să nu poată ficonjugate la timpul prezent. 2)Fără îndoială, traversăm operioadă bântuită de puseurinostalgice, care, am mai spus-o, facilitează formarea, într-unocean tot mai mare de ordine, acât mai multor insule dedezordine. Compozitorii aupreponderent nostalgiaviitorului, în timp ce publicul şiinterpreţii, pe cea a trecutului.Europenii sunt năpădiţi dedelirul exoticului, de tentaţiaorientalizării, iar extraeuropenii,de dorul formalizării şioccidentalizării. Dar

transferurile virtuale sau actuale nu comportă,nicidecum, uniformizarea ori nivelarea ci, mai curând,întreţin asperităţi şi protuberanţe semnificative lanivelul ethosului şi al facturii sonore, acreditând încăo deloc neglijabilă diversitate de idiomuri muzicale. 3)Componistica savantă funcţionează într-un regim deo asemenea discreţie şi intimitate încât globalizareadevine ea însăşi un non-sens. Până când nu se vordemola ghetourile în care sunt încartiruite muzicileculte contemporane, nu vom putea lua în seriosconcertarea opţiunilor şi aspiraţiilor noastre. O face înschimb, la modul torenţial, muzica de divertisment,solidară unui nou tip de folclor cu adevărat mondial.Dar aceasta este o altă poveste...

2

Despărţiri


Adio, MihaelaUrsuleasa!Este incredibil să ne aflăm loviţi

puternic de crivăţul unei veştinăpraznice. Da, trebuie să acceptăm căde un număr de ore, puţine la număr,Mihaela Ursuleasa nu mai face partedin lumea vie a muzicii. S-a stins o steade primă mărime,ce strălucea pefirmamentul viselorunui destinnepereche. I-amurmărit drumul, plinde evenimente,începând cu aniicopilăriei braşo-vene. Am văzutcum învaţă să urcepe aripile talentuluidevenit legendă,păşind pe scenelelumii cu recitaluri,concursuri, con-certe, descoperităşi admirată de marimaeştrii ai vieţiimuzicale. Fiecareîntâlnire a publi-cului românescconfirma succeseleinternaţionale. La ovârstă la tinereţiiafirmate, Mihaela Ursuleasa devenise omuziciană impetuoasă, solidă îndemersul său instrumental, sensibilă şistăpână pe mijloacele unui talent deremarcabilă anvergură. Am ascultat-o,de fiecare dată, cu încântare, analizândpe cât posibil, momentul, ca şi opţiunilerepertoriale. Cu fiecare etapă aimplicaţiei interpretative, MihaelaUrsuleasa se arăta deschisă sprefacturi şi stiluri diferite, cărora leinvestiga relaţionarea cu propriul talent.Ca selecţie muzicală, ea ne-a indicatdorinţa de a se redescoperi, cu pasiunesinceră, în muzicile interpretate, fără aface neapărat concesii formulelor desucces. Prefera uneori să ne aducă îndar o muzică necunoscută, testândpublicul. Alteori, cu impetuozitateatinereţii, propunea soluţii interpretativeproprii şi… “neconformiste”, chiar dacărisca să-i şocheze pe tradiţionalişti.

Oricum, drumul ei prin arta pianisticiis-a dovedit o călătorie emoţionantă cene-a arătat că artista nu se lăsainoportunată de umbrele dramatice aleexistenţei, reprezentându-şi credinţa înfrumos şi dragostea de ţară prin faimacu care a urcat, într-o ameţitoareascensiune a celebrităţii autentice.După fiecare concert, speram să nu neuite, să revină, păstrându-ne aproapeîn munca şi visele ei. Cum să credemcă ne-a părăsit pentru totdeauna, că

darurile ei minunate sunt acumînvăluite de negură. Da, mi se pareimposibilă a astfel de mare pierdere, ceni se încredinţează acum ca să maicunoaştem odată suferinţa despărţiriiveşnice. Chiar dacă noi vom mai vorbidespre respectul faţă de artă, posibil deidentificat de la detaliu şi până laansamblul unei civilizaţii, cum vomîndrăzni să-i pronunţăm numele, să-iascultăm înregistrările rămasemărturie, fără a şterge lacrima tristeţiifără seamăn a unei lumini întunecatede tragic, a unei flori care nu mai există,a unui pian ce nu va mai cunoaştemâna artistului mângâindu-i clapele.Cum să avem puterea să pronunţăm„adio Mihaela Ursuleasa”, când tăcereane învăluie cu faldurile sale cernite...

Grigore CONSTANTINESCU

„Cireaşa depe tort”:

suita „Hazde necaz”!

Viorel COSMA

Am redescoperit şi amrecuperat un mare compozitorromân: Sergiu Celibidache! Aşaam putea concluziona în stiluloptimist, prima ediţie arecentului Festival internaţional„Sergiu Celibidache”, încheiatîn sala Ateneului Român cu oprimă audiţie absolută de-adreptul surprinzătoare: suitasimfonică românească în 8 părţi„Haz de necaz” – partiturăinedită a regretatului dirijormoldovean. Nu a fost singurul„cadou” făcut bucureştenilor laacest moment aniversar al celor100 de ani de la naşterea luiSergiu Celibidache (20 iunie1912) întrucât chiar la debutulFestivalului, Orchestra Românăde Tineret – sub bagheta luiCristian Mandeal – a deschissuita manifestărilor artistice cuspumoasa poveste simfonicăGrădina de buzunar deacelaşi… compozitor. Ştiam căîn perioada anilor 1940 – 1945a compus patru Simfonii şi unRecviem (păstrate cu sfinţeniede autor în… sertare), dar nuam bănuit că după 1978, înplină ascensiune dirijorală peplan mondial, condeiul decompozitor se afla în continuăefervescenţă creatoare. Merituldirijorului german, Mark Mast,discipol al maestrului, de aprograma această lucrare înconcertul de închidere alFestivalului Sergiu Celibidache,constituie nu doar un gestlăudabil de recunoştinţăpostumă faţă de dascălul său, cişi un act de profesionalism pecare puţini meşteri ai baghetei(zilelor noastre) îl arată faţă decreaţia contemporană (săprecizăm că partitura dureazăpeste 45 de minute de muzică,extrem de dificilă ca ţesăturăorchestrală).

Chiar din titlu (Haz de

3

Centenar Celibidache


necaz), compozitorul ne trimite cu gândul la o glumăţărănească românească, întărindu-şi ideea generală apartiturii prin câteva subtitluri de aceiaşi factură folclorică:Rânduială, Blestem, Verde-i jalea codrului, Haidem! Iar ca sănu se dezică de confraţii moldoveni (de tip Ion Creangă) nemai trânteşte încă două subtitluri de aceiaşi nuanţă: Domnu’Sursu şi Vechi e pasul moşului (parcă sunt cimilituri dinacelaşi Creangă şi aluzii la textele Moş Ion Roată şi MoşNichifor Coţcariu). Muzica lui Sergiu Celibidache însă, neîndreaptă urechea spre Paul Constantinescu, iarorchestraţiile spre partiturile impresioniştilor – în frunte cuRavel, pe care îl adora şi programa cu ofrenezie nedezminţită în programele salesimfonice de la München. Virtuozitatea cucare stăpâneşte întregul aparatinstrumental al orchestrei, face din suitaHaz de necaz un admirabil… foc de artificiisonore.

Suita se deschide cu o sclipitoarepagină orchestrală de esenţă populară,proprie unui târg ţărănesc: Rânduială.Compozitorul ne introduce direct înatmosfera explozivă a ritmurilor noastrepopulare, cu o risipă de culoare, fantezie,strălucire, virtuozitate, greu de imaginat.Secţiunea a doua (Taie surcele) este undans tradiţional plin de nerv: Brâul. SergiuCelibidache anunţă tema şi o prelucreazăîntr-o admirabilă dezvoltare! De altfel,trebuie să remarcăm faptul că fiecaresecţiune a suitei reprezintă de fapt un micpoem simfonic, care se singularizează prinforma bine structurată. Fiecare piesătrăieşte prin ea însăşi, putând fi executată separat de suită,fiindcă rezistă prin unitatea formei, ceea ce devine un„defect” al suitei din punct de vedere al omogenităţiigenerale. Un moment de contrast (prin gravitatea tratării

temei) aşteptat de auditori este Verde-i jalea codrului, urmatde dramaticul episod, intitulat Blestem. Surprinzătoare ni s-apărut şi Doina, a cărei melodie specifică (la flaut) a răsunatabia la sfârşitul secţiunii spre a se dilua în scurtă vreme.

Penultima parte a suitei Haz de necaz se întemeiază pe otemă populară, extrasă din multitudinea materialului popularvehiculat în părţile anterioare, „pasul moşului” stingându-sepe final cam… obosit. Invitaţia Haidem a compozitorului caîndemn de bună dispoziţie, încearcă să transmită atmosferede optimism de la începutul lucrării, Sergiu Celibidachedovedindu-se un meşter al efectelor sonore greu de egalat.

Suita Haz de necaz ne-a lăsat sentimentul uneilecturi conştiincioase a dirijorului Mark Mast a unei partituridificile, supra-dimensionate ca proporţii, unde oboseala desfârşit de stagiune a Filarmonicii George Enescu şi-a spus

cuvântul. Pauzele dirijorului extrem de mari între fiecaresecţiune nu a servit la menţinerea tensiunii generale alucrării.

Diametral opusă s-a prezentat interpretarea de înaltăţinută artistică a Concertului pentru pianşi orchestră nr. 20 în RE major de W. A.Mozart, unde Dan Grigore – aflat într-odispoziţie şi inspiraţie excelente – ne-aoferit o tălmăcire de excepţie a acesteicapodopere a literaturii pianisticeuniversale. Dialogul cu orchestra afuncţionat perfect (mai ales în Romanţapărţii mediane), iar cadenţele pianuluidin Allegro şi Allegro assai au dat unfarmec aparte celor două secţiuniextreme ale partiturii mozartiene.

Dirijorul Mark Mast l-a urmăritîndeaproape pe Dan Grigore,dovedindu-se un colaborator şi partenereficient în muzica clasică, rămânându-ne însă dator în suita Mama mea gâscade Maurice Ravel care a deschisconcertul de închidere al FestivaluluiSergiu Celibidache. Pentru primaaudiţie Haz de necaz trebuie să-i fimrecunoscători şi poate că la viitoareleediţii ale Festivalului Sergiu Celibidachene va bucura şi cu alte partituri inedite al

fostului său profesor, fiindcă Mark Mast este unul din cei maiavizaţi cunoscători al creaţiei maestrului „Celi”.

Mark Mast (foto: Mihai Cosma)

Dan Grigore (foto: Mihai Cosma)

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 8 � August 2012

Concerte... sub lupă

AnsamblulClarino

Carmen MANEA

Sub genericul Clarinetul FascinantI, în aula Palatului Cantacuzino a avut locîn 3 iulie 2012 un concert-spectacol,avându-i ca protagonişti pe Emil Vişenescuşi invitaţii săi: Oana Spânu-Vişenescu şiansamblul Clarino alcătuit din MihaelaBărbuceanu, Radu Stan, Mihai Rebac,Constantin Urziceanu, Mihai Bădiţa şiCiprian Melente.

Interpreţii au prezentat unprogram alcătuit din creaţii româneştipentru clarinet solo, pentru clarinet şi violă,pentru ansambluri de 4, respectiv 8clarinete. Deşi diferite ca stil şi expresie,lucrările au avut ca notă definitoriemăiestria şi adaptarea mijloacelorcomponistice la tehnica şisonoritatea specifică ainstrumentului. Apreciat pentruperformanţele sale în calitate desolist şi membru al unor formaţiicamerale precum Profil, Mozaic,ProContemporania şi Hyperion, darşi al orchestrei Filarmonice dinBucureşti, Emil Vişenescu (laureat înacest an al Premiului pentruInterpretare al Revistei “Actualitateamuzicală”) s-a dovedit a fi unexcelent coordonator, cu realeaptitudini dirijorale şi actoriceşti.

În debutul manifestăriiartistice a fost prezentată lucrareaOrigami (pentru clarinet solo), deCarmen Cârneci; versiunea plină devervă şi fantezie propusă de EmilVişenescu a evidenţiat plenarcalităţile expresive şi semantice alepartiturii. Am admirat virtuozitatea şiprofesionalismul interpretului, care aevocat sugestiv caracterul ludic almuzicii, precum şi calităţile timbraleale instrumentului; spectatorii auadmirat originalul caleidoscop de imaginimuzicale, eleganţa şi caracterulspectaculos al prestaţiei artistice. Lucrareailustrează concludent colaborareafructuoasă dintre compozitori şi interpreţi,realizată pe parcursul secolelor. A urmatpiesa Etude (pentru patru clarinete) deDiana Simon. În pofida dimensiunilorreduse, lucrarea elaborată sub forma uneiinvenţiuni la patru voci, a oferit interpreţilorocazia de a realiza un dialog remarcabilprin cantabilitate, continuitate şiexpresivitate. Melodiei inspirate a temeiprincipale (preluată şi prelucrată pe rând lacelelalte voci) i s-au alăturat pe parcursmotive ritmice pregnante, care au conferitlucrării o notă luminoasă, optimistă. Oreuşită interpretativă incontestabilă a duo-ului alcătuit din Emil Vişenescu şi OanaSpânu-Vişenescu a fost lucrarea Viermi demăr II de Dan Dediu. Ascultasem aceastăcreaţie plină de profunzime şi ingeniozitatecu câţiva ani în urmă, cu aceeaşi interpreţi,tot în aula Palatului Cantacuzino. Nouaversiune ne-a dezvăluit însă alte valenţe

expresive şi semantice; ea probează teoriaconform căreia emoţia artistică provenităde la creaţiile cu adevărat valoroase, sepurifică şi se intensifică cu trecereatimpului. În lucrarea intitulată ConsonanţeIV (pentru patru clarinete), compozitoareaLiana Alexandra a demonstrat alături demăiestria şi fantezia caracteristice, oanumită aplecare către tonalitate. Lucrareale-a oferit interpreţilor prilejul de a-şi etalaingeniozitatea şi virtuozitateainstrumentală; ei au conferit strălucire şifiresc turnurilor melodice, evidenţiând înacelaşi timp ţesătura armonică şicombinaţiile ritmice. În continuare a fostinterpretată lucrarea Proverbe (pentruclarinet solo) de Roman U. Vlad;compozitorul s-a inspirat din câtevaproverbe româneşti, începând cu“Buturuga mică răstoarnă carul mare” şiterminând cu “Călătorului îi stă bine cudrumul”. Emil Vişenescu deţine pe lângăcalităţile instrumentale remarcabile, o dicţie

perfectă şi un joc de scenă adecvat.Înaintea fiecărei secţiuni, el a rostit un altproverb. Pentru a sugera proverbul”Tăcerea este lucrul cel mai înţelept”,compozitorul a imaginat o secţiune în careinterpretul mimează cântatul la clarinet. Ne-am amintit de lucrarea lui John Cageintitulată 4’33’’, considerată o metaforă atăcerii, în care pianistul stă nemişcat în faţainstrumentului. Opţiunea clarinetistul EmilVişenescu de a “cânta” în gând muzica(sugerând-o prin intermediul pantomimei),ni s-a părut foarte potrivită pentruspectatorii, care devin co-participanţi laactul interpretativ. La sfârşitul piesei, pefondul scăderii intensităţii şi al încetiniriimişcării, artistul pleacă de pe scenă. Deaici concluzia că interpreţii zilelor noastretrebuie să facă faţă şi altor provocări, să fiecapabili să se prezinte în faţa publicului îndiverse ipostaze. A urmat lucrarea Bulbi,scrisă de Dan Dediu pentru patru clarinete.Elaborată în dimensiuni restrânse, lucrareapoartă multiple semnificaţii şi oferăinterpreţilor ocazia de a valorifica atâtcalităţile expresive şi timbrale ale

instrumentului, cât şi propria personalitate.Înveşmântarea camerală, cândtransparentă, când compactă, realizată princontribuţia celor patru clarinete, evocămăiestria compozitorului în domeniulexploatării celor mai ingenioase combinaţiitimbrale şi în obţinerea unor efectecoloristice originale. Concertul s-a încheiatcu lucrarea compozitoarei AdinaDumitrescu intitulată Vitrina cu figurine desticlă, pentru octet de clarinete (adaptatăde Emil Vişenescu pentru şapte clarinete).Din motive legate de rezonanţa sălii şi deexpresivitatea muzicii, interpreţii au fostdispuşi în semicerc, pe scenă şi pemarginile acesteia. Elaborată sub formaunui continuu, lucrarea pare să evidenţiezemişcarea în sine; autoarea utilizează curafinament efecte de sonoritate şi culoare,individualizând instrumentele în combinaţiipolifone. Discursul muzical deosebit deexpresiv, îngemănează spiritulimprovizatoric şi ştiinţa componistică.

Versiunea realizată de ansamblul Clarino, avizat exprimarea sensibilă şi elevată, a unuiconţinut substanţial. Expresia muzicalăprofundă, autentic românească, evocă laAdina Dumitrescu “spaţiul mioritic”,considerat de Lucian Blaga ca fiind“indefinit ondulat, înzestrat cu anumiteaccente care fac din el cadrul unui anumitdestin”.

Pe parcursul întregului concert,Emil Vişenescu şi colaboratorii săi au reuşitsă confere relief, vitalitate şi culoare tuturortemelor, motivelor şi sunetelor.Interpretarea plină de rafinament şifantezie, ne-a dus cu gândul la versurile luiNichita Stănescu din poezia Necuvintele:“Să ne iubim ca florile/ în noi înşine/ caliterele singure/ în interiorul cuvântului/ o,tu, cuvântule/ sex şi matrice/ din care senaşte întreg viitorul”. Alcătuit în mare partedin muzicieni (de la studenţi, la maeştri cuvastă experienţă), publicul a apreciatnivelul elevat al creaţiilor şi al interpretării şiaşteaptă cu interes următoarele manifestăriartistice din ciclul intitulat ClarinetulFascinant.

Ansamblul Clarino (foto: Diana Murăşan)

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 8 � August 2012

Românii în lume

Nume mari la operadin München

Prin tradiţie, Festivalul de operă de la München propunerepere extrem de atractive, melomanii având posibilitatea săurmărească, în plină vară, mari interpreţi ai scenei lirice mondiale,alături de tineri care se afirmă deja cu pregnanţă. Am avut ocazia sămă aflu la Bayerische Staatsoper pentru câteva zile “pline”,revenind, seară de seară, în eleganta sală a teatrului, nerăbdătoaresă (re)ascult glasuri frumoase şi, eventual, să (re)descopăradevăraţi artişti.

Cu multă vreme înainte, spectacolele cu Boema erau “soldout”, punctul de atracţie fiind, evident, apariţia sopranei Angela

Gheorghiu în rolul Mimi, dar cu o întreagă distribuţie deosebit deomogenă sub toate aspectele, astfel încât am aplaudat, după multăvreme, o “echipă” sudată, cu solişti apropiaţi de vârsta personajelor,cu voci calitative, deopotrivă buni actori şi, mai ales, foarteexpresivi. Sub acest aspect, grupul tinerilor din mansardă a fostcuceritor, pentru că Levente Molnar impresionează în Marcello pringenerozitatea vocală, prin accentele, sensurile şi nuanţele pe careştie să le reliefeze şi să le pună în valoare, conturând un personaj“făcut” parcă pentru el, trăind, cu umor, pasiune sau disperarefiecare moment al partiturii; pentru că bas-baritonul Goran Juric aadus, în Colline, o voce excelent condusă, caldă şi bogată, chiardacă a cântat (inexplicabil) în forţă celebra “arie a paltonului”; pentrucă şi Christian Rieger a convins din plin în Schaunard, iar JosephCalleja s-a dovedit, de această dată, mult mai implicat în rol, jucândcredibil în Rodolfo, cântând de asemenea cu siguranţă şi chiar custrălucire, dovedind că poate fi un tenor de cotă atunci când(probabil) se simte bine şi este “motivat” de parteneri. Pe AngelaGheorghiu am revăzut-o într-un rol de referinţă pentru cariera sa,evoluând cu aplomb şi dezinvoltură, abordând personajul maiaproape de o midinetă veselă, fără inhibiţii, deloc “bolnavă”, gata săcucerească (ea însăşi suflând în lumânare parcă special pentru agenera idila cu Rodolfo, glumind, în actul II, cu prietenii acestuia,departe de sensibila şi discreta Mimi pe care o ştim dintotdeauna,abia în actele III-IV trăind drama tinerei care suferă şi iubeşte cudisperare); un alt aspect surprinzător a fost contrastul întrecomportamentul sprinţar al frumoasei Mimi şi rochiile închise pânăla gât (adecvate însă viziunii “clasice” a personajului), pentru ca înultimul act, când abia mai respiră şi apoi se stinge, să poarte orochie extrem de decoltată… Dar a cântat bine, deşi nu am înţelesmotivarea sunetelor deschise în maniera anilor ’50 sau gravele“lăsate”, total nepotrivite la Puccini, apreciind însă siguranţa şiprospeţimea glasului, acutul sigur şi interpretarea din final. În acestecondiţii, Musetta a devenit destul de apropiată de Mimi, LauraTătulescu fiind, la rândul său, frumoasă, elegantă (dezavantajatăînsă de costumul neinspirat din actul II), cu o voce vibrantă, suplăşi egală în toate registrele, aşa încât s-au “potrivit” şi din acest punctde vedere, aspect relevat în special în momentele de ansamblu. Dealtfel, întreaga distribuţie a fost extrem de unitară, cu date vocaleperfect echilibrate şi (din nou) potrivite între ele, rezultând o

sonoritate de o calitate destul de rar întâlnită. Un Benoit şters(Alfred Kuhn), asemeni lui Alcindoro (Tareq Nazmi), fără urmă deumor, un cor care a sunat bine, o orchestră minunată, cu o paletăcoloristică variată şi o precizie de invidiat, dar un dirijor (DanEttinger) care a optat pentru tempi diferiţi de cei doriţi de solişti,rezultând destule dezechilibre şi precipitări; privit însă în general,spectacolul a avut fluenţă şi densitate, nerv, poezie şi dramatism,derulat în regia tradiţională dar foarte inspirată semnată, cu ani înurmă, de Otto Schenk, aducând atmosfera mansardei sau adimineţii de iarnă ceţoasă din actul III, precum şi voioşia şi agitaţiamulţimii din actul II, unde pentru prima oară am văzut, în sfârşit,strada “în adâncime”, imaginea scenei nefiind, ca de obicei, blocatăîn fundal de peretele tavernei. Aplauze, ovaţii, bătăi din picioare aurăsplătit, minute în şir, la final, o reprezentaţie de mare frumuseţe,în care s-au regăsit 3 artişti din România, toţi deosebit de apreciaţi,pe bună dreptate, de publicul entuziast, aşa cum avea să se

petreacă şi la următorul spectacol, transformatîntr-o adevărată sărbătoare.

A doua zi, sala a fost asaltată de cei caredoreau să-l reasculte pe celebrul JonasKaufmann, de această dată într-un program delied, oferind, în compania excelentului pianistHelmut Deutsch, ciclul Călătorie de iarnă deSchubert, demers deosebit de interesant pentrucei care îl ştiau un foarte bun solist de operă,descoperind acum că tenorul are, pe lângă otehnică performantă şi un glas maleabil, şi ointeligenţă a cântului, o înţelegere a sensurilorcuprinse în fiecare cuvânt, dar şi capacitatea de areda stările, frământările şi gândurile cuprinse însuperbele miniaturi. Mai bine de o oră, cu un calmşi o atitudine scenică rezervată, din care gestica alipsit (aproape) cu desăvârşire, Kaufmann aconvins că este un artist în cel mai bun sens alcuvântului, conferind expresia adecvată doar prininflexiunile vocale, trecând de la mezza-voce lafalset sau, destul de parcimonios, la secvenţe înforte, cu o stăpânire şi o ştiinţă impecabilă, fără aapela la artificii şi efecte “căutate”. L-am apreciatla superlativ, i-am admirat talentul şi stilul,maniera în care a construit întreg ciclul cu logicăşi simplitate, dar nu am simţit acea atmosferă,acea stare pe care o aşteptam, firesc, într-o astfel

de interpretare, poate pentru că rămâne un cerebral, mai puţinimplicat afectiv, dar poate şi pentru că, incredibil pentru publicul

münchenez, mai toţi spectatorii au tuşit puternic după fiecare lied,ba chiar şi în timp ce se cânta, ceea ce, cu siguranţă, a făcutimposibilă păstrarea liniei mari, blocând orice tentativă de a menţineo eventuală “suspendare” care ar fi legat un lied de altul; nu amînţeles nici de ce, în momentul în care solistul a luat de lângă pianun pahar cu apă, lumea… a început să râdă! Era totuşi o salăarhiplină care venise să asculte lieduri, deci un public de o anumefactură, dar care m-a contrariat şi m-a dezamăgit teribil. Culmeaeste că, la final, când aplauzele entuziaste i-au rechemat denenumărate ori pe interpreţi (fără ca aceştia să acorde bisul atât deaşteptat)… nimeni nu a mai tuşit, nu şi-a mai suflat nasulzgomotos!... Pentru cei care iubesc genul, a fost o încântare…spirituală, poate mai puţin sufletească, dar cu siguranţă odemonstraţie de real profesionalism într-o “specie” atât depretenţioasă şi dificil de realizat.

Anca FLOREA

Joseph Calleja şi Angela Gheorghiu


Concursuri

CÂMPINA 2012Cornelia BRONZETTI

Într-o atmosferă de sărbătoare (a celor douăIulii) şi de entuziasm faţă de copiii şi tinerii talentaţi careau cântat un program divers de muzică universală şiromânească (încheiat cu George Enescu), publiculfoarte numeros în Castelul Iulia Haşdeu, a aplaudatîndelung, ritmat, la 2 iulie 2012, Concertul de Gală allaureaţilor Concursului Internaţional de Vioară “CorneliaBronzetti”.

Aflat la a 8-a ediţie, concursul a beneficiat departiciparea unor copii şi tineri foarte bine pregătiţi, cuun nivel muzical şi instrumental foarte înalt (selecţionaţide juriu, după etapa eliminatorie) din Ucraina,Republica Moldova şi România.

Premiile I au fost acordate ex-aequo la categoriaA, Mihaelei Agafiţa şi Polinei Kharchenko din Ucraina,iar la categoria B, lui Andrei-Mihail Radu din România şilui Ion Moşneagă din Republica Moldova. Deasemeni,la categoria B s-a acordat premiul II lui Taras Zdaniukdin Ucraina şi premiul III, Ralucăi Michnea din România.

Premiul special de virtuozitate “GarabetAvachian” a fost partajat de Andrei Radu şi TarasZdaniuk, iar premiul “Cornelia Bronzetti”, pentru cea

mai bună interpretare a unei piese româneşti i-a fostdecernat lui Ion Moşneagă pentru interpretareacaptivantă a Nocturnei de George Enescu.

Prin calitatea instrumentală atent şlefuită cusunet şi intonaţie de o mare acurateţe, tânărul violonistAndrei Radu a impresionat, la 15 ani, prin stăpânireafiecărui amănunt interpretativ redat cu toate mijloacelede expresie violonistica proprii repertoriului cântat.

Şi în acest an, ca şi la toate ediţiile anterioare,membrii juriului au oferit publicului câmpinean, în după-amiaza zilei de 2 iulie, un concert cameral la ParohiaSfântul Nicolae. Violoniştii Juhani Palola din Finlanda şiCornelia Bronzetti au cântat un program de vioară şiviolă – separat şi împreună, cu lucrări de J. Haydn,Maria Niederberger, Carmen Petra-Basacopol şi Fr.Schubert.

Cu acest concert şi cu “Gala Laureaţilor” s-aîncheiat stagiunea muzicală câmpineană, care se

desfăşoară, începând din 1990, în organizarea“Societătii Filarmonice din Câmpina” şi a “AsociaţieiCulturale Sempre Concerto”, în trei locaţii diferite:Parohia Sfântul Nicolae, Castelul Iulia Haşdeu şi Casade Cultură Municipală “Geo Bogza”.

Donatiile U.N.M.B. (2 piane) şi cele ale unorsponsori particulari (mari iubitori de muzică cultă),deasemeni disponibilitatea profesorilor universitari, astudenţilor şi a multor artişti consacraţi români şi străinide a-şi aduce, benevol, aportul la viaţa muzicală aCâmpinei, a făcut ca aceste manifestări camerale,orchestrale, sau de operă (Proiectul Viaţa Muzicală laCâmpina) să beneficieze de o largă paletă repertorială,de instrumentişti solişti, sau de cameră, dirijori, saucântăreţi.

Voi aminti, cu un scurt comentariu, numai treinume de tineri violonişti, care au susţinut în stagiunea2011-2012 la Parohia Sfântul Nicolae concertecamerale de înaltă ţinută artistică, pe care le-au repetat,ulterior, la Filarmonica “George Enescu” în ciclul dedicattinerilor de excepţie “Concertele de marţi seară”,preluate de Radio România Cultural şi RomâniaMuzical.

Ştefan Tarara, de origine română, estemasterand la Zurich în clasa renumitului profesor ZaharBron. Are la activ multe premii internaţionale (între altelela Concursurile “Paganini” şi “Wieniawski”) şidesfăşoară o intensă activitate concertisticăinternaţională.

Prin repertoriul concertului, susţinut împreunăcu distinsa pianistă Verona Maier, cu lucrări de la Bachla Bartok, Ştefan Tarara a demonstrat o foarte solidăpregătire muzicală şi instrumentală, alături de talentul şicapacitatea captivării publicului cu o largă paletă denuanţe, culori şi încărcatură emoţională.

Tot din această stagiune, doresc să remarcconcertele Georgetei Iordache (17 ani, clasa prof. ElenaBaltaga) şi a Alexandrei Bobeico (15 ani, clasa prof.Mihaela Tomescu), ambele încă eleve la ColegiulNaţional de Artă “George Enescu”.

Cele două tinere violoniste sunt deja multiplelaureate la Olimpiade instrumentale şi ConcursuriNationale şi Internaţionale. Deasemeni au obţinutpremiul I la Concursul Internaţional de la Câmpina.

Georgeta Iordache, este o fire lirică,interiorizată, cu mari disponibilităţi violonistice şi ofoarte cizelată mânuire a instrumentului, ceea ce îipermite abordarea, cu succes a unui repertoriu foartecomplex. Cântă multă muzică de cameră (duo, trio) şi arealizat în concerte, împreună cu foarte cunoscută şiapreciată pianistă şi organistă Olga Babadjan, unrepertoriu foarte divers, la un nivel de excepţie.

Alexandra Bobeico este o tânără violonistăpasionată şi plină de temperament, în plină maturizareinterpretativă, Alexandra Bobeico dispune de o marediversitate de mijloace intrumentale de expresie care,împreună cu abordarea constructivă a tuturor stilurilorîncepând din Baroc, convinge de fiecare dată prinpotenţialul sau inconfundabil.

Acum aşteptăm cu speranţă evenimentelemuzicale ale stagiunii viitoare.

Feericul baroc de la Sibiu

Doina MOGA

Cultural vorbind, Sibiul nu se dezminte. El esteo oază artistică în care se petrec mereu, evenimenteinedite, elocvente, de amploare, complexe, şi de ocalitate rarissimă. Nici mass-media nuse dezminte, pentru că practic ignorătot ce se întâmplă la Sibiu, desigur cuexcepţia acelei locale şi a revistei„Actualitatea Muzicală” din Bucureşti.Mă refer acum, la acest Gigantic AnBaroc , organizat, susţinut, găzduit,desfăşurat şi împărţit în 54 deprograme artistice, care mai de caremai interesante în valoare, densitateşi timp, nemaivorbind de locaţiile nunumai potrivite ca om mânuşă pefiecare segment în parte, dar şiaureolate de farmecul medievalului.Personal am participat în calitate deinvitat la a V-a ediţie a Festivalului„Feeric Fashion Days”, ca autor acărţii „Mirabila scenă” (apărută laEditura Muzicală) a cărei lansare aavut loc pe 30 iunie, în Sala istorică aBibliotecii Judeţene „Astra”, sală a cărei memoriecuprinde prezenţe de peste multe decenii a elitei culturiiromâneşti, a elitei literaturii, filosofiei şi muzicii

transilvănene. Pentru cine nu a vizitat această salătrebuie să spun că frumuseţea intimă şi evocatoare asfârşitului de secol XIX, cu scaune de piele brodatemanual, cu statui şi stucaturi baroce, cu o scenăgeneroasă şi cochetă, nemaivorbind de acusticaimpecabilă, este o bijuterie. Iar faptul că tocmai aici,unde limba română s-a auzit în cele mai elevate formeale ei şi unde pereţii şi atmosfera păstrează ceva dinspiritul culturii naţională, a fost organizată aceastălansare, m-a copleşit pur şi simplu. Emoţionantă a fost

surpriza oferită mie, ca ofrandă, de cele 3 balerine aleteatrului de resort din Sibiu, Aleisha Gardner – acumcoordonator-regizor, şi solistele japoneze SonokoKajimoto şi Reiva Yagura, care au figurat coregraficacest eveniment, iar meritul lor, pe lângă talentul şivocaţie pe care le cunoşteam deja, este educaţia şibunul simţ atât de rar întâlnit în peisajul cotidian actual.Tălmăcirea, de excepţie, a celor două variaţii dinPaquita, eleganţa gestică şi punerea în scenă, alăturide cuvântul rostit de reprezentata bibliotecii „Astra”,

doamna Anca Vasilescu, care a pusîn evidenţă convingeri personaleasupra cărţii mele în termeni simpli şieleganţi, au făcut ca momentul să fieca o operă de artă în sine. Întreaceastă parte a festivalului şi searade 1 iulie, când practic a avut loc„Coda” pentru el şi „Prologul” pentruun altul, mă refer la mega concertulsimfonic din Piaţa Mare, am maiadăugat lanţului emoţional încă overigă din înduioşătoarea rutină cucare vizitez „perla Ardealului”, dupăcum atât de plastic numea NicolaeIorga, Săliştea. Eu îi zic „doina mea”.M-am plimbat pe strada principală cepoate numele unchiului meu,istoriografului Ion Moga, am mângâiatla propriu casa bunicilor mei, pe carestrăjuie placa comemorativă şi am

urcat în Grui, la legendara biserică care împreună cucingătoarea-i de picturi populare inedite vegheazăasupra cimitirului – de fapt un paradis al liniştii şifrumuseţii. Şi ca de fiecare dată când vin aici, am simţitşi am luat cu mine îmbrăţişarea tandră a dealurilorîmpădurite şi aerul ozonat cu miros de rai. Reîntoarsă laSibiu, am asistat alături de foarte, foarte mulţi melomanila concertul Filarmonicii unde orchestra locală împreunăcu soliştii americani: trompetistul McElry şi corniştiiDavid şi Adam Pandolfi, dirijaţi de Ilarion Ionescu-Galaţi, au interpretat un excelent program, cum altfeldecât baroc. Lumea a fost încântată, atmosferaelectrizantă, iar în ceea ce mă priveşte, deşi nuapreciez mega concertele, din diferite cauze, dacă ar fisă menţionez doar acustica variabilă, pot spune cătotuşi, mi-a plăcut deosebit Muzica apelor de Haendel şiConcertul pentru 2 corni şi orchestră de Telleman.

Cultural vorbind, Sibiul nu se dezminte. Şi nuştiu alt oraş care să facă aşa ceva. Poate tocmai deaceea, cartea „Mirabila scenă”, ce tocmai a avutlansarea în Sibiu, este de fapt, în pofida diversităţiisubiectelor incluse, un omagiu adus oraşului care m-aeducat, oraşului unde mi-am întâlnit marea iubire –MUZICA, şi oraşului mângâiat de pana de îngeri apărinţilor mei. Mulţumesc, Sibiu! Mulţumesc, „Astra”!Mulţumesc artistului şi omului de rară calitate, CarmenSiminie!, fără de care probabil toată această filă depoveste nu ar fi avut loc.


În ţară


SIMN 2012

Hortus dominimagnum est

Carmen POPA

… MANIFEST ELITIST SUI-GENERIS… show multimedia “altfel” propus de a XXII-a ediţie

a SIMN; … “ceea ce veţi auzi şi veţi vedea e doar o instanţăa unui spectacol în care personajele şi întâmplările seschimbă mereu, deturnându-ne atenţia, în efortul de adescoperi logica unei societăţi care preferăsuprarealismul”…

…” ESTE CEEA CE ESTE “ – deviza festivalului în2012…

… tablou complex care impresionează prinmultitudinea de planuri şi dimensiuni relevate; prin forţaconcentrării, inteligent concepute şi realizate, asemnificaţiilor; prin balansul irezistibil al multiplelor sugestii;prin conjugarea inspirată, dezinvoltă, subtilă, perfect aplicatăa stilurilor… reiterand, este un tablou unitar, original, cufeedback instantaneu asigurat, care-ţi rămâne în minte şi însuflet şi te obsedează apoi mult timp.

… work in progress – prin posibilitatea reală, efectivăde a înlocui periodic imaginile, discursurile politicienilor cucele ce vor fi actuale cândva, în ideea ca demagogia,ipocrizia, stupiditatea sunt, din păcate, perene, contrastânddramatic cu perena credinţă în adevăr, bine, dreptate –credinţă căreia prea mulţi, niciodată de ajuns, îşi jertfescviaţa. Idealul, “ iluzoriu sau nu, nu trebuie batjocorit, nutrebuie murdărit”

…” ESTE CEEA CE ESTE “ …… joc în care “ cinci instrumentişti şi un actor

modelează un spaţiu al sunetelor, poeziei şi imaginilor, încare poţi să fii fericit sau nefericit, să râzi sau să protestezi,să observi falsul, ridicolul, impostura, să fii solidar cuvisătorii”… Surprinzător, reacţiile celor prezenţi (la primaaudiţie absolută) s-au înscris în ampla paletă de trăiri, intuitede autoare, cu precizia unui subtil psiholog/sociolog.Prinderea publicului în joc, realizarea de către acesta a unuifeedback spontan, semnificativ prin diversitatearăspunsurilor, a constituit, fără doar şi poate, cealaltă faţă aspectacolului, prin intermediul căreia s-a demonstratcalitatea de excepţie a impactului cultural-artistic alspectacolului, impact resimţit, deopotrivă, la nivelulintelectului, al sensibilităţii şi experienţei individuale, dar şi aunei conştiinţe comune – la care, în cele din urmă, neraportăm cu toţii.

Hortus Domini Magnum Est este, de asemenea, olucidă incursiune în actualitatea noastră românească, cea detoate zilele, în care “ demagogia, lăcomia, prostia sunt deprea multe ori mai vii decât sinceritatea, curajul, fantezia şisimţul umorului”

Acest show reprezintă o reverberaţie amplă, venitădin “adâncuri”, a seriei Manifestelor semnate de MaiaCiobanu, prin care este exprimat combatul – ferm angajat şiasumat – muzical-artistic, conceput într-un autentic spiritelitist, susţinut cu admirabil curaj.

Toate aspectele aduse în prim plan se bucură de oabordare neconvenţională, insolită, exploatând cupersuasivă măiestrie regizorală, într-un scenariu revelator,polisemantismul limbajelor, începând cu arhicunoscuteversuri eminesciene. Împreună cu autoarea – eruditintelectual – (re)interpretăm sensurile/semnificaţiile unorcreaţii ale “poetului nepereche”, legate de necesitatea decomunicare, cunoaştere şi eficientizare a celor două vitaleprocese de filon gnoseologic, prin cel de-al treilea, deprofunzime: înţelegerea. Spre a evidenţia aceste concepteesenţiale în demersul complex al compozitoarei, au fost

recitate şi subliniate prin intonaţie sugestivă versurileedificatoare: “Mă cunoşteau vecinii toţi / Tu nu m-aicunoscut.”; “O lume toată-nţelegea / Tu nu m-ai înţeles.”.Similar, din “Somnoroase păsărele”, s-a apăsat deliberat,prin ton, pe versurile cheie “Noapte bună!”, “Dormi în pace”,“Somnul dulce”, spre a deduce prin asociaţie de termeni/ideică, metaforic vorbind, noaptea şi somnul pot induce oadormire a raţiunii ce poate naşte oricând monştrii.

Celelalte versuri/texte citate, aparţinând luiShakespeare, Barbu Ştefănescu Delavrancea, SalvadorDali, I.L. Caragiale, Paul Eluard precum şi Scrisoarea luiNeacşu din Câmpulung şi fraze din discursurile politice alepreşedintelui (“Şcoala românească produce tâmpiţi… amvrut să spun filozofi”), ale premierului (“fiţi ungurenii mei” –paradoxal apel, ţinând cont de contextul mioriticincriminatoriu) prezentate într-o suită sui-generis, au capunct culminant/final noţiunea de LIBERTATE.

Înţelegerea şi respectarea acestei valori umanemajore, perene, precum şi a altora, ca de pildă iubirea,credinţa, dreptatea, adevărul, cunoaşterea, democraţia şiconsfinţirea prin toate acestea a miracolului vieţii până ladimensiunea sa superioară umană, constituie condiţia sinequa non a însăşi condiţiei umane.

Evadarea în Suprarealism e un posibil quasi-refugiuîntr-o oază a imaginaţiei şi fanteziei creatoare, o benefică darneconvenţională regăsire de sine sau poate o modalitateelevată de a (re)simţi armonía, de a avea nostalgiaParadisului pierdut … decăzând în “Grădina desfătărilorpământeşti” imaginată în chip unic de pictorul renascentistBosch.

Maia Ciobanu întreţese cu ingeniozitate o pânzăalcătuită din sunete, cuvinte, imagini care te învăluie,captivează şi conduce spre zonele abisale ale conştiinţei,unde începi să distingi/evaluezi sensul dihotomiilor Etern-Efemer, Spirit-Materie, Divin-Uman/Sacru-Profan, Etic-Estetic etc. Însăşi compozitoarea gândeşte şi simte, înaceastă lucrare, în termeni duali : empatie pentruidealuri/valori şi ,uneori, mizantropie… E o dilemă actuală…

Muzica exprimă, descoperă, conduce, clarifică,nuanţează, potenţează întreţeserea sincretică, conjugându-se consensual cu textele şi suita imaginilor unor picturiaparţinând lui Dali (“Caravane”, ”Girafa”, “Marelemasturbator”, “Narcis”, “Persistenta memoriei”, “Tentaţia Sf.Anton”), Miro (“Nocturna”, “Cifre şi constelaţii îndrăgostite deo femeie”) şi Bosch (cu celebrul sau triptic, menţionat deja)contribuind la procesul de elevaţie a limbajului artistic.Muzica are ecouri profund meditative (toacă, clopoţei, gong),orfice (celelalte instrumente) şi ontice – prin fundalulelectroacustic integrator (e introspecţia sine-lui sau universalinfinit?...). Fondul electroacustic are vibraţia muzicii sferelor.Partea live a ei, realizată de o excelentă echipă: Ana Chifu –flaut, Mihai Bădiţă – clarinet, Barrie Webb – trombon,Alexandra Potângă – violoncel, Alexandru Atanasiu –percuţie, cărora li s-a alăturat inspirat actorul BogdanNechifor, a animat, a încărcat de sensibilitate, a conferitnobleţe şi strălucire interpretării de ansamblu. Repetitivitateaalternanţei scărilor ascendente cu cele descendentedesenează liniile evoluţiei vieţii, derulate în consens cunormele de fond ale unor structuri arhetipale manifeste. Seimpun prin repetiţie, dar şi prin sensul implicit,cvartsextacordurile de întârziere - identificate în coloanelesonore electronice ca rezolvări periodice vitale. Liniilemelodice, structurile armonice/polifonice , ornamentelereprezintă tot atâtea aspecte estetice.

Este de remarcat şi contribuţia decisivă, în planulexpresiei, a ing. T.F. Cazan la realizarea spectacolului, casunet şi imagine, în cadrul MaCio Studios.

Unde suntem noi, societatea românească, la oraactuală?

Spectacolul multimedia al Maiei Ciobanu HortusDomini Magnum Est constituie un Quod eratdemonstrandum strălucit, ce …” ESTE CEEA CE ESTE “ …


Scena lirică

O promenadă de familie

Paris - BucureştiSolişti ai Filarmonicii “George Enescu” şi muzicieni români

stabiliţi în Franţa s-au întâlnit pe scena Ateneului Român pentru a lepropune melomanilor Capitalei o aşa-numită “Promenadă muzicală

de la Paris la Bucureşti”. Repertorial, programul era alcătuit din vizitevirtuale ale compozitorilor contemporani cu Enescu, primit caoaspeţi acum în România. Interpreţii erau, din partea francofonă,

violonistul Fernand Iaciu şi soprana Micaela Mingheraş-Couture, iardin partea gazdelor pianiştii Andrei Licareţ şi Horia Maxim, flautistulIonuţ Bogdan Ştefănescu, clarinetistul Emil Vişenescu. Evenimentul,potrivit cu apropierea excursiilor de vacanţe estivale, a fost organizatde Filarmonica “George Enescu” în parteneriat cu Institutul CulturalRomân. Relaţiile dintre aceşti muzicieni, părezenţi pe podiumul deconcert, sunt multiple, începând cu faptul că au fost formaţi deprofesorii bucureşteni, în perioada studenţiei, la Institutul universitar,printre care maeştrii fiind de amintit George Manoliu, Arta Florescu,Viniciu Moroianu, Dana Borşan, Ioan Cudalbu, Valeriu Bărbuceanuetc. Nu este inutil să comentăm selecţia aliajelor stilistice şipersonalităţilor componistice potrivite pentru componente aleprogramului. Fireşte, numele lui George Enescu a deschis “parada”cu Cantabile şi presto pentru flaut şi pian,un “flaut de aur” mânuit

subtil de Ionuţ Bogran Ştefănescu, fragment din Suita op. 10pentru pian, exemplar modelat de Andrei Licareş literaturaclaviaturii adăugând Clair de lune de Debussy, o eglogă liricărostită subtil de Horia Maxim. Dintre romantici, am ascultatmuzica lui Chausson - Poemul pentru vioară, mai puţinconvingător ca expresie pentru Fernand Iaciu şi a lui SaintSaëns – Une flute invisible, Violons dans le soir,impresioniştii au adăugat pagini semnate de Faure –Fantasie, Ravel – Tzigane, piese de literatură persormantăcu I.B. Ştefănescu, F. Iaciu, iar modernii o Sonată pentruclarinet şi pian de Poulenc, strălucit dialog Vişenescu-Maxim. Plăcerea reîntâlnirilor, în diferite combinaţii deformaţii, a fost subliniată de interpretările elegante, de oevidentă profesionalitate vocală ale sopranei MichaelaMingheraş Couture, care a relaţionat în piesele sale dinprogram cu pianiştii, dar şi cu flautul, vioara sau clarinetul,oferind o diversitate a ipostazelor timbrale şi de stil.

Trebuie menţionată ambianţa afectivă a concertului?Desigur, dacă ţinem seama că interpreţii, aparţinând cuaproximaţie unor perioade de studii, care le-au permis dejaafirmarea în carieră, şi-au reîntâlnit colegii de generaţie, veniţila concert să îi reasculte, reamintindu-şi momente ale tinereţii

de altă dată. Într-adevăr, deci, promenada aceasta de weekend s-adesfăşurat sub auspiciile unei autentice ambianţe familiale.

Stagiunea demarţi seara

La Filarmonica bucureşteană,Stagiunea de marţi seara invită melomaniisă cunoască muzicieni români din ţară,aflaţi în primele etape de afirmare alecarierei lor. Săptămâna trecută am ascultatdoi tineri maeştrii clujeni – tenorul TiberiusSimu şi pianista Silvia Sbârciu. Afişulrecitalului lor reunea trei subiecte: unomagiu adus compozitorului francez JulesMassenet, profesor de compoziţie al luiGeorge Enescu la Conservatorul naţionaldin Paris, comemorat anul acesta lacentenarul morţii sale. De asemenea, duetulde interpreţi a oferit o versiune de interes aciclului Dichter Liebe de Robert Schumannşi, pentru final, un florilegiu de melodii cepoartă semnătura compozitoruluipreimpresionist Gabriel Fauré. Selecţia deminiaturi vocale cu acompaniament de piandezvăluie resurse de cultură speciale înprogramul interpreţilor, pentru care muzicaşi poezia reprezintă avantaje în şlefuirearesurselor de care dă dovadă talentul lor.Pentru un tenor ca Tiberius Simu, interesulcătre muzica vocală de cameră denotă opreocupare aparte, ce completează carierasa de tenor liric, prezent pe marile scene deoperă din Europa cu roluri de performanţăcântate la Wiener Staatsoper, Teatro allaScala di Milano, Frankfurt Oper, LeipzigOper, Nantes/Angers Opera, Opera Royalede Wallonie din Liege, Opera de Toulon,Teatro Verdi di Padova, operele din Cluj,Timişoara şi Bucureşti. Se adaugă şi un

bogat repertoriu solistic de vocal-simfonic,ceea ce dovedeşte că posibilităţile saleaparţin domeniului excepţiei, chiar înaintede a fi împlinit vârsta de treizeci de ani.Tiberius Simu este convingător, înrepertoriul cameral, şi stăpâneşte resurseleexpresiei în dicţie şi intonaţie, în declamaţianuanţată a textului cântat. De asemenea, încolaborare cu partenera sa, pianista SilviaSbârciu, realizează cursivitatea discursuluimuzical, specific ciclului de liedurischumannian, dar şi în selecţiile din creaţiacompozitorilor francezi, Massenet sauFauré. Cred că reuşita sa în recital estecondiţionată şi de colaborarea camerală încare Silvia Sbârciu impune un anumit tonusinstrumental ce îi sprijină vocea. Experienţapianistei este remarcabilă, venind nu numaidintr-o complexă pregătire profesională, darşi din oferta unui talent amplificat prinvocaţie şi cultură. Deşi amândoi sunt axaţipe o carieră solistică iată, în muzica decameră, dovedesc resurse extrem deinteresante, ceea ce ne îndreptăţeşte săutilizăm calificativul de Maeştri pentru a-icaracteriza. Şcoala interpretativă clujeanăse remarcă prin aceşti reprezentanţi aitinerei generaţii. Ar trebui să-i cunoaştemmai din apropiere, pentru ca renumelemuzicienilor ardeleni să-şi găsească ecoulşi în faţa iubitorilor muzicii din Bucureşti,proiect propus, cum spuneam, de stagiuneade marţi seara a Filarmonicii “Enescu”.Pagină de Grigore CONSTANTINESCU

Ionuţ Ştefănescu (Foto: Virgil Oprina)


Universitaria

Recenzii:Vasile Iliuţ -

O carte astilurilormuzicale

Vasile VASILE

Cu câteva zile înainte desfârşitul prematur al muzicologului,profesorului şi decanului Vasile Iliuţ,colegul său de o viaţă, actualulacademician Octavian Lazăr Cosma,coleg de activitate universitară,observa, cu insatisfacţia cuvenită,faptul că recunoaşterea munciimuzicologice l-a ocolit pe cel ce dădusecele cinci volume De la Wagner lacontemporani şi prestigiosul prim volumdin O carte a stilurilor muzicale. Indirectse intuia reproşul că inclusiv PremiulUniunii Compozitorilor l-a ocolit peautorul a şase cărţi reprezentative alemuzicologiei româneşti consacrateistoriei şi hermeneuticii muziciiuniversale.

Sfârşitul autorului a fostfulgerător, la foarte puţin timp de laconstatarea comunicată public, ladespărţirea decanului de activitateacare-i răpise mult timp şi multăabnegaţie. Muzicologul nu a mai avuttimp să-şi ducă la bun sfârşit munca deani de zile, la ultimele capitole ale cărţii.

Fiica sa, lector universitarAna Maria Călin, şi-a înţeles obligaţiade a finaliza munca eminentului eipărinte. A continuat să adune şi săsistematizeze fişele predecesorului săubiologic, intelectual şi muzicologic,punându-ne recent la dispoziţie, prinEditura muzicală, forma integrală acărţii, activitate care nu este numai oîndatorire de urmaş, ci şi unaprofesională, altfel greu de imaginatcum ar fi ajuns la cititori o impunătoare,prestigioasă şi necesară carte,structurată în trei volume.

Primele două rezultă dindivizarea celui anterior, iar al treileareprezintă partea ce nu fuseseterminată de autor şi a fost încheiată deAna Maria Călin, care a finalizat – aşacum singură declară – „.ceea ce tatălmeu ar fi dorit să împlinească”.

Aşa cum preciza autorul învolumul pe care a avut bucuria s-l vadătipărit, cartea se doreşte a fi un răspunsla întrebări de tipul: „care sunt condiţiilenecesare şi suficiente pentru ca un lanţde acorduri să fie un stilem armonicbrahmsian de ordinul 0 (adicănesegmentabil în sublanţuri acordice,

brahmsian determinate)” sau de genul„care sunt condiţiile necesare şisuficiente pentru ca o unitate de limbajmuzical să fie un stilem mozartian deun ordin dat”, deschizând perspectiveleexegetice dincolo de stilul muziciiclasice, cu care se încheia volumultipărit în timpul când trăia autorul, sprestilul muzicii romantice, impresioniste,veriste şi expresioniste.

Cel de-al treilea volumîncununează cercetarea muzicologuluiVasile Iliuţ, finalizată de fiica sa şioferind cititorilor continuarea panorameistilisticii muzicii secolelor al XIX – lea şial XX – lea.

În felul acesta, cele treivolume oferă o perspectivă concisăasupra principalelor elemente definitoriiale celor mai importante stilurimuzicale, pornind de la definirea stiluluişi stilisticii muzicale, constituind opregătire pentru trecerea în revistă, dinaceastă perspectivă, a stilurilormuzicale monodice, polifone,preclasice, clasice, romantice şi alecelor care domină ultimele două secole,urmărind evoluţia exprimării prin limbajsonor a celor mair e p r e z e n t a t i v ecreaţii ale muziciiuniversale dindiferite timpuri.

La bazaanalizelor propusestau principaleleelemente de limbajmuzical, melodia,ritmul, armonia,dinamica, agogica,timbrul, arhi-tectonica şipar t i cu la r i tă ţ i lestilistice naţionaleşi individuale,susţinute de oamplă şi reprezentativă bibliografieeuropeană şi românească, chiar dacădomeniul a fost abordat din aceastăperspectivă doar în ultima vreme.

Extins pe cele trei volume,amplul demers reprezintă un arc pestetimp, de la cele mai vechi manifestăriale artei sonore, cu popasuricorespunzătoare, în muzica antică,medievală, în stilul palestrinian,bachian, trecând prin cel al clasicilorvienezi, Haydn, Mozart, Beethoven,spre cel romantic, cu principalii săireprezentanţi şi genuri muzicaledominante şi al marilor orientărimuzicale ale sfârşitului secolului al XIX– lea şi începutul secolului al XX - lea(reamintim că autorul a semnat cincivolume intitulate semnificativ De laWagner la contemporani, acoperindaproximativ aceeaşi perioadă din istoriamuzicii universale).

Perspectiva arhitectonicăîngăduie autorilor urmărirea celor două

trasee: al muzicii vocale, cu principalelespecii: liedul, opera, oratoriul, cantata,missa şi recviemul şi ale muziciiinstrumentale: sonata, trioul, cvartetul,cvintetul, sextetul, octetul, concertul,simfonia, poemul simfonic, uvertura deconcert, suita pentru orchestră etc.

Particularităţile stilisticenaţionale permit abordarea unor lucrărireprezentative ale culturilor naţionalegermane şi austriece, franceze,italiene, ruse, cehe, norvegiene,spaniole, conturând şi trăsături stilisticeindividuale ale celor mai importanţiexponenţi ai culturilor amintite.

Aşa cum apreciazămuzicologul Grigore Constantinescu înprecuvântarea ultimului volum, lucrarea„este opera studiului, documentării,memoriei şi experienţei, reunite subarcul culturii”.

Dincolo de primatul abordăriivastului câmp al literaturii muzicale,privit din noua perspectivă, aelementelor stilistice caracteristice,lucrarea se impune şi prin originalitateaşi oportunitatea ei, muzicologiadispunând de un instrument de

referinţă pentru depăşirea fazei deprezentare a unor creaţii prin prismaunor detalii tehnice, inutile receptăriimesajului lor: număr de opus, poziţia înanumite cataloage, tonalitatea, chiarcontextul în care se situează creaţia.

Lucrarea se dovedeşte uninstrument de strictă utilitate pentruspecialiştii domeniului dar şi pentrumarele public dornic să cunoascăprincipalele elemente ale stilisticiimuzicale din cele mai vechi timpuripână în cele moderne, autorul dedicândlucrarea în primul rând foştilor săistudenţi, împreună cu „gândurile şisentimentele cele mai frumoase şi maisincere, din partea celui ce s-a străduitsă fie dascăl model, prieten sincer şiîndrumător competent în desluşireaadevăratelor sensuri ale celei mainobile dintre arte, muzica.

Foto: Diana Murăşan


Varia

11

Premiera opereiOedipe

Din perspectiva posterităţii, fondulepistolar aparţinând unui mare artist se dovedeştedeosebit de preţios pentru cei care sunt dornici să-i cunoască mai profund activitatea creatoare. Încadrul ediţiei a XX-a Festivalului internaţional„George Enescu”, la momentul premierei unei noimontări scenice a operei Oedipe, regizor AndaTăbăcaru Hogea, a fost oferită publicului o cartecuprinzând pagini inedite de corespondenţă ceaparţin compozitorului român. Subiectul acesteiapariţii este, fireşte, dezvăluirea gânduluicreatorului în legătură cu preocupările sale privindreprezentarea operei Oedipe. Semnătura acestuivolum aparţine muzicologului Elena Zottoviceanucare a făcut parte din grupul de realizatori aimonumentalei monografii dedicate artistului,publicată cu decenii în urmă de către Academia Română.Autoarea este secondată de profesoara Georgeta AnetaBăcioiu. Drumul spre public al acestor documente a cunoscutmai multe etape. Prima a reprezentat-o publicareamaterialului epistolar, numai în limba franceză, de cătreEnena Zottoviceanu în Studii de Muzicologie, vol. 18, 1984(studiu reeditat în volumul de autor Popasuri în trecutulmuzicii). Etapa recentă a văzut lumina tiparului (edituraMuzicală) în toamna trecută, prin publicarea documentelor –22 de scrisori, o telegramă, într-o triplă ipostază: textulfrancez, traducerea românească şi fotocopia manuscrisului.

În cele câteva cuvinte ale acestui comentariu trebuie spus căcele 22 scrisori au drept centru al corespondenţei, între 1931şi 1935, contacte realizate de George Enescu prin scrisorileadresate directorului Operei Mari din Paris, Jacques Rouché,la care se adaugă două mesaje către Edmond Fleg, libretistul

lucrării şi Philippe Gaubert, dirijorul premiereiabsolute. Se mai adaugă trei documenteadresate aceluiaşi director, de către TiberiuBrediceanu, Em. Pavelescu C. Dimitrescu,în care se vorbeşte despre proiectul montăriicapodoperei enesciene la Bucureşti.

Există două aspecte ale cuprinsuluiacestei corespondenţe editate acum – aflămdetalii ale finisării partiturii pentru premieră,ca şi recomandări ale compozitorului privindselecţia interpreţilor şi concepţia sa asuprainterpretării, adică drumul până laevenimentul premierei pariziene aOedipului enescian. Nu este niciodată preatârziu – acesta este al doilea aspect – pentrua cunoaşte mai bine superba modalitate de

relaţionare ce caracteriza modul în care Enescu discuta cudirectori de instituţii, impresari, colaboratori sau colegi.Revedem aceeaşi olimpiană superioritate, ocolită de orgolii,pe care paginile acestea de corespondenţă o restituie înversiunea elegantă şi de subtilă cultură a EleneiZottoviceanu. Aşa cum spun semnatarele volumului, pentrucâteva momente, dincolo de acribia ştiinţifică a muncii deredactare, ne aflăm în miezul evenimentelor – premieramondială la Paris a operei Oedipe, acum 75 de ani.

Grigore CONSTANTINESCU

Încrederea încontinuitate

Ioan GOLCEA

În perioada 6-10 iulie 2012, încadrul Zilelor Municipiului Focşani s-adesfăşurat a VII-a ediţie a Festivalului CoralInternaţional „Pastorala”, gândit şicoordonat de muzicianul cu valoare desimbol pentru viaţa artistică vrânceană,prof. dr. DUMITRU SĂNDULACHI.Evenimentul a avut loc lanumai o săptămână după ce laPiteşti s-a încheiat a XX-aediţie internaţională aFestivalului de Muzică Corală„D. G. Kiriac”.

Din programul amplual festivalului rămân camomente de referinţăemoţionantul parastas coral alformaţiilor reunite la MausoleulEroilor din Focşani-Sud - unde,după emoţionantul dialog alcorurilor participante la festival,s-a intonat lucrarea „Eroii de laMărăşeşti” - primă audiţieabsolută semnată decompozitorul ConstantinArvinte - un prieten statornic alPastoralei şi al dirijorului D.Săndulachi, creator de lucrări corale,maestru al baghetei, rafinat om de cultură,patriot veritabil, culegător şi prelucrător alfolclorului românesc - urmate de recitalurilecorale de la Ateneul Popular din seara zileide vineri, 6 iulie şi slujba ecumenică de laBiserica „Sf. Nicolae Nou” din dimineaţazilei de 8 iulie, când corala „Pastorala” şi

corul „Kalifea” din Grecia (Thessaloniki) audat, succesiv, răspunsurile la Sfânta şiDumnezeiasca Liturghie.

Din palmaresul festivalului amreţinut participarea inedită a CoruluiCentrului Cultural Pondiacos Kallitheas-Sykeon, înfiinţat în 1992, acompaniat deinstrumente tradiţionale (liră şi uti). Formaţiaa participat la festivaluri în Grecia şi în ţărivecine, fiind pentru a doua oară în România.Programul a cuprins cântece tradiţionalepontiace (din zona Pontului), într-oexpresivă limbă arhaică, moduri exotice(precum frigicul sau scări cromatice) şi ritm

aksak abundent.Aflată într-o

excelentă formă vocală,corala „Camerata” aC.J.T.P.C.T. Brăila, dirijată deenergica doamnă profesorParaschiva Moise, la pianprof. Adriana Burcă, areiterat universul poetico-muzical romantic, universalşi românesc, oferindu-ne unsubstanţial program coral pevoci egale, cu sonorităţicontrolate, frazare coerentă,amplitudini şi contrastesonore impresionante, multlirism şi elevaţie stilistică.

Corala gazdă afestivalului, „Pastorala” - careîmplineşte în acest an 35 de

anotimpuri - se menţine în standardulformaţiilor de prestigiu ale ţării printr-opermanentă şlefuire a repertoriului coral,aşa cum i-a îndemnat mereu mentorulspiritual al formaţiei şi al dirijorului DumitruSăndulachi - maestrul Marin Constantin.Statornic în credinţa că muzica corală estelimbajul universal al sufletelor, dirijorul D.Săndulachi ne apare ca un veritabil

aducător de lumină printre semeni. În cei 35de ani de activitate corală a adunat înrepertoriul Pastoralei peste 200 de lucrări(de la miniaturi corale la vocal-simfonic), arealizat peste 300 de concerte, a obţinutnumeroase trofee şi diplome la concursuri şifestivaluri naţionale şi internaţionale.

Concertul coralei „Pastoralei” dinseara zilei de 6 iulie a fost o bucurie şi oîncântare artistică.

Am lăsat la încheiere consemnareaprezenţei şi a evoluţiei de excepţie pe scenaAteneului din Focşani a Corului de cameră„Preludiu” condus de Voicu Enăchescu.Aflat în vârful elitei coralei naţionale, corul„Preludiu”, mereu primenit cu vociperformante, îşi păstrează - după 40 de anide la înfiinţare - energia, mirareaexistenţială şi idealul de perfecţiune sonorăşi interpretativă.

Voicu Enăchescu se înscrie încategoria rară a artiştilor generoşi, amentorilor devotaţi unei cauze generale dincare îşi construiesc un ideal pentru a seidentifica cu acesta.

Programul recitalului de la Focşania cuprins un repertoriu atent selectat dinliteratura corală universală (Passereau, Th.Morley, J. Offenbach, E. Grieg, A.Sveshnikov) şi cea românească (P.Constantinescu, T. Jarda, V. Spătărelu, D.Dediu), având ca element particularpunerea în valoare a glasurilor din cor încalitate de solişti: Monica Scurtu, GabrielaMăndica, Ciprian Mardare, Siluan Eloi,Marius Nine.

Pentru oaspeţii Festivalului CoralInternaţional „Pastorala”, prin acestemanifestări emoţionante s-a definit, cuelocvenţă, sentimentul identităţii culturale ajudeţului Vrancea.

Voicu Enăchescu


Premii

Corul “Preludiu”,campion printre

vocile lumiiJanina BĂDICI

Pacea şi prietenia, văzute ca o luntre pentruînfrăţirerea tuturor naţiunilor, a reprezentat mesajul şi motorulde pornire pentru cea de a 11-a ediţie a FestivaluluiInternaţional Coral din China, ce s-a desfăşurat sub cerulcultural al oraşului Beijing între 15 şi 22 iulie. Încă din 1992poporul chinez reuşeşte să câştige recunoştinţă mondială, săprospere şi să creeze valori culturale apreciabile prinorganizarea, bianual, al unuia dintre cele mai recunoscutefestivaluri dedicate muzicii corale din Asia. În acest an oraşul

interzis a marcat o gazdă cât se poate de prietenoasă pentru166 de ansambluri corale din întreaga lume şi, în plus faţă deanii precedenţi, marea manifestare muzicală a inclus şisumiitul coral mondial susţinut de Federaţia Internaţională aMuzicii Corale. Adunarea generală a celor maimarcante personalităţi pentru spaţiul global coral s-aaflat, în premiră, la prima desfăşurare pe continentulasiatic. Astfel, dublul eveniment s-a dovedit a fiproiectarea unui imens univers cultural, în care celeaproximativ 10.000 de persoane participante aucreat energii armonioase, prin cântece şi tradiţiiaduse de peste mări şi oceane. Şase coruri de clasămondială, fiecare dintr-un alt continent, au adusinterpretări de exceptie, iar alte zeci de ansambluridin S.U.A., Australia, Cehia, Spania, România, NouaZeelandă, Venezuela, Africa de Sud, Malaezia,Indonezia, Japonia, Coreea, China etc. au susţinutconcerte şi au participat, pe diverse categorii, lacompetiţii jurizate de cele mai importante nume aleartei corale. Muzicieni din peste 30 de ţări s-aureunit, au comunicat şi au creat poduri de prietenie şidevotament ce au dus, timp de o săptămână, la oarmonie mlădioasă a întreagii lumi.

După reuşita înregistrată în luna mai la FestivalulInternaţional de Muzică Ortodoxă Hajnóvka din Polonia,Corului de Cameră “Preludiu” i-a revenit frumoasa şansă dea reprezenta România la ediţia din 2012 a FestivaluluiInternaţional Coral din China. Ca o confirmare a calităţiiinterpretative, după 10 ani de zile formaţia românească areuşit să reitereze succesul din 2002, înregistrat la aceiaşi

manifestare asiatică şi să câştige medalia de aur la categoriacoruri mixte adulte, precum şi premiul pentru cel mai bundirijor, dar şi premiul pentru pace şi prietenie. Timp de şasezile Corul de Cameră “Preludiu” a urcat pe cele maireprezentative scene ale oraşului Beijing, a susţinut unconcert special, a reprezentant călduros poporul român prinparticiparea la concertele “prieteniei” şi, cu siguranţă cel maiimportant moment, a evoluat într-un concurs la care s-auînscris peste 100 de ansambluri, o competiţie foarte strânsă,în care formaţia camerală bucureşteană a strălucit, reuşindsă cucerească din nou publicul chinez şi, de această dată,un juriu extrem de important, prezidat de preşedinteleFederaţiei Internaţionale a Muzicii Corale, americanulMichael J. Anderson. Se pare că sunetul muzicii româneşti atrecut dincolo de vocile coriştilor, că spiritul folcloruluiautohton şi-a făcut bine treaba în marea masă de cântececolorate, vibrante şi care de care mai pestriţe ale mulţimii depopoare, căci atât americanii, asiaticii, europenii, dar şiafricanii au apreciat la finalul întregului festival că inimosulansamblu vocal, întruchipat atât de frumos în prezenţaCorului de Cameră “Preludiu” îşi merită statutul de marelecampion al competiţiei. Alegerea inspirată a repertoriului,grija necontenită a atingerii perfecţiunii interpretative, putereade transmitere a mesajului artistic şi-au găsit expresiaconcretă în Noaptea de mai a lui Alexandru Paşcanu, înFloare albastră, bijuteria corală compusă pe versuri de MihaiEminescu de Vasile Spătărelu, dar mai ales în Chindia,capodopera lui Alexandru Paşcanu care se pare că odată cutrecerea timpului a devenit un etalon şi o carte de vizităinspirată pentru universul sonor românesc. După trudă,turnee, concerte - toate gândite şi împlinite de VoicuEnăchescu, premiul de aur obţinut pe cea mai înaltă poziţieîntre alte opt formaţii de prestigiu, toate din colţuri diferite alelumii, îmbrăţişează bucuria de a fi român într-un festivalpatronat de o lume chineză. Fără nici o îndoială Corul deCameră “Preludiu” nu poate fi comparat la ora actuală cu niciun alt ansablu de gen din România. Reuşitele vorbesc de lasine, cât şi reputaţia dobândită peste hotare şi iată că vorbimde încă o certitudine, că acest merituos ansamblu îşi vede dedrum pe orice podium s-ar afla şi că izbuteşte să fie definit cao revelaţie pentru oricare auditoriu, fie el pe continentulEuropean, American sau, în cazul de faţă, Asiatic.

Arta corală se dovedeşte a fi mereu o limbă decirculaţie internaţionlă, în care oamenii ajug să comunice cuinimile. Cu o istorie mai veche decât cea a instrumentelor,vocea reuşeşte să exprime emoţiile şi să le transmită mai

departe ascultătorilor. A 11-a ediţie a Festivlului InternaţionalCoral din China a dat naştere unui nivel cu mult mai dezvoltatal spiritului moral şi muzical, un val care reprezintă cufermitate nivelul general al tutror naţiunilor. Pentru viitor,pacea şi prietenia între popoare se vor a fi pe deplinasigurate de unicitatea cântului coral.

Foto: Janina Bădici

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 8 � August 2012 13

Muzica la muzeu

Un remarcabilrecital instrumental

Al. I. BĂDULESCU

Continuând, de peste un deceniu, o valoroasă tradiţie,sâmbătă 25 februarie a.c., la Muzeul Memorial “PaulConstantinescu” din Ploieşti, a avut loc un remarcabil Recitalinstrumental suţinut de două binecunoscute personalităţi ale arteiinterpretative româneşti – violoncelistul DAN CAVASSI, şef partidădin anul 1984 la prima instituţie de concert a ţării, Filarmonica“George Enescu” din Bucureşti şi pianista concertistă VIORELACIUCUR, conf. univ. dr. la Universitatea Naţională de Muzică dincapitală.

Începând din anul 1972, în paralel cu prodigioasa activitateîn vestita orchestră bucureşteană şi cu frecventele apariţii solisticepe scenele tuturor filarmonicelor din ţară şi din capitală, violoncelistulDan Cavassi se dedică şi muzicii de cameră, punând bazelerenumitului Cvartet “Muzica”, formaţie camerală, cu careconcertează în numeroaseoraşe din perimetrulromânesc şi de peste hotareşi participă cu deosebitesuccese la festivalurileinternaţionale din marilecentre muzicale europene:Salzburg, Bregenz, Linz,Roma, Milano, Avignon,Paris, Belgrad, Madrid,Atena, Edinburgh, Cracovia,Geneva, Bruxelles,pretutindeni bucurându-sede elogioase aprecieri dinpartea publicului şi a preseide specialitate.

În 1980, constituienoul Cvartet “Pro Muzica”recunoscut şi apreciatconstant în ţară şistrăinătate, obţinândnumeroase premii naţionaleşi internaţionale. Repertoriulabordat cuprinde lucrărispecifice genului din toatemarile epoci, şcoli şi stilurimuzicale. Multe dintreaceste opusuri au fostimprimate la posturile naţionale de radio şi televiziune sau pe CD-uri.

Absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică dinBucureşti, pianista concertistă VIORELA CIUCUR, pe lângăincontestabila sa activitate didactică, a susţinut o amplă activitateconcertistică, realizând până în prezent peste 500 de recitaluri depian solo şi de muzică de cameră, în cele mai reprezentative săli deconcerte din ţară şi străinătate. În paralel, s-a afirmat în calitate desolist concertist, numărul apariţiilor sale în acest domeniu depăşindrespectabilul număr de 100.

Este membră a Trio-ului “ClavioArte” cu care întreprindenumeroase deplasări şi turnee în ţară şi peste hotare. În acelaşi timpdesfăşoară o activitate de pianist acompaniator la marile festivalurişi concursuri internaţionale din România (Festivalul şi ConcursulInternaţional “George Enescu”) din Republica Moldova, Franţa etc.Turneele întreprinse în Germania, Franţa, Anglia, Belgia, Italia,Austria, Bulgaria, Moldova, Grecia, precum şi în spaţiul NordAmerican - SUA şi Canada – au cunoscut reale succese de public şide presă. Atât în ţară şi peste hotare a realizat numeroaseînregistrări radio şi TV.

Din amplul repertoriu, în recitalul susţinut la Muzeul “PaulConstantinescu”, excepţionalul Duo DAN CAVASSI – violoncel şi

VIORELA CIUCUR – pian, au optat pentru trei dintre capodoperelegenului muzical cameral, din trei epoci şi şcoli muzicale diferite: L.van Beethoven – Sonata op. 102 nr. 1 in Do major (Epoca clasică –şcoala vieneză – 1815), Claude Debussy – Sonata în re minor(Epoca Modernă – şcoala franceză - 1915) şi George Enescu –Sonata a II-a în Do major nr. 2 (Epoca contemporană - şcoalaromânească – 1935).

Toate cele trei sonate – de o mare complexitate – constituieadevărate pietre de încercare, inclusiv pentru marii interpreţi aivioloncelului şi pianului. “Nicio sonată de George Enescu – scria, cumulţi ani în urmă reputatul compozitor, prof. univ. şi muzicologDumitru Bughici – nu conţine o mişcare care să pună atât de greleprobleme de conţinut şi mai ales de formă, ca această lucrare pentruvioloncel şi pian.”

Prin aceste lucrări înscrise în program, Muzeul Memorial“Paul Constantinescu” şi artiştii interpreţi au ţinut să marcheze şicele două evenimente muzicale ale acestui an: 185 de ani de latrecerea în eternitate a marelui titan de la Bonn – L. van Beethoven(n. 16 decembrie 1770 – m. 26 martie 1827) şi 150 de ani de lanaşterea ilustrului compositor francez Claude Debussy (n. 22 august1862 – m. 25 martie 1915).

Studiind, în profunzime, până în cele mai mici detalii - din

punct de vedere ritmic, melodic şi armonic dificilele partituri, cei doiprotagonişti violoncelistul DAN CAVASSI şi pianista VIORELACIUCUR, au demonstrate, pe parcursul întregului program, reala lorcapacitate profesională, virtuozitate, precizie şi deplină siguranţă înrealizarea discursului muzical din fiecare lucrare. Am remarcat, deasemenea, incontestabilul talent, tehnica şi numeroasele puncteculminante, momentele de sensibilitate şi frumuseţe sonoră,formidabila preocupare pentru o cât mai inspirată frazare şi folosirea termenilor agogici, precum şi deosebita grijă pentru a marca ideilemajore gândite, de marii compozitori în procesul de elaborare aacestor trei reprezentative opusuri ale muzicii de cameră.

Aplauzele publicului nu au întârziat, dovadă modul în carea fost receptat întregul repertoriu.

Revenind, în sera zilei de 27 februarie, la recitalul susţinut,cu acelaşi program în superbul Salon de muzică din maiestuosulPalat Canacuzino din capitală, am înţeles mai bine că cei doiremarcabili muzicieni, violoncelistul DAN CAVASSI şi pianistaVIORELA CIUCUR, prin performanţele lor tehnice şi interpretative,au recreat aceste trei piese de excepţie din patrimoniul sonor al mariişi adevărate muzici.


Interviu

O premiera absolută: violoncelul cu 5 corzi

În majestuoasa sala Lapidarium a Muzeului de Istorie aRomâniei, sală care păstrează o parte din comorile nepreţuiteale naşterii poporului român, a avut loc concertul ansambluluiCONTEMPORAN, sub conducerea lui Marcel Spinei.

Lavinia Coman: dle Marcel Spinei, aş vrea să vă întreb– de ce aţi ales ca titlu al concertului “REMEMBER ENESCU”?

Marcel Spinei: Mai întâi, a fost o propunere recentă aldlui Director al Muzeului de Istorie dl.dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, cu care am fost imediat de acord, deoarece, acesttitlu s-a potrivit cu ceva foarte personal. Cu mulţi ani în urmă,prin anii ’75, am compus o Sonata op. 2 pentru violoncel solo,op. 2 nr. 2 pentru violoncel şi percuţie şi op. 2 nr. 3 pentruvioloncel şi computer intitulate “REMEMBER ENESCU”. Încadrul ansamblului nostru, unde am prezentat şi lucrările de maisus, “luptam” pentru noile idei ale muzicii contemporane, alăturide pianistul Adrian Tomescu – recent plecat de lângă noi – poatecel mai mare pianist de muzică contemporană român, depercuţionistul Costin Petrescu, acum un mare arhitect francez,cântam împreună cu Ştefan Niculescu – care ne acompania lapian şi sintetizator în lucrările sale, cu Myriam Marbe – ceparticipă la percuţia din compoziţiile ei, dirijau din lucrările lorAnatol Vieru, Aurel Stroe şi Tiberiu Olah, iar d-voastră, dnaLavinia, participaţi ca soprană excepţională, acompaniată desoţul d-voastră, în liedurile sale, s.a. Iar o alta cerinţă legată detitlul nostru era faptul că ne aflam în plin festival “GeorgeEnescu”, ediţia 2011 !

L.C. Am văzut că aţi propus în concertul ansamblului unprogram generos, pornind de la J.S.Bach şi până în epocacontemporană.

M.S. În general, în concerte se interpretează fie numaimuzica clasică fie numai cea contemporană. La interpreţii detalie mondială pe care îi avem în această seară: pianisteleLavinia Coman şi Sanda Spinei şi eu …, nu puteam avea decâtmuzica foarte bună, interpretată magistral!

L.C. A propos de program, am văzut că aţi interpretatdouă lucrări de Bach: Allemanda din Suita a VI-a (BWV 1012)scrisă original pentru violoncel cu 5 corzi şi “Ave Maria”, pentruvioloncel şi pian, adaptata de Ch. Gounod şi transcrisă de dv.Spuneţi-ne mai multe …

M.S. Este o istorie frumoasă… J.S. Bach, de când aînceput să compunăpentru violoncelsolo, atunci când aconsiderat ca uninstrument soloprecum lăuta, vioarăsau violoncelul potsă “înlocuiască” cubrio travaliul uneiîntregi orchestre(vezi uniic o m p o z i t o r i -interpreţi care nuprea l-au înţeles,precum marele R.Schumann – care a“completat” cuacompaniament depian Suitele pentruvioloncel / ele semai cântă aşa şiastăzi prinAlbania…), Bach a

visat la extrapolarea sonorităţilor violoncelului - la construcţiaunuia cu 5 corzi: Mi, La, Re, Sol, Do pe care l-a denumit “Violapomposa”. Potenţialul tehnico-acustic şi emoţional ar fi fost multmai mare. Toţi marii violoncelişti moderni: Casals, Mainardi,

Fournier… până la Rostropovici şi chiar Yo-Yo-Ma, s-au “chinuit”în a interpreta această suită scrisă pentru 5 corzi la 4 corzi.După cca. 300 de ani de la ideea instrumentului cu 5 corzi şi dela compunerea lucrării, un gând provenit din interpretarea zilnicăa câte unei suite de Bach, a fost să cercetez posibilitateaconstruirii unui violoncel cu 5 corzi. Am propus ideea dluidirector N. Bazgan de la Fabrica de Instrumente Muzicale“Hora” Reghin, care a acceptat, iar pe 24 august a.c., dupăcercetarea de laborator – în prealabil – a propunerilor mele, afost construit primul violoncel de acest fel. Suita a VI-a a“reintrat” in interpretarea propusă de compozitor, iar violoncelul,ca instrument solistic, a căpătat noi dimensiuni tehnice (ajungepână la aproape 7 octave!) şi expresive.

L.C. Într-adevăr, am ascultat sonorităţile acestui nou şitotodată vechi instrument şi le găsim admirabile. Compozitoriicontemporani vor avea un nou spaţiu de cercetare şi prelucrarede noi universuri sonore.

M.S. Legat de noile sonorităţi pe care le aducevioloncelul cu 5 corzi, am scris deja o Sonată pentru violoncel şipercuţie, iar Fred Popovici a regândit Concertul pentru violonceldedicat mie, cu noul violoncelul de 5 corzi…

L.C. Interpretarea lucrărilor pentru violoncel şi pian, cuSanda Spinei la pian, consider că au fost impecabile! Felicitări!

M.S. Mulţumim! L.C. Am văzut că unele dintre lucrările interpretate au

fost transcrise / adaptate de d-voastră …M.S. În afară de

Allemanda de Bach,Rondeau de Boccherini,“Lebăda” de Saint-Saens,“Romanze” de RichardStrauss, “Dans ţărănesc”de C. Dimitrescu, “Omagiuieromonahului FilotheiJipa” de mine, lucrărilecelorlalţi compozitori:Albinoni, Bach, Mozart,B e e t h o v e n - K r e i s l e r ,Schubert, Schumann,Ceaikovski, FedericoGarcia-Lorca şi NikosSkalkottas sunt adaptatede mine; muzica este atâtde frumoasă încât trebuiacântată şi la violoncel (pecare îl consider cel maiapropiat instrument devocea umană)! Lucrărilede muzică contemporană

interpretate la pian de Lavinia Coman din Nicolae Coman şi demine au fost de o înaltă ţinută profesională! Aş dori să remarcplăcerea deosebită pe care o avem, când ne alăturămpublicului, în a vedea şi asculta un poet autentic. Am avutnorocul să-l avem alături de noi pe marele compozitor şi poetNicolae Coman, de peste 40 de ani, de când îl cunoaştem, îliubim şi îl apreciem neîncetat… Dna Lavinia Coman - soţia sa,ne-a citit dintr-un volum de Poezii apărut în 2004, şi o serie denoi poezii, ascultate în premieră, care au fost aplaudate cu multăcăldură…

L.C. Să remarcam şi faptul că Direcţia Muzeului deIstorie a României a organizat o expoziţie legată de viaţa şiactivitatea lui George Enescu, cu exponate inedite aflate înmuzeu: vioara a doua (pe care a cântat din 1924), bagheta dedirijor, fotografii cu mari interpreţi şi dirijori – prieteni, etc.

M.S. De asemenea aş dori să mulţumesc Fabricii deInstrumente Muzicale “Hora” Reghin pentru prototipul devioloncel cu 5 corzi construit pentru mine cât şi tuturor aceloracare au fost alături de noi în înfăptuirea acestei serate culturale!

L.C. Vă mulţumesc d-le Marcel Spinei pentru scurtaincursiune în istoria contemporană a muzicii româneşti!Remember Enescu…


Pontica

Unremarcabil

volum de sinteză

Mariana POPESCU

Volumul Femei compozitoaredin România, al Ruxandrei Mirea,publicat la Editura Ex Ponto dinConstanţa, se înscrie pe linia abordăriioriginale a fenomenului muzicologic cucare autoarea ne-a obişnuit, prinpublicarea monografiei dedicatecompozitoarei Carmen PetraBasacopol, a volumului Muzicaromânească între tradiţie şi înnoire –secolul al XX-lea, prin relatărileprezentate în Simpozioane şi Congreseprestigioase, prin realizarea unoremisiuni radio.

Este un fapt binecunoscut căfemeile compozitoare românce audepăşit de mult graniţele ţării, prinprezenţa în cadrul CongresuluiInternaţional al femeilor compozitoare,constituind obiectivul unor simpozioane– cel mai recent având loc în anul 2010,în Germania, însoţit de un Festival, subgenericul Musik und Kreativität heute.În organizarea anuală a festivalului careare loc în nordul Germaniei esteimplicată una dintre compozitoarele deelită care activează înafara ţării, VioletaDinescu .

Femeile compozitoare dinRomânia s-au integrat în AsociaţiaARFA - (Asociaţia Română a Femeilordin Artă - al cărei Preşedinte esteMihaela Stănculescu - Vosganian) –care militează pentru „Promovarearecunoaşterii publice şi a unui statutsocial al drepturilor egale ale femeilorcreatoare din România, în contextnaţional şi european”.

Este salutară iniţiativaRuxandrei Mirea de se apleca asupraunui asemenea subiect, dovedind a fiun fin analist, în prezentarea unuitablou amplu al creaţiei compozitoarelorromânce, prin evidenţierea unormodele de femei compozitoare,începând cu sec. al XIX-lea, până înzilele noastre.

Primul capitol – De lamodernism spre contemporaneitatecuprinde un scurt istoric al drumuluiparcurs de compozitorii români, pentrudefinirea unei identităţi naţionale, princrearea şcolii naţionale de compoziţie,fiind subliniat rolul lui George Enescu şial Societăţii Compozitorilor Români.După cel de-al doilea război mondial,

se semnalează prezenţa unor noi căi înevoluţia muzicii româneşti. Autoareasubliniază faptul că în ultimele deceniise remarcă o diversificare a limbajuluimuzical.

Subcapitolul – Strategii delimbaj evidenţiază emancipareaspectaculoasă a limbajului muzical dincomponistica românească, pornind dela simpla folosire a citatului folcloricpână la apariţia unor „limbaje specialecare au apărut din necesitatea de adepăşi nivelul tradiţional al muzicii şi dea fi în consonanţă perfectă cu stadiulactual atins de ştiinţa contemporană”.Sunt prezentate noi tendinţe deabordare a formei muzicale, influenţa

limbajelor matematice asupracomponisticii muzicale. Ruxandra Mireaafirmă: „Posibilitatea şi ingeniozitateacreatorilor de a se raporta la teoriaprobabilităţilor, la computer, de areinterpreta teoria modurilor,reinventând sisteme proprii, de a inserastructuri neotonale şi neomodale,tehnici minimale sau heterofonice, suntexperienţe şi provocări care s-auconcretizat adesea în valorireprezentative sau, dimpotrivă, au intratîn domeniul căutărilor unei originalităţişocante”.

Este analizată muzica din adoua jumătate a secolului al XX-lea,autoarea constatând că „limbajelemuzicale se emancipează foarte mult,definind nu o generaţie anume, ci chiarmai mult, un singur creator, ce areabilitatea de a-şi personaliza excesivstilul”.

Ruxandra Mirea subliniazăfaptul că: „Tot ce a însemnat înnoire devaloare în sfera limbajului muzical, s-aconstituit, în acest secol, într-oacumulare benefică ce a consolidat şi aafirmat şcoala românească decompoziţie în ansamblul culturiimuzicale universale”.

În capitolul al II-lea - „Femeicompozitoare din România. Începuturi”

sunt înfăţişate primele manifestărimuzicale care se datorează unorpersonalităţi de excepţie: Domniţa RaluCaragea – o bună pianistă a vremii, denumele căreia este legat construireaprimului teatru românesc – CişmeauaRoşie”, prima femeie compozitor –Elena Tayber – Asachi, Ioana GhikaComăneşti, Florica Racovitză,Clemansa Barberis.

Capitolul al treilea intitulatFemei compozitoare. Continuitate şiînnoire este dedicat compozitoarelorCarmen Petra Basacopol, MyriamMarbé, Felocia Donceanu, IrinaOdăgescu Ţuţuianu, Cornelia Tăutu,care s-au impus printr-o activitatecomponistică de elită.

În capitolul a IV-lea – Femeicompozitoare. Generaţia zilelornoastre, sunt prezentate profilurilecomponistice ale compozitoarelor MayaBadian, Liana Alexandra, MarianaPopescu, Doina Rotaru, Maia Ciobanu,Violeta Dinescu, Carmen MariaCârneci.

Ultimul capitol este dedicatcelei mai tinere generaţii decompozitoare: Femei compozitoare.Afirmări la sfârşit şi început de mileniu:Livia Teodorescu – Ciocănea, Ana –Maria Avram, Mihaela Stănculescu –Vosganian, Dora Cojocaru, IrinelAnghel.

În Concluzii – autoarearealizaează o sinteză a rolului şi loculuipersonalităţilor feminine din spaţiulmuzical românesc, care în pragulmileniul trei, se impun cu „talent,profesionalitate şi o forţă impresionantăde creaţie”, demonstrând că „că poartăpecetea spirituală a secolului care s-aîncheiat, al XX-lea, şi a celui caretocmai a început, al XXI-lea”.

Volumul Ruxandrei Mireacompletează în mod strălucit frescamuzicii româneşti, cuprinzând o analizăcompetentă a creaţiilor unorpersonalităţi muzicale feminine cuorientări stilistice diverse.

Constatăm că România aremulte personalităţi feminine care semanifestă într-o diversitate de tehnici şiconcepţii estetice, având şirecunoaştere internaţională.. În acestsens mi se pare emblematic titlul unuiarticol semnat de muzicologul MihaiCosma: Ţara femeilor compozitoare.

Volumul de faţă demonstreazăfaptul că Ruxandra Mirea este unmuzicolog profund care abordează cucompetenţă şi curaj teme mai puţintratate în muzicologia românească. Sepoate afirma că lucrarea de faţă –Femei compozitoare din România,rodul unei cercetări laborioase, areatributele unei lucrări de sinteză carecompletează un segment important almuzicii româneşti.


Concerte... sub lupă

Voci deprimăvară

Tradiţionala Zi Internaţională aMuzeelor – sărbătorită anual la 18 mai –începând din 1978, de către muzeele dinmajoritatea ţărilor lumii, potrivit Hotărâriicelei de-a XII-a Adunări Generale aConsiliului Internaţional al Muzeelor (ICOM),a fost marcată, cu brio, şi de această dată,de către Muzeul Memorial „PaulConstantinescu” din Ploieşti printr-oexcepţională manifestare muzicală, sugestivintitulată „Voci de primăvară”.

În alocuţiunea ce a prefaţatprogramul acestei prestigioase manifestări,prof. dr. Al. I. Bădulescu a adus în prim plandate semnificative referitoare la locul şi rolulsocial şi cultural-educativ pe care instituţiilemuzeale din toate profilele: istorie, ştiinţelenaturii, artei, ştiinţei şi tehnicii, etnografiei şi

artei populare, istoriei - culturii, mixte etc. îlau, de peste două secole, în nobila activitatede păstrare şi conservare a unei importantepărţi din avuţia naţională a unui popor,instituţii care „achiziţionează şi, îndeosebi,expun – în vederea studierii şi delectării,mărturiile materiale ale evoluţiei naturii şiomului” (ICOM).

Ca şi în anii precedenţi,manifestarea organizată decătre Muzeul Memorial„Paul Constantinescu”dedicată acestui importanteveniment în viaţaspirituală românească, afost onorat de unreprezentativ grup desuperbe voci de primăvarădin catedra de canto acelebrei soprane SilviaVoinea, profesoruniversitar doctor laUniversitatea Naţională deMuzică din Bucureşti.

Din amplulprogram de studii parcurs

la Universitatea Naţională de Muzică dinBucureşti, tinerii artişti interpreţi - ce bat laporţile măiestriei artistice, laureaţi ai unorexigente concursuri şi olimpiade naţionaledin ţară şi de peste hotare, au propus pentruaceastă manifestare muzicală, un repertoriude excepţie, coordonat de eminentaprofesoară Silvia Voinea, repertoriu ce acuprins pagini celebre din marile creaţii aleteatrului liric universal – începând dinperioada clasicismului muzical.

În ordinea din scenariul recitalului,publicul iubitor al marei şi adevăratei muzicia audiat: Aria lui Manon „Voyons, Manon”din opera „Manon” de Jules Massenet(soprana Virginica Stamate – Simulescu;anul IV); Aria lui Orfeu „J’ai perdu monEuridice” din opera „Orfeu şi Euridice” deCh. W. Gluck (contratenor BogdanChenciu, anul II); Aria din opera „NuntaJeanettei” de Victor Masse (sopranaAlexandra Cristian, master, anul II); Ariadin „Vrăjitorul din Oz” de Harold Arlen(soprana Georgiana Jecu, master, anul II);Aria „Pierez!Pierez mes yeux...” din opera„Cidul” de Jules Massenet (soprana DeniseCălinescu, master, anul I); Aria „Adelei” dinactul III din opereta „Liliacul” de JohannStrauss – fiul (soprana Alexandra Cristian,master, anul II); Arie din opera „Fantoma dela operă” de Andrew Lloyd Webber (sopranaDenise Călinescu, mastre, anul I); AriaLaurettei – „Oh mio babbino caro!” din opera„Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini(soprana Virginica Stamate – Simulescu);Aria lui Cio-Cio San „Un bel di” din opera„Madama Butterfly” de G. Puccini (sopranaGeorgiana Jecu, anul II); Aria Giuliettei„Meine Lippen” din opereta „Giuditta” deFranz Lehar (soprana Denise Călinescu,master, anul I) şi duetul „Calypso” dinopereta „Lysistrata” de Gherase Dendrino(solişti soprana Virginica Stamate şi tenorulIulian Ignat, anul IV, clasa lector univ. dr.Claudia Codreanu.

Graţie unei serioase pregătiri despecialitate, tinerii interpreţi au dovedit realecalităţi muzicale, un important potenţial decreativitate în abordarea unui repertoriucomplex şi reprezentativ din diverse epoci,şcoli şi stiluri muzicale, progreseincontestabile în ştiinţa şi arta interpretăriiunei suite de adevărate bijuterii muzicale din

glorioasa istorie ateatrului liric universal.

Numeroaselepasaje dificile din punctde vedere ritmic,melodic şi al tehniciivocale şi interpretativeau fost realizate la coteartistice cât maiperformante.

Aceste re-marcabile succeseatestă, fără echivoc,excepţionala pregătireîn ştiinţa şi artacântului a străluciteisoprane şi profesoare

Silvia Voinea, imensa sa capacitate demuncă, dăruire şi pasiune cu care îndrumăgeneraţia tânără de artişti lirici, continuândastfel în mod constant virtuţile şcoliiromâneşti moderne de cânt.

Un rol deosebit în parcurgereaîntregului program, cu brio, a revenit, ca şi la

ediţiile precedente, reputatei pianisteCrimhilda Cristescu – prof. univ.dr. laUniversitatea Naţională de MuzicăBucureşti. Prin ştiinţa şi măiestria cu care aacompaniat toţi tinerii solişti, a contribuitefectiv la prestigiul întregului program,apreciat unanim, în mod elogios, de publiculploieştean.

Aprecieri întemeiate a primit şiregizoarea Cristina Lascu, care a prezentatşi comentat fiecare opus din programulrecitalului, dar şi pentru modul admirabil încare a recitat pagini alese din liricauniversală semnate de mari condeeeuropene, care de-a lungul vremii a inspirat

în capodoperele lor pe străluciţii compozitori:Ch.W.Gluck, Giacomo Puccini, G. Verdi,Jules Massenet, Harold Arien, Andrew LloydWebber, Johann Strauss – fiul, Franz Lehar,Gherase Dendrino şi mulţi alţi titani ai arteilirice mondiale.

Al. I. Bădulescu

Alexandra Cristian

Virginia Stamate

Denise Călinescu

Georgiana Jecu


Dialoguri

Piotr Beczala - un tenor cuceritor

Ultimele stagiuni au impus, pe marile scene lirice alelumii, numele unui tânăr tenor polonez – Piotr Beczala -, îndrăgitde public pentru glasul generos, metalic, cu date naturaleexcelente, susţinute de o tehnică sigură, deopotrivă charismaticşi inteligent, totodată cu personalitate şi idei, aşa cum l-amdescoperit la Staatsoper Viena, după o reprezentaţie cu Luciadin Lammermoor.

A fost o producţie mai specială pentru mine - am venitaici acum 10 zile, am repetat cu Diana Damrau, careapoi s-a îmbolnăvit, a venit de la Moscova o altăsoprană care… s-a îmbolnăvit, cea de a treia –Brenda Rea - a cântat primul spectacol, a revenitDamrau pentru următorul, apoi a anulat din nou, aşacă parteneră mi-a fost, aseară, prima soprană… Seîntâmplă, face parte din meseria mea, chiar dacă,pentru public, pare cumva o ’nebunie’… A fi tenoreste o profesiune grea, însă tocmai de aceea esteinteresant...

În care dintre teatrele mari vă simţiţi „acasă”?Unele sunt axate pe producţii moderne,

altele sunt foarte tradiţionale. Din punctul meu devedere, Metropolitan este modern ca teatru, dar cu unspirit foarte tradiţional. Este foarte, foarte special.Acolo suntem ca într-o mare familie, toţi necunoaştem între noi, ne întâlnim la cantină, laaceeaşi masă stau – să spunem – Domingo sauNetrebko, dar şi directorul Peter Gelb – nu suntseparate arta şi managementul, ci se îmbină...

Cum se simte un tenor dirijat de… tenorulDomingo?

Este un sentiment aparte – el e tenor, eu deasemenea – am cântat cu el în Requiem-ul de Verdişi în Romeo şi Julieta. A fost pentru mine cevadeosebit, pentru că el gândeşte enorm raportându-sela solişti, pe care îi ajută extraordinar în ce priveştefrazarea, dar pentru un dirijor, un spectacol înseamnă’ceva’ mult mai greu decât să urmărească soliştii. Cred că, într-un fel, dirijează ca un tenor… uneori într-un sens bun, uneori nuprea, pentru că, sigur, ceva se pierde în ansamblu, dar mă bucur

de spectacolpentru că el esteincredibil pecharismatic, iarrepetiţiile suntminunate –discutăm desprecum trebuiecântat, cumtrebuie desfăşuratun rol, suntem canişte partenericare vorbesc

poate săptămâni întregi despre cum ’să facem muzică’.Acceptaţi montările moderne? Dacă au o viziune coerentă, sunt de acord. Dar din

păcate viziunea este ceva foarte rar la majoritatea regizorilorcare au doar idei trăznite... Vor să şocheze, să provoace,încearcă să se pună pe ei în prim-plan. Am evoluat în multeproducţii ’nebune’, dar logice, aveau sens, un punct de vedere…Dar astăzi există regizori care… urăsc opera! Dacă ştiu cătrebuie să lucrez cu cineva care desconsideră opera, deja nesituăm pe două planete complet diferite. Spre exemplu, la Zürich,acum doi ani, în premiera cu Bal mascat, era… altă operă, altăpoveste, cu un subiect inventat de regizor, bazat pe muzica luiVerdi!

Abordaţi deopotrivă opere de Mozart, muzică italiană

sau franceză, deci foarte diverse stilistic. Evident, Verdi şi Mozart sunt total diferiţi, dar Verdi,

Massenet şi Gounod sau Verdi şi Puccini au moduri doar relativdiferite de a proiecta vocea, de a crea sunetul, problema estecum să dezvolt sonoritatea corectă pentru fiecare stil. Cred căeste o chestiune de cunoaştere, trebuie să găseşti calea potrivităpropriei voci pentru fiecare dintre ele. Pentru mine, cel maiimportant aspect este limba în care a fost scrisă muzicarespectivă. La Mozart, pentru că orchestra este mai redusă,sunetul pe care îl creez nu trebuie să fie amplu, ci glasul mult maicontrolat. Dar la Puccini sau Verdi ai nevoie de mai multă voce,trebuie creat un sunet mai puternic printr-o proiecţie diferită avocii. Le spun studenţilor mei că atunci când cânţi Mozart, este

ca şi cum ai avea doar uncuţit în mână şi e foarteuşor să-l mânuieşti, dar laVerdi îţi trebuie o spadă,deci… o altă tehnicăpentru a mişca aceaspadă, care desigur e maigrea. Nemaivorbind deWagner… Este un mod dea ’vizualiza’ acesteaspecte… E şi ceva intuitiv,imaginaţia este deasemenea foarteimportantă – asta pentru căa cânta e foarte complicat,deşi pare simplu.

Se prefigurează oschimbare repertorială?

Devine normalăodată cu schimbările vocii,dar este mult mai importantsă cânt un rol cu încredere,să nu mă îngrijoreze ce seîntâmplă cu glasul meu, ceva fi peste câtevasăptămâni. Acum se totvorbeşte despre ’sindromulNetrebko’ – de ce cântă

Anna doar belcanto? E preferabil să cânţi belcanto cu o vocemare decât Leonora cu o voce mică! Evident că în viitor îmi voischimba repertoriul, dar pas cu pas – acum cânt Bal mascat,apoi Povestirile lui Hoffmann, acesta cred că e drumul corect.Hoffmann este un rol greu, dar îl consider o combinaţie întreRomeo, Des Grieux, Werther, Faust, iar dacă le-am cântat dejape acestea, devine mult mai uşor şi riscul e foarte scăzut. Credcă nu poţi face un pas către alt repertoriu dacă nu ai făcut pasulanterior - asta e problema celor care sunt împinşi prea departe şiprea repede. Sigur că pot cânta Manrico sau Don Carlo acum,dar ar trebui să renunţ la Romeo... Dacă se păstreazăflexibilitatea glasului, dacă îl controlez, nu e greu să revin la celede factură mai lirică; dar dacă abordez verismul doar conformsentimentelor şi temperamentului meu, poate deveni o problemă,pentru că se pierde controlul.

Ce va aduce viitoarea stagiune?Plec acum la Salzburg pentru noua montare cu Boema,

parteneră fiindu-mi Anna Netrebko, pe care o voi reîntâlni înaceeaşi operă la Scala, unde voi cânta şi alături de AngelaGheorghiu şi de o altă soprană româncă, Anita Hartig. Pe Angelao cunosc demult – ea este o mare artistă. Am văzut-o şi din sală– spre exemplu, la Covent Garden, în Adriana Lecouvreur afost magnifică! Minunat este că Angela gândeşte despre cânt şicântăreţi precum marile dive ale trecutului. Pentru mine nu estenimic rău, eu însumi iubesc artiştii de altădată. Voi avea laMetropolitan o nouă producţie cu Rigoletto şi apoi Faust. Voceaeste doar o ’jucărie’ pentru a face publicul fericit şi, dacă reuşescîntr-o seară să fac doi oameni fericiţi, sunt şi eu fericit. De fapt,eu chiar sunt un om fericit – fac ceea ce îmi place, este şi hobby-ul şi meseria mea, deci… e minunat.

Interviu realizat de Anca FLOREA

Piotr Beczala şi Angela Gheorghiu

Anita Hartig (Foto: Nemety Gergely)


Poveşti de succes

Viaţa mea – unpermanent concurs

De la muzica populară românească pe care o cânta încopilărie în Maramureşul ucrainean şi până la semnareacontractului cu Opernhaus Zürich pentru stagiunea viitoare,timpul a trecut repede pentru Yuriy Tsiple. A studiat la Bucureşti,a câştigat concursuri de canto, a participat la concerte şiînregistrări. In anul 2009 a debutat la Opera din Frankfurt, unde acântat, între altele, rolul titular din opera „Pimpinone“ deTelemann. La Opéra national du Rhin Strasbourg a interpretatîncepând cu anul 2010 rolurile Ali Baba (Cherubini), Dr.Malatesta, şi Schaunard. In iulie anul curent, înainte de a se mutala Zürich, a mai avut în agendă spectacole cu „L’Occasione fa illadro“ de Rossini şi cu „Rosenkavalier“ de Richard Strauss.Locul pe care îl ocupă Opera din Zürich într-o ierarhie mondialăeste atestat de numele care fac parte din ansamblul acestuiteatru: Agnes Baltsa, Cecilia Bartoli, Renato Bruson, ThomasHampson sau Leo Nucci. Si pentru baritonul român-ucraineanZürich-ul înseamnă foarte mult.

Cântaţi încă din copilărie. Când anume v-aţi decis pentruoperă?

Am cântat de mic, de când mă ştiu, în grădina casei mele.Folclorul autentic românesc îmi este foarte drag, pentru că în doine şibalade e foarte mult suflet. Voi reveni, promit, îmbrăcat în costumulacela frumos maramureşean, aşa cum mă ştie multă lume de acasă.Soarta a făcut ca eu să urmezcursurile de canto aleConservatorului bucureştean.Meseria aceasta este foarte nobilă,frumoasă, curată, dar şi foarte grea;însă cu toate greutăţile, care nu sevăd, şi care se prepară „în bucătărie“,îţi aduce multe satisfacţii. Esteimportant să te bucuri de reuşite şi demuzică şi să mergi mai departe,lăsând orgoliul la o parte.

Ca artist reprezentaţiRomânia, cu toate că v-aţi născut înUcraina...

Când am început să cântmuzică populară din zonaMaramureşului în locuri importantedin Ucraina, am ajuns şi la Kiev încea mai mare sală de concerte a ţării,Palatul Naţional Ucraina. Era unfestival de folclor unde erau prezentetoate naţionalităţile din Ucraina. Aminterpretat un cântec maramureşean,iar publicul a fost atât de impresionat,încât după concert organizatorii ne-au rugat să bisăm momentulromânesc în foaier. După scurt timp,o echipă de la televiziunea naţionalăa venit la mine şi familia mea, înorăşelul Slatina de pe Tisa, şi a realizat o emisiune despre noi.Ucrainienii au fost cei care au decis ca eu să reprezint România pestetot unde voi cânta – lucru care i-a bucurat pe părinţii mei, pentru căsuntem români.

Care sunt concertele sau spectacolele pe care le consideraţicele mai bune performanţe ale dumneavoastră?

Am amintiri foarte frumoase, atât de la spectacole de operă,cât şi din concerte vocal-simfonice sau recitaluri cu pian - în totalpeste 200 de prestaţii din 2006 până acum. Unele dintre ele suntmemorabile, de exemplu concertul pentru Majestatea Sa RegeleMihai al României din 25 octombrie 2010, la care am participat invitatfiind de cântăreaţa noastră, doamna Nelly Miricioiu.

Ne dezvăluiţi o întâmplare caraghioasă de pe scenă?Îmi amintesc cu plăcere o întâmplare din Frankfurt, de care

pe moment nu prea se putea râde, dar care s-a transformat îndecursul serii într-o adevărată comedie. In timpul unui spectacol cuopera „La finta giardiniera”, aflat deja pe la sfârşit, s-a declanşatalarma. La sosirea pompierilor publicul,orchestra şi soliştii erau dejaafară, în faţa intrării. Publicul a început să aplaude şi noi am decis săcântăm ansamblul final a cappella. Pompierii stăteau cuminţi lângănoi pe scări şi noi cântam în faţa câtorva camere de filmat şi subhohote de râs.

Cât anume din canto este nativ şi cât este muncă?Este foarte mare nevoie de talent! Unora Dumnezeu le-a dat

mai mult, altora mai puţin, iar unii care au primit mai puţin au reuşitprin inteligenţa lor să-i depăşească pe cei care au avut totul. Doarunul din zece cântăreţi reuşeşte să găsească impostaţia cu adevăratcorectă a vocii. In afară de asta este foarte greu să găseşti profesorul

potrivit, dirijori excelenţi şi colegi buni. Concurenţa este mare - dar nutoţi artiştii reuşesc să rămână interesanţi pe termen lung. Este o maregreşeală să faci totul la fel, nedefinit – „uguale”, cum spune italianul –pentru că la un moment dat publicul se plictiseşte. Trebuie să existediferenţe, tensiune atunci când este cazul, disperare, umor,sensibilitate de frazare. Dacă nu ai toate acestea nativ, atunci leconstruieşti. Contrastul şi rafinamentul de expresie, dincolo de text,note, de cunoaşterea partiturii orchestrei, definesc marele artist.Trebuie să vii cu ceva special, cu propria ta personalitate, pentru capublicul să te creadă şi să te îndrăgească. Eu am avut norocul săîntâlnesc persoanele potrivite la timpul potrivit.

Cum sunt regizorii şi agenţii de astăzi?Există regizori care au în vedere până şi cel mai mic detaliu,

de exemplu o mai bună utilizare a acusticii. Aşa lucrează RobertCarsen cu care am pregătit „La Bohème“. Personal îmi placexperimentele, cu condiţia să fie bine argumentate. In ziua de azi uncântăreţ trebuie să fie în acelaşi timp un bun actor şi să fie dispus sălucreze în echipă. Noi, cântăreţii, ar trebui să fim capabili săcoordonăm fiecare mişcare pe scenă cu cântul şi cuacompaniamentul orchestrei, pentru a crea un echilibru şi a umple cusens eventualele „spaţii goale“. Acest lucru nu este doarresponsabilitatea regizorului.

Un bun agent este decisiv pentru cariera de artist – fără elnu mai poţi face nimic. Eu sunt bun prieten cu agenta mea din Berlin,doamna Britta Wieland. Sunteţi câştigatorul mai multor premii, şi totuşi nu mai participaţi laconcursuri. Din ce motiv?

Viaţa mea este un permanent concurs, sunt mereu încompetiţie cu mine însumi. După fiecare spectacol îmi dau o notă, iarpublicul îmi dă prin aplauzele sale încă o notă. In România am

câştigat două concursuri naţionale, dar apoi am începutmunca în teatru şi nu mi-a mai rămas timp pentru alteproiecte. După părerea mea concursurile câştigate sunt cărţide vizită binevenite pentru tinerii artişti care încă nu fac partedintr-un ansamblu – cu un premiu important ei pot demonstracă sunt pregătiţi să facă faţă cerinţelor unui teatru de operă.

Care sunt rolurile de operă ce vă sunt cel maiaproape?

Iubesc tot ceea ce am cântat până acum. Sunt însăun om care nu face excese din punctul de vedere alrepertoriului: vocea este tânără, are nevoie de timp. Cântăreţiitineri ar trebui să evite să cânte prea mult, ca să nu aibă deplătit scump mai târziu. Este bine să visezi la 28 de ani, darnu trebuie sa faci mereu exact ceea ce ai visat. Pe lângăopera buffa şi Mozart mi-aş dori la un moment dat să pot săcânt rolurile Hamlet de Ambroise Thomas şi Riccardo din „IPuritani“ de Bellini.Repertoriul dumneavoastră cuprinde muzică italiană, rusă,franceză, germană. Aveţi un favorit?

Am o mare afectivitate pentru belcanto şi opera buffaitaliană, care sunt „croite“ pentru vocea mea şi în care publiculmă înţelege pe deplin. La fel de mult îmi place şi muzicafranceză, din care doresc să cânt multe roluri de bariton înviitor. Mă armonizez deocamdată mai bine cu liedul german şicu romanţa rusă decât cu opera. Sunt ca un sportiv deperformanţă: nu vreau să mă grăbesc să iau startul şi să alergdoar o sută de metri, când pot să pornesc ceva mai încet, însperanţa de a alerga zece mii de metri înainte să obosesc.Pentru mine este important să cresc calitatea muncii mele şisă gândesc pe termen lung.

Aveţi modele?Da, multe! Preţuiesc în mod deosebit vocea şi cariera

construită cu multă răbdare şi înţelepciune a bunei mele prietene,mezzosoprana Ruxandra Donose. In plus este mereu modestă - totulca la carte!

Ce înseamnă pentru dumneavoastră etapa Frankfurt –experienţa de început?

Opera din Frankfurt m-a educat să devin un adevăratprofesionist. Acolo am întâlnit-o şi pe impresara româncă Luisa Petrovcare m-a susţinut foarte mult. In general Germania este un modelpentru mine, o ţară care mizează pe calitate.

Opernhaus Zürich este unul dintre teatrele de top din lume.Ce aşteptări aveţi, ce roluri pregătiţi pentru toamnă?

Zürich este un vis care a început în 2004 când am ascultat-o pentru prima dată pe viu pe doamna Elena Moşuc (membră înansamblul operei din Zürich, n.r.) şi mi-au dat lacrimile. Atunci amînţeles cât trebuie să munceşti ca să ajungi într-un teatru de categoriaA. Au trecut ceva ani de muncă şi iată că începând cu stagiuneaurmătoare voi fi solist al Opernhaus Zürich. Sunt recunoscător pentrucă de la bun început mi-a fost oferit exact repertoriul care sepotriveşte în acest moment vocii mele: Schaunard în „La Bohème“alãturi de o distribuţie foarte bună şi de maestrul Fabio Luisi de laMetropolitan Opera; Barone Douphol în „La traviata“, cu DianaDamrau în rolul Violettei; Morales în „Carmen“ sub bagheta maestruluiPatrick Fournillier.

Interviu realizat de Christine CHIRIAC şi apărut în data de 15 iunie 2012 în

Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien


Simbioză

Versuri, proză,muzică

Florin Silviu URSULESCU

Legătura permanentă dintre muzică şi cuvântulscris, în diverse zone stilistice - de la folk şi pop lamusical şi operă - este prea cunoscută pentru a fi încăo dată explicată aici. Ne propunem doar să trecemsuccint în revistă câteva volume – mai vechi sau mai noi– semnate fie de persoane care s-au afirmat îndomeniul muzical, având în literatură (versuri sauproză) doar o a doua pasiune, fie de literaţi care au cavocaţie muzica.

O profundăsimbioză poezie-muzică a fost cearealizată întremarele poettimişorean ŞerbanFoarţă (care aîmplinit recent 70 deani) şi formaţiaPhoenix, versurilesale stând la bazaunui disc esenţial almuzicii noastre rock– “Cantafabule”. Unvolum de versurirăscolitoare a apărutdupă dispariţiaprematură acantautorului Nicu

Vladimir (pictor şi folkist prigonit de regimul comunist) -“Lucrătorul ostenit” - recenzat şi în revista noastră(volum ilustrat cu desenele poetului). Tot din sferaartelor plastice vine şi pictorul-cantautor ardeleanAdrian Berinde, autorul unor discuri aparte, cu sonorităţicomplexe, apropiate defolk. Poeme fără rime învolumul « Captiv în inutil »(este şi titlul unui disc),ilustrat cu grafica sale.

Fraţii Mentzel -Eugen Puiu şi Vasile Pasy- s-au lansat prin 1957,devenind rapid o atracţie aTeatrului de revistă, fiinddeopotrivă cântăreţi,dansatori şi actori. Unspectacol aniversar laTeatrul Naţional - « Larevedere, spectatori » - din2002, ne-a adus aminte deacest cuplu dinamic, din

care doar Vasile aurmat calea artistică -fiind actor, compozitor,profesor universitardoctor în arte.Inginerul Eugen a fostmereu artizanulcuvintelor, scenarist şitextier, aşa că nu estede mirare că s-ahotărât, după mulţiani, să lanseze unvolum de versuri,într-o excelentăprezentare grafică.Este un volum bilingv -“Zâmbet suspin”(Smile Sigh) prefaţatde poetul Dan MirceaCipariu: « parfum de romanţă ori cântic vechi, cu umorfin ».

În 1997 apărea, spre surpriza multora, oplachetă cu versuri semnate de Elena Cârstea,

cunoscuta noastrăsolistă de muzicăuşoară, aflată acum înS.U.A. Editat degraficianul Popa’s, cu oprefaţă de AristideBuhoiu, volumaşul« Poezele pentru VIPI »are o evidentă tentăsatirică. Mai aproape dezilele noastre, o altăsurpriză pentru mulţi :Radu Pietreanu,jumătatea cu păr acelebrului cupluumoristic « Vacanţamare », ne oferă un

volum consistent (179 de pagini) cu versuri – « Gândurişi cânturi ». De ceva timp, Pietreanu a revenit laprima dragoste, muzica, alcătuindu-şi grupulfolk “Vacanţa muzicală”, în cadrul căruia estechitaristl, solist vocal, textier (pe propriile poezii,bine rimate şi melodioase) şi compozitor.

Un personaj interesant este fărăîndoială Ştefan Brandes-Lăţea - cascador,muzician (la claviaturi), compozitor, regizor,poet şi prozator - care se revendică cu actedescendent din spiţa lui Vlad Ţepeş şi publicăastfel o serie de volume în legătura cu legendalui Dracula (semnalăm de pildă « Poveştileflorilor din ţara lui Dracula »). Mult timp el acondus formaţia de rock-folk- istoric Dracula,care punea în scenă ideile şi textele sale, oparte din aceste realizări fiind apărute şi pe discsau casete audio.

Fraţii Mentzel


Punctul pe j... azz

Gărâna 16Florian LUNGU

Aşa cum notam şi în caietul program al notorieisărbători muzicale estivale, există un tărâm în creieriimuntelui Semenic, paradisiac prin definiţie, intens verde princuloare şi ozonat ca balsam, boltit cu puzderie de stele şibinecuvântat de Cel de Sus... Mai este oare nevoie să-lnumesc? Acolo, de ani buni se derulează timp de trei – patruzile/nopţi în plin anotimp estival, un festival fastuos cadimensiune şi număr de melomani participanţi, valoros princalitatea invitaţilor. Departe de toxina politicii, de letalapoluare urbană, de falsa adrenalină a vrajbei umane, ne-acălăuzit şi în acest iulie sprearealul de vrajă al zonei Gărâna -Înălţimea Lupului (Wolfsberg)cea mai pură emanaţie acreativităţii umane cuprinsă înpatru magice litere: JAZZ!

Şi în această aşaisprezecea înfăţişare pepodium a sunetului-expresie,Fundaţia Culturală Jazz Banat(citiţi Marius Giura şi a sa familiemai concret spus Gabi, Bebe,Caius, Kitty) ne-a regalat cu oatractivă, cuprinzătoare ofertăartistică, descriind un policromcurcubeu de stiluri, armonii şiîntruchipări ritmice meşteşugite,ale căror mesaje au fost purtatecu sine de pregnanţi ambasadorimuzicali din paisprezece ţări,inclusiv – fireşte – din spaţiulmioritic, fie el autohton oridiasporan. După cum remarcamuzicianul Mircea Tiberian,această a şaisprezecea ediţiefestivalieră a beneficiat de ceamai bună selecţie a muzicienilorchemaţi să încânte miile despectatori ce au umplut la refuzPoiana Lupului în serile de 12, 13, 14 şi 15 iulie. De pegenerosul răboj festivalier nu au lipsit tinerii dar nici maivârstnicii instrumentişti promotori ai unor tendinţe stilisticediverse, de la jazz-ul clasic la cele mai actuale experimenteşi orientări, altfel spus, de la swing-ul pe care ni l-a propussub zodia virtuozităţii acordeonistul Emy Drăgoi şi al săuband „Jazz Hot Club de Roumanie”, la modernişti precumpianistul polonez Sławek Jaskułke, mirabil cultivator alineditului conceptual ori Nils Petter Molvaer şi a lui „sabiede foc”, cum este definit sound-ul incisiv al trompetei sale.

Am aplaudat nume cu majusculă ale jazz-ului depeste ocean – ghitaristul John Scofield, de astă dată întandem cu mai tânărul dar apreciabilul mânuitor al ghitareiKurt Rosenwankel ca protagonişti ai quartetului propriu,bass-istul Dave Holland în fruntea grupului „Prism”, grupdin care face parte şi charismaticul, notoriul ghitarist şibandleader Kevin Eubanks, aşa cum ni-l amintim din show-urile lui Jay Leno. Prezenţele scenice au inclus foarte multenume noi – am spune chiar, majoritatea – ca şi numeroşii

interpreţi sosiţi din arii geografice mai rar întâlnite anterior peharta cuprinderii festivaliere – Finlanda, Turcia, Portugalia,Cuba, Elveţia. Astfel, dintre scandinavi îi amintim pesurprinzătorul pianist şi compozitor Bugge Wesseltoft, lideral grupului din care face parte creativul trompetist francez deorigine elveţiană Eric Truffaz, Trio-ul finladezo-norvegian„Kuára”, tot din Norvegia „Tord Gustafsen Quartet” cuatât de sensibilul pianist titular, „Brink Man Ship”, quintetelveţian ce l-a inclus şi pe trompetistul norvegian invitat NilsPetter Molvaer. Puţin cunoscut la noi, jazz-ul portughez afost reprezentat de bass-istul Carlos Bica, un inovatorapreciabil pentru lirismul creaţiilor sale, în trio-ul „Azul” pecare îl conduce relevându-se cel mai insolit şi electrizantbaterist apărut în ultimii ani pe scenele noastre, americanulJim Black. Au plăcut în mod deosebit publicului „PorticoQuartet” din Marea Britanie, posesor al unui instrumentar

electronic şi acustic impresionantşi atât de exuberantul, decomunicativul grup al pianistuluicompozitor german EdgarKnecht. Din galeria de ghitariştide ţinută etalaţi în ediţia 2012 pepodiumul de la Gărâna, a făcutparte şi americanul Marc Ribot,pe care nu l-am putut însă evaluala cotele valorice presupuse defaima acestui muzician, întrucâtformula cu care a apărut a fostuna „de vacanţă”, destul decomercială, concretizată decomponenţii latini reuniţi subgenericul „Los CubanosPostizos”.

Cât îi priveşte pe „solii”diasporei, de menţionat„olandezii” Eugen Gondi(baterist, nume de referinţă aljazz-ului timişorean), mai tineriiCătălin Milea (saxofonistbucureştean de origine) şi„austriacul” Adrian Gaspar,pianist cultivând jazz-ulparticularizat prin inflexiunibalcanice. Ne-a bucurat săadmirăm prezenţa a ceea ce am

numi „floarea aleasă a tinerei generaţii”, timişorenii Dan AlexMitrofan - ghitară, Uţu Pascu - ghitară bass, Tavi Scurtu -baterie, mai vârstnicul Toni Kühn - claviaturi, ei fiindcoechipierii saxofonistului flautist şi compozitor MihaiIordache, ca şi colegii bucureşteni ai acestuia, trompetistulSebastian Burneci şi trombonistul Florian Radu.

Dorindu-se ca şi în alţi ani o sărbătoare multi-culturală, Jazz Fest-ul „Gărâna 2012” a găzduit treiexpoziţii ale artiştilor fotografi Liviu Tulbure, RichardWayne, Robert Costea, expoziţia pictoriţei Lorena Garoiu,câteva lansări de carte – între care volumul „Gărâna Jazz,povestea unui festival, a locului şi a publicului său” semnatde scriitorul timişorean Tinu Pârvulescu şi „Cronicăsentimentală” de Adriana Cârcu –, precum şi prezentareaDVD-ului „Gărâna Best Of” produs de Sensotv.ro înparteneriat cu Fundaţia Culturală Jazz Banat. Să notăm, cade obicei, implicarea doamnei Anca Vlad (TV Senso,Catena, Fiildas) (Foto Liviu Tulbure)

John Scofield


Punctul pe j... azz

Premiile “Art Factory”

Florin RĂDUCANU

De curând a avut loc “Gala Premiilor Art Factorypentru tinerii muzicieni de jazz şi muzică cultă din România”– Ediţia I. În urmă cu câteva luni scriam în aceeaşi revistă,Actualitatea Muzicală, un articol cu titlul “Model european înJazz”. Cu acea ocazie făceam referire la proiectul pedagogicpe care l-am iniţiat la Colegiul Naţional de Muzică “GeorgeEnescu” de mai bine de 10 ani, fiind prima secţie de jazz dincadrul sistemului de învăţământ profesionist la nivelpreuniversitar din România şi chiar din Europa. Tot în acelarticol arătam interesul pe care muzicieni şi profesori dinEuropa şi SUA l-au arătat în legătură cu preluarea modeluluinostru în ţările lor,deoarece acolo sestudiază jazzul şi artaimprovizaţiei începândde la nivelul universitar.

Există un aspectinedit şi original în cadrulproiectului pedagogic şiîn această Gală depremiere. Tineriimuzicieni incluşi în acestproiect pedagogicstudiază şi creează atâtîn genul muzicii “clasice”,cât şi în artaimprovizatorică şi com-ponistică de jazz.Tehnica instrumentalăsau vocală, tehnicaimprovizaţiei (carecuprinde discipline precum teoria muzicii, armonie clasică şiarmonie de jazz, principii de dezvoltare melodică şi ritmică,compoziţie muzicală de jazz cu elemente şi principiidezvoltătoare preluate din tehnica contrapunctului şi acompoziţiei clasice), tehnica aranjamentelor şi aorchestraţiei sunt etape obligatorii pe care un muzician dejazz autentic trebuie să le parcurgă în vederea dobândiriistatutului complex de interpret, compozitor- orchestrator,lider-dirijor. În acest sens, premiile oferite în cadrul Galei “ArtFactory” au fost : Premiul pentru confirmarea unei viitoarecariere în jazz (Andy Avădănoaei şi Ionuţ Vîrlan), Premiulpentru compoziţie de jazz (Călin Moraru şi Toma Dimitriu),Premiul pentru armonizare-aranjament de jazz (SuzanaLaşcu), Premiul pentru simbioze classical jazz şi jazz –worldmusic (Suzana Laşcu şi Antonio Marcu), Premiul pentrucolaborări şi schimburi internaţionale (Toma Dimitriu),Premiul pentru cel mai tînăr muzician de jazz (Antonio Marcuşi Iulian Nicolau) şi alte premii de încurajare a tinerilormuzicieni. De asemenea, au mai fost acordate premii dinpartea unor emisiuni radio: “Dimineaţa Crossover”- RadioRomânia Cultural, realizator Maria Balabaş şi “Jazz& Bluesà la Carte” – Radio România Actualităţi, realizatori LiviuZamora şi Viorel Grecu. Ambele premii au fost acordate celeimai tinere formaţii de jazz, “Antonio Marcu Trio”, lider fiind un

elev de numai 16 ani care a interpretat atît o lucrareromantică „Marea Poloneză” de F. Chopin, cât şi „Spain” deChick Corea.

Juriul Galei a fost compus din personalităţi artisticeşi din media românească printre care: Dalila Cernătescu –preşedinte de onoare (lect. univ dr. în cadrul UNMB),Marius Popp (pianist, membru UCMR), Cristina Chirvasie(realizator TV Senso), Raluca Bibiri (producător TVR),Maria Balabaş (Radio România Cultural), Liviu Zamora(Radio România Actualităţi), Iulian Levenţiu (inspectorşcolar)etc.

Ne-am bucurat să avem susţinerea unor parteneriprecum: “Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română”care a fost şi gazda evenimentului, platforma internaţionalăde jazz cu sediul în Canada, „JazzWorldQuest”, prinrealizatorul Ştefan Bocioacă, Radio România, Inspectoratulşcolar al Municipiului Bucureşti, Colegiul Naţional deMuzică „George Enescu” şi partenerii media naţionali. Încadrul Galei au fost decernate şi premii de Excelenţă.Pianistul, compozitorul şi pedagogul Marius Popp a primit

“Premiul de Excelenţăpentru întreagaactivitate pedagogică dejazz”, finanţat de cătreUniunea Compo-zitorilor şiMuzicologilor dinRomânia, căreia îimulţumim pe aceastăcale. Mulţumiri specialedatorăm postului TVRCultural, care aprezentat imagini de laGală în cadrul“Jurnalului Cultural”,mesajul fiind preluat dinprogramul de sală carea beneficiat de o graficăde excepţie realizată deartista Serenella

Pădurariu, ale cărei creaţii au putut fi admirate în acelaşicaiet program. Îmbucurător este faptul că mesajul nostru afost corect receptat, proiectul pedagogic fiind unul care seadresează tinerilor profesionişti care abordează jazzul dinperspectiva cultă a genului.

Este foarte important să le insuflăm tinerilormuzicieni spiritul creativ şi să-i încurajăm să aleagă aceastăcale de desăvârşire spirituală, deseori anevoioasă şi fărăsatisfacţii materiale pe măsură.

Ceea ce-mi propun prin acest proiect pedagogiceste în primul rând obţinerea capacităţii de a face diferenţaîntre muzicile “de consum”, care se bazează pe o anumitădibăcie a protagonistului, şi muzicile „spirituale”, care conţinun mesaj şi necesită o măiestrie dobândită prin şlefuireapermanentă a talentului primit ca dar...

Şi pentru că orice proiect trebuie să prezinte ofinalitate, pe lângă pleiada de tineri „studenţi” ai mei care auimpresionat prin talent şi măiestrie, câştigătorul premiului“pentru confirmarea unei viitoare cariere în jazz”, AndyAvădănoaei, este exemplul grăitor al proiectului pedagogicpe care l-am iniţiat. Marea satisfacţie este că în viitorul nufoarte îndepărtat îl voi putea include în proiectele personale,alături de mine pe scenele de concert din ţară şi, sperăm, dinlume.

Omagiu luiCornel Fugaru

Gabriela NEAMU

Probabil că niciodată nu vom putea să nearătăm întreaga recunoştinţă directorului BiblioteciiMetropolitane, dr. Florin Rotaru, iniţiator al colecţiei„Maeştri - Patrimoniul muzical românesc”, apărută laEditura Biblioteca Bucureştilor! Datorită acesteia,vom avea în timp volume biografice consacratetuturor personalităţilor muzicii uşoare româneşti, deieri şi de azi, nemaivorbind că acestea pot fi citite şipe site-ul www.bibliotecametropolitana.ro, accesat înîntreaga lume. Lansarea celei de-a treia cărţi din

această serie, după cele consacrate lui TemistoclePopa şi Paul Urmuzescu, a avut pentru Florin Rotaru şipentru autoarea cărţii, Oana Georgescu, nemaivorbindde soţia regretatului muzician, Mirela Fugaru, oîncărcătură emoţională aparte: în luările lor de cuvânt,cei trei s-au referit nu numai la Cornel Fugaru, prietenapropiat pentru primii doi, dar şi la Adrian Năstase,încarcerat pe nedrept tocmai în acele zile. AdrianNăstase, care semnează în carte cea mai frumoasă şimai tulburătoare mărturie referitoare la Fugaru, a fostlegat de artistul omagiat printr-o prietenie trainică. Înperioada cât a fost prim-ministru, Năstase a sprijinitdirect Festivalul internaţional „Steaua de aur” de laBucureşti, organizat de soţii Fugaru şi decretat oficialde FIDOF, trei ani la rând, cel mai valoros din lume, pespecificul respectiv. După încheierea mandatului său,noile autorităţi au dovedit un dezinteres total şi cel maibun festival din lume (eram şi noi primii la ceva!) s-adesfiinţat...

D a c ădânsul n-a pututfi prezent lalansare, aşacum şi-ar fi dorit,au fost de faţămulţi dintre ceicare i-au fost lui“Bebe” colabo-ratori, colegi,prieteni, elevi şicare şi-au încre-dinţat autoareiamintirile despreCornel Fugaru.Cartea este, aşacum am precizatşi în recenziapublicată înurmă cu douăluni, absolut

impresionantă: 200 de pagini din care afli totul despreCornel Fugaru, de ladebutul său şi până ladureroasa despărţirecare a avut loc cuexact un an înaintealansării de faţă, la 13iulie 2011... Peste 100de fotografii neintroduc în universulacestui muzician demare complexitate(compozitor, orches-trator, pianist,cântăreţ, profesor),permiţându-ne săintrăm în FAMILIA SA.Aceasta însemnândsoţia, Mirela,


Eveniment

Oana Georgescu, Mirela Fugaru

Oana Georgescu, Mirela Fugaru, Vlad Fugaru, dr. Florin Rotaru

Dragoş Şeuleanu


Evenimentvaloroasă interpretă şi textieră, şi fiul, Vlad, dar în

egală măsură copiiiminunaţi pe care i-apregătit cu dra-goste, făcând din eiadevărate vedeteale generaţiei lor;dintre aceştia, auvorbit, cu emoţie înglas, Lucia Dumi-trescu şi NoniRăzvan Ene. Aşacum tot din familiasa de suflet făceauparte interpreţiicon-sacraţi cărorale-a prilejuit pre-zenţa la marifestivaluri desfă-

şurate în întreagalume şi câştigarea,cu compoziţiilesale, a numeroasetrofee interna-ţionale. Grupulacesta, al vedetelorcu care a colindatlumea, a fostreprezentat deNico, venită specialde la Ploieşti şicare, la microfon,nu şi-a pututstăpâni lacrimile...

A fost, fărăputinţă de tăgadă,cea mai specta-

culoasă dintrelansările de pânăacum, cutransmisiuni îndirect (DragoşŞeuleanu a adusechipament perfor-mant) şi mai ales cuo afluenţă de publicincredibilă, îndeo-sebi în aceastăperioadă estivală:pentru cei peste osută de participanţis-au instalatscaune şimonitoare TV şi înholul bibliotecii, darşi în camerele

adiacente! Toate personalităţile prezente au încercat

să-şi stăpânească nodul în gât, prea era proaspătăamintirea coleguluişi prietenuluidispărut cu numaiun an în urmă. L-auevocat pe CornelFugaru, în cuvintecalde, MargaretaPâslaru (partenerăcu „Bebe” în filmul„Împuşcături peportativ”), actorulMarin Moraru,compozitorii JoltKerestely, GeorgeNatsis, DanArdelean, solistulDoru Tufiş, realiza-torii TVR Titus

Munteanu (cu zecide emisiuni desucces împreunăcu Fugaru),Nicoleta Păun şiIoana Bogdan. Cu ozi înainte, autoareacărţii a fost invitatăla TVR3 defrumoasa EdaMarcus şi cuaceastă ocazie afost utilizat unconsistent fragmentdin emisiunea „Por-tret în oglindă”,realizată cu ani înurmă de Nicoleta

Păun şi OctavianUrsulescu. Astăzi, înarhiva TVR nu maiexistă nici o imaginelegată de compo-zitorii reputaţi demuzică uşoară...„Zona TV” a fostreprezentată deregizorul muzicalAlexandra Cepragaşi Paul Enigărescu,„zona Radio” deRuxandra Săraru,Florin-Silviu Ursu-lescu, AndreiPartoş, GabrielMarica, GabrielaScraba, ceaacademică de renumitul prof. univ. dr. Silviu Neguţ,

C. Despot, T. MunteanuSida Spătaru

Daniel Gheorghe

Nicoleta Păun

George Natsis


Evenimentcea festivalierăde DanielGheorghe, direc-torul festivaluluii n t e r n a ţ i o n a l„Dan Spătaru”de la Medgidia(unde CornelFugaru a fostpreşedinte dejuriu în 2010), iarcea... sportivăde FlorentinM a r i n e s c u ,preşedinte alFederaţiei româ-ne de artemarţiale. Am maiputea vorbi de„zona colabo-ratori”, cu SidaSpătaru (soţianeuitatului DanSpătaru a evocatprietenia dintreacesta şiFugaru, cu con-certele alături deformaţia Sin-cron) şi textieraCorina Despot,dar mai ales de„zona prietenie”,cu DragoşŞeuleanu (fostulpreşedinte alSRR a încre-dinţat autoarei o

tu lbură toaremărturie decâteva pagini)şi Ioana Şuteu,aceasta dinurmă soţiacelui mai bunprieten al luiFugaru, un altmare com-pozitor, dispă-rut cu un anînainte, AntonŞuteu.

Pentru căprima parte acărţii esteconsacrată for-maţiei legen-dare Sincron,din careCornel Fugarua făcut unport-drapel alr e z i s t e n ţ e iprin muzică at i n e - r e t u l u ianilor ’60, amlăsat inten-ţionat la urmădestăinuir i lefăcute lamicrofon decei trei eroi aiacelei peri-oade roman-tice: EmilKost, impre-sarul grupului

Margareta Pâslaru

Emil Kost Doru Tufiş

Voicu Enăchescu Jolt Kerestely


EvenimentSincron, cole-gul de clasă Liviu-Tudor Samuilă, pre-zentator al celor dintâi concerte ale formaţiei, şi VoicuEnăchescu. Cunos-cutul dirijor şidirector al Centruluinaţional de artă„Tinerimea Ro-mână” a făcutparte, ţineţi-vă bine,din grupul de„backing vocal” (peatunci nimeni nuvorbea de aşaceva!) al Sincron-ului, alături de alţidoi colegi de Conservator cu Fugaru, Sabin Păutza (azireputat compozitor şi dirijor) şi Gabriel Purdea (în

prezent la TVR, la secţia„Ilustraţie muzicală”).Ultimul cuvânt a aparţinutminunatei doamne MirelaFugaru (aşezată laprezidiu alături de fiul ei,Vlad), a cărei contribuţiela apariţia acestei cărţi afost decisivă. A primit zecide buchete de flori, dar şiun dar neaşteptat, dinpartea valorosului pictorTraian Nica: un tablousuperb, cu un peisaj dinBalcic.

O carte frumoasă,scrisă cu talent, căldură,profesionalism şi evidentă

implicare emoţională, o lansare de excepţie, o gazdăadmirabilă, dr. Florin Rotaru, un public care a statcuminte douăore pentru aprimi unautograf... „Edi-tura BibliotecaBucureştilor” neanunţă urmă-toarele apariţii încolecţia „Maeştri– Patrimoniulmuzical româ-sesc”, dedicatelui AlexandruJula şiregretatului com-pozitor Titel Popovici. Încet-încet, se scrie istoria muziciiuşoare româ-neşti... (Foto: Gabi Boholţ, MariusStanca, Sorin Lupşa, Silviu Covaci)Dan Ardelean

Coadă la dedicaţii

L. T. Sămuilă

Nico

Noni, L. Dumitrescu


Corespondenţe

Posta redacţieiPrimim pe adresa redacţiei, aşa cum am mai spus, de

toate: partituri de cântece, CD-uri demo, articole care nu pot fipublicate (celor bune le-am făcut întotdeauna loc), reclamaţii,chiar şi… poezii. Le citim, le ascultam şi, după caz, încercăm săajutăm. Un val de reacţii a provocat publicarea, în urmă cucâteva luni, a epistolei unei profesoare pensionare dinPloieşti, în care aceasta dezbătea situaţia catastrofală adifuzării muzicii uşoare româneşti de calitate. Din noianul dereplici am ales pentru azi opiniile, la fel de pertinente, depasionate şi de documentate, ale unui cititor din Bucureşti,SERGIU DIMSCHI. Şi în cazul dânsului am selectat întrupublicare fragmente consistente, pentru că este evident căavem de-a face cu un cunoscător în materie, care ascultămult mai mult decât noi toate posturile de radio, mai ales celecare difuzează muzică uşoară românească: “Ascult muzicăuşoară românească de la 12-13 ani şi am, fără să greşesc, ocolecţie fără egal de discuri vinil, dar şi de CD-uri apărutedupă ce acestea nu s-au mai produs. Colecţionez deasemenea tot de atunci articole şi fotografii cu artiştii noştri,pasiune pe care am împărtăşit-o şi celor două fete ale mele.Nu ascund că prefer de departe muzica uşoară tradiţională,fiindcă am crescut cu cântecele Doinei Badea, ale lui AurelianAndreescu, Margaretei Pâslaru, Marinei Voica (jos pălăriapentru excepţionalul recital de la TVR1, din emisiuneaMarinei Almăşan!), Angelei Similea, Corinei Chiriac, MirabeleiDauer şi ale colegilor lor. Cum Radio România, de care eramlipit cu urechea, cum se spune, până în ‘89, nu transmite maideloc muzică românească, m-am bucurat enorm când s-aînfiinţat Naţional FM (era înfiinţat deja, doar i s-a schimbat

profilul - n.red.), postpe care pot spune căîl “monitorizez” atâtcât îmi permitetimpul. De fapt, amtransmis gustulpentru statistică şifiicelor mele, aşaîncât toţi trei notămcine este transmis,de câte ori, cu câtecântece şi careanume, vă putemtrimite spre publicarela redacţie notiţelenoastre. Vă potcomunica, în acestsens, că la NaţionalFM cei mai difuzaţiartişti, fiecare cucâteva difuzări zilnic,

sunt Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanţu, OvidiuKomornyik, Iris, Alexandru Arşinel, Talisman, Mădălina Manole,Cătălin Crişan, Dida Drăgan, Gabriel Cotabiţă, Marcel Pavel,Raoul, Direcţia 5. Din păcate, în cazul unora dintre ei (Chiriac,Dauer, Dorobanţu), redactorii aleg adesea melodii mai slabe,puţin cunoscute, deşi au atâtea şlagăre pe care le-am dorireascultate! Apoi, tocmai în week-end, când ar trebui să fie ocascadă de şlagăre, căci oamenii sunt acasă şi dorescrecreere, se difuzează mult rock, formaţii necunoscute, melodiiplicticoase. O altă problemă care mă frământă este legată de

faptul că, periodic, diverse vedete ne invită să ascultăm “muzicăromânească, la Naţional FM”, dar realitatea contrazice reclama,fiindcă ar trebui să se spună, corect, “muzică în limba română”,fiind sunt numeroase cântece străine cu text românesc! Or, depildă, noi preferam să ascultăm “Salut, c’est encore moi” cu JoeDassin, în original, căci Cornel Constantiniu are atâtea pieseromâneşti, deci ale lui, frumoase. În sfârşit, legat tot de NaţionalFM, ar fi de dorit ca şlagărele vechi, nemuritoare, să fie

transmise în varianta originală, cu Colea Răutu, IonFinteşteanu, Cristian Vasile (vezi “Coşarul”, “Sub balcon eu ţi-am cântat o serenadă”, s. a.), pentru ca şi ascultătorii de azi să-i cunoască pe marii cântăreţi de altădată. Din când în cândascult şi Europa FM, care transmite foarte rar muzicăromânească, în schimb face săptămânal săli pline în “garajul”postului tocmai cu aceşti artişti români pe care-i ignoră înprograme!! De ce nu-i invită pe străinii cu care ne intoxică dedimineaţa până seara, dacă ai noştri nu sunt buni? La acestpost am avut un şoc, constatând, pe 25 septembrie 2011, căitalianul Eros Ramazzotti a fost difuzat de nu mai puţin de 4 ori,dar şi când am ascultat formularea “Iris, părinţii rockuluiromânesc”, căci eu cred că aceştia au fost Phoenix şi Sfinx!”.

Ar fi multe de spus şi de comentat pe marginea acesteiscrisori, din care am publicat doar un fragment. Mai întâi, n-amînţeles prea bine dacă, aşa cum ar reieşi, corespondentulnostru este contra listei de artişti difuzaţi frecvent la NaţionalFM: sperăm că nu este aşa, fiindcă este vorba numai de vedetede calibru! A, că ar putea să se facă o selecţie mai echilibrată,cu toate numele mari ale genului, asta e altceva, dar asta, cumam mai spus, ţine de gustul, de pregătirea profesională şi,uneori, amiciţiile redactorilor. De ei depinde selecţia, careniciodată nu va fi infailibilă. În ce priveşte melodiile străine cutext românesc, considerăm că, adesea, ele nu mai intereseazăîn ziua de azi, când putem asculta în voie originalele. Moda lora existat înainte de ‘89, când nu era voie să se difuzeze multămuzică străină la radio, dar mai ales era vorba de discurileElectrecord, pe atunci autorilor străini neplătindu-li-se drepturide autor, ca în prezent. Suntem deci de acord cu Dvs., căci ede preferat să ascultam “Raindrops Keep Fallin’ On My Head”în original… Adevărata problemă a cântecelor mediocre şi sub-mediocre pe care le ascultăm în cantităţi nepermise la posturilespecializate pe muzica autohtonă (un cititor ne scria, cităm:“Până n-a apărut Naţional FM nu mi-am dat seama câtă muzicăromânească proastă există!”) este dispariţia compozitorilor şi atextierilor specializaţi. A compune muzica este o MESERIE, ascrie texte un meşteşug care la rândul lui ţine de cunoaşterea

Cătălin Crişan

Mădălin Manole, D. Gheorghe

perfectă a limbii române, dar şi a “ars poetica”. În ziua de azi toţisunt şi compozitori, şi textieri, şi interpreţi - or nu oricine estedotat pentru asta, adevăraţii cantautori sunt puţini. Un textierprofesionist îţi va spune cu ce vocale sau rime să NU termini unvers, îţi va vorbi despre topică şi frazare, va fi oripilat de multedin textele de azi, când sunt “înghesuite” silabe în plus în vers,iar rimele sunt pe potriva rezultatelor la Bacalaureatul 2012:“Mişto / Io”! (auzită de noi, textual, la Naţional FM, depunemmărturie!). În ce priveşte Europa FM, ne-am spus în repetaterânduri părerea în aceste pagini: până când nu va fi votată olege prevăzând obligativitatea difuzării unui anume procent demuzică românească, nu vom face decât să constatăm cuamărăciune că pe teritoriul României funcţionează posturi deradio ce difuzează într-o voioşie “cea mai bună muzică din ‘80până azi… dar STRĂINĂ!”. Iar CNA-ul, care înseamnă şi“audio”, nu doar “vizual”, se face că lucrează… Ce maicontează că Ramazzotti a fost difuzat de 4 ori într-o zi, în timpce interpreţii români n-au loc acolo? Sau că, de pildă, JulioIglesias este unul din preferaţii postului, în timp ce artişti româniasemănători ca stil, cum ar Gabriel Dorobanţu, Fuego, CătălinCrişan, sunt nişte “paria” în propria lor ţară? Şi uite aşa sumeimense din drepturi de autor se scurg peste hotare, în loc săasigure un trai decent compozitorilor, textierilor şi interpreţilorromâni…

Pompiliarevine!

Sorana LASCU

Nu putem decât regreta căvedete îndrăgite ale muzicii uşoarestabilite peste hotare au amânat douădecenii reîntâlnirea cu publicul dinRomânia. De pildă, Pompilia Stoian arevenit anul acesta de câteva ori laBucureşti, cu intenţia declarată de arecupera cât de cât cele mai bine depatru decenii de absenţă de pe scenelede acasă. Cu aceste ocazii a apărut înmai multe emisiuni de televiziune („Nevedem la TVR” - Marina Almăşan,

„Atenţie, se cântă!” - Horia Moculescu şiAlexandra Velniciuc), a fost invitată înspectacolul de la sala Radio al LuminiţeiDobrescu (altă artistă care s-a relansatspectaculos, propunând publicului unexcelent album dublu editat de Casa

Radio), a vizitat-o pe compozitoareaCamelia Dăscălescu, căreia i-a solicitatmelodii pentru viitorul său CD. Pentru căîntre proiectele sale imediate se numărăun album reunind piese vechi şi noi,precum şi participarea cu un recital laFestivalul internaţional „Dan Spătaru”, înoctombrie, la Medgidia. Dacă vă întrebaţide ce Pompilia Stoian revine atât detârziu, trebuie să ştiţi că până în 2007 apredat engleza şi franceza (a absolvitfacultatea de profil a Universităţii dinCapitală) la Liceul HvF dinBraunschweig, în Germania, dedicându-se aşadar carierei. De asemenea s-aocupat de educaţia fiicei sale Dominique,absolventă a unei facultăţi de jurnalism(profilată pe sport, fiind de altfelacreditată în această vară la Olimpiadade la Londra, unde Pompilia s-a şi dus săo întâlnească). Dominique a avut o bursăla un club vestit de tenis de câmp de laBoulder, Colorado, SUA, acolo unde astudiat şi jurnalismul, realizând ulteriorreportaje în toată lumea, la Paris,Bruxelles, New York sau Melbourne.Între altele, Pompilia Stoian a fost invitatăşi la Radio România Internaţional, decătre realizatorul (în egală măsurăcântăreţ şi textier) Marian Stere, cu aceaocazie evocând întâlnirile cu mari artişti,între care regizorul Ion Popescu-Gopo.După cum se ştie, artista figurează peCD-urile ce însoţesc cărţile consacratelui Paul Urmuzescu (cu „La anii mei”,„Prima chemare”) şi Titel Popovici („Tainaprimului sărut”), în planurile editoriale aleBibliotecii Metropolitane figurând în viitorun volum dedicat chiar ei. Pentru cei maitineri amintim câteva dintre şlagărelelegate de numele Pompiliei Stoian:„Mama”, „Visul meu, viaţa mea” (ambelede Aurel Giroveanu), „Ploaia” (Camelia

Dăscălescu), „Prieten drag”, „Te maiiubesc şi-acum” (Radu Şerban), „Douăviori”, „O zi senină” (Elly Roman), „Ningepe strada mea”, „Parcă visez” (PetreMihăescu), „O lume-ntreagă”, „Pui deom” (George Grigoriu), „Nu-nţelegi”(Remus Theodorescu), „Spune-mi unde,când şi cum” (Ion Vasilescu), „Azi iubescşi eu” (Gelu Solomonescu), „Către tine-aleargă dorul meu” (Mişu Iancu), „Searaasta-i seara noastră” (Florentin Delmar),„Aş vrea să nu mă uiţi” (AdalbertWinkler). Din păcate, puţine din acestemelodii au fost recuperate, pentru că înclipa când interpreta s-a stabilit înGermania, la mijlocul anilor ’60, toateînregistrările sale au fost aruncate îninsalubrul depozit de la Jilava alRadiodifuziunii, aşa încât probabil solistava re-orchestra piesele vechi,nemaiexistând originalele.


Remember

Mirabela Dauer

cu Ion Popescu-Gopo


Estival în Capitală

„Cenuşăreasa” dinPOIANA URBANĂ

Oana GEORGESCU

După succesul participării în acest an la”Mamaia Copiilor”, urmat de o reprezentaţie de neuitatîn judeţul Tulcea, la Babadag, cu spectacolul ”MAGIAMUZICII pentru copiii Deltei”, Opera Comică pentruCopii a susţinut în Centrul Istoric al Bucureştilor câteva

reprezentaţii cu baletul de buzunar„Cenuşăreasa”. Pe scena amenajată înPiaţa Sfântul Anton de lângã Hanul luiManuc, tinerii artişti au evoluat în cadrulevenimentului ”Poiana Urbanã”, iniţiat şiorganizat în perioada iunie - septembrie dePrimãria Municipiului Bucureşti.

Regia şi coregrafia spectacoluluisunt semnate de Corina Dumitrescu, prim-solistă a Operei Naţionale Bucureşti,ilustraţia muzicală de Alexandru Istrate, iarscenografia apar-ţine Vioricăi Petrovici, nomi-nalizatăla Premiile César 2012.

Povestea dansată a Cenuşăresei este spusă

cântând deRoberta Enişor,solistă a OpereiComice pentruCopii. Astfel, dindistribuţia fru-moasei poveştitrans-puse îndans fac parteTheo Munteanu(rolul Cenu-şăresei) şi AndyArdeleanu (rolulPrinţului), CătălinCaracaş, AlisGheorghe, AlexaC o r n e a n u ,Andreea Soare,Claudia Iagăr,Mihai Pricope,Ionuţ Birjovanu, Daniel Manea şi Octav Iuga. În septembrie, colectivul Operei Comice pentru Copiicondus de Smaranda Oţeanu – Bunea va reveni în”Poiana Urbană” din Centrul Vechi pentru a susţinecâteva reprezentaţii cu spectacolul extraordinar

”MIRAJUL COMPETIŢIEI”. Şlagăre româneşti şiinternationale, dansuri moderne (coregrafia: SorinaTiron) şi multe alte surprize vor fi prezentate înspectacolul regizat de solistul Valentin Racoveanu. Îşivor da concursul copiii Roberta, Teddy, Bogdan şi Ana,soliştii Raluca Oprea, Ioana Damian, Nicolae Lupu,Andrei Lazăr, Valentino Tiron, Daniel Filipescu şibalerinii Andreea Soare, Alexa Corneanu, Alis şi IonuţBirjovanu, Claudia Iagăr, Sabina, Andy Ardeleanu,Mihai Pricope, Octavian Iuga, Daniel Manea. Tot înseptembrie, Opera Comică pentru Copii este din nouinvitată la Sibiu, la Festivalul Internaţional al ArteiLirice. Pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor va fiprezentat spectacolul “Cenuşăreasa”, invitaţii fiindFelicia Filip, Ioana Damian, Vicenţiu Ţăranu, DanielFilipescu Foto: Brânduşa Bălan(motionARThoughts)

Roberta Enişor

Theo Munteanu

Theo Munteanu, Andy Ardeleanu

Muzica face legeaîn „COMEDIE PE

TITANIC”Muzica şi dansul sunt principalele atracţii ale

premierei estivale a actualei stagiuni a Teatrului deRevistă „Constantin Tănase”. Orchestra dirijată de DanDimitriu şi momentele coregrafice de excepţie semnatede Cornel Popovici, decorul estival inspirat ales şicostumele scenografei Ana Iulia Popov au făcut dinspectacolul “COMEDIE pe TITANIC” un succes al verii.

Actorii Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru, CristinaStamate, Adriana Trandafir şi George Enache suntcapete de afiş ale unei distribuţii alese cu grijă detalentatul regizor Cezar Ghioca. Partiturile comice(textele sunt semnate de Nae Lăzărescu, MihaiMaximilian, Aurel Storin şi Dan Mihăescu) suntasigurate şi de Ortansa Stănescu, Monalisa Basarab,Raluca Guslicov, Miruna Birău, Cristian Simion, Nae

Alexandru şi Paul Talaşman. Percuţioniştiiformaţiei DRUM CAFÉ sunt invitaţi înspectacol cu un moment muzical-coregrafic antrenant, iar piese precum”Marina, Marina”, ”That’s Amore”, ”Mă-ntorc la tine mare albastră” (DumitruLupu/Viorela Filip) şi ”Pleacă” (Vunk featAntonia) sunt interpretate de soliştiiDaniela Tănase (fostă Cristea) şi RaduGhencea. (Text: Oana Georgescu, Foto:Marius Stanca)


Estival în Capitală

Radu Ghencea

Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru

Speranţe lamalul mării

Mihai CHIHER

Există oraşe care, iată, cu oimplicare financiară modestă reuşescsă menţină competiţii naţionale demuzică uşoară pentru copii – şi astaeste bine. Festivalul “Glasulsperanţelor” de la Techirghiol este oastfel de manifestare relaxată, devacanţă, organizată oficial de Primărieşi Consiliul local, dar de fapt doar dedoi oameni: Florin Zisu, director de

festival, şi compozitorul GigiRădulescu, director artistic. Acesta dinurmă semnează de altfel inspirateleimnuri – al festivalului (cântat seară deseară de toţi concurenţii) şi al oraşuluiTechirghiol, interpretat la Gală desolistul Sorin Mocanu, membru aljuriului, şi de una din concurentele dinjudeţ, Anda Boboc. Şi dacă am amintitde juriu, am spune, parafrazând un filmromânesc, că a fost “prea mare pentruun război atât de mic” (evident, la filmera exact pe dos): Nicolae Caragia –preşedinte, Dan Dimitriu (ca de obicei,a acordat câteva premii personale),Viorel Gavrilă, Carmen Aldea Vlad,Bogdan Dragomir (a acordat premii dinpartea Radio România), prof. Ion


Juniorii

Mamaia copiilor2012

Oana GEORGESCU

Spre deosebire de Mamaia „mare”, unde de fiecaredată palmaresul final este aprig contestat, la festivalul„Mamaia copiilor” juriul, competent, este condus decompozitoarea Smaranda Oţeanu Bunea, în egală măsurăun apreciat muzicolog, iar participanţii şi spectatorii constatăan de an că ierarhia este absolut corectă. Astfel, la ediţia dinacest an reputatul compozitor Jolt Kerestely a fostrecompensat cu Trofeul „Aurel Manolache” al secţiunii deCreaţie, pentru melodia „Aritmetica”, pe versuri de GeorgePopovici. Paradoxal, după o carieră de excepţie, este primulTrofeu cucerit de Jolt Kerestely! O altă premieră a fost

marcată cu această ocazie de faptul că trofeul a revenit uneimelodii înscrise la grupa de preşcolari. Interpretarea, plinăde culoare şi antren, a revenit micuţelor Brianna-AlexandraStan, Rebecca-Antonia Nicolae, Maria Bojiţă şi Ilinca Dinu,aceste fetiţe absolut fantastice fiind toate soliste ale Coruluide copii „Sunetul muzicii”, condus de compozitoarea CristinaManoliu-Săvulescu, care în această calitate, ne amintim, atriumfat la acest concurs. La această a XII-a ediţie afestivalului, Trofeul „Aurel Manolache” la secţiunea deInterpretare a revenit solistei Miruna-Brînduşa Gavriş dinOradea.

Pe lângăaceste două distincţiiprincipale, s-a maiacordat un trofeu,„Tomis”, la secţiunea„Grupuri vocale”,formaţiei „Melody” dinVaslui. Dar iată şipremiile I la secţiuneaCreaţie: „Un stilou” deCorina - AngelaChiriac (Preşcolari),„Scrisoare cătreDumnezeu” de ViorelaFilip (Şcolari). LaInterpretare pe locul Is-au clasat Anastasia- Ioana Horghidan(Piatra-Neamţ), Alex -Andrei Pîrvu (Piteşti),grupul „Little Stars”(Iaşi), grupul „Voces”(Galaţi), Mădălina-Mihaela Cernat (Băicoi), Alexandra-Dumitriana Haidău(Iaşi). Foarte aplaudat a fost premiul acordat de Operacomică pentru copii talentatei Theodora Manolache din Iaşi.Alţi compozitori care au figurat în palmares: Virgil Popescu(la 2 categorii de vârstă), Mihai Alexandru, Cătălin Dascălu,Marcel Iorga, Gabriel Băruţă, Cristian Alivej. Dintre copiii ceimai talentaţi i-am remarca pe Patrik-Laszlo Buzaşi, Miruna-Andreea Pînzaru, Iasmina-Naila Saraj, Denisa-AndreeaPârvu, Cristina-Maria Drenea, Diana Zaharia, grupurile„Bibliosong” şi „Arpeggio”, Duo Alexis.

De neînţeles, şi anul acesta festivalul „Mamaiacopiilor” a fost găzduit (cu ospitalitate, se cuvine s-ospunem) de Casa de cultură a sindicatelor din... Constanţa,în plin sezon estival, când, după cum se ştie, aerulcondiţionat lipseşte din sălile noastre! Chiar nu puteau fiîntrerupte pentru câteva zile „şuşanelele” de pe litoral? Dece, de pildă, pentru Mamaia adulţilor este disponibil Teatrulde vară din Mamaia şi pentru cel al copiilor (mult superior, ospunem cu toată responsabilitatea) – nu? Atunci să i sespună... „Constanţa copiilor” şi gata! Este o glumă amară,fiindcă nu e deloc normal ceea ce se întâmplă.

J. Kerestely cu Trofeul

Viorela Stoian

FeminaESZTER POP. Deşi foarte tânără (s-a născut la 10

aprilie 1996 la Gheorgheni, jud. Harghita), Eszter Pop a trecutdeja de la stadiul de mare speranţă la acela de autentică vedetăa dansului sportiv românesc. În ciuda faptului că de mică (de la5 ani, din grădiniţă) s-a dedicat dansului, cuantrenamente şi concursuri, inclusivinternaţionale, a fost în permanenţăpremiantă la şcoală. Primul său club a fostRegal Dance, apoi a trecut la Dansulviorilor-Gheorgheni, mărturisind a datoramult, la clubul „Rus Team”, antrenorilorVladimir şi Alexandru Rusu, tată şi fiu, veniţidin Basarabia. Din 2007 îl are partener peVlad Pâslariu, care s-a mutat special de laDej pentru a fi împreună, antrenându-seuneori de dimineaţa până seara.Preşedintele Federaţiei Române de Dans Sportiv, Vasile Gliga,ne-a vorbit la superlativ despre Eszter Pop, pe care a urmărit-onu numai la concursuri, dar şi la cantonamentele şi seminariilecu arbitri străini (între care foştii campioni mondiali Catia şiGiordano Vanone), găzduite de clubul „Dansul viorilor”, la

Reghin. Până în prezent, campioana noastră a luat parte lacompetiţii în 16 ţări, de fiecare dată întorcându-se (reamintim,alături de partenerul său Vlad Pâslariu) cu rezultate frumoase.Centralizând, a fost vorba de 47 de locuri 1, 25 de locuri 2 şi 11clasări pe locul 3. Eszter şi Vlad au la activ 5 titluri de campioninaţionali (de 2 ori la secţiunea „Standard”, specialitatea lor, şi de

3 ori la „10 dansuri”, când se cumuleazălocurile de la „Standard” şi „Latino”). Auparticipat de 5 ori la Campionate mondiale,cea mai bună clasare fiind locul 3 în Rusia,în 2010, la categoria Juniori 2 (14-15 ani).Dar la fel de mândră este Eszter Pop declasările de la cel mai mare concurs de danssportiv din lume, cel de la Stuttgart,Germania, unde vin în fiecare an în jur de5000 de perechi! Aici, campionii Românieiau ocupat în 2008 locul 3, iar în 2010 locul2. Din 2011 ei au trecut la categoria

superioară de vârstă, Tineret, ocupând tot locul 2 şi tot laStuttgart, la un concurs World Team Cup, reprezentând echipaRomâniei. Cum în 2013 se va organiza în premieră în Româniaun Campionat mondial la categoria Tineret, secţiunea Standard,de ce n-am visa să-i vedem pe cea mai înaltă treaptă apodiumului pe Eszter Pop şi Vlad Pâslariu?

Juniorii


Petrache, Sorin Mocanu. La capitolulparteneri media, la loc de cinste au fostşi de această dată “ActualitateaMuzicală” (care a şi acordat un premiuunei soliste foarte valoroase, ViorelaStoian) şi “Ultima Oră”, singurele careoglindesc pe larg evenimentul, massmedia locale, deşi anunţate, lipsind cudesăvârşire: unde au fost “RadioVacanţa”, posturile TV locale, ziarele?Păcat, pentru că aveau ce reflecta, pescena Teatrului de vară “JeanConstantin” fiind suficiente momente decalitate. Între acestea, înafaraconcursului propriu-zis, festivalul deumor “Vorba lu’ Tănase” (chiar dacă lanivel de amatori) şi mai ales reprizeleoferite de “Angy Dance Studio”. Estevorba de minunaţii copii din Techirghiolinstruiţi de o mare profesionistă, prof.coregraf Angelica Elena Ceară-Mihale,fostă solistă a Teatrului naţional de

operă şi balet “Oleg Danovschi” dinConstanţa. Ce şansă extraordinarăpentru micuţii din acest oraş să poatădeprinde tainele dansului cu oasemenea personalitate! Cele douămomente coregrafice, îndelungaplaudate, au fost “Balada boa” (pemuzica lui Gustavo Lima) şi un danscontemporan (Hunter), pe muzica luiBrent Lewis.

Palmaresul, ca de obicei, a fostdiscutabil (visăm la ziua când nu se vormai cânta creaţii ale membrilor juriului,pentru a se evita orice speculaţie!),vizând, pe de o parte, ca de obicei,favorizarea concurenţilor locali, iar pede alta ignorarea copiilor cuperformanţe internaţionaleexcepţionale, care fac cinste României(s-a mai întâmplat acest lucru în aniitrecuţi cu Ştefania Chesar). Iată, depildă, Viorela Stoian din Piatra-Neamţ acucerit, la cei 12 ani ai săi, trofee înItalia, Rusia, Malta, Republica Moldova,Ucraina, pentru a i se acorda laTechirghiol doar... premiul III, fiindaşezaţi înaintea ei alţi 4 concurenţi!Este trist, mai ales că una din acestelaureate, Anda Boboc (com.Independenţa, jud. Constanţa), distinsăcu... premiul I, nu s-a remarcat decâtprin interpretarea ezitantă a uneiexcelente piese în primă audiţie de GigiRădulescu, “Mă întreb mereu”.Domnilor juraţi, copiii văd, înţeleg, nu lerăniţi sufletele curate! Din fericire,eroarea juriului a fost reparată de celedouă premii speciale primite de ViorelaStoian din partea revistei noastre şi aRadio România, fiind singura finalistăcare s-a întors acasă cu 3 diplome!

Trofeul, şi el neinspirat acordat,a revenit Theodorei Manolache, Iaşi, 15ani, cu dicţie şi mai ales intonaţiedeficitare. Premiile I, numeroase, aumers pe adresa soliştilor Irina Ionescu(Bucureşti), Elena Marinela Zlatov(Medgidia) – foarte bune amândouă,meritau mai mult, Alexandru AntoniusCristea (Oradea), Maria Filipoiu(Slobozia), Diana Mihalaşcu (Buzău),Andrei Burlacu (Constanţa). Au mai fostmulţi solişti talentaţi din totalul deaproape 50, înscrişi on line (de aceeaopinăm că repertoriul se poate adaptaîn funcţie de componenţa juriului). Celmai important este că s-a cântat multămuzică uşoară românească, mai vechesau mai nouă (e de dorit însă caorganizatorii să nu mai permităabordarea repertoriului internaţional,chiar în limba română fie el!),aparţinând unor compozitori cum ar fiEdmond Deda, Vasile Veselovschi,George Grigoriu, Ion Cristinoiu, CornelFugaru, Vasile V. Vasilache, MariusŢeicu, Marcel Dragomir, HoriaMoculescu, Dan Dimitriu, GeorgeNatsis, Virgil Popescu, Dumitru Lupu,Andrei Tudor, Nicolae Caragia, GabrielBăruţă, Viorel Gavrilă, Mihai Alexandru,Ştefan Bănică jr., Dinu Giurgiu, IonAldea Teodorovici, Daniel Iordăchioae,Veaceslav Daniliuc, Cristian Faur,Laura Stoica, Alexandru Wilmanyi,Romeo Cozma, Gabriela SauciucCicone, Cristian Alivej, Bujor Mişcuţia,Mircea Rusu, Constantin Ungureanu,Gigi Rădulescu, Mihai Trăistariu. Prin“glasurile speranţelor” acestor copii,muzica uşoară românească are unviitor strălucit!

Viorela Stoian

32

Pe scene


Festivaluri, concerteDan CHIRIAC

În ultimii ani peisajul concertistic şi festivalierautohton a cunoscut o dezvoltare exponenţială, mai ales înaer liber, pe zona rock. De pildă, doar în Bucureşti au avutloc în doar câteva săptămâni trei mari reuniuni festivaliere,cu nume mari ale muzicii internaţionale, fără a mai vorbi deconcertele unor staruri. Să ne oprim pe scurt asupra unoradintre acestea.

Rock the City 2012 Prima zi - Romanian Rock Day - a fost rezervată

formaţiilor româneşti. Trioul Timpuri Noi sună încă bine cu DanIliescu, surprinzător ca solist vocal; Celelalte Cuvinte a avut unset standard de piese, cu „Dacă vrei”, „Un sfârşit e un început”,„Iarbă prin păr”.

S-au succedat germanii de la Heaven Shall Burn,englezii Saxon la 19 ani de la debut, cu Biff Byford vocalist înpiese ca „Hammer of the Gods” şi „Power and the Glory” şiheavy-metal tradiţional. Lacuna Coil - sonorităţi gotice corecte,redate de frumoasa voce a Cristinei Scabbia ; apoi Max Cavaleraşi Soulfy şi nuanţa tribală braziliană energică în „Prophecy” şi„Seek’n’Strike”; americanii BlackLabel Society cu Zakk Wylde şimetal cu folclor american şi ecouride blues; Machine Head, formaţiadin jurul lui Robb Flynn este bineînchegată, cu „Old”, „Halo”,Davidian”. În turneu de promovarepentru cel mai nou EP, „Stairway toHell”, veteranii Ugly Kid Joe oferăun rock heavy comercial; WithinTemptation - olandezii conduşi desolista den Adel, cu artificii şiproiecţii pentru „Stand My Ground”si „Mother Earth”. Ian Astbury –solistul vocal care domină The Cult, cu „Honey from a Knife” sau„Lucifer”, piese în care se simte o experienţă de ani îndelungaţi;la Evanescence celebra Amy Lee are capacităţi de one-womanshow, iar titluri ca „Going Under”, „My Immortal” şi „Bring Me Backto Life” sunt puncte culminante ale unei evoluţii impresionantepentru admiratori. După cum relatează şi Paul S.Grigoriu, GunsN’Roses îşi continuă a doua tinereţe, cu concerte lungi şi reuşite,cu melodii şi mai vechi, cu un Axl la înălţime, iar publicul în delirprimeşte o răsplată artistică pe măsură - Axl se aşează la pianpentru „November Rain” şi un bis cu „Paradise City”.

Locul aşezat în plin soare la Romexpo a fost amenajatcu suficient echilibru, dar ecoul face probleme, au fost atracţiiculinare, tatuaj temporar, tricouri şi discuri, doar fotografii au avutun cort separat. Bodyguarzii au controlat excesiv lumea venită lafestival, iar odată cu lăsarea nopţii se remarcă lipsa de lumină înanumite zone. Organizat de Marcel Avram prin D/D EastEnternaiment

B’estfest Summer CampSe ţine înafara Bucureştiului, pe malul lacului din Tunari,

pe un fost teren agricol. Avem aici muzică (şapte scene plus altespaţii), arte plastice, sporturi mai mult sau mai puţin extreme,gherete de bâlci, locuri de relaxare, multe corturi cu mâncare,băutură, cluburi (Fabrica, Expirat, Control), Green Village cuprotecţia apelor, colţul cu cărţi, camping, cort de presă pentrutransmisiuni „live”, ceea ce dă un plus de profesionalism

organizării festivalului, ca şi broşura tipărită în colaborare cuB24Fun, în care programul este descris pe larg. Nu lipsescchioşcurile de jetoane (6 lei bucata), mâncare cu specificuridiverse, la preţuri decente şi există acordul cu RATB pentrucursele speciale, cu autobuze insuficiente la anumite ore. Printreprotagonişti: Blue Nipple Boy, Electric Fence, Antarctica, HotCasandra, Backstage Hero – bucureşteni cu rock alternativamestecat cu punk şi ska, Toulouse Lautrec, un trio cu rockalternativ energic; ungurii de la Turbo oferă ceva uimitor - dupăcum scrie Diana Grigoriu, cvintetul pare venit de la Woodstock –şi ca înfăţişare, şi ca muzică. psyhedelic şi rock progresiv .

Au mai cântat Grimus, L.O.S.T. - bucureşteni cu deathmetal melodios (Ziua ce vine, Why?), o prezenţă mai rar înBucureşti - Negură Bunget, şase membri black metal, cuaccente progresive şi influenţe folclorice (tulnic şi xilofon) -Pământ, Văzduh; Moonspell – portughezi conduşi de FernandoRibeiro, un personaj întunecat pe scenă - Vampiria , Alma Mater;Kreator – veteranii teutoni ai thrash-ul au mai lansat un album(Phantom Antichrist), iar Violent Revolution, Hordes of Chaos,sunt oferite în forţă de cvartetul condus de Mille Petrozza;Bucovina - folk metal axat cu adevărat pe folclorul românesc,despre identitatea neamului, melodios şi poetic - Mestecăniş,Straja; Goodbye to Gravity - bucureşteni, heavy metaltradiţional; Antract, vâlcenii cu pop-rock precum Eşti frumoasăsau Cârciumăriţa; Viţa de Vie cu recital acustic reuşeşte săadune un public numeros; Avatar cu Marius Popeangă cântând

bine un death metal craiovean;Lucky Funeral - din Atena, dar şiMilow, belgian cu muzică... country,Last Hope - hardcore ca la carte dinBulgaria (a luat fiinţă în 1995); dinNorvegia, în domeniul muziciielectronice cu efecte vizuale -Röyksopp adună multă lume, unreal succes. Obituary - americaniiau mai venit pe la noi, John Tardy cuinconfundabila lui voce, death metal,o adevărată forţă în concert -Internal Bleeding, Slow Death. Folk -Ţapinarii, apoi Regardless of Mecu Arys Noir, solista sexy aitalienilor, gothic/heavy metal,

Monarchy - cinci bucureşteni cu metal progresiv; Les ElephantsBizzares - alternativ-punk-pop, sincer; Pipes and Pints vine dinCehia cu un punk old school, cu... cimpoi, Taine - death metalprogresiv cu proiecţie video; Caro Emerald - olandezăfermecătoare, voce superbă, compoziţii puse în valoare demuzicienii excelenţi; Tristania - sextet norvegian gothic metal cuMariangela Demurtas; Pulp - o legendă a britpop-ului şi post-punk-ului, cu Jarvis Cocker, frontman-ul ce a oferit Pencil Skirt, ISpy. Din Suedia - Meshuggah cu experimental (death) metal),technical post-thrash, original, neconvenţional. Din programe aumai făcut parte: Selah Sue, Booka Shade, Trolley Snatcha,Modestep, Andy C, Dope DOD, Skindred, Subcarpati, The MonoJacks, Flou Rege, petreceri cu Bass Turbat şi Selectro înFreedom Dance Arena, Silent Party pe scena Romania FutureHeroes.

Eveniment reuşit, care a împăcat multe gusturi şipreferinţe. Forţele de pază-securitate au fost politicoase,punctualitate la program, n-au existat împărţiri pe zone.

Roxette La Cluj-Napoca, concert organizat de Emagic, pe Cluj

Arena, şi deschis de Les Elephants Bizarres. Au urmat Grimus,reprezentanţii Clujului aleşi să cânte în deschiderea concertului.Puţin după ora 21, pe scenă au urcat Marie şi Per, în aplauzelecelor peste 22.000 de fani. Pe parcursul serii publicul a cântat

Roxette

33

Pe scene


alături de Roxette hit-uri precum “Dressed For Success”,“Sleeping In My Car”, “How Do You Do”, “Dangerous” sau“Joyride”, reacţia fanilor strânşi pe stadion impresionândformaţia, care după concert a postat pe pagina oficială deFacebook numeroase clipuri, fotografii şi mesaje de mulţumire.Turneul de anul acesta al duo-ului suedez, parte a NeverendingTour, cuprinde peste 60 de show-uri.

Români peste hotareMandinga la Roma. Formaţia Mandinga a concertat la

Roma, pe 21 şi 22 iulie, în cel mai mare parc de distracţii dinoraş, Rainbow Magic Land. Mandinga a fost invitată să cânte încadrul spectacolului “Miss România în Italia”, iar în deschidereau cântat Liviu Hodor & Mona. « Avem 12 piese noi pe ‘Club deMandinga’ şi vom cânta multe dintre ele în concerte. Suntemnerăbdători să vedem reacţiile la aceste piese ‘, a declaratsolista Elena. Mandinga, un mix original de muzicieni români şicubanezi, este formată din Elena (solistă), Alex (trompetă),

Chupi (tobe), El Nino (congas), Omar (pian), Zach (saxofon) şiTony (trombon).

Amna în Spania. Cântăreaţa care a lansat „EstaNoche” în colaborare cu artistul polonez Borys a participat laspectacolul Primavera Pop din Madrid,organizat de către unul dintre cele maimari concernuri radio-TV din ţară,Cuarentas Principales. Evenimentul aavut scop caritabil, banii strânşi dinvânzarea biletelor fiind donaţi ONG-uluiSolidaridad Internacional. Anterior, Amnazburase în Erevan, capitala Armeniei,acolo unde şi-a petrecut 4 zile cântând şibucurându-se de o cultură cu adevăratexotică şi... piperată. Artista a cântat înfaţa a mii de oameni în cel mai marecazino din oraş, cu ocazia împlinirii a 4 anide la deschiderea acestuia. Publicul aprimit-o cu entuziasm fredonând alături deea primul ei hit „Tell me Why”. Printreobiectivele vizitate s-au numărat ParculVictoria cu monumentul Mamei Armenia,Strada Abovian cu al sau aer Belle Epoque şi MoscheeaAlbastră.

Anda Adam şi Fly Project la Beirut. În Liban, Beirut,a avut loc un eveniment muzical spectaculos al OrientuluiMijlociu, NRJ Tour. Show-ul este organizat de cel mai importantradio din Liban, având în spate producţii grandioase. Anda Adamşi Fly Project au un statut de vedete internaţionale în zonaOrientului Apropiat, acordurile dance balcanic fiind un element

picant pentru întreagalume a muzicii. Piese ca„Goodbye” şi „Musica”sunt arhicunoscute,motiv pentru care aufost fredonate vers dupăvers de întreagaaudienţă. Cel mai recenthit al băieţilor de la FlyProject, „Back in MyLife”, a fost foarteapreciat de public. AndaAdam şi-a făcut intrareacât se poate despectaculos pe omotocicletă de ultimăgeneraţie. Ea a făcutfurori cu piesa încolaborare cu KouroshTazmini, „Can You FeelLove”.

Anya înSlovenia. Anya asusţinut un concert incendiar în Maribor, al doilea oraş camărime din Slovenia. „Fool Me”, cel mai nou single al artistei,staţionează deja de multă vreme în topurile posturilor de radiodin Slovenia, iar de aici până la propunerea de a cânta în aceaţară nu a mai fost decât un pas.

The Amster-dams la Stockholm. De Ziua Naţională aSuediei s-a desfăşurat la Stockholm a treia ediţie a festivaluluiMake Musik STHLM, festival inspirat de formula internaţionalăconsacrată Fête de la Musique. Peste 150 de artişti au concertatîn 91 de locaţii în aer liber, pe scene construite în parcuri, pescene mobile sau în faţa unor cafenele, magazine şi cluburi. ICRStockholm i-a invitat pe The Amsterdams, tânără formaţie deindie rock, să susţină un concert pe scena amenajată în parculTantolunden. Amsterdams (Andrei Haţegan – voce, chitară,sintetizator, Ovidiu Bejan – voce, sintetizator, chitară, percuţie,Augustin Nicolae - bass, percuţie, Andrei Ungureanu - chitară),înfiinţată în 2006, a concertat în ţări precum Marea Britanie,Franţa, Spania, Olanda, Italia, Ungaria şi Cehia.

Hot Casandra laBBC. Noul single al trupei,„Hold Me Tight”, a fost inclus înplaylistul BBC. Piesa a fostascultată de echipa carerealizează emisiunea BBCRadio York’s Introducing Showşi care a decis ca Hold MeTight să fie inclusă în playlistullor. „Hold Me Tight” este cel de-al doilea single extras de peEP-ul de debut semnat HotCasandra, „Early Nightmares”.După ce piesa Larissa a urcatrapid în topul Radio Guerrilla,Paul Ballo – artistul din spateleproiectului Hot Casandra - aales piesa Hold Me Tight (o

colaborare cu Bianca Ionescu) ca nou single, cu atât mai mult cucât Bianca Ionescu este chiar mama sa.

Fly Project în... Belarus. Tudor şi Dan au susţinutprimul lor concert în Belarus. Brest a fost locul în care Fly Projecta susţinut un super concert în faţa unui public foarte numeros.Sute şi sute de voci au cântat alături de cei doi versurile pieselor„Musica” şi „Mandala”, atestând calitatea lor de hituri atât peposturile de radio cât şi în cluburile din Belarus.

Mandinga

Amna

Anya

CD-uri


In memoriam AntonŞuteu: „De vorbă cu

mine, vol. I”

Ioana Şuteu, devotata soţie acompozitorului, a produs, în condiţiigrafice excepţionale, acest albumdistribuit de E-Media. CD-ul include 21 delucrări compuse, orchestrate şiinterpretate de Anton Şuteu, între care„Poveste de iarnă”, „Omagiu lui Chopin”,„Jeu de tendresse”, „Portretul mamei”,„Blue Night”, „Toamnă în Cişmigiu (Sourisd’automne)”, „Şi dacă!”, „Just Love”,„Nelinişte”, „Gentle Morning”. După cumsuntem informaţi, este vorba de pieseinedite elaborate între anii 2000 şi 2004,aflate, cum inspirat scrie Dan Dediu, laintersecţia dintre muzică uşoară şi jazz şi

marcate de experienţa cinematografică aregretatului muzician. Masterizarea:Cătălin Târcolea. În booklet descoperimtalentul de grafician al lui Anton Şuteu, unartist de care ne va fi mereu dor...

Ovidiu Komornyik:„De dragoste”

Este un album de autor, cu 19superbe compoziţii ale lui OvidiuKomornyik închinate iubirii. Cu 3 excepţii– „Te-am trădat” şi „Eşti mireasa vieţiimele”, cântate chiar de autor, şi „Buniprieteni”, de acesta în duet cu AngelaSimilea – melodiile sunt interpretate dealte nume cunoscute ale muzicii noastreuşoare, voci remarcabile ale genului,care au transformat aceste titluri înveritabile hit-uri. Ne referim la cântececum ar fi „Am viaţa mea”, „Mi-ai spusadio” (Angela Similea), „Întoarce-ţi iarprivirea” (Gabriel Dorobanţu), „De ce-aiplecat?” (Mirabela Dauer), „Frumoasamea” (Marcel Pavel), „Eu merg maideparte” (Marina Florea), „Mai dă-mi o zidin viaţa ta” (Cornel Verban), „Aşa cumam visat” (Luminiţa Anghel). Celelaltepiese au ca solişti pe Ramona Bădescu,

Sanda Ladoşi, Alina Mavrodin, MarianSpînoche, Florin Mureşan, Ella, Flavia

Stoica, Anca Ţurcaşiu. Orchestraţii:Emanuel Gheorghe „Fisă” şi VladimirSergheev „Vova”. Albumul este editat decasa Ovo Music.

Irina OdăgescuŢuţuianu: „Muzică

simfonică”

Casa Electrecord îi consacră unremarcabil album Irinei OdăgescuŢuţuianu, incluzând şase lucrăribinecunoscute: poemele coregrafice„Cântec înalt” (la fierăstrău Ioan Maxim şiLucian Maxim) şi „Bătălia cu facle”,poemele simfonice „Improvizaţiidramatice” şi „Piscuri”, „Momente” -concertino pentru orchestră de coarde,„Passacaglia” pentru orchestră (cu orgă

obligată). Interpretează OrchestraNaţională Radio (dirijori Paul Popescu,Emil Ciakarov, Cristian Brâncuşi,Emanuel Elenescu) şi cea a Filarmonicii„George Enescu” (dirijori CristianMandeal, Mircea Cristescu). Booklet-uleste absolut impresionant, cu un CVcomplet al compozitoarei, fotografiialături de personalităţi din breaslă,aprecieri ale muzicienilor, extrase depresă, afişe, premii.

Albiter Sound: „With a Little HelpFrom My Friends”

De ani buni Sandu Albiter nu maieste muzician activ, el fiind prezent acumla concerte din postura de sunetistreputat, posesor al unui arsenal tehnicimpresionant. Dar inima, vocaţia,pasiunea nu-l lasă să dea uitării muzicasau colecţia de instrumente de acasă.Compune în permanenţă şi dă la ivealăcâte la un album, iar acum şi-a îndeplinit(investind mulţi bani proprii) un vechi vis:acela de-a alcătui un super-grup destudio şi de-a colabora cu vechii prieteni(din breasla sa, a chitariştilor de blues-rock), fie din fostele sale formaţii (Grup74, Sens Unic, Albiter Blues Company),

fie din alte grupuri de marcă. De aici şititlul, preluat din repertoriul Beatles-JoeCocker, căci alături de el îi găsim peFlorin Ochescu, Adrian Ordean, PaulCiuci, Doru Tufiş, Victor Solomon, EugenMihăescu. Gabi Isac, Hanno Hoefer şiJimy el Laco - nume care nu au nevoie devreo prezentare, sau talentatul MariusŢiclea.

Muzica şi textele (câtevadedicate familiei) celor 18 cântece suntsemnate de Albiter, aranjamentele deOrdean, iar sonorităţile merg de la bluesspre pop-rock, cu lungi pasaje devirtuozitate chitaristică. Discul editat laElectrecord are o prezentare grafică deexcepţie, astfel încât un aer deprofesionism migălos îmbracă întregulproiect. Nostalgie creatoare, valoare,sonorităţi reconfortante – un disc cu totulaparte, făcut cu o pasiune ieşită dincomun.

Ioana Sandu:„Despărţirile”

Casa Electrecord ne propune unalbum (alte două au fost recenzate înpaginile noastre) remarcabil al interpretei

Ioana Sandu. Un nume mai puţincunoscut, din păcate, făcând parte dincategoria acelor talente prea puţinmediatizate. Ca şi în cazul celorlaltealbume, şi de această dată este aproapeun CD de autor, compozitorul FranciscReiter (şi el un artist care ar merita maimultă atenţie) semnând nu mai puţin de11 melodii, celelalte două aparţinând luiHoria Moculescu („Scrisoare”) şi WalterAfanasieff („Jurământ”). La rândul ei,protagonista semnează 6 din textelecântecelor, ceilalţi textieri fiind RoxanaPopescu, Mariana Dumitru, GeorgeŢărnea şi Rektor Sadz (la cele două

piese la care intervine şi vocal). Câtevadintre titlurile cele mai atractive: „Prinamintiri”, „Dor în pustiu”, „Trenul”,„Plecarea”, „Viză pe paşaport”, „Cine-i devină?”. Post-procesare: Emil Mihai.

Bere Gratis:„În faţa ta”

Cu ziarul Gazeta Sporturilor s-alansat albumul „În faţa ta”, cel de-al 12-lea material discografic al trupei. Albumula conţine 10 piese noi, printre care şi noulsingle „Povestea mea” în două versiuni.La ora actuală formaţia este de fapt untrio - Mihai Georgescu - solist vocal,Robert Anghelescu - clape, MarianSăracu - tobe, cu doi colaboratoripermanenţi - Marius Bob Neuro - chitară,Radu Vaştag - bass. Echipa creatoriloreste cea cunoscută - muzica estesemnată de Anghelescu cu trei excepţii(Bob, Săracu, Vaştag), iar textele deGeorgescu, Evident sonorităţile seînscriu în perimetrul Bere Gratis,melodios, amplu, imnic (cu câtevaincursiuni în zona ritmului), iar versurilebrodează sincer pe tema dragostei. De laprima notă pecetea formaţiei poate firecunoscută, semn bun pentru o formaţierock de prim rang, dar puţină varietate nuar fi stricat.

Aşadar, un album unitar, solid,

care însă are parte, ca toate discurilelansate cu ziare, de o prezentare preasimplistă.

Sarmalele Reci:„Haos.ro”

Al optulea album al formaţiei afost lansat împreună tot cu GazetaSporturilor, producător Gala MGMT &PR.. Formaţia (Zoltan Andras – voce,claviaturi, Emil Viciu – chitară, Gabriel

Dragan – tobe, Mircea Laszlo Horvath –clape, Vlady Săteanu – bas), în consenscu textierul ei „oficial”, pare a reveni lapostura de comentatoare acidă, satiricăşi la sonorităţi aparent simple, darinteresant pigmentate cu inserţii non-rock. Compozitor principal este Viciu (7din cele 10 cântece), urmat de Andras, iartextele aparţin ca de obicei poetului FlorinDumitrescu. S-a lucrat din 2010 îndiverse studiouri, cu sprijinul altorinstrumentişti (violoncel, vioară, suflători)şi a unui cor de copii.

Textierul insistă pe subiectesociale, zugrăvind lumea haoticăautohtonă, iarmarocul în care ne place săne mişcăm. („Vreau o viaţă”, „Haos.ro”,„Cocktail Molotov”, „L-au ucis pe Bulă”)cu doar puţin teritoriu liric. Pe parcursulelaborării, unele cântece şi-au luat zborulspre ascultători – „Durerea e un alint” -

videoclip, „Mi-a făcut tata firmă” – hitradio „Lăsaţi-mă să învăţ!” – imnulcampaniei umanitare omonime.

Aşadar, concepţie unitarătextual, cu umorul care este brand-ul lor,ilustrată cu sonorităţi din zona rock altoităcu reggae sau jazz, funky. Păcat că unalbum valoros are o prezentare graficăatât de modestă...

Despărţire

A plecat dintre noi, discret,neştiut de nimeni, o adevăratălegendă a casei de discuriElectrecord, maestrul de sunetTheodor „Freddy” Negrescu,

timp de nu mai puţin de cincidecenii la pupitrul de înregistrăridin studioul „Tomis”. Freddy a fostpionier al mixajelor rock, unmagician căruia îi datorăm mii deimprimări memorabile ale tuturorartiştilor României. Am stat lângă elîn studio zile şi nopţi, când seînregistrau albumele formaţieiPhoenix, şi am văzut cu ochii meimiracolul născut de sub mâinilesale, la magnetofonul Studer cu 8canale. Realizatorul TVR CristianPopescu, care a lucrat mult timp şila Electrecord, mi-a dat trista veste.Câţi dintre interpreţii pe care i-afăcut mari prin măiestria sa au venitsă-l conducă pe ultimul drum?Probabil nici unul, fiindcă uitarea escrisă... Freddy Negrescu a fost unom cu un bun simţ proverbial,modest şi la locul lui. Odată cu else stinge epoca de aur aElectrecordului, materializată printalentul lui în adevărate bijuteriimuzicale păstrate în fonotecapăstorită cu devoţiune laElectrecord de Mioara Panaite...(U. Octavian)


CD-uri

lângă monştrii de ieri şi de azi ai genului, s-au văzut şiaspiranţi, şi rockeri, de la Doru Stănculescu la Iris, de la

Tudor Gheorghe la Phoenix, de la Ada Milea la Zdob şiZdub, de la Marius Mihalache la Zoia Alecu, de laGheorghe Zamfir la Viţa de Vie şi de la Alexandru Andrieşla Kempes cu noua trupă Rezident Ex şi încă atâţia alţii.Să nu ziceţi că nu v-am spus!

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Janina BĂDICI, Al. I. BĂDULESCU, Cornelia BRONZETTI,

Christine CHIRIAC, Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, Viorel COSMA,

Anca FLOREA, Oana GEORGESCU, Ioan GOLCEA, Doru IONESCU, Florian LUNGU, Carmen MANEA, Doina MOGA, Carmen POPA, Mariana POPESCU,

Florin-Silviu URSULESCU, Vasile VASILE

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE U.C.M.R. CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL

CULTURAL

Folk you… de la Antena 1 la TVR 2!

Doru IONESCU

Dacă e 2 – 5 august 2012, la Vama Veche e „FolkYou! – Florian Pittiş” (ediţia a opta), şi, chiar dacă aţi ratatsfârşitul de săptămână în cauză, mai aveţi o şansă săprindeţi un rezumat, întoamnă, la TVR 2, ce-i dreptcu interviuri cu artiştii. Dar epăcat să nu fi fost fizic acolo(de fapt, mai curând spiritual)şi să vă fi contopit cu marea,cu nisipul, cu soarele şi luna(deja am ajuns la un titlu dedebut al Lui Vali Sterian).

Ceea ce faceAsociaţia „Mişcarea deRezistenţă” (în fapt MariusTucă şi Dana Andronie de la„Jurnalul Naţional”) a începutaşadar în urmă cu şapte ani,în 2005 (la Portiţa), sub aceamagică baghetă a unicului şiirepetabilului Moţu Pittiş, carea girat evenimentul vreo douăediţii fizic, apoi astral... În2006, când cu patru weekend-uri răsfirate pe litoral, laCostineşti, glăsuia cam aşa (nu se auzea prea bine, pentrucă şi vântul a vrut să fie de faţă): „Ideea cu «Folk You!» afost întoarcerea la începuturi, la acele momente frumoasecând lumea stătea pe plajă, un băiat sau o fată cu o chitară

se apuca să cânte, marea alături, cerul deasupra şi toatălumea se simţea bine. Ideea cea mare acum, propunereapentru voi, ca la orice întâlnire de-atunci, din anii ’60 -întâlnire hippie - e că există o singură lege: eşti liber să facitot ce-ţi doreşti să faci, atâta vreme cât nu răneşti şi nujigneşti pe nimeni în jurul tău.”

Mai apoi, valurile s-au scuturat de lacrimi şi, înacordurile aceluiaşi imn inventat de Dinu Olăraşu, auprimit cu... spuma lor, iar şi iar, artiştii folk, tineri ori bătrâni,de câţiva ani şi pe cei rock, că e loc, iar cele două fiice mai

mici ale Euterpei s-au avut decând se ştiu ele ca... fraţii. Cudăruire şi trudă, cu tot maimulţi artişti şi tot mai multpublic. Tot mai frumos dar şitot mai greu, pentru că, de laan la an, s-a ridicat ştacheta.Un regal într-un timp în carefolkul mioritic nu are şansesă-şi piardă imunitatea în faţakitsch-ului care, altfel, totîncepând cu televiziunea bat-o vina, în fiecare zi maidistruge un pic din valorilesocietăţii.

Sărbătoarea muziciitinere din acest an a ţinutmorţiş, prin cei doiorganizatori, să proiecteze şiremember-uri video alenumelor grele care audispărut, făcîndu-le astfelpărtaşe la eveniment.

Imaginile cu Florian Pittiş, Anda Călugăreanu, ValeriuSterian, Dorin Liviu Zaharia, Adrian Păunescu ori TatianaStepa au funcţionat ca un adevărat karaoke pentruspectatorii de toate vârstele. Cât despre afişul live, pe

Fl. Pittiş, Nicu Kovacs

editorial - ucmr · pe scene 32-33 discuri ... întreţin asperităţi şi protuberanţe...

Documents