ecoul îngerului tău

5
Motto: „Visele îmi sunt aripi și cu ele zbor spre cer.” Ecoul îngerului tău Era septembrie târziu, fragil și plin de vise. Ploaia cădea ca-ntotdeauna în lumea ei. Stropi mici, rapizi, tăioși; întocmai ca vorbele ei. Cu părul împletit în frig se legăna pe tocuri roșii; cu trupul ei micuț pășea în lume iar șalul ieftin, fluturând agale, umpluse strada de parfum. Gândurile îmi tăiau respirația. Aș fi vrut să-și întoarcă privirile spre geamul librăriei. Mergea acum spre casă și nu-i mai păsa de nimic. Târa dupa ea o geantă plină cu povești. Avusese prima lansare de carte. Ea este constructoare de versuri albe, așază frumos vorbe unele peste altele, ca pe cărămizile arse de soare, și face adăposturi pentru gânduri. Mă mândresc să fiu unul din cei care au reușit să intre în lumea clădită de ea, și să mă pierd printre clipele imprimate pe paginile albe. „Acele case luminoase nu-mi vor deschide niciodată ușile.Voi arunca în geamuri cu pietre și ele nu se vor sparge.Voi face desene obscene pe zidurile lor si ele mă vor ignora.Voi strecura scrisori sub ușă și nimeni nu le va citi.Voi pune lacrimi în voce, rugându-i și nu mă vor auzi. Mă voi furișa noaptea în

Upload: stefana-ceangau

Post on 17-Aug-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Composition

TRANSCRIPT

Motto: Visele mi sunt aripi i cu ele zbor spre cer. Ecoul ngerului tuEra septembrie trziu, fragil i plin e !ise. "loaia cea ca#ntoteauna n lumea ei. $tropi mici, rapizi, tioi% ntocmai ca!orbele ei. &u prul mpletit n frig se legna pe tocuri roii% cu trupul ei micu' pea n lume iar alul ieftin, (uturn agale, umpluse straa e parfum. )nurile mi tiau respira*ia. + , !rut s#i ntoarc pri!irile spre geamul librriei. Mergea acum spre cas i nu#i mai psa e nimic. -ra upa ea o geant plin cu po!eti. +!usese prima lansare e carte. Eaeste constructoare e !ersuri albe, aaz frumos !orbe unele peste altele, ca pe crmizile arse e soare, i face aposturi pentru gnuri. M mnresc s ,u unul in cei care au reuit s intre n lumea clit e ea, i s m pier printre clipele imprimate pe paginile albe. +cele case luminoase nu#mi !or esc.ie nicioat uile.Voi arunca n geamuri cu pietre i ele nu se !or sparge.Voi face esene obscene pe ziurile lor si ele m !or ignora.Voi strecura scrisori sub u i nimeni nu le !a citi.Voi pune lacrimi n !oce, rugnu#i i nu m !or auzi. M !oi furia noaptea n comarurile lor i ei nu m !or sim*i. /n acele falnice case nc mai !ezi lumini i auzi cntri e baluri la care eu nu !oi , poftit nicioat0 "entru c n acele case nu locuiesc oameni. M opresc...ce!a nu e bine, cci n aceste cu!inte citesc urere i nu pot pricepe cum cine!a i poate face ru ei. $au poate mi se pare... 1ar ce po'i faci cn ntunericul te mpresoar i#l sim*i intrnu#*i n gur ca un pumn e nisip negru2 &n bezna te apas pe tmple i pe oc.i cu bocanci plini e noroi ntrit0 &e faci cn linistea *i zbiar n urec.i2 &n negura gnurilor se scurge n torente e la! i cenus, acoperin tot ce strlucea cn!a n su(etul tu0 &e faci cn esc.izi oc.ii i#n 3ur sunt cele patru scnuri ale imagina*iei tale bolna!e20 Eu am n!*at s accept binele i rul, minciuna i ae!rul, ragostea i ura. &re n !ere, n albastru i n galben. 4u ! norii ect cn plou i nu mi#e frig ect iarna. 5i nici atunci tot timpul. 6paa mea e alb, ptat in loc n loc cu negli3en* i lips e euca*ie. /n su(et mi#e linite c.iar ac portofelul mi#e gol iar n gn nu sunt oar eu, am loc i pentru al*ii. $e poate ca noi s ,m att e iferi'i2 4u. 4u cre c am mai cunoscut pe cine!a ca ea. +tt e frumoas n simplitatea#i orinar. "ome*ii pistruia'i mi cer mna spre a#i mngia, se nroesc e fericire.&um poate , atte per, inima ce se ascune ntr#un asemenea trup2 &um e nu m accept2 $unt un luceafr mai blestemat ect 7uceafrul8 &ci mi este at s o am, ar s nu ,e a mea8 E9ist8 &.iar ac ea se ncp*neaz s m ignore, iar pri!irea ei trece mai eparte prin mine, spre o alt persoan. "oate, intr#o alt lume, i mul*umete lui 1umezeu pentru c e9ist, iar n alta , riic furioas pumnul spre cer, cernu#: socoteal celui e sus pentru c m#a ntlnit. 5i totui, cert este c n aceast lume, e9ist.M bucur e soarele e afar i !ntul care#mi mngie fa*a, e culorile curcubeului01ar faptul c e9ist, acum, ei nu#i spune nimic. 5i totui0e9ist8 +m mai iubit i nainte, ar nu ca pe ea. Era emult, o fat....nca 'in minte cn s#a uitat la mine i m#a intrebat in oapt ac !oi pleca. + , !rut tare mult s i spun c nu, ar am tcut. Mai bine aa, e ce s o , min'it2 ;tiam c am s plec, i ea tia...$#a terminat, ar numaica s poat ncepe ce!a nou. $au asta mi spuneam atunci....+m nc.is cartea, furtuna se stinsese e mult. 1ar une!a nc ploua...Via'a mea merge nainte, ar am uitat e tot i e toate% nici nu tiu ct timp a trecut e cn nu am mai !zut#o, iar zilele mi#au e!enit pustii. /mi esc.i oc.ii, ar nu mi mai amintesc pentru ce. 6ambesc pri!in la ninsoarea linitit, care m a3ut s mi pstrez starea e bine i speran'a parc apare iar.