Departamentul de JurnalismAnul I

Lector univ.dr. Luminiţa Ciocan

Nevoile / trebuinţele = necesitățile, așteptările oamenilor, tot ceea ce este necesar pentru ca ei să trăiască și să se dezvolte, atât ca indivizi, cât și ca membri ai grupurilor și comunităților în care există.

CARACTERISTICI: țin atât de natura biologică a individului, cât și de

latura sa socială; sunt condiționate obiectiv (de nivelul dezvoltării

economico – sociale) și subiectiv (de nivelul de dezvoltare individuală);

CARACTERISTICI: țin atât de natura biologică a individului, cât și de

latura sa socială; sunt condiționate obiectiv (de nivelul dezvoltării

economico – sociale) și subiectiv (de nivelul de dezvoltare individuală);

sunt nelimitate ca număr – apar noi trebuințe pe măsură ce ele sunt satisfăcute;

au caracter continuu; trebuința (individuală) descrește pe măsură ce

este satisfăcută continuu; ea însă reapare după un anumit timp;

unele trebuințe se extind în detrimentul altora;

CARACTERISTICI:

o trebuință nu poate fi substituită în totalitate de o alta;

ele apar, mai întâi, sub forma așteptărilor, dorințelor, doleanțelor;

nevoile devin interese atunci când sunt transformate în mobiluri ale activității sociale;

există nevoi care se întipăresc în conștiința oamenilor, intră în obiceiurile lor ca și în tradițiile de consum ale comunităților, popoarelor etc.

CARACTERISTICI: nevoile primare devin dominante atunci când nu

sunt satisfăcute la un nivel acceptabil; trebuințele aflate pe primele 3 niveluri trebuie

satisfăcute înaintea celorlalte; cele aflate pe nivelurile 4 – 5 sunt nevoi ”în

creștere”, în sensul că acestea nu dispar când sunt satisfăcute și motivează individul în continuare;

nevoile sunt interdependente; cele de ordin superior nu acționează, în mod obligatoriu, în ordinea ierarhiei lor. la un moment dat pot fi active mai multe categorii de nevoi;

ordinea trebuințelor poate varia de la o persoană la alta.

Nevoile / trebuinţele = doleanțele, resimțirile, așteptările oamenilor de a avea, de a fi, de a ști și de a crede, respectiv de a-și însuși bunuri, toate acestea devenind nevoi (efective), în funcție de gradul dezvoltării economice la un moment dat, precum și de nivelul de cultură și civilizație a popoarelor și a indivizilor.

(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)

Cum se satisfac nevoile? Prin intermediul activităților umane care

presupun consum de resurse.

Clasificarea resurselor:1. pământ, păduri, minerale etc. = resurse naturale2. Resurse umane, intelectuale, fizice, atât

moștenite cât și obținute = muncă3. Unelte, utilaje, instalații etc., toate instrumentele

realizate pentru a produce alte bunuri și servicii = capital

Clasificarea resurselor:1. pământ, păduri, minerale etc. = resurse

naturale

2. resurse umane, intelectuale, fizice, atât moștenite cât și obținute = muncă

3. unelte, utilaje, instalații etc., toate instrumentele realizate pentru a produce alte bunuri și servicii = capital

4. cel care organizează ceilalți 3 factori de producție, în scopul obținerii de bunuri și servicii = antreprenor

Prin utilizarea factorilor de producție se obțin bunuri.

Bunuri – tangibile (materiale) și intangibile (servicii) - de producție și de consum

Bun-marfă = bun economic care servește fie producției, fie satisfacerii nevoilor de consum, destinat vânzării – cumpărării prin tranzacții pe piață.

(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)

1. Este știința alocării resurselor.2. Studiază actele, faptele și comportamentele

economice ale indivizilor, grupurilor, ale societății.3. Studiază modul în care oamenii identifică și

utilizează resursele rare, cu întrebuințări alternative, pentru satisfacerea diferitelor nevoi.

Resursele sunt limitate.

Trebuie să se ia o decizie cu privire la următoarele probleme:

De ce resurse dispune societatea? Ce se produce / ce nu se produce ?

Cu ce se produce / cu ce nu se produce ? În ce cantitate?

Orice alegere presupune și o renunțare. Ce alegi? La ce renunți?

Costul de oportunitate = costul exprimat în raport de alternativele la care s-a renunţat.

Sacrificiul se referă la cea mai bună alternativă disponibilă.

Alternativa sacrificată măsoară costurile obţinerii a ceea ce s-a ale a se face.

(Ex.: Guvernul a alocat o sumă de bani pentru construcţia autostrăzii X. Cu aceiaşi bani se puteau face Y şcoli sau Z spitale. Dacă guvernul nu ar fi ales să construiască autostrada X, care ar fi fost cea mai bună alternativă de utilizare a acestor fonduri?)

1. Care bunuri vor fi produse şi în ce cantităţi?2. Prin ce metode să fie produse aceste bunuri?3. Cum este împărţită producţia de bunuri ale

societăţii între membrii săi?4. Cât de eficiente sunt producţia şi distribuţia într-o

societate?MICROECONOMIE1. Sunt resursele ţării utilizate integral sau unele

dintre ele sunt risipite?2. Este puterea de cumpărare a banilor stabilă sau

este erodată de inflaţie?3. Creşte, de la an la an, capacitatea economiei de a

produce bunuri şi servicii sau este constantă?MACROECONOMIE

Vă mulţumesc pentru

atenţie!