Echilibrul financiar este opozabil atat indivizilor i firmelor, cat i entitilor economico-sociale de factur micro sau macro, precum comunitile locale, statul, economia in ansamblul ei. Echilibrul financiar apare in legtur atat cu finanele publice, cat i cu cele private.

Echilibrul financiar se definete ca fiind acea stare creia ii este caracteristic, pentru subiectul de referin, corelarea stocurilor de mijloace (utilizri) cu cele de resurse i/sau a fluxurilor bneti de intrare cu cele de ieire, atat in timp, cat i din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii, volumului) acestora.

Aceast stare are caracter dinamic, in sensul c se modific punctual in funcie de evoluia fluxurilor/stocurilor, ca i de evoluia nevoii de mijloace financiare determinat de desfurarea obiectului de activitate i/sau de indeplinirea sarcinilor i atribuiilor respectivului subiect de referin.

Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic. In cazul static, el este rezultanta stocurilor disponibile la momentul dat la subiectul de referin. De pild, echilibrul intre creane i disponibiliti bneti, pe de o parte, i obligaii, pe de alt parte. Acesta d informaii privind lichiditatea la un moment dat a subiectului de referin, respectiv capacitatea sa de a onora in momentul dat plile pe care le are de fcut. Dac:

creane + disponibiliti obligaii,

atunci subiectul prezint lichiditate. In caz contrar, aprecierea calitativ a subiectului trebuie nuanat prin determinarea echilibrului dinamic.

Pentru echilibrul dinamic se corecteaz situaia momentului cu fluxurile de intrri/ieiri previzionate pentru perioadele urmtoare. Se determin astfel variaia strii de echilibru, obinandu-se informaii privind solvabilitatea subiectului, respectiv capacitatea lui de a-i onora obligaiile de plat intr-un interval dat. Este posibil ca un subiect s prezinte lichiditate, dar s nu fie solvabil in perspectiv sau, invers, s nu prezinte lichiditate, dar, in perspectiv, s fie solvabil.

Un exemplu edificator al echilibrului financiar poate fi relevat, la nivelul unei firme, de indicatorii fond de rulment inecesar de fond de rulment. Astfel, primul indicator arat cuantumul cu care capitalul permanent depete utilizrile permanente (de tipul active imobilizate sau active fixe) rmanand disponibil pentru acoperirea din resurse permanente a utilizrilor nepermanente (stocuri de materii prime, producie in curs de fabricaie etc.). In cazul in care capitalul permanent este mai mare decat activele imobilizate, exist disponibil pentru acoperirea cel puin parial a activelor circulante (utilizri nepermanente). Determinat astfel, indicatorul d imaginea unui echilibru static, intrucat la baza calculului au stat stocurile: existentul de capital permanent i stocul de active fixe. Pentru un interval dat de gestiune (an, trimestre) aceste stocuri sunt in marea majoritate a cazurilor invariabile. In schimb, activele circulante variaz in mod frecvent pe subintervale (trimestre, respectiv luni), la fel ca i pasivele de exploatare (sursele temporare de tipul datoriilor fa de furnizori). Necesarul de fond de rulment, determinat ca diferen intre aceste dou componente, arat disponibilul de resurse temporare (necesarul < 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul > 0), adic evoluia (dinamica) echilibrului resurse utilizri temporare. Corelarea celor doi indicatori, pe de o parte fondul de rulment ca stoc i, pe de alt parte, nevoia de fond de rulment ca variabil pe subintervale de gestiune, adic

Necesarul de fond de rulment Fond de rulment,

genereaz o condiie de echilibru dinamic exprimat prin dimensiunea apelrii la credite de trezorerie ca flux de resurse temporare, care s complineasc nevoia temporar de resurse pentru derularea activitii subiectului, adic s asigure un echilibru financiar in evoluie pe fiecare din subintervalele de gestiune.

La nivel macroeconomic, de pild in cazul bugetului de stat, problema se pune in mod similar. Presupunand c starea de echilibru a bugetului este asigurat prin legea bugetului de stat, adic veniturile bugetare sunt egale cu cheltuielile bugetare la nivelul anului bugetar, avem de-a face cu un echilibru static, in sensul c acesta va caracteriza incheierea bugetului la finele anului. Pe parcurs ins echilibrul nu este asigurat din cauza periodicitii diferite a incasrii veniturilor i a efecturii cheltuielilor. Apar in mod evident perioade in care stocul de venituri este insuficient pentru efectuarea cheltuielilor angajate, precum i perioade in care acest stoc este in exces. Asigurarea in dinamic a echilibrului, adic pe fiecare perioad subanual, se realizeaz prin imprumuturi i plasamente temporare.

Pentru finanele publice echilibrul financiar prezint caracteristica de obligativitate, generat de lege, a fluxurilor de intrare/ieire. Pentru finanele private echilibrul financiar prezint caracteristica de opionalitate a fluxurilor de intrare/ieire, ca rezultat al deciziei agentului economic de a incheia sau nu contracte economice i financiare pe seama relaiei cerere ofert. Opionalitatea se refer nu numai la incheierea sau nu a contractelor, ci i la realizarea lor. In acest caz (opiune pentru nerealizarea contractului) agentul ii asum riscul unor reparaii pentru partener, totui el este cel ce decide eficiena in planul rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotrari.