după amiaza unui scrritor

2
RÂMNICUL CULTURAL DUPĂ AMIAZA UNUI SCRIITOR Virgil Diaconu Am primit în urmă nu de mult ultima carte a lui Virgil Diaconu, Secol, proaspăt publicată la Editura VALMAN şi m-am întrebat care e secretul acesteia, adică de unde vine fascinaţia pe care o exercită asupra cititorului încât – cel puţin mie aşa mi s-a întâmplat – să o parcurgă de la un capăt la celălalt cu interes şi plăcere constantă, cu atât mai mult cu cât, să nu uităm, e vorba totuşi de poezie lirică, gen care astăzi se citeşte şi mai puţin decât celelalte. Şi nu mi-a fost greu să-mi răspund, fiindcă poezia lui Virgil Diaconu este a unui clasic într-o formă absolut modernă, un clasic la nivelul conţinutului, pentru că poezia lui înseamnă, vorba lui Titu Maiorescu, simţimânt şi pasiune, iar vocabulele sale – rafinat îmbinate – alcătuiesc un imaginar poetic mustind de dorinţe, care sunt ale insului hipersensibil dintotdeauna, încât retorica sa prin care se exprimă, fără sincope, trăiri de maximă intensitate, într-un limbaj extrem de expresiv, are un efect copleşitor asupra lectorului., în opoziţie cu mare parte din ceea ce se vrea a fi astăzi poezie şi care se reduce la texte deliricizate, în general, lipsite, deci, de ceea ce, la urma urmei, constituie esenţa acestui gen de scriere, mulţi dintre cei care cochetează cu acesta sau, mai exact îşi închipuie că sunt poeţi (foarte, foarte mulţi, enorm de mulţi!) nefăcând parcă altceva decât încerce să uimească, la nivel lexical, nici măcar înşirând cuvinte goale ce din coadă / Ce din coadă au să sune, fiindcă acum prozodia permite orice, iar coala de hârtie sau tastatura calculatorului acceptă totul! În ceea ce-l priveşte, apelând atât la versul liber, cât şi la cel clasic, Virgil Diaconu are marele talent de a exprima, în orice registru aceeaşi spaimă de tenebrele pe care le instituie sau măcar speră, uneori cel puţin, politicul, urâtul social sub toate formele, consolidându-şi iubirea ca axis mundi, fiindcă lumea s-a confruntat mereu cu tot felul de crize, iar poeţii s-au confruntat mereu cu impulsul de a le stopa, însă ostracizat făţiş sau subtil din cetate, poetul adevărat se retrage, în cele din urmă, în universul lui: Cu bolta şi steaua petrec / în această sihăstrie a sufletului. Cine este, aşadar, Virgil Diaconu? Un mare scriitor român contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor, născut în 1948 la Râmnicul Sărat, din părinţi moldoveni, de la Paşcani, cu care a plecat pe la vreo patru ani, stabilindu-se în Piteşti, unde desfăşoară o activitate

Upload: plopeanup

Post on 26-Sep-2015

218 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Mioara Bahna

RMNICUL CULTURAL

DUP AMIAZA UNUI SCRIITORVirgil Diaconu

Am primit n urm nu de mult ultima carte a lui Virgil Diaconu, Secol, proaspt publicat la Editura VALMAN i m-am ntrebat care e secretul acesteia, adic de unde vine fascinaia pe care o exercit asupra cititorului nct cel puin mie aa mi s-a ntmplat s o parcurg de la un capt la cellalt cu interes i plcere constant, cu att mai mult cu ct, s nu uitm, e vorba totui de poezie liric, gen care astzi se citete i mai puin dect celelalte. i nu mi-a fost greu s-mi rspund, fiindc poezia lui Virgil Diaconu este a unui clasic ntr-o form absolut modern, un clasic la nivelul coninutului, pentru c poezia lui nseamn, vorba lui Titu Maiorescu, simimnt i pasiune, iar vocabulele sale rafinat mbinate alctuiesc un imaginar poetic mustind de dorine, care sunt ale insului hipersensibil dintotdeauna, nct retorica sa prin care se exprim, fr sincope, triri de maxim intensitate, ntr-un limbaj extrem de expresiv, are un efect copleitor asupra lectorului., n opoziie cu mare parte din ceea ce se vrea a fi astzi poezie i care se reduce la texte deliricizate, n general, lipsite, deci, de ceea ce, la urma urmei, constituie esena acestui gen de scriere, muli dintre cei care cocheteaz cu acesta sau, mai exact i nchipuie c sunt poei (foarte, foarte muli, enorm de muli!) nefcnd parc altceva dect ncerce s uimeasc, la nivel lexical, nici mcar nirnd cuvinte goale ce din coad / Ce din coad au s sune, fiindc acum prozodia permite orice, iar coala de hrtie sau tastatura calculatorului accept totul!

n ceea ce-l privete, apelnd att la versul liber, ct i la cel clasic, Virgil Diaconu are marele talent de a exprima, n orice registru aceeai spaim de tenebrele pe care le instituie sau mcar sper, uneori cel puin, politicul, urtul social sub toate formele, consolidndu-i iubirea ca axis mundi, fiindc lumea s-a confruntat mereu cu tot felul de crize, iar poeii s-au confruntat mereu cu impulsul de a le stopa, ns ostracizat fi sau subtil din cetate, poetul adevrat se retrage, n cele din urm, n universul lui: Cu bolta i steaua petrec / n aceast sihstrie a sufletului.

Cine este, aadar, Virgil Diaconu? Un mare scriitor romn contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor, nscut n 1948 la Rmnicul Srat, din prini moldoveni, de la Pacani, cu care a plecat pe la vreo patru ani, stabilindu-se n Piteti, unde desfoar o activitate prodigioas, colabornd la cele mai valoroase publicaii culturale din ar, conducnd prestigioasa revist Cafeneaua literar i, bineneles, scriind cri, dintre care amintesc doar cteva: Deprtarea luntric; Cltorie spre sine, Discurs despre linite, Deasupra tenebrelor, Opium, Dimineile Domnului, la care se adaug, de asemenea, o serie de volume de eseuri.

Virgil Diaconu a redescoperit Rmnicul Srat, oraul su natal i al unei vrste prea mici ca s-i mai aminteasc mare lucru i, de aceea, ne viziteaz oricnd are prilejul, la manifestri culturale la care e invitat i vine, aa cum mrturisete, cu plcere de a regsi urmele pailor si de altdat, fiindc Eu nu mai tiu nimic despre copilul din care am plecat nostalgic i, implicit, dureroas, acceptare a pierderii definitive prin lume a inocenei, dar i a visului de regenerare a acesteia. Mioara Bahna