Sfanta Evanghelie

35 Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe I10. Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. 11.Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să

se ridice în sus nicidecum; 12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat- o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. 13. Şi Şi-a pus mâini-le asupra ei, şi ea îndată s-a în-dreptat şi slăvea pe Dumnezeu.

14. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! 15. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare din-tre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? 16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată

Duminica vindecarii femeii garbove- B.P.49/2020

Cuvantul de Invatatura

Sfanta Evanghelie a Duminicii a XXVII-a dupa Rusalii (Luca 13, 10-17) indreapta atentia spre inca o vindecare minunata savarsita de Mantuitorul.

Daca in alte cazuri cel care vine la „Doctorul sufletelor si al trupurilor“ este supus unui „examen“ al credintei, in cazul femeii

de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? 17. Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El. (Ev.Luca 13,10-17)

Sfantul Apostol

10. În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. 11. Îmbrăcaţivă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. 12. Căci lupta noastră nu este împotri-va trupului şi sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, îm-potriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, îm-potriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. 13. Pen-tru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. 14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, 15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fi-ind pentru Evanghelia păcii. 16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. 17. Luaţi şi coiful mântui-rii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. (Ap. Efeseni 6,10-17 )

garbove vindecarea se face imediat, fiindca Iisus cunoaste adancu- rile sufletesti ale oamenilor, dorind, de fapt, sa-i vindece sufleteste pe aceia care, insotind multimile, o faceau numai ca sa adune probe impotriva Lui. Lucrarea malefica a „duhului de neputinta“ a tinut-o optsprezece ani garbova, ea neputand „nicidecum sa se ridice“. A fost legata, aşadar, din pricini pe care nu le cunoastem, de aceea Iisus ii spune de indata ce o vede: „Femeie, dezlegata esti de neputinta ta!“ (Luca 13, 12). Nici o vindecare minunata nu inseamna doar inla- tu-rarea suferintelor trupesti. Despovarata, dupa ce Mantuitorul „Si-a pus mainile pe ea“ (Luca 13, 13), sufletul ei da slava lui Dumnezeu, dovada a credintei sale profunde. Tocmai fierbintea multumire pen- tru binele care i s-a faut starneste dojana mai-marelui sinagogii, care nu i se adreseaza Mantuitorului, ci multimii: „Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; asadar, in ele veniti si va vindecati, dar nu in ziua sambetei!...“ (Luca 13, 14).

Semnul puterii lui Dumnezeu se afla chiar acolo, dar viclenia, zavistia, incapatanarea fac sa se mute atentia in sterila referinta la prescriptiile Legii. Dupa ce Mantuitorul il vindecă pe omul cu mana uscata, tot intr-o zi de sambata si tot intr-o sinagoga (Matei 12, 9-13; Marcu 3, 1-5; Luca 6, 6-10), „fariseii au facut sfat cu irodianii im- potriva Lui, ca sa-L piarda“ (Marcu 3, 6), urmarind nu numai supri- marea, ci si compromiterea in ochii multimii. In Evanghelia dupa Ioan, dupa vindecarea slabanogului se precizeaza chiar: „Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus si cautau sa-L omoare, ca facea acestea sambata“ (Ioan 5, 16).

Domnul milei va castiga, odata cu vindecarea femeii garbove, inca o lupta impotriva a formalismului si a idolatrizarii Legii Vechi. Mila si iubirea de oameni cer a face bine chiar si sambata (zi de odi- hna, dupa prescriptiile Legii lui Moise si ale altor texte din Vechiul Testament), pentru ca „Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru sambata“ (Marcu 2, 27).

In locul literei moarte, trebuie pus duhul legii noi, care afirma „credinta lucratoare prin iubire“ (Galateni 5, 6). De aceea ii rusineaza Mantuitorul pe cei care gandeau ca mai-marele sinagogii: „Fatarni-cilor! Fiecare din voi oare nu-si dezleaga sambata boul sau asinul de la iesle si nu-l duce de-l adapa? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care, iata, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea sa fie dezlegata de legatura aceasta an ziua sambetei?“ (Luca 13, 15-

16). Multimea a primit cu inimile deschise aceste cuvinte, si, in timp ce impotrivitorii se rusinau nemaiavand ce zice, „se bucura de toate slavitele fapte savarsite de El“ (Luca 13, 17).

Viaţa Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei + 6 decembrie

Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mij-locitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nico-lae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa, Nona. Această binecuvântată pereche, petrecând cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfântă – singuri ei fiind rădăcină sfântă – şi s-a făcut cum zice psalmistul: Ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născând pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tâlcuieşte „biruitor de popor”; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii.

După acea naştere, maica sa Nona a rămas stearpă, până la de-zlegarea din legăturile cele trupeşti, mărturisind singură firea că nu este cu putinţă a se mai naşte alt fiu ca acela, ca numai pe acesta să-l aibă şi întâi şi pe urmă, care din pântecele maicii sale s-a sfinţit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. Căci n-a început a vieţui decât cinstind pe Dumnezeu cu bună cucernicie, nici n-a început a suge la sân, făcând minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai întâi a mânca, ci a posti. Căci după naşterea sa, fiind în baie, a stat trei cea-suri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinindu-l nimeni, dând prin această stare, cinste Sfintei Treimi, Căreia mai pe urmă avea să-i fie mare slujitor şi întîi-stătător. Când se apropia de pieptul maicii sale, se cunoştea a fi făcător de minuni, hrănindu-se nu după obi-ceiul pruncilor celorlalţi – pentru că numai din sânul cel drept sugea lapte – având să dobândească cu cei drept-credincioşi starea cea de-a dreapta.

Apoi a început a fi şi postitor ales, căci miercurea şi vinerea numai o dată sugea lapte de la sân şi atunci seara, după săvârşirea

obişnuitei rugăciuni creştineşti, de care lucru părinţii lui se mirau foarte şi se minunau şi mai dinainte pricepeau ce fel de postitor va fi Nicolae mai pe urmă. Acel obicei de a posti, deprinzându-l Fericitul din scutece şi l-a păzit în toată viaţa sa, până la fericitul său sfârşit, petrecând miercurea şi vinerea în post. Deci crescând pruncul cu anii, creştea împreună şi cu înţelegerea şi cu obiceiurile cele bune, pe care le învăţa de la părinţii săi cei buni; fiind că o holdă roditoare, care primeşte în sine sămânţa învăţăturii celei bune, care odrăsleşte şi aduce în toate zilele roade noi de fapte bune.

Sosind vremea de şcoală, a fost dat la învăţătura dumnezeieştii Scripturi, iar el cu agerimea cea firească a minţii şi cu povăţuirea Sfântului Duh, în puţin timp, a ajuns la multă înţelepciune. Apoi, atât de mult a sporit în învăţătura cărţii, pe cât era de trebuinţă bunului cârmaci al corăbiei lui Hristos şi păstorului celui iscusit al oilor ce-lor cuvântătoare. Deci, făcându-se desăvârşit în cuvântul învăţăturii, s-a arătat desăvârşit şi în lucrul vieţii; de la prietenii deşarte şi de la vorbe nefolositoare cu totul se abătea şi a vorbi cu femeile sau a căuta cu ochii la faţa femeiască, foarte mult se ferea, căci fugind, se depărta de petrecerea împreună cu femeile.

Având adevărată înţelepciune şi minte curată, de-a pururea ve-dea pe Dumnezeu şi totdeauna zăbovea în sfintele biserici, după cum zice proorocul: „Voit-am a fi lepădat în casa Dumnezeului meu”. De multe ori, câte o zi întreagă şi câte o noapte, petrecând în rugăciunile cele gânditoare de Dumnezeu şi în citirea dumnezeiştilor cărţi, învăţa înţelegerea cea duhovnicească şi se îmbogăţea cu dumnezeieştile daruri ale Sfântului Duh, cu care se pregătea pe sine locaş vrednic, precum este scris: Voi sunteţi biserica lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu vieţuieşte în voi.

Deci tânărul cel îmbunătăţit şi curat, având în sine Duhul lui Dumnezeu, se arăta cu totul duhovnicesc, arzând cu duhul şi slujind Domnului cu frică, încât nu se vedea la dânsul nici un fel de nărav tineresc, ci numai obiceiurile omului bătrân pentru care tuturor s-a făcut minunat şi slăvit. Căci precum omul cel bătrân, dacă are obi-ceiul celor tineri, este luat în râs de toţi, tot aşa şi tânărul, dacă are năravul bărbatului celui bătrân, se cinsteşte de toţi cu mirare; pentru că sunt nepotrivite tinereţile pentru bătrâneţe, dar cinstite şi frumoa-se sunt bătrâneţile în tinereţe.

Fericitul Nicolae avea un unchi episcop cu acelaşi nume ca şi

dânsul. Unchiul său, văzând pe nepot sporind în viaţă cu fapte bune şi cu totul înstrăinându-se de lume, a sfătuit pe părinţii lui să-l dea să slujească lui Dumnezeu. Iar ei nu s-au lepădat a dărui pe fiul lor Domnului, pe care ei l-au primit ca pe un dar de la dânsul. Pentru că scrie în cărţile cele vechi pentru dânşii, cum că fiind neroditori şi deznădăjduindu-se de a mai avea copii, cu multe rugăciuni, cu lac-rimi şi cu multe milostenii au cerut de la Dumnezeu pe acest fiu; iar ei l-au dat în dar Celui ce l-a dăruit pe dânsul.

Primind episcopul pe tânărul bătrân, care avea înţelepciunea ca o cărunteţe şi viaţa cea mai curată, l-a suit pe treptele cele sfinţite ale preoţiei, iar când s-a hirotonisit, epis-copul întorcându-se către poporul care era în biserică şi umplându-se de Duhul Sfânt, a proorocit zicând: „Iată, fraţilor, văd un nou soare răsărind marginilor pământului, arătându-se către cei întristaţi ca o milostivă mângâiere. O! fericită este turma care se va învrednici a avea pe acest păstor! Căci acesta va paşte bine sufletele celor rătăciţi şi la păşunea buneicredinţe îi va aduce pe dânşii; apoi se va arăta şi ajutător fierbinte celor ce sunt în nevoi”. Această proorocire s-a împlinit mai pe urmă, precum vom arăta în istorisirea ce o vom face.

Deci, primind Sfântul Nicolae asupra sa treapta preoţiei, adăuga osteneală la osteneală, petrecând în post şi în neîncetate rugăciuni, iar cu trupul său cel muritor sîrguindu-se a urma celor fără de trupuri. Astfel, vieţuind întocmai ca îngerii, din zi în zi înflorea mai mult cu podoaba sa cea sufletească şi se arăta vrednic de cârmuirea Bisericii.

În acea vreme unchiul său, episcopul Nicolae, vrând a se duce în Palestina ca să se închine acolo sfintelor locuri, a încredinţat toată cârmuirea bisericii nepotului său. Deci acesta, împlinind locul ace-luia, avea toată purtarea de grijă pentru rânduiala bisericilor, ca şi episcopul unchiul său. În acea vreme, părinţii fericitului, părăsind această viaţă vremelnică, s-au mutat la cea veşnică, iar Sfântul Nico-lae, rămânând moştenitorul averii lor, a împărţit-o celor săraci. Pen-tru că nu se uita la bogăţia ce curge alăturea, nici se îngrijea pentru înmulţirea ei; ci, lepădându-se de toate poftele lumeşti, se sârguia cu

toată osârdia a se uni cu Dumnezeu, către care grăia: „Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu; către Tine sunt aruncat din pântecele maicii mele, Dumnezeul meu eşti Tu”. Deci mâna lui era întinsă către săraci, ca un râu cu apă multă ce curge cu îndestulare.

Pentru ca multele lui milostenii să fie mai cu lesnire cunoscute, să arătăm una şi anume: Era un bărbat în cetatea aceea, dintre cei slăviţi şi bogaţi, care mai pe urmă a rămas sărac şi neslăvit, căci viaţa veacului acestuia este nestatornică. Bărbatul acela avea trei fete foarte frumoase şi acum, fiind lipsit de toate cele de trebuinţă, nu avea nici hrană, nici îmbrăcăminte şi cugetă să-şi dea fetele sale spre desfrânare, iar casa sa să o facă casă necurată, pentru sărăcia lui cea mare, ca doar astfel să aibă ceva de folos şi să câştige pentru el şi fe-tele sale îmbrăcăminte şi hrană. Vai, în ce fel de gânduri necuvioase alungă pe om sărăcia cea mare! Deci bătrânul acela fiind în astfel de cugete rele şi gândul său cel rău vrând acum a-l aduce cu ticăloşie în fapt, Dumnezeu Care nu voieşte a vedea în pierzare firea omenească, ci cu iubire de oameni, se pleacă spre nevoile noastre, a pus bunătate în inima plăcutului Său, Sfântul Nicolae şi l-a trimis spre ajutor către bărbatul care era să piară cu sufletul, prin însuflare tainică, mângâind pe cel ce era în sărăcie şi scăpându-l din căderea păcatului.

PROFETIILE PARINTELUI ARSENIE BOCA DESPRE

ROMÂNIA

* Spunea odata cineva: „Parinte, Ceausescu strica bisericile”. „Nu el, ma, ci pacatele omenirii“ – i-a raspuns Parintele. (Maria Ma-tronea, Sibiu)

* Odata, la Draganescu, am stat de vorba cu Parintele Arsenie in biserica si cand sa ies catre poarta, cam pe langa fantana, Parintele s-a oprit in fata mea si mi-a zis: „Mai, hai sa-ti spun tie ceva, ca stiu ca tu nu ma spui la nimeni”. Si continua: „Hai, sa-ti spun cum se va descotorosi Romania de comunism. Toate celelalte tari comuniste vor face pasnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca si cand dai camasa de pe tine si iei alta camasa – numai Romania va face trecerea prin varsare de sange si vor muri multi”. L-am in-

trebat pe Parintele daca voi muri si eu. Atunci, sfintia sa s-a asezat catre Rasarit, cu mainile impreunate, ca si cand s-ar fi rugat (nu cum fac preotii, cu mainile in sus). A stat asa, cu fata catre cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, ca nu voi muri la revolutie, dar ca „asta” va muri in ziua de Craciun. L-am intrebat: „Care asta?”. „Asta, ma, care ziceti voi ca nu vi-l mai schimba Dumnezeu”. Am intrebat incet: „Ceausescu, Parinte?”. Dansul mi-a zis: „Da, ma, asta. Si voi muri si eu, cu vreo 3 saptamani inaintea lui”. (Biliboaca Matei, Savastreni)

Mica publicitate!Servicii Postale. Va oferim servicii postale catre Romania

(colete) 19505 Alana Rd. Castro Valley CA 94546 fam. Hangea yahoo.com “. Mariana.

TRADUCERI AUTORIZATE: RO/ EN - EN/ RO (certificate de nastere, casatorie, etc.) Traducator autorizat

Engleza-Franceza, autorizatie eliberata de Ministerul Justitiei nu-marul 6345 din anul 2002. Trimite documentul de tradus scanat prin email la mona_euro@yahool.com si primesti traducerea notarizata a documentului prin posta. Plata: Check sau PayPall. Mai multe informatii la (925)297-9344. Ramona

Intreaba Preotul!Intrebare: O femeie bolnavă s-a mărturisit la bătrânul şi

a cerut canon, iar el i-a răspuns:Raspuns: Canonul bolnavului este patul, patul suferinţei.

Să rabzi boala cu mulţumire şi te mântuieşti. Cât mai poţi, zi “Tatăl nostru”, rugăciunea “Doamne Iisuse”, “Sfinte Dumne-zeule”, Crezul, “Doamne ajuta” şi dacă nu cârteşti în boală şi te spovedeşti regulat, dobândeşti viaţa vesnică înaintea mul-tora.

Cuvant Duhovnicesc “Cu cat oamenii resping viata cea fireas-

ca, simpla, si inainteaza spre lux, se mareste nelinistea omeneas- ca. Si cu cat inainteaza in politetea lumeasca, cu atat se pierde simpli-tatea, bucuria si zambetul firesc al omului.” (cuv. Paisie Aghiritul)