Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

Curs de formare continuă, ora 20; A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora

19-30; Sâmbăta – Spovedanie, h 16. (În post, vinerea—spovedanie, h17:30)

SF. MASLU în parohia noastră, pe data de 16.11.2012, ora 19:30.

Pe data de 9 decembrie este hramul parohiei noastre "Zămislirea Maicii Domnului". Dorim să facem o COLECTĂ în duminicile premergătoare pentru cheltuielile necesare unei bune desfăşurări a hramului. Mulţumim tuturor de înţelegere şi ajutor! Contribuţia anuală este de 50 euro. Dumnezeu să vă răsplătească!

Săptămâna a XXIV-a după Rusalii:

Duminică: Ef 2, 14-22; Lc 8, 41-56 - Sf. Mc. Mina, Victor şi Vichentie.

Luni: 1 Tes 2, 20; 3, 1-8; Lc 11, 29-33 - Sf. Ioan cel Milostiv,patr. Alexandriei.

Marţi: 1 Tes 3, 8-13; Lc 11, 34-41 - Sf. Ioan Gură de Aur; Cuv. Damaschin.

Miercuri: 1 Tes 4, 1-12; Lc 11, 42-46 - Sf. Apostol Filip; Sf. Grigorie Palama.

Joi: 1 Tes 4, 18; 5, 1-10; Lc 11, 47-54; 12, 1 - Cuv. Paisie de la Neamţ.

Vineri: 1 Tes 5, 9-13, 24-28; Lc 12, 2-12 - Sf. Apostol şi Evanghelist Matei.

Sâmbătă: 2 Co 11, 1-6; Lc 9, 1-9 - Sf. Grigorie Taumaturgul.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților

Sfântul Efrem Sirul – Despre Post

Să doreşti sărăcia lui Hristos, ca să dobândeşti ca bogăţie acolo în cer dumnezeirea Sa.

Să doreşti frumuseţea postului, scump lucru şi plăcut lui Dumnezeu. Postul este vehiculul

ce ne urcă la cer. Postul naşte pe profeţi, oferă înţelepciune legiuitorilor. Postul este

fortăreaţa de neînfricat a sufletului; credincios, împreună lucrător cu trupul. Postul este

armă pentru cei puternici, luptă pentru atleţi. Postul alungă ispitele, te pregăteşte pentru

evlavie; este pur ca mireasa, este făptaşul înţelepciunii. Postul este lupta eroică a

războaielor. Postul aruncă puterea întunericului (Dan. 1:11-16); postul îngrădeşte gurile

leilor (Dan. 1:11-16, 6:18); postul ridică rugăciunea la cer (Dan. 9:3,20). Postul este mama

sănătăţii. Postul este înfrânarea tinereţii, podoabă pentru cei bătrâni, companie plăcută

pentru călători. Trupul celui ce posteşte este cuviincios, şi sufletul lui cinstit este. Postul

odihneşte pe Lazăr în sânurile lui Avraam (Lc 16:22). Pe acesta, aşadar să-l dorim noi, ca

îmbrăţişarea lui Avraam să ne primească şi pe noi.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An V, Nr. 31 (11 noiembrie 2012)

n vremea aceea a venit la

Iisispitindu-L şi zicând:

Învăţătorule, ce să fac ca să

moştenesc viaţa de veci? Dar

Iisus a zis către el: Ce este

scris în Lege? Cum citeşti?

Iar el, răspunzând, a zis: "Să

iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din

toată inima ta şi din tot sufletul tău şi

din toată puterea ta şi din tot cugetul

tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine

însuţi". Atunci Iisus i-a zis: Drept ai

răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el,

voind să se îndreptăţească pe sine, a zis

către Iisus: Şi cine este aproapele

meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un

om cobora de la Ierusalim la Ierihon,

şi a căzut între tâlhari, care, după ce

l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat

lăsându-l aproape mort. Din

întâmplare, un preot cobora pe calea

aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.

De asemenea şi un levit, ajungând în

acel loc, venind şi văzând, a trecut pe

alături. Iar un samarinean, mergând

pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a

făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat

rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin,

şi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o

casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.

Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a

dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce

vei mai cheltui, eu, când mă voi

întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre

aceştia trei ţi se pare că a fost

aproapele celui căzut între tâlhari? Iar

el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Iar

Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu

asemenea. us un învăţător de lege,

Duminica a XXV-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37

Apolstol: Efeseni 4, 1-7

Fraţilor, de aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un

trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.

Evanghelia Duminicii a XXV-a după Rusalii, care ne prezintă Pilda

samar ineanului mi lost iv , este

o Evanghelie a milostivirii şi a vindecării. Ea este pentru toţi

oamenii un îndemn la fapte bune, la

lucrare izvorâtă din iubire milostivă şi săvârşită cu bucurie pentru mântuirea

altora, dobândind astfel şi propria

mântuire, deoarece harul iubirii milostive a lui Hristos uneşte spiritual

pe cel ce ajută cu cel ce este

ajutat. Untdelemnul şi vinul folosite pentru vindecarea celui rănit de tâlhari

au şi o semnificaţie liturgică: vindecare

de păcate şi binecuvântare a vieţii.

Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi şi dogmelor Bisericii, noi credem că,

din nesfârşita Sa iubire milostivă,

Dumnezeu-Tatăl a trimis pe Fiul Său în lume, pentru ca lumea să aibă

viaţă. "Căci Dumnezeu aşa a iubit

lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El

să nu piară, ci să aibă viaţă

veşnică" (Ioan 17, 3). Lucrarea sfântă şi sfinţitoare în

care este celebrată în modul cel mai

intens iubirea milostivă a lui Dumnezeu

pentru oameni sau Filantropia divină se realizează în Sfânta Liturghie

euharistică. Aşadar, centrul Sfintei

Liturghii a Bisericii este Filantropia d i v i n ă , i a r i u b i r e a

divină celebrată devine iubire

divină comunicată, împărtăşită celor care o celebrează.

Sfânta Liturghie euharistică este în

primul rând lucrare de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru iubirea Sa

faţă de oameni. Cu alte cuvinte, în

L i t u r g h i e s u n t c e le b r a t e frumuseţea ş i b inefacerea

Filantropiei Preasfintei Treimi,

descoperită lumii prin Iisus

Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Memorialul Persoanei şi iubirii

lui Hristos Cel răstignit şi înviat, "Aceasta să o faceţi spre

pomenirea Mea" (Luca 22, 19), devine

celebrare a prezenţei Sale în mijlocul poporului credincios: "Iată,

Eu sunt cu voi în toate zilele până la

sfârşitul veacurilor"(Matei 28, 20). De aceea, salutul liturgic sacerdotal, după

aducerea darurilor euharistice în

Sfântul Altar, "Hristos în mijlocul nostru! - Este şi va fi", confirmă

împlinirea acestei promisiuni din

Evanghelie. Însă prezenţa sp iritua lă

nevăzută a lui Hristos în mijlocul

comunităţii euharistice devine, prin

invocarea Sfântului Duh asupra darurilor aduse de Biserica lui

Dumnezeu (pâine şi vin), prezenţă

sacramentală sensibilă, adică Trupul şi Sângele Său euharistic, pentru ca

Viaţa lui Hristos să devină viaţa

Bisericii şi Filantropia Lui să devină filantropia Bisericii: "Poruncă nouă

vă dau vouă, să vă iubiţi unul pe altul

precum Eu v-am iubit pe voi" (Ioan 15, 12). Dar pentru a putea iubi pe

aproapele nostru aşa cum îl iubeşte

Hristos, trebuie să avem pe Hristos

prezent în noi, prin rugăciune, Euharistie şi fapte bune.

Prezenţa iubitoare a lui Hristos,

prin Sfântul Duh, în creştinii care se împărtăşesc euharistic cu El,

face legătura între Filantropia

divină a Preasfintei Treimi şi filantropia eclesială şi socială a

creştinilor.

Activitatea liturgică a Bisericii, ca Trup tainic al lui Hristos, trebuie

să inspire sau să rodească fapte

bune în misiunea ei socială, iar misiunea socială a Bisericii să

primească putere din viaţa ei

spirituală. Domnul nostru Iisus

Hristos nu opune niciodată viaţa liturgică vieţii sociale. El apreciază

bănuţul văduvei oferit templului din Ierusalim (cf. Luca 21, 2-4) şi mirul de

mare preţ al femeii păcătoase oferit lui

Iisus împreună cu lacrimile pocăinţei ei (cf. Luca 7, 36-50), tocmai pentru

că El nu desparte iubirea de Dumnezeu

de iubirea de oameni şi nici iubirea de oameni de iubirea de Dumnezeu. În

plus, instituirea Sfintei Euharistii este

urmată de pilda slujirii aproapelui, a iubirii smerite, simbolizată de spălarea

picioarelor ucenicilor (cf. Ioan 13, 4-

15). As t f e l , H ris tos -

Domnul ne arată că

prin Sfânta Euharistie

ne împărtăşim de iubirea Lui smerită şi

j e r t f e l n i c ă , c a re

realizează comuniunea între oameni, confirmă

şi afirmă valoarea şi demnitatea

unică a fiecărei persoane umane, indiferent de rangul ei în

comunitatea eclesială sau în

societatea umană, deoarece fiecare om este creat după chipul lui

Dumnezeu şi iubit de El.

Înţelegând că iubirea lui Hristos

faţă de oameni şi a oamenilor faţă de Hristos este însăşi viaţa

Bisericii, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii

Părinţi ai Bisericii au remarcat că Liturghia euharistică şi filantropia

socială a Bisericii sunt interioare

una alteia.Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie este celebrarea Filantropiei

divine, iar filantropia socială a faptelor

bune este o rodire sau o iradiere a Sfintei Liturghii în viaţa socială, după

cum ne îndeamnă Hristos-Domnul

zicând: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând

ei faptele voastre cele bune să

preamărească pe Tatăl vostru Cel din

ceruri" (Matei 5, 16). Astfel, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii

Părinţi ai Bisericii au unit Euharistia cu

filantropia socială a agapei frăţeşti, a organizării de colecte pentru a ajuta pe

cei săraci, pe văduve, pe orfani şi pe bătrâni, după cum vedem mai ales în

scrierile Sfântului Apostol Pavel şi în

cele ale Sfântului Evanghelist Luca. Prin colecte sunt ajutate adesea

Biserica din Ierusalim şi alte Biserici

locale. Sfinţii Părinţi ai Bisericii au

continuat practica apostolică a

filantropiei sau a slujirii sociale inspirate din Evanghelie şi Liturghie, iar

apoi au extins opera filantropică sau

caritabilă a Bisericii şi au organizat-o în structuri

s a u i n s t i t u ţ i i

permanente. Exemple

grăitoare în acest sens sunt în secolul al IV-lea:

Sfântul Vasile cel Mare (†

379), care a înfiinţat instituţii de caritate pentru

săraci, bolnavi, orfani ş.a., şi Sfântul

Ioan Gură de Aur († 407), care a devenit avocatul săracilor şi a predicat

pe Hristos Cel ce este tainic prezent nu

numai în Taina Sfântului Altar, adică în Euharistie, ci şi în "Taina Fratelui",

adică în semenul nostru care are

nevoie de ajutorul nostru.

Astăzi există mulţi oameni bolnavi şi multă suferinţă în lume.

Ca atare, ne trebuie multă

sensibilitate şi responsabilitate pentru a înţelege suferinţa, pentru

a o alina şi pentru a-i da acesteia

un sens folositor mântuirii omului. Să ne rugăm Preamilostivului

Dumnezeu să ne ajute să devenim

mâinile iubirii Sale milostive faţă de cei ce suferă, cu speranţa vindecării lor, şi

totodată să înţelegem că lucrarea de

ajutorare a bolnavilor este o lucrare mântuitoare, de pregătire a noastră

pentru Împărăţia lui Dumnezeu,

întrucât numai binele pe care l-am

făcut pentru alţii îl vom lua cu noi ca lumină în suflet pentru Împărăţia lui

Dumnezeu, spre slava Preasfintei

Treimi şi a noastră mântuire. Amin. (preluat din Ziarul Lumina)