Duminica a 30-a, Anul AMatei 22,34-40

Acoperişul clădirii Cenacol, locul de unde Sfântul Petru a ţinut prima predică

Iubeşte-l pe Dumnezeu!

În tradiţia iudaică, porunca iubirii, Ascultă, Israele, reprezintă crezul fundamental al evreului pios. Toţi bărbaţii evrei adulţi, şi Isus, pe vremea lui, au datoria de a spune Şema, Ascultă, de două ori pe zi, conform textului: “când te culci şi când te scoli” (Deut 6,7).

În ebraică, verbul şema, a asculta, are două dimensiuni: să asculţi cu urechea şi cu gura să transmiţi ceea ce ai auzit.

Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:

Învăţătorii Legii îl pun din nou la încercare pe supremul Învăţător. Ţinta acestei probe este Porunca cea mai mare, dintre cele 613 porunci pe care un evreu pios trebuia să le respecte în acea vreme. Şi, cum spune tradiţia iudaică, dacă un iudeu ajungea să le respecte pe toate, atunci Mesia trebuia să vină. Aşadar, dacă Isus trecea şi de această încercare, probabil învăţătorii erau obligaţi să-l recunoască drept Mesia, pentru că el era un împlinitor desăvârşit al Legii.

„Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”

Porunca iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui este inima Legii. Şi astăzi, când se spune Shema la Zidul Plângerii sau în oricare alt loc, evreii îşi ascund chipul, pentru că Iubirea este marea Taină descoperită de Dumnezeu oamenilor.

Iar Isus, de o fiinţă cu Tatăl, care este Iubirea fiinţială, substanţială, totală, reafirmă Porunca, deja exprimată în Vechiul Testament, Deuteronom 6, 4.

El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.

Isus a redus cele 613 porunci la una singură, cea pe care o spune în faţa fariseilor şi care este esenţa creştinismului. După această poruncă vor fi recunoscuţi ucenicii Domnului.

A-l iubi astfel pe Dumnezeu, în limbajul biblic, înseamnă să-ţi dai silinţa să-l cunoşti cu inima (centrul voinţei) cu sufletul (centrul sentimentelor) şi din cuget (locul cunoaşterii intelectuale), aşadar cu toată fiinţa ta, trup, suflet şi duh.

Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.

În teologia biblică, porunca iubirii aproapelui este absolută. Semenul tău te-a lovit? Iubeşte-l! Semenul tău te-a batjocorât? Iubeşte-l! Generozitatea Iubirii este Iertarea, puterea nestăvilită a Iubirii de a merge până la capăt.

Iar Isus ni l-a făgăduit pe Duhul Adevărului, care ne dă forţa să iubim. Numai aşa vom fi fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Împărăţiei.

Power point realizat de

Şcoala Biblică

Nazaret

Dumnezeu este Iubire. El nu poate să nu se iubească pe sine-însuşi.

Omul este creat din Iubire. El nu poate să nu se dăruiască pe sine-însuşi

Iubirii supreme.