1.De cate ori se afla in prezenta sotiei sale, Joe Foley avea un usor blocaj, ca un rictus discret al alter-egoului sau. Sandra il innebunea. Avea un zambet rece, taios in coltul buzelor, pe care nici in clipele ei bune nu reusea sa-l mascheze. Tonul ei rastit si sever il facea de fiecare data pe Joe sa isi doreasca sa fie in alta parte in acele clipe; dar si mai teribile erau tacerile ei, grefate de obicei pe asa-zisele migrene care ii dadeau statutul unei femei in plina suferinta, pe care putini o intelegeau.De foarte mult timp intre ei se derulau dialoguri atat de seci si lipsite de continut incat multe propozitii nu contineau intotdeauna toate partile lor consacrate: ori nu aveau verbe, ori nu aveau substantive, ori nu aveau nici de unele, fiind contributii originale de-ale lor la imbunatatirea gramaticii engleze. Cert era insa ca dezvoltasera capacitatea de a se intelege asa si a se multumi cu acest lucru. Traiul in camere separate, absenta oricaror ganduri sau gesturi care ar fi implicat notiunea de sex, lipsa oricaror confidente, oricat de banale, ii adusesera in planuri total separate.Cu toate astea, atunci cand se casatorisera, Joe sperase sa o impresioneze sau macar sa ii trezeasca un pic interesul pentru afacerile si succesele lui profesionale. Sperante desarte. Sandra nu facea altceva decat sa-i scoata pe nas lucrurile care nu ii ieseau tocmai perfect iar succesele se facea ca nu le observa, ca fiind lucruri normale, care trebuiau sa se intample. Joe se multumi asadar sa-si treaca sub tacere activitatile, care oricum nu erau apreciate, iar intre ei se strecura, incetul cu incetul, o ostilitate surda si muta, fiecare inchizandu-si gandurile unul fata de celalalt.Cu cinci ani in urma, atunci cand statutul sau de avocat atinsese o cota ridicata intre zidurile New Yorkului, fusese aproape gata, datorita euforiei, sa-i comunice ca fusese contactat de Sindicat pentru a le descurca unele lucruri mai sensibile, ce tineau de abilitatile lui profesionale. In ultima secunda insa, indemnat parca de o voce interioara, se abtinuse. Oricum, aceasta noua sursa de venituri nu i-ar fi schimbat statutul sotiei sale. Dulapurile gemeau de haine, bijuteriile se revarsau din sertarele dulapiorului din dormitor iar masini avea mai multe decat ii trebuiau. Si toate acestea cumparate de el, ca niste punti aruncate pentru a inlocui dialogul care lipsea si gesturile normale care nu mai puteau fi facute.Cu privire la afacerile Sindicatului, daca statea si se gandea bine, numele Boggi nu i-ar fi spus mai multe decat i-ar fi spus unui argat de odinioara numele lui Cranach.Sandra isi aprinse una din multele tigari planificate in prima parte a zilei. Stinse cu miscari largi chibritul si-l aseza pe marginea farfuriei pe care se odihnea micul-dejun, neatins. Se uita la Joe, care isi verifica bagajul, si-l intreba pe un ton neutru:- Pleci?- Da.- Doamne, imi plezneste capul de la migrena asta! Parca abia te-ai intors de pe continent, nu? Unde te mai duci?- Ia-ti pastilele pe care ti le-am adus ultima oara!Se intreba uimit ce mecanisme se declansasera in mintea ei. De unde pana unde interesul asta brusc pentru activitatile lui? Se pregati sa-i dea un raspuns de genul ,,Ce te intereseaza? dar se abtinu si-i spuse:- Plec la Nassau. Sandra isi stinse tigara, cu un gest masinal, de marginea farfuriei si lua paharul de suc de pe masa, din care sorbi o inghititura.- Esti un norocos.Joe ii cauta ochii pentru a deslusi ceva in ei apoi se linisti. Exprimau aceeasi blazare ca de obicei.- Daca te imbraci intrun timp decent mai putem prinde avionul impreuna, risca el, cu o voce putin tremuranda.- Ti-am spus ca ma doare capul!Daca si-ar fi dat seama! El, cel pe care ea nu-l stia decat ca pe un avocat mereu pe fuga, in cautarea unei afaceri cat mai avantajoase, mai mereu pe drumuri! El, pe care ea crezuse ca-i castrase barbatia doar ignorandu-l! Ei bine, ar fi putut vreodata sa conceapa ce era pe cale sa realizeze acum? Niciodata!Tusi usor.- OK, uiteSe apleca cu un gest putin prea afectat, ca si cum ar fi dorit sa-si ia ramas-bun.- Trebuie sa prind avionul.Ar fi fost normal sa fie emotionat, mai ales ca era pe cale de a pune punct unei relatii care dura de peste douazeci de ani. Dar nu simtea nici- un fel de parere de rau. Joe Foley deveni la fel de linistit ca si cum ar fi trebuit sa se intoarca spre seara, pentru a lua apoi cina. Abia acum se bucura ca nu apucasera sa aiba copii pentru a nu trebui sa fie cuprins de remuscari in aceasta privinta.Lasand-o pe Sandra, incerca sa stearga cu buretele o parte intunecata din viata sa, de care nu era mandru; asteptase deja parca prea mult pana se hotarase sa ia masura asta decisiva. In mai putin de patruzeci si opt de ore va fi cu cealalta. Undeva departe, nestiuti de nimeni. Si bogati. Uluitor de bogati, ar fi putut spune!Aproape de usa, ii auzi glasul si stiu ca era pentru ultima oara:- Joe, fii dragut si spune-i menajerei ca nu-mi gasesc pilulele noi pe care mi le-am luat ieri!Mormai un raspuns neinteligibil si iesi grabit, scuturand din umeri ca pentru a scapa parca de o povara pe care o purtase prea mult timp.2.Micul avion se hotari sa mai execute un tur deasupra Chiarenno-ului, trecand pe deasupra strazii principale si ocolind, printrun viraj fin, clopotnita bisericii, cel mai inalt obstacol aerian.Toti locuitorii iesiti din case ridicara privirile, curiosi a vedea intentiile temerarului ce pilota avionul. La un moment dat vazura o multime de hartiute leganandu-se in vant, parca nehotarate daca sa cada acolo sau sa se lase purtate de curentii de aer spre alte zari. Acestea se hotarara intr-un final si incepura sa se aseze, ca o ninsoare proaspata de Craciun, pe acoperisuri, pe balcoane, pe copaci, pe strazi si chiar pe capetele oamenilor. Era miezul zilei, targul nu avea loc decat in acea zi din saptamana, astfel ca strada principala era plina de lume. Lacul Como, situat undeva mai spre sud, aproape totusi, trimitea o briza dulce care, chiar si in mijlocul zilei, isi facea simtita prezenta racoroasa. Cum curiozitatea este specifica celor tineri, cativa baieti ridicara de pe jos ceea ce ei credeau a fi fluturasi publicitari pentru a vedea despre ce era vorba. La inceput ii mototolira de cateva ori in mana, parca nevenindu-le a crede de ceea ce tineau in palme. Fiecare arata cu mana, parca neindraznind sa creada ceea ce vedeau, gandindu-se ca totul nu era decat o falsa. Niciunul nu spunea cu voce tare ceea ce gandea. Se scursera secunde lungi, ca intrun film mut, in care pianistul care asigura coloana sonora era avionul din vazduh. Fu insa de ajuns un strigat care-i scoase din transa si le dadura certitudinea ca nu visau.- Sunt bani! Bani adevarati! urla unul dintre copii.A fost ca un foc deschis langa o gramada de praf de pusca care declansa o reactie in lant. Se aruncara cu totii in caruselul de masini care se oprise intrun ambuteiaj aproape firesc. Se auzeau peste tot strigate, exclamatii de uimire, sfaturi strigate de la ferestre si balcoane. Multi dintre cei in varsta isi faceau cruce si strigau:,,Minune! Minune! Copiii, mai sprinteni ca toti, formasera mici grupuri care aveau o productivitate mult mai mare decat ceilalti: se urcau in copaci, se bagau pe sub masini. Toata truda lor se materializa, de fapt, intr-o gramada de bilete elvetiene de la Banca Nationala a Elvetiei, cu bine-cunoscuta lor culoare movulie, a caror valoare era intre 10 si 50 de franci. In unele locuri culesul recoltei degenera usor si se iscara unele mici incaierari.Carla privi prin obiectivul aparatului de fotografiat. Spectacolul oferit de cei de jos era hilar. Pareau niste zburatoare domestice iar ea stapana care le hranea cu graunte. Si vai, flamande si agitate mai pareau!- Esti cruda! ii striga Kurt, urland ca sa se faca auzit, din cauza zgomotului facut de motor.Ea rase si drept raspuns facu o manevra riscanta, avionul incepand sa ia niste volte periculoase.Ii arunca o privire serioasa:- N-ar fi trebuit sa ma pui la incercare! Tine-te bine, vreau sa vad mai de aproape pamantul!- Carla! mai apuca sa strige Kurt.Piper-ul cazu ca un uliu peste o cireada de vaci luata la tinta. Trecu razant pe deasupra lor, iar ea ii facu un gest sfidator cu degetul mijlociu vacarului care gesticula si urla ceva numai de el stiut.- Ce crezi ca-mi dovedesti cu lucrurile astea?Cu avionul brusc cumintit, Carla renunta la aerul sfidator si usor smintit si lua o figura mai concilianta:- Ca nu ai deloc dreptate! Ca esti un idealist bleg si ca traiesti in afara realitatii. Tata ti-ar zice socialist utopic. Cum ti-ai putut inchipui ca oamanii de jos se vor simti insultati de ploaia de bani? Fiecare dintre ei crede, de cand se trezeste dimineata si pana se culca, ca este un nedreptatit, un exploatat, ca primeste de la viata mai putin dacat da. Asta este unul din momentele cand pot sa-si mai regleze, cat de cat, conturile cu viata. I-ai vazut cu ochii tai zbatandu-se, alergand si batandu-se pentru bani. Poti pretinde si acum ca nu am dreptate?Kurt intoarse capul, preferand a nu raspunde. Nu dorea sa o intarate si mai mult printro discutie in contradictoriu. Carla avea reactii surprinzatoare si simtea deja o senzatie de greata in stomac pentru a nu o mai accentua cu eventualele excentritati de pilotaj pricinuite de vorbele lui. Era in stare de orice atunci cand i se punea pata pe ceva. Nu avea sa uite niciodata intamplarea de la un dineu, invitati fiind cu ocazia jubileului unei universitati din Zurich, cand exasperata de pisalogeala unui coleg ii spusese:- Vecinul ma calca pe nervi. Nu se lasa pana nu-i rastorn farfuria pe el! Putin absent, facuse greseala de a minimaliza situatia, spunandu-i,,Asi!La trei secunde, tot continutul de spaghetti si parmezan luasera alta destinatie decat cea pentru care nadusise bucatarul.- Ce faci? Iar esti absent?Tresari si reveni la realitate. Vazu avionul ridicandu-se lumanare in cer, mugind din toti plamanii, ceea ce-i taie respiratia si-l lipi cu spatele de scaun intr-o pozitie paralela cu linia orizontului. Pentru ca meniul sa fie complet mai avu parte de o noua coborare, de doua sau trei rasuciri, incheiate spre final cu o concluzie:- Oamenii nu ar merge in patru labe pentru a culege niste bani picati din cer daca, asa cum pretinzi, ei ar fi un rahat!Se concentra cu greu pentru a-si controla reactiile. Daca zapacita asta n-avea sa faca avionul tandari in urmatoarele cinci minute avea o sansa sa ajunga viu inapoi de unde plecasera: aeroportul din Zurich. Orasul unde, peste trei zile, mai exact pe 26 aprilie, avea sa se casatoreasca cu persoana care era la mansa.3.Cu o buna credinta absolut induiosatoare in naivitatea ei, Lulu nu putea pricepe deloc de ce pana acum nici-un producator nu o oprise pentru a-i oferi un contract pe toata viata pentru roluri principale, la care se considera perfecta. Niciun rid nu-i altera fata, pielea ii era intinsa ca a unei pustoaice de optsprezece ani si, in plus, detinea niste ochi de culoarea cobaltului, armele ei principale, pe care-i gasea extraordinar de misteriosi.Stand goala in fata unei oglinzi triple, intoarse una din partile laterale ale acesteia pentru a se putea contempla si din spate. Era atat de incantata de armonia proportiilor corpului ei incat aproape ca-i dadura lacrimile de bucurie. Se intreba acum, parca mai mult decat in alte dati, daca facuse un calcul bun avand legatura asta amoroasa cu barbatul micut, plapand, aproape insignifiant care, paradoxal, parea ca putea face ca banii sa infloreasca acolo unde calca.Il cunoscuse intrun mod nu tocmai obisnuit, acum sase luni. Cum spuneam, dorea din tot sufletul sa fie actrita si credea ca poseda cel putin tot atata talent pe cat de frumoasa era. Isi dorea sa joace pe scena, era dorinta ei nemasurata ca, din acea postura, sa dea glas emotiilor spectatorilor, sa-i vrajeasca cu farmecul si talentul ei, sa-i aiba in mana si sa-i modeleze ca pe plastilina. Dar pentru asta trebuia sa inceapa cu ceva: pozase pentru fotografii destinate sa insoteasca mesajul publicitar al unui pachet de supa instant. Dupa ce se culcase cu ea, ca pret prestabilit al afacerii, fotograful ii facuse niste poze mai deocheate asigurand-o, in prealabil, ca vor ramane in arhiva lui personala, ca amintire a relatiei lor. Fusese de acord. La cateva saptamani insa, rasfoind distrata niste reviste pentru adulti, nu mica ii fu mirarea cand isi vazu imaginea in interiorul uneia. O facu pe indignata si declansa un mic scandal, vazand si perspectiva transformarii acestuia in ceva mai mare si mai profitabil. Una dinte cunostinte ii dadu un pont, oferindu-i adresa unui avocat specializat in afaceri de genul acesta si ea pornise in cautare lui, decisa sa ,,umfle cat putea mai mult nota de plata a acestui ,,abuz de incredere. Asa ajunsese la firma lui Joe Foley, unde unul dintre stagiarii care lucrau la firma ii spusese, in prima zi cand ajumsese, ca ,,nu stie unde este patronul . Perseverenta, a revenit de mai multe ori, iar a treia oara avusese succes: in fata ei se ivise un barbat mic, sters, care-ar fi putut fi remarcat de o femeie ca ea doar daca-ar fi mers gol pe strada sau ar fi tras cu pistolul de nebun in oameni. Si chiar si-atunci, privirea nu i-ar fi zabovit prea mult pe figura lui. Judecand insa dupa temenelile si tonul mieros si respectuos al stagiarului de langa el, se parea ca micutul reprezenta mai mult decat aparitia lui fizica. Asa incepusera lucrurile intre ei. Foley era de o generozitate extravaganta, care se amplificase chiar dupa prima noapte de dragoste. Pe atunci,Lulu nu traia in niste conditii din cale-afara de decente, avand probleme periodice cu proprietarul unde locuia cu chirie, mai ales ca individul o tot presa cu ,,avansuri ori de cate ori intarzia cu plata chiriei; capitalul ei era cel al unui comis-voiajor: o valiza, o rochie mai de doamne-ajuta si o trusa profesionala de machiaj. Daca imbratisarile lui Foley o dezamagisera, asa cum o si banuise de altfel, darurile lui, in schimb, o ametisera, starnindu-i emotii nebanuite, care compensau, intrun fel, lipsa lor din perspectiva sexuala.Joe ii inchiriase un apartament luxos la Waldorf, unde Lulu putea sa-si faca de cap comandand tot ce-i poftea inima. Si, pentru ca intalnirile amoroase cu Foley ii provocau greata, avea grija sa-si asezoneze viata cu o gramada de escapade cu tipi pe care-i alegea dupa gusturile ei, avand totusi prudenta sa pastreze o anumita discretie. Cel mai mult o exasperau figurile pe care i le facea Joe in timp ce erau prezenti si altii, deranjand-o mutrele lui lungi, de indragostit tacut si supus, de o stupiditate infinita, dupa parerea ei. Avea hainele cele mai scumpe, pe care si le-ar fi dorit orice starleta. Apoi, ca pentru a-i verifica soliditatea sentimentelor, i-a cerul bijuterii. Joe n-a zis nici pis ba, mai mult, i-a intrecut asteptarile, cumparandu-i mai multe dacat isi imaginase ea. Si pentru toate astea, el nu-i cerea decat prezenta in cursul unor seri, care insa ei se pareau interminabile si lugubre.Joe nu-i vorbea niciodata despre afaceri, continuand sa-i aduca cadouri peste cadouri Asta pana intr-o zi cand, cu un aer usor emotionat, ii spusese:,,As dori sa-mi petrec cu tine toata viata, singuri, departe de lume. Crezi ca esti gata s-o faci?Lulu s-a infiorat instantaneu la gandul unei legaturi permanentizata pe viata, cu avocatul asta, pe care ea i-l vedea doar ca pe o trambulina pentru cariera ei de actrita. Alerga imediat la Jimmy fotograful, cu care reluase relatiile imediat ce pusese mana pe Joe, si-i ceru sfatul.Acesta se arata mirat in sinea sa cum un om fin ca Joe Foley se putuse indrogosti atat de prosteste de o vitica narcisista precum era Lulu, cu nimic deosebita de toate curvele comune care ii calcau pragul studioului. Stia ca ea nu vedea mai departe de lungul nasului asa ca, incerca sa-i faca un serviciu readucand-o putin la realitate:- Cel caruia tu ii pui coarne ori de cate ori poti, sa stii ca rezolva unele din cele mai ale naibii afaceri ale Sindicatului.Izbucnise in ras: Joe un mafiot! Si totusi, chiar daca nu fu impresionata, vorbele spuse Jimmy reusira sa o puna pe ganduri.Mormai totusi:- Vorbesti asa fiindca nu tu esti cel care trebuie sa te culci cu el!Dupa intalnirea asta insa, cautase din cand in cand, ca un exercitiu de atitudine macar, sa-l priveasca pe Joe cu alti ochi, in lumina celor aflate.In ajun, lucrurile se precipitasera. Avocatul formulase din nou, pe un ton repezit, intrebare pe care i-o pusese cu o luna in urma:,,Esti de acord? Crezi ca poti sa faci ce ti-am cerut? Se gandise la ce o sfatuise fotograful si ii raspunsese afirmativ. Acum erau la Nassau. Dadu usor la o parte perdelele ferestrei de la camera si privi suvoiul de oameni care se miscau haotic dedesubt. Nu putea spune ca nu visase momentul cand avea sa se plimbe pe Bay Street: insa nu cu Joe. Statea intr-o camera luxoasa de hotel dar nu era multumita: se simtea prizoniera. Ce o deranja mai mult era faptul ca nu avea nici-un fel de control asupra evenimentelor care se derulau. Joe continua sa fie misterios, cumparase bilete pentru o destinatie pe care, bineinteles ca nu o dezvaluise si spusese doar atat: ,,Acolo unde vom merge tu vei fi regina. Iar o regina are intotdeauna tot ce isi doreste. ,,Chiar si o coroana?, il tachinase ea ,,Doar daca are suficiente diamante care sa o faca atat de grea incat sa nu simta nevoia sa o poarta, zimbise el misterios, lunadu-i mana intr-a lui. Gestul o enervase din nou. Nu o deranja din cale afara ca-l lasa sa faca ce vrea cu corpul ei- caci, slava Domnului, era un copilas cuminte in sensul asta - insa, i se punea o pata pe ochi cand simtea ca el incerca sa o faca partasa la sentimentele lui libidinoase, ca si cum ar fi adus-o pe acelasi plan cu micimea existentei lui. Faptul ca isi lasa mana sa se odihneasca intre palmele lui, i se parea un gest de capitulare din partea ei, o renuntare la toate ambitiile, la toate visurile de celebritate, la toata viata pe care si-o planuise intrun fel, dar care esuase langa un mormoloc ca Joe.4.Camioanele cu insemne militare, incarcate cu soldati pana la refuz, plecasera din Geneva, Lausane, Berna, Nyon, Friburg, Zurich. Calculasera ca fiecarui militar ii reveneau in jur de trei sute de metri de cale ferata, cu terenul si vegetatia din apropiere, pe care trebuiau sa le treaca prin ciur. Dandu-si seama ca era necesar sa colaboreze, politia ceruse ajutorul armatei elvetiene. Gasirea unui picior pe gratarul unei locomotive era de natura sa dea nastere la intrebari si sa clatine putin linistea cantoanelor evetiene.Politia era la conducerea operative a anchetei, armata dadea logistica si o buna parte din oameni, iar ordinul era sa se gaseasca cu orice pret si restul trupului. Odata cu venirea noptii, aprinsera reflectoarele si continuara cu si mai multa indarjire cautarile. In ce priveste membrul inferior gasit, acesta purta cateva indicii care le dadeau unele piste inspectorilor politisti. Pantoful era facut la comanda, o marca a unui cizmar new-yorkez, Morandi, iar colegii de peste ocean primisera imediat rugamintea de a se interesa la fata locului de respectivul pantof. Cu putin noroc, puteau da de capatul unui fir care i-ar fi dus la cel care ii cumparase. In buzunar se gasise o suma mare de bani, cinci mii de dolari, si un bilet compostat la Zurich. Era suparator ca un picior care ar fi trebuit sa ajunga la Geneva impreuna cu restul trupului, alesese sa faca de unul singur calea intoarsa.5.Bine infipt la masa intre prietenii sai Mario Sonaro si Mo Young, Gino Conti ii privi cu atentie pe ceilalti oameni insirati in jurul lui. Statea pe scaunul fratelui sau si asta ii dadea un sentiment de siguranta si autoritate in acelasi timp. In acel moment nu avea incredere in vocea lui, fiindca ii era teama ca i-ar fi tradat agitatia si nelinistea interioara; in plus, registrul exprimarii sale nu era niciodata unul linistit, asa cum s-ar fi potrivit in momentul acela. El era intotdeauna tipul agresiv, amenintator.Se monta inca o data pentru a se pune in pielea personajului pe care trebuia sa il afiseze pentru toti ceilalti si isi stapani cu ciuda miscarea dezordonata a mainilor care se jucau cu un breloc din fildes. Isi vari o mana sub haina ca sa se asigure, gest involuntar, ca pachetul de carti de joc era acolo. Atingerea lui il linisti mai mult decat orice gand de pana atunci. Era un dependent al jocurilor de noroc. Nu traia decat pentru joc. Fiind un tip dintr-o bucata, vedea in cartile de joc, in afara de placerea pura a jocului si o prevestire a destinului care ii putea aduce noroc sau nu. In calatorii lua cu el si o ruleta in miniatura. Cand juca, intra intr-o lume a lui, surd la tot ce se intampla in jur. Se daruia total placerii si nimic nu mai conta. Doar cifrele domneau, iar el era sclavul lor. Ultima isprava o facuse la Vegas, intr-un salon pe care il inchiriase. Doua zile si doua nopti mancase si bause in jurul mesei de joc in mod automat, ca un posedat, chelnerii avand grija sa il mentina pe linia de plutire. La sfarsit, cand s-a ridicat de la masa de joc, a facut cativa pasi, s-a intins cu miscari nesigure pe o canapea din apropiere si s-a prabusit ca un copac frant. Fusese dus pe sus in apartamentul sau si nu s-a trezit decat dupa 20 de ore.Conectat cu buricele degetelor la cartile de la piept, spuse:- Foley, omul nostru, soseste chiar acum de la Zurich. Se pare ca totul e ok.Cu un gest un pic teatral scoase o foaie din buzunar, fluturand-o in vazul tuturor:- Telegrama pe care a trimis-o Don Nino! Tocmai ce am primit-o!Citise hartia de zeci de ori mai inainte de a actiona conform dorintelor fratelui sau: lansarea invitatiilor si anuntarea vestilor.Mario Boggi arunca o privire asupra hartiei si o trecu apoi lui Joseph Dotto. Urmara Carmine Crimello, Vittorio Pizzu, Angelo Barba, Vicente Bruttore, Thomas Merlo, Aldo Amolfi, Sandro Carmine si Franchie Sabattini. Toti capi ai marilor familii care alcatuiau Sindicatul. Gino ii privi si se gandi ca asista la un eveniment aproape istoric: izbutise sa adune la un loc oameni care se razboisera aproape 20 de ani, oameni care alcatuiau cele doua mari familii mafiote ale Sindicatelor: Conti si Boggi. Ii privea si le vedea la fiecare ranjetul de multumire la privirea acelui biletel. Dupa ce fu bifata de toti cei prezenti in jurul mesei, telegrama se intoarse la el.-Altceva? il intreba Sandro Carmine, un pic insolent.Il ura pe Gino. Asa ca nu scapa nici-un prilej pentru a-l irita. Cu mai multi ani in urma, cand Gino se intorsese dintrun exil in Anglia, impus de situatia de atunci si, in ultima instanta, de fratele sau, Sandro facea inca parte din familia Conti. Spre ghinionul lui, facuse insa greseala de a-i ura bun venit, folosind termenul speranzaritu, ce desemna in dialectul sicilian o persoana ce fugise in strainatate pentru a se adaposti de primejdie, adica un cuvant mai putin onorabil. Raspunsul nu s-a lasat asteptat decat cateva secunde, a avut duritatea unui pumn si efectul unui maxilar dizlocat.Nino fusese constrans la un exil de trei ani in Anglia deoarece Guido, fratele sau, considera ca asa isi putea proteja fratele mai mic si mai impulsiv de evenimentele ce il pandeau atunci. Si judecase, ca deobicei, foarte bine situatia, deoarece atat politia cat si alte familii rivale isi concentrasera brusc atentia asupra familiei lor. In Anglia aveau o locatie secreta si prieteni devotati care il puteau apara mult mai bine si, in plus, ii lasa lui o marja mai mare de miscare, scutindu-l de a-i purta de grija. Guido era capul familiei, iar hotaririle sale nu se discutau, asa ca Nino nu a avut altceva de facut decat sa se supuna. Si timpul ii aratase ca nu gresise.-Nimic! raspunse Gino, aruncandu-i o privire taioasa.Ar fi dorit sa-i impuna acelasi respect si teama pe care le inspira fratele sau insa stia ca nu il putea inlocui pe acesta. Nino era in primul rand respectat. Luase atatea hotarari bune si isi condusese familia atat de bine incat in prezent nimeni nu mai indraznea sa il contrazica. Aparenta lui blandete, aerul impaciuitor, surasul sincer si direct ascundeau de minune firea neinduplecata si hotarata. Gino in schimb, nu reusea aproape niciodata sa isi tina in frau trairile si reactiile pe care le avea. Instinctele sale violente, patimase, faceau ca toate poftele si dorintele sa trebuiasca a fi potolite imediat, chit ca erau de ordin particular, sentimental sau de alta natura. Nu se putea exprima elevat, premeditat, era devorat de pasiuni si tocmai datorita acestor lucruri, fratele sau fusese nevoit a-l proteja de multe ori. Cei de la varful Sindicatului nu aveau prea mare incredere in el, mai prcis nu prea agreau metodele violente la care recurgea de cele mai multe ori, faptul ca-i lipseau tactul si diplomatia in situatii delicate, care le-ar fi impus: Gino era asemenea unei substante explozive care se activea la cel mai mic tangaj emotional. Ori, capii tocmai acest lucru nu si-l doreau. Se cam terminasera vremurile lui Capone. Acum nu mai era nici-un lucru de lauda in a te sti lumea ca tu esti cel implicat. Din contra. Se lucra cu intermediari, care la randul lor angajau pe altii, astfel ca era aproape imposibil pentru politie, fisc sau oricare institutie implicate in depistarea acestor infractiuni sa le dea de urma. Banii obtinuti din crima, santaj, prostitutie ori droguri erau atat de spalati, prin inginerii financiare atat de sofisticate incat, la reintroducerea lor in circulatie, erau mai curati decat sufletul unui copil. Nu de putine ori beneficiile, dupa parcurgerea acestui circuit misterioas si elaborate, contribuiau la finantarea unor spitale sau la infiintarea unor burse scolare, lucruri facute cu mare tam-tam, in prezenta oficialitatilor orasului respectiv, cu bine-cuvantarea autoritatilor, recunostinta guvernului si reactia emotionala a populatiei credule. Nini Conti nu facea exceptie de la regula, ba chiar, as putea spune ca era prototipul si promotorul perfect al acestor practici. Detinea o pepiniera de creiere , finantata si hranita de pe bancile scolilor elementare pana la cele ale facultatilor. Oferea onorarii si contracte exorbitante celor mai straluciti dintre ei, oameni care ii puteau asigura la sfarsitul pregatirii lor profesionale, linistea si securitatea operatiilor subterane pe care le facea. In final, tragand linie si facand socotelile, trebuia sa recunosti ca era in castig.Ariel Goldman isi drese glasul si spuse:- Prima parte a operatiunii s-a derulat. Veti vedea ca in cateva luni toti banii nostri vor fi mai curati ca zapada.Ariel se tragea din Bronx, un cartier nu tocmai select al New York-ului. Nu avusese parte de scoala, fiind prea ocupat cu furtul de la tarabe ori cu pierdutul timpului la jocurile de noroc. Avea in schimb un talent innascut. Putea sa intreaca in viteza si eficacitate pe orice guvernator de banca, oricat de smecher si uns cu toate alifiile ar fi fost acesta. Se nascuse cu talentul cifrelor asa cum altii au ochii negri; stia fara sa fi studiat, intelegea rapid si, mai mult, nu cauta niciodata: el gasea. Simtul ascutit al finantelor mergea mana in mana cu o siretenie extraordinara. Privea orice dosar, orice problema de rezolvat, prin prisma acestor abilitati si nu ii trebuia deloc foarte mult timp pentru a gasi hiba care ii putea fi de folos, care-i permitea, in modul cel mai legal din lume, sa nu-si respecte, daca acest lucru ii convenea, termenii contractelor, fara a fi suspectat de rea- credinta ori incompetenta. Cand Yudelman a intrat in cercul celor sus-pusi, Guido a trebuit sa se intrebuinteze serios pentru a-l face acceptat. Sicilienii autentici care populau masa capilor, au inghitit cu greu prezenta unui evreu langa ei. Cu traditii de sute de ani in gene, cu idei fixe si bine conturate despre lumea lor, pentru capi a fi evreu, era similar cu a fi tigan, irlandez, negru, chinez sau protestant. Simteau o neincredere viscerala fata de tot ce era strain de cizma italiana, astfel ca Ariel a incercat, la inceput, sa treaca cat mai neobservat. Avea idei noi, avea solutii salvatoare in multe probleme, dar prefera, pentru a nu sari prea mult in ochi, sa le tina pentru el, asteptand nerabdator venirea unor vremuri mai bune. Stia ca acestea vor sosi, ca toti se vor lamuri de abilitatile, cunostiintele si buna lui credinta. De altfel, cum era si normal, castiga pe zi ce trecea teren si influenta. Vocatia lui de eminenta cenusie era singura care ii potolea foamea de putere, de schimbarea unor legi subrede, care guvernau inca clanurile. Astfel reusise sa se mentina in viata si atunci cand ceilalti din jurul sau se omorau pe capete si sa ocupe un loc important in sfatul celor puternici. Ii datora toate acestea lui Nino, care il observase atunci cand nimeni nu avusese ochi pentru el, cand, jerpelit si neputincios cum era, il luase langa el, facandu-l consiliere in cele din urma. Nino vazuse in el tot potentialul de care era capabil, il girase si ii intarise prestigiul si autoritatea. Rolul de consiliere viza toate sectoarele de activitate ale Sindicatului, facand din Ariel un fel de arbitru, de sfatuitor in problemele cele mai spinoase. Toate aceste lucruri insa nu il impiedicau sa se gandeasca si la situatia lui materiala sa-si constituie si sa-si cosolideze propria avere. Prin plasamente bine facute, prin hotarari indraznete, detecta orice posibila afacere profitabila, indiferent de domenii: bursa, jocuri de noroc, transporturi, traficul clandestine de alcool, loterie, santaj, camata sau proxenetism. Avea o retea larga de colaboratori pe care ii platea suficient de bine pentru ca acestia sa nu se gandeasca nici-o clipa la tabara adversa. Dupa atatia ani de activitate ajunsese acum sa se gandeasca doar cum sa-si consolideze si sa-si conserve pe termen lung averea. In urma sugestiilor pe care i le facuse, Nino se hotarase sa colaboreze pentru un timp cu rivalul sau principal: Mario Boggi. Fusese nevoie de mult tact pentru a-l face sa-si dea seama ca interesele celor doua familii coincideau cand era vorba de repunerea in circulatie a veniturilor lor secrete. Nu fusese usor sa-i puna la aceeasi masa a tratativelor, cei doi capi fiind separati de o gramada de cadavre pe care fiecare le semanase in tabara celuilalt. Acum, ca acordul fusese incheiat, asteptau cu sufletul la gura rodul celei mai spectaculoase operatii financiare realizate vreodata de Sindicat.Cu o fata romana, cu pungi mari sub ochi, dar care nu puteau masca vioiciunea lor, cu o masa de o suta douazeci de kilograme, Mario Boggi afisa un aer patern, de om cumsecade, care insa nu putea insela pe nimeni. Cu totii stiau ca pentru un da sau nu spus gresit, trimitea la moarte, fara o umbra de remuscare pe oricine avea ghinionul de a se ridica impotriva deciziilor lui. Cum nu scosese pana atunci nici un cuvant, cu totii asteptau atenti prima sa reactie.Simti ca Ariel il observa atent, asa ca surase linistitor si spuse:- Vreau sa mai citesc o data telegrama!O facura sa ajunga pana la el apoi continuara asteptarea.-Nu pot spune ca fratele tau a cheltuit prea multi bani cu expedierea! rase el, adresandu-se celui mai mic Conti.Toata lumea ii tinu isonul, usurata de reactia lui. Gino isi dadu seama, dupa reactia celorlalti, ca observatia nu continea nimic jignitor, asa ca zambi la randu-i.Trebuie spus ca telegrama, care avea pe spate scrisa adresa unui oficiu postal din Zurich, de unde fusese trimisa, nu continea decat un singur cuvant: white. Dar acest cuvant insemna rezultatul efortului comun al celor de fata, rezultatul unui intreg an financiar, al tuturor activitatilor lor criminale. Si, cunoscand cifrele, trebuiau sa recunoasca ca anul 1976 fusese unul bun. Mai concret, arata frumoasa suma de doua miliarde de dolari.6.Gia pretindea ca avea sange albastru. Si asta, nu doar fiindca se tragea din os regesc, ci fiindca ea credea aproape la modul propriu acest lucru, faptul ca in copilarie fusese hranita aproape exclusiv cu sange si lapte intarindu-i convingerea. Mai avea zece frati, cu totii foarte inalti, depasind aproape toti doi metri. Spunea ca erau foarte normali in inaltimea lor -ea insasi avand 1,90 metri- membri tribului ei fiind descendentii atlantilor, o legenda care devenise, in constiinta lor, odata cu trecerea timpului, un adevar din ce in ce mai valabil. Cand mai scotea cate-o informatie despre ei, povestea cu o tenta provocatoare, mai ales atunci cand auditoriul era masculin, despre ceremoniile de initiere practicate, care erau puntea de trecere a tinerilor catre statutul de adult. Acestia trebuiau sa faca, pentru a dovedi ca meritau saltul in societate, pe langa o gramada de probe care le dovedeau curajul si barbatia, si practica mutilarii organelor genitale prin provocarea de rani, reinnoind instinctiv, inconstient, desigur, traditiile vechilor atenieni care-si crestau falusul pana ce semana cu un totem.Andy, pe care orice discutie care continea cuvantul sex il facea sa fie atent, asculta cu un aer aiurit si usor neincrezator, poate si un pic amuzat, toate acestea, nedorind sa stabileasca exact unde incepea fantasticul in povestirile ei.- Toti fratii tai au tatuaje din astea pe scula? intreba, pentru a nu stiu cata oara.- Bine-nteles! Cu totii au trecut de varsta adolescentei. Sunt razboinici in toata firea!- Dupa parerea mea, nu prea e-n regula. Ce demonstrezi cu asta?Contempla cu coada ochiului corpul de abanos al femeii, aflat in acel moment in stare de repaos. Desculta, era de aceeasi inaltime cu el, scutindu-l de dureri de glezne atunci cand faceau dragoste in picioare. Se minuna intotdeauna de inaltimea ei, mai ales ca nici atunci pe cand juca fotbal nu intalnise multi barbati care sa-l intreaca in inaltime.Se intoarse spre ea, facandu-i placere sa o sacaie:-De fapt, chiar ai un metru nouazeci?- Ti-am spus.- Si totusi, nu dai senzatia asta! Pari mai normala, ca sa zic asa.Il privi, ca intotdeauna cand facea astfel de remarci, amuzata.- Bietul meu Andy! Totul e relativ. In tara mea, ai parea un tip de inaltime medie.Venea din Burundi. De mai multe ori ii aratase pe harta locul de unde-si tragea seva. Un loc mic, inghesuit de mai multe tari: Kenya, Congo, Uganda si Tanzania. Acolo, intrun oras numit Bujumbura, vazuse prima oara lumina zilei.Adevaratul ei nume era Kribondo. Printesa Kribondo. Ii povestise ca numele de Gia il daduse un croitor italian. Era manechin-vedeta la Roma si avea contracte cu toate casele de moda si nu numai. Faima i se intindea pana-n New York sau Tokyo si toti o plateau cu sume fabuloase, indiferent ca erau sedinte foto ori defilari pe podium. Pe tocuri arata extraterestru, netrecand niciodata nebagata in seama. Cu totii, prieteni sau dusmani, simteau ca nu era o aparitie obisnuita, ca nu se incadra in niciunul dintre canoanele estetice cunoscute: reprezenta un alt gen.Andy ii privi coapsa lunga, fara sfarsit aproape, si-si lasa mana sa se mai bucure de atingerea lor. Avea muschii tari, dar senzuali. Era mandru ca o astfel de femeie il alesese pe el. Si nu ca nu ar fi fost obisnuit cu femeile frumoase! Banii si cadourile cu care il coplesea ii gadilau placut orgoliul masculin, iar ea i le oferea cu naturaletea unei adevarate regine care-si rasfata sclavul favorit pentru serviciile de calitate.Nu ar fi avut nevoie neaparata de acele stimulente - profesiunea lui nedeclarata ii acoperea cu suficienta nevoile stilului de viata - insa acum isi simtea apreciate la adevarata lor valoare, de o persoana cu adevarat competenta, calitatile de macho. Toata relatia lor se derula fara constrangeri ori obligatii, fara pareri de rau ori vaicareli, totul de comun acord si fara obisnuitele conveniente sociale.Ea ii dadu mana de pe coapsa si-i spuse: - Sorry, nu mai e timp! La cinci am o intalnire.- Cu ciudatul ala de bancher?- Daca vrei sa-i spui asa, da, cu el.Chicoti, apoi continua:- Stii, cred ca el stie mai bine ca mine geometria sfarcurilor sanilor mei. Cand suntem in picioare, unul langa celalalt, goi, ochelarii lui sunt exact la inaltimea lor.- Si cand esti in pat?- In pat toate diferentele dispar. Sa nu ma-ntrebi cine a spus-o, insa sunt al naibii de sigura ca citez pe cineva destept!-Lasa-l sa te mai astepte! Perpeleste-l un pic!- Hans e un maniac al punctualitatii. Si apoi, cred ca si mie-mi place sa nu ma las asteptata. N-as mai fi o partenera credibila.Mai intinse o data mana spre ea, rascolit de imaginea sanilor care se miscau lasciv, ca niste bucati de lava fierbinte.- Doar un minut mai stai!Era strigator la cer! El, cel adulat de femei, sa fie atat de prins dupa una din ele!Gia il privi ganditoare.-Vrei sa-ti dovedesti ceva? Fii linistit! Pentru un alb, esti OK.- M-ai fi dorit negru?- Nu culoarea conteaza, Andy- Dar?- Repet, culoarea n-are nicio importanta. Diferenta o face altceva. Stilul, fantezia, bucuria pe care o ai, altruismul, o anumita francheteSi, da! Si ce ai in pantaloni, pana la urma! Dar nu in primul rand! Si ar trebui sa stii lucrurile astea, fiindca ceva-ceva din ele posezi si tu. Cand am vorbit despre culoare, trebuia sa stii ca nu m-am referit la marimea sculei tale. Cand voi avea mai mult timp iti voi explica ce-am vrut sa spun cu asta.Simti iar cum se strecura in el umbra indoielii. Orgoliul sau masculin nu-si gasea deloc locul in relatia cu Gia. De fiecare data cand terminau partidele de sex, ii cauta privirea, pentru a-i putea detecta in ochi multumirea. Stia ca ochii te dadeau de gol cel mai usor. Dupa ce facusera dragoste in prima lor noapte, dupa opt ore de placere extenuanta, asteptase un comentariu apreciativ din partea ei. Vazand ca nu spunea nimic, isi calcase pe inima si, lucru pe care nu-l mai facuse niciodata pana atunci, o intrebase: ,,-Ti-a placut?,,- Mda, a fost bine.,,- Adica n-a fost prea catrastrofal ?! izbucnise el. Era secatuit de puteri. Ce fel de femeie posedase? O auzise urland de placere, totusi, de atatea ori! Ea daduse insa misterios din cap si spusese replica pe care avea sa o repete ori de cate ori ii punea el acea intrebare:,,- Pentru un alb, esti in regula. Era sigur ca se juca cu el. Nicio femeie normala n-ar fi putut sa reziste la tratatia din noaptea aceea fara a fi nevoita apoi sa-si injecteze in vene o tona de intaritoare! Cum el era extenuat, in asteptarea multumirilor, trecuse rapid in lumea viselor. A doua zi dimineata, Gia ii daruise un ceas de aur scump. Nici dupa atata timp impreuna, nu intelegea de ce ea dadea cu atata nepasare cadouri si bani, toate primite de la cei cativa amanti bogati, pe care-i avea imprastiati pe tot globul. Cu totii o copleseau cu averi, doar pentru a avea privilegiul de a se bucura de corpul ei fabulos. Printesa Kribondo nu pastra insa nimic pentru ea. De multe ori cautase sa desluseasca itele incalcite ale relatiei lor dar nu reusise niciodata sa patrunda in desisul incalcit al gandurilor ei, asa ca abandonase tot de atatea ori ideea.Se resemna si, ridicandu-se la marginea patului, incepu sa se imbrace incet. Abia acum observa galagia pe care o facea unul din cei doi papagali din colivie.- Iti plac pasarile? o intreba. - Mi-au fost daruite. Tie iti plac?Andy Poggi se ridica, intinzandu-si corpul atletic, fara un gram de grasime pe el. De cand nu mai juca fotbal, aproape singura lui hrana era alcoolul. Fara sa exagereze insa, fara sa fie vreo data beat.- Le ador, raspunse intr-o doara, cu intarziere.Se indrepta incet inspre colivie, deschise portita, baga mana inauntru si, cu grija de a nu-i confunda, il alese pe cel galagios. Il lua in causul palmelor. Papagalul incepu a se zbate si-l ciupi, fara ca Andy sa dea vre-un semn de durere. Se intoarse catre Gia si-o invalui intr-un zambet.- Unele pasari insa, aproape ca ma inebunesc, spuse.Apoi, dintro singura muscatura, cu o precizie de ghilotina, reteza capul pasarii.7.Secretara se trase un pic din cadrul usii pentru a-i face loc noului venit. Acesta intra in biroul lui Hans Wolf care se ridica in intampinare, facandu-se a nu observa mana intinsa a acestuia, gasindu-si de lucru cu un presse-papier si multumindu-se a da doar scurt din cap. Ii arata unul dintre fotoliile din camera si, dupa ce oaspetele se aseza, oarecum stingher, pe marginea lui, se intoarse la adapostul biroului sau urias, insa de o austeritate absolut surprinzatoare. De altfel, intreaga incapere era in acelasi ton sobru, ascetic chiar, putin neasteptat pentru centrul de comanda al uneia dintre cele mai puternice banci din Elvetia.Hans lua cartea de vizita lasata de secretara pe marginea biroului si citi pentru a doua oara:,, Andre Levain,administrator de societati.Levain tusi usor, putin incurcat si nestiind prea bine cum sa inceapa. Avea in jur de saizeci de ani, pe care nu-i arata, un aer elegant, parul bogat, putin grizonat. O fata placuta si, probabil, lucrata intens de cosmeticieni.Bancherul ii facu un gest discret, apoi isi incrucisa pe masa miinile grasulii, albe, ingrijite si ele ca fata celuilalt, si astepta. Stia ca il intimida putin, insa nu prea ii pasa.- Multumesc pentru intrevedere, incepu Levain. Probabil ca ar fi trebuit sa programez aceasta vizita mai din timp, insa afaceri presante si, oarecum delicate, m-au facut sa ma grabesc. Oricum, inca o data, va cer scuze pentru modul mai putin conventional prin care v-am contactat!Trase involuntar de dunga pantalonilor si-si trecu nervos degetele prin par si continua, mai nesigur ca pana atunci:- Iataam aici niste valori pe care as dori sa le asigur la banca dumneavoastra!Impinse mai in fata valiza galbena pe care o tinea in brate, simtind cum i se preling de pe frunte broboane de transpiratie.Ochii miopi ai lui Wolf continuau sa-l fixeze, lentilele pline de dioptrii amplificandu-i cautatura severa.Nestiind ce sa mai spuna, Levain isi continua foiala, intrebandu-se ce naiba era cu omul din fata lui. Roti ochii prin incapere si realiza si el lipsa de opulenta si bogatie a interiorului. Pentru cel care era considerat sfantul sfintilor, seful celei mai puternice dar si mai discrete banci din tara cantoanelor, modul in care alegea cum sa munceasca era putin curios pentru francez, fire mult mai hedonista. Peretii etalau o tapiserie gri, mocheta era bej, iar ferestrele dezvaluiau privelistea banala a acoperisurilor caselor din Stampfenbachstrasse.- In valiza sunt opt milioane de franci francezi.Cum sfinxul nu scotea in continuare nicio vorba, simti nevoia sa precizeze:- Un milion sapte sute de mii de dolari.Abia acum Hans dadu incet din cap, in semn ca intelesese.- Este rodul eforturilor mele de multi ani si i-as vrea in siguranta! Nu stii niciodata ce se poate intampla si atunciN-as prea vrea sa se aleaga praful de ei, prin tot felul de procese ce-ar putea sa apara.Celalalt aproba, apoi catadicsi sa spuna:- Sunteti administrator de societati, precum scrie pe cartea de vizita, nu?- Exact. Daca-mi permiteti sa va lamuresc!... Scoase dintr-un portofel scump mai multe acte si, scuzandu-se, continua:- Greseala mea! Trebuia sa incep cu asta.Wolf lua actele si incepu sa le examineze atent. Apoi spuse:- Am inteles scopul vizitei dumneavoastra si intentia ma onoreaza. Ma intreb insa de ce ati ales tocmai banca aceasta?- De ce?!Levain era aproape perplex. Se putea oare trata cu atata indiferenta demersul sau? Putea fi privit oare cu atata neincredere un om care aducea opt milioane. Cu o ora inainte se considera un om bogat, fericit si foarte norocos. Conform contractului, traficantul il astepta intr-un bar de pe Wasserwerkstrasse. El urma sa ii dea, conform intelegerii, 2% din suma transportata, adica o suta saizeci de mii de franci. Era pretul riscurilor la care calalalt se expusese aducandu-i valiza, pe rute numai de el stiute. Din acel moment, trebuia doar sa aiba grija de ei, punandu-i la loc sigur.Iar acum, dupa ce izbandise si se astepta sa fie tratat cu toata curtoazitatea cuvenita unuia care baga intr-o banca opt milioane de franci, i se infatisa acest domn, cu un comportament profund antipatic, care-l perpelea cu aerele sale superioare si cu intrebari pe care nu le dorea. De parca ar fi detinut singura banca din Elvetia. Pentru o clipa fu tentat sa ia valiza si sa plece. Nu facu insa aceasta miscare si, stapanindu-se, continua pe un ton politicos:- Un prieten parizian mi-a vorbit de dumneavoastra.Hans clipi intrebator.- Domnul Blanc v-a recomandat.- Il cunosc pe domnul despre care vorbiti si-i multumesc pentru aprecieri! In cazul acesta, trebuie sa stiu ce intentionati sa faceti cu banii? Deschideti un cont, cumparati devize, investiti la bursa?- Doresc sa las aceasta suma pe o perioada de sase luni.- Un depozit la termen.- Da. Care ar fi dobanda pe care o practicati in astfel de situatii?Wolf apasa pe butonul interfonului si purta o discutie scurta cu unul dintre angajati.- 4 %, ii dadu raspunsul dorit, dupa ce termina de vorbit. - Doar atat?Levain era dezamagit. Mizase in calculele sale pe un alt procent.- Este mai putin decat speram, continua sa-si afisaze nemultumirea.- Poate doriti sa convertiti suma in alte devize- Ca de exemplu?..- Dolari, lire sterline, marci- Si ce-ar schimba asta?- Este o chestie de previzionare. Teoria spune ca este mai bine sa se investeasca intr-o moneda cu o dobanda mica, dar cu crestere constanta, decat intr-una cu o dobanda mare insa cu fluctuatii. E o situatie de gestionare corecta a riscului.- Sunt nehotaratCe ati face in locul meu?- Imi pare rau, nu sunt in postura aceasta. Ma aflu la acest birou ca sa va plasez capitalul conform indicatiilor pe care le dispuneti. Pentru consiliere de plasament trebuie sa mergeti la alte institutii, care au acest profil, sunt platite pentru a da prognoze optime dupa caz si-si asuma si riscurile lor.Levain se hotara brusc:- Bine. M-am decis. As dori un cont cu cifru.- Va mai avea si altcineva acces la el?Cum celalalt parea a nu intelege, Hans continua:- Banuiesc ca nu doriti sa donati banii bancii noastre. Cu totii suntem muritori si, daca acceptati lucrul acesta, trebuie sa priviti in perspectiva! Intr-o afacere de genul asta, moartea trebuie privita ca o ipoteza de la care pornesc toate planurile de viitor. Cu alte cuvinte, cui ar trebui sa inapoiem banii in cazul decesului dumneavoastra?- Sunt insurat- Deci sotiei. Care ii este numele?Kloppe lua o hartie pregatindu-se a nota.-Nu cred ca va fi eaBancherul ridica mirat din sprancene.- Copiii? intreba cu voce joasa, intelegatoare.- Nu am.- Atunci?- Fina mea.- Numele?- Jeanne Gyvency.- Adresa?- Rue Papillon, nr.8.- Varsta?Levain capata brusc aerul unui om vinovat si-i dicta:- Nascuta pe 27 decembrie,1953.- Numele firmei unde lucreaza?- Este secretara mea.Wolf avu brusc un aer dezaprobator. Se uita mai atent la cel din fata lui si continua:- Va trebui sa deschideti un cont comun, la care sa aveti amandoi acces.- Comun?- Exact. Va avea aceleasi drepturi asupra lui ca si dumneavoastra.- Dar daca- Spuneti.- Daca inteleg bine, persoana de care vorbim va putea sa retraga bani din cont oricand, chiar fara acordul meu, nu?- In cazul asta, da.-Dar daca ne vom certa?- Sa inteleg ca nu aveti incredere deplina in ea?- Cand e vorba de opt milioane e greu sa pronunti cuvantul incredere.Wolf se ridica brusc in picioare, ca un om care luase o hotarare definitive si spuse:- Imi pare rau, nu cred ca am cum sa va ajut!Ca sa dea mai multa greutate vorbelor, rupse hartia pe care notase pana atunci.- Cum? intreba celalalt, mai mult decat surprins.- Nu sunt genul de afaceri pe care eu si asociatii mei le agreem. Sunt insa sigur ca veti gasi printre confratii mei de breasla, unii care va vor putea ajuta!- Dar cum puteti refuza opt milioane?- Imi pare rau! O afacere la care dorim sa marsam are mai multe elemente. Nu doar banii. Buna ziua!Levain se ridica din fotoliu si, usor buimac de intorsatura luata de lucruri, iesi cu pasi mici din biroul neprimitor pentru el.Imediat dupa plecarea francezului, Hans se duse la fereastra si privi in zare, usor ingandurat. Il indispusese intalnirea. Era felul de afaceri care-l enerva cel mai mult, in primul rand prin volatilitatea elementelor care le compuneau, apoi prin imoralitatea lor. Se ferea de tipi de genul acesta, cu iubitele lor tinere, care aduceau numai necazuri in final. I se parea nedemn pentru institutia pe care o conducea, cu o adevarata religiozitate, sa se compromita in vreun fel. Hans, si nu era singurul printre confratii sai elvetieni care gandeau asa, avea un adevarat cult pentru ban si pentru sistemul de administrare a acestuia. Simtea ca era , asemenea Papei, un reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant, cu misiunea de a avea grija ca BANUL sa nu intre in derizoriu. Credea ca nu oricine era indreptatit a-l administra, a-l pretui, numara, aseza in teancuri, a-l investi apoi cu pricepere si, in final, a-l primi inapoi, inmultit si incarcat cu povesti si istorii de prin locurile pe unde fusese. Era dezaprobator fata de ideea vehiculata de multi cum ca Elvetia trebuia sa fie casa de bani a lumii, paradisul fiscal al escrocilor, depozitara averilor celor ce doreau a da lovituri de stat. Stia ca tara sa era garantul cel mai de incredere al finantelor mondiale. Dar stia si ca, din pacate, cu tot sistemul aproape de perfectiune, mai avusesera loc si scapari. Il deranja inca procesele neincheiate nici pana azi cu evreii vanati de Hitler, care-si asigurasera la ei banii iar acum tot felul de rude incercau sa-i recupereze, devenind subiecte ale proceselor de litigiu din tribunalele dintr-o gramada de tari. De asemenea, afacerea Trujillio, cand disparitia celor cinci sute de milioane de dolari, in aur si devize, pe care fii dictatorului le transferasera aici, se transformase intr-o contrapublicitate pe care nu o putea inghiti. Guvernul dominican incerca prin toate mijloacele sa le recupereze, macar partial. Chiar daca aceste scandaluri patau imaginea bancilor elvetiene, ele evidentiau, paradoxal, o calitate care se nastea tocmai din obiectul litigiilor: DISCRETIA. Primul cuvant care se afla tiparit pe cartea de vizita a tuturor bancherilor elvetieni.Se intoarse catre unul dintre peretii biroului, unde o rama din lemn inchis la culoare incadra un text scris indeajuns de mare ca sa-l citeasca aproape oricine. Se deplasa langa el si-l citi din memorie, cu ochii inchisi:,,Art. 47 al Legii federale a bancilor si caselor de economii: Acel care, in calitatea sa de membru al unui organ, de functionar, mandatar, de lichidator sau de comisar al bancii, de observator al Comisiei bancare, ca si in aceea de membru al unui organ sau de functionar al unei institutii de revizie admisa, destainuie un secret incredintat lui sau despre care a aflat datoriei muncii lui sau functiei detinute, precum si daca el va indruma pe altul sa violeze sacretul professional vor fi pedepsiti cu inchisoare sau amenda. Violarea secretului se pedepseste chiar daca sarcina sau functia au luat sfarsit sau chiar cand detinatorul secretului nu-si mai exercita profesiunea.Ofta. Din nefericire morala legii nu se potrivea mereu cu cea a banului. Nu puteai sti niciodata de unde proveneau ei, cat sange si suferinta generasera, cate asteptari si cate tragedii lasasera in urma. Tocmai de aceea, Hans, un bun protestant s-ar fi putut spune, finanta cu larghete toate cele cinci confesiuni ale Bisericii congregationiste: baptisti, reformati, metodisti, luterani, prezbiterieni, cu totii beneficiau de punga cu baierile larg deschise ale lui Hans. Nu se dadea in laturi sa se implice activ si in viata religioasa, luand cuvantul deseori in cadrul adunarilor prezbiterienilor, congregatie din care facea parte, comentand anumite texte privind cartile de capatai ale religiei crestine, texte familiare pentru el, dupa care se ghida si in cea mai mare parte a vietii de zi cu zi.De partea cealalta a miezului noptii, ca sa spunem asa, existau si mici compensatii, mai putin vizibile, pe care si le facea singur si care, dat fiind caracterul lor nu tocmai pozitiv, echilibrau balanta, facand din Hans un om normal, supus, ca toti ceilalti, si micilor greseli. Spun mici deoarece el se ghida in viata, poate pentru a-si linisti un pic constiinta, pe principiul lui Paracelsius, potrivit caruia nu otrava omora ci doar cantitatea luata. Acestea fiind spuse, isi permitea o tigara pe zi-doar una singura, Punch Culebros, de la Davidoff-, nu se ridica niciodata satul de la masa, mancand totusi regeste, si, din cand in cand, acorda si celelalt fel de hrana trupului, cea sexuala, pe care Hilda, sotia sa, nu i-o mai putea oferi. Descoperise ca banul iti putea da si frumusete, si virilitate, si sarm, si usurinta in exprimare. Dar, daca o gramada dintre lucrurile pe care si le-ar fi dorit daruite de Cel de Sus la nastere nu-i fusesera date , in schimb, se putea lauda ca i se daruise o dantura de exceptie, pentru care facuse o adevarata pasiune, si pe care o ingrijea ca un maniac. Nu lasa niciodata o periuta de dinti sa se obisnuiasca cu dantura lui- avea acasa sute de seturi, de toate culorile si formele, cu perii din toate animalele si in toate formele geometrice posibile. Hans isi ingrijea dantura cu dragoste si gelozie, constient ca, in afara creierului care-I mergea brici, aceasta era printre putinele lucruri cu care fusese inzestrat. Si ca sa incheiem discutia despre dantura bancherului, trebuie spus ca insusi reputatul profesor Sthal, celebrul stomatolog, investiga de doua ori pe saptamana starea natiunii din cavitatea bucala a bancherului. La cei cincizeci si doi de ani ai sai, Hans, fara sa fie un epicurean, se bucura insa, cu intelepciunea conferita de ani, de fiecare zi pe care o traia. Timpul era singura variabila din ecuatia vietii pe care o traia si, fiindca stia ca nu-l putea cumpara, si nici macar estima cat ii fusese dat spre folosinta, nu mai filozofa punandu-si intrebari desarte asupra sensului lumii, ci lua viata asa cum i se oferea, cautand doar sa corecteze scenariul karmic cu bani, acolo unde Regizorul Suprem i-o permitea.Se aseza la birou si ii cazura ochii pe o notita pe care o facuse cu ceva timp in urma si care-i aminti de intalnirea care o nascuse. Venise unul dintre clientii sai americani si-l facuse sa tresara, la modul propriu, - lucru care nu i se mai intamplase demult prin suma pronuntata. Stia ca in spatele figurii de om onorabil se ascundea un cap al Sindicatului nord-american. Facuse unele verificari atunci cand il intalnise pentru prima oara la el, acum opt ani. Atunci, oamenii lui de la filiala din New York a Trade Zurich Bank facusera obisnuita verificare, poate putin mai amanuntita acum, pe care o efectuau la preluarea oricarui client nou, si-i dadusera informatiile cu privire la activitatile mai putin ortodoxe ale clientului, un anume Nino Conti. Wolf a adapostit informatiile la loc sigur, in baza de date a bancii, si s-a comportat mai apoi de parca ar fi discutat cu Papa insusi.Acum, Nino revenise si reusise sa-l surprinda din nou. Retrai cu emotie scena care se petrecuse in acel birou:,,- Ce poate sa faca banca pentru dumneavoastra? intrebase el, indata ce oaspetii sai se facusera comozi pe scaune.- Doresc un cont cu cifru! raspunsese Nino.- Stiti ca mai aveti unul, bine-nteles. - Stiu. Doresc insa unul nou.- Perfect, raspunsese Wolf, pregatindu-se sa asculte ce avea sa urmeze.- In scurt timp veti primi un virament de la o sucursala a dumneavoastra din Nassau, in valoare de doua miliarde de dolari, rostise Conti pe un ton scazut.Wolf clipise scurt, spunandu-si ca trebuia sa fie de vina auzul sau, cu toate ca stia ca nu avea probleme de genul asta. Se gandise sa-l intrebe mai explicit despre ce suma era vorba insa se oprise in ultima clipa, evitand greseala uriasa pe care-ar fi facut-o. Era de neiertat ca clientul sa poata vedea pe fata ta emotie. Ar fi discutat dupa asta complet dezarmat, ca un parlit de sef de agentie din nu stiu ce oras anonim. Totusi, doua miliarde era o suma chiar si pentru el, ca dovada greseala pe care fusese cat pe-aci s-o faca. Nu te intalneai in fiecare zi cu o astfel de depunere!Conti a continuat calm, nelasand sa se vada daca observase emotiile celuilalt.- Doresc ca fondul sa produca, cat timp dureaza sederea lui.- Bine-nteles, acceptase imediat Wolf.- Despre ce dobanda vorbim? se interesase, aparent indiferent, italianul.- Variabila, in functie de cat timp vor sta banii la noi. - Cel putin douazeci si patru de ore si cel mult patruzeci si opt, raspunsese Conti, dupa cateva secunde de gandire. - Sase la suta? oferta bancherul.- Sapte.- Stitidobanda la zi este- Nu ma intereseaza! i-o retezase italianul. Vreau sapte la suta.Dura doua secunde, apoi Wolf isi auzise glasul:- De acord. Ce doriti sa facem apoi cu banii?- Ii veti transfera in Panama, la Chemical Inter Trust. Avem amandoi imputernicire.Wolf privise atunci catre cel de-al doilea barbat, cel pe care Nino Conti il prezentase ca fiind Joe Foley. Ii cunostea foarte bine reputatia si, de altfel, nu se mira ca italianul venise insotit de un expert in domeniu. Se mirase insa cand vazuse aspectul avocatului, atat de insignificant, in contradictie cu imaginea proiectata in mintea lui despre cum ar fi trebuit sa arate omul care avea o atat de respectata carte de vizita. Se gandise apoi ca nici el nu arata pe masura puterii sale financiare si concluzionase, placut si linistitor pentru vanitatea lui, ca omul trebuia judecat dupa faptele sale si nu dupa felul cum arata.- Doriti un nume de cod, domnule Conti? intrebase, intr-o doara, Hans.- M-am consultat cu domnul Foley si, da, doresc!- Care este acesta?- WHITE, rostise incet Nino Conti.,,Ca banii care vor rezulta in urma acestei tranzactii, nu se putuse opri sa nu gandeasca Hans.- Bine. As dori un specimen de semnatura! Pentru WHITE, desigur.- De ce? Va vom telefona doar!- Stiti, canoanela bancii, se scuza bancherul, si le intinsese o foaie de hartie si un stilou, aproape obligandu-i sa o faca.- Aveti un cifru sau o sa vi-l dam noi?, continuase Hans.- L-am ales deja la Nassau, raspunsese Nino. 567841- Perfect.- Inca ceva! Veti vira dobanda rezultata din depunerea noastra, intr-un cont aparte.- Cum doriti.- Intelegeti, desigur, ca dorim sa ne acoperim cheltuielile facute. Care este procentul pentru serviciul pe care ni-l faceti?- 0,125% din suma.- Binisor, rasese Guido. Uite o meserie pe care e bine sa o ai in vedere atunci cand pornesti in viata!- Dac-ar fi atat de simplu, replicase Wolf. Ca peste tot unde performezi, iti trebuie ceva cu dedicatie si de la Cel de Sus. Nu trebuie decat sa ne uitam la cei prezenti in aceasta incapere si imi veti da dreptate.Conti rasese.-OK! Va voi telefona probabil maine.- Voi astepta telefonul. Se ridicase in picioare, vazand ca si oaspetii sai o facusera mai inainte, si continuase:- Va doresc un sejur placut in Elvetia! Sunt sigur ca va veti simti minunat la noi!- Doar in ce ma priveste, raspunsese Nino, cu o expresie de satisfactie pe fata, rezultat al afacerii incheiate. Foley va trebui sa plece imediat. Oricum, multumim!Se ridicase in picioare si-l salutase in cel mai pur stil italian, cuprinzandu-l cu bratele intro imbratisare neasteptata. Gestul l-a luat total pe nepregatite pe bancher, care se pregatea doar sa intinda mana pentru un salut formal. Ramasese usor tulburat de aceasta ciocnire a doua lumi fundamental diferite: filonul calvinist, rece si prudent versus demonstratia atat de calduroasa si expansiva a unui sange latin.Imediat dupa plecarea celor doi, daduse telefon imediat lui Eugene Schmeelbing, unul dintre oamenii din umbra ai finantelor mondiale, omul care conducea Banca bancherilor. Situata in Schaan, intr-o cladire anonima de patru etaje, care nu avea nici macar firma, banca manipula sute de milioane zilnic. Cunoscuta de cei din lumea financiara si de guverne, institutia lucra numai cu sume cu multe zerouri, cele mai mari tari apeland, nu o data , la serviciile ei: finantari de deficite, achitari de datorii scadente, sange financiar pentru vre-un razboi civil ori revolutie, bani pentru un mic ,,Plan Marshall, totul avea rezolvare aici, daca stiai cum sa intri in legatura si aduceai si garantii de solvabilitate. Banca era piatra turnanta pentru capitalurile rulate printr-o multime de banci situate in paradisurile fiscale, curatate, prin calatoria lor sinuoasa, de toate impuritarile care le-ar fi facut periculoase. La Schaan, Homer plasase pe un cont ,,zi de zi fondurile incredintate de Nino Conti. Asta insemna ca Trade Zurich Bank tinea la dispozitia lor un capital de doua miliarde de dolari, dupa cum ii comunicase lui Schmeelbing, rolul acestuia fiind acela de a-l face sa produca cu o dobanda superioara celei pe care bancherul o acordase italianului. Refacand calculele in minte, acordase 7% contului WHITE, ceea ce insemna o dobanda de acordat de 383.561 dolari pe zi. Acelasi cont, plasat cu dobanda superioara la Banca bancherilor, ii aducea o suma de 493.150 dolari. Scazand suma italianului, ii reiesea un profit net bunicel, in valoare de 100.588 de dolari. La care se adauga dobanda oficiala a bancii, de 0,125%. Rezultau doua milioane si jumatate de dolari pentru o zi de munca. Mai mult, suma avea toate sansele de a se dubla judecand ca cei doi, care trebuiau sa sune in ajun, nu dadusera nici-un semn de viata. Si astfel, ziua ce era aproape pe sfarsite, promitea sa fie la fel de rodnica ca cea care trecuse. ,,De mi i-ar lasa in pastrare inca o saptamana, implora in gand bancherul, ridicand timid ochii spre cer, rusinat parca de gandurile lui.- Spune repede cine este! Sunt sigura ca nu te gandeai la mine ori la mama!Tresari ca un om prins cu mata-n sac. In timp ce desfacea usor degetele care se mulasera pe ochii lui, netinand seama de ochelari, Wolf isi dojeni usor fiica cea draga, lumina ochilor lui, fiinta pentru care putea fi sclav gandindu-se ca i se facea o favoare.- Tipic pentru tine, ii spuse.- Hai, nu te mai bosumfla! Sau chiar asa era? Sa stii ca-i raportez mamei!Facu o piruieta de vals in fata lui, iar rochia ecosez ii dezvalui parti ale trupului care o faceau sa fie atat de admirata de tinerii din oras. Hans o privi cu dragoste si se intreba , pentru a nu stiu cata oara, cum putuse rezulta o fiinta atat de minunata din el si Hilda, atat de deosebiti ca infatisare de Carla. Fusese o vreme cand, negasind raspunsul, pusese in cumpana insasi calitatea lui de tata. Se linistise insa rapid si se consolase cu gandul ca Domnul ii facuse un cadou, ca o compensatie pentru graba pe care o avusese atunci cand ii zamislise pe ei. Carla avea un corp dumnezeiesc, iesit parca de pe mana lui Fidias, niste ochi violeti, cercetatori, plini de inteligenta, un par bogat, roscat, care-i cadea pe umeri ca niste flacari vii. Atragea atentia asupra ei oriunde s-ar fi aflat! Cum nu-i putea refuza nimic, nu se putuse opune nici casatoriei cu tanarul pe care si-l alesese, fiul unui casier al bancii lor din Zurich. Hans inghitise cu greu acest lucru, numai imaginea cu cei doi cuscri, la aceeasi masa in sala de fastivitati, producandu-i cosmaruri. El dansand cu Utte Hainz, mama logodnicului, sau discutand probleme financiare cu Joseph Hainz, tatal, erau imagini care-i dadeau frisoane. Nu il interesa parerea celorlalti din cercul lui, fiind prea potent pentru a-i pasa, in schimb, lucrul care-l rodea intr-adevar era ca ea, Carla, nu facea un lucru pe masura ei, ca era pe cale sa faca o greseala. Era convins ca totul se petrecea din cauza spiritului ei de fronda, din dorinta de a fi altfel, de a-i arata lui, ca o provocare, ca isi organiza viata dincolo de canoanele societatii in care traiau, ca putea fi rebela, excentrica chiar, dupa parerea lui, si nimic sa nu-i stea in cale.- De unde vii? o intreba, asezandu-se impreuna cu ea pe canapea.- Il obisnuiesc pe Kurt cu banii.- I-ai aratat tezaurul bancii?- Doar o parte mica. Mai precis, cea zburatoare.- Avem si asa ceva?Hans isi scoase ochelarii si-i sterse cu grija. I se abureau aproape de fiecare data cand se intalnea cu Carla.- Cum sa nu! Intreaba-i pe taranoii din Chiavenna. Sa-i fi vazut ce figuri aveau!- Ce le-ai facut?- I-am bombardat de la inaltime cu bilete de banca!- O, Doamne! Sigur n-a fost sugestia lui Kurt!- Tata, trebuie sa se obisnuiasca cu banul! Nu pot sa-i scot din cap ideile aiuritoare pe care le are despre bani dacat daca-i aplic lectii de genul asta!Hans zambi fara sa vrea.- Ma astept sa ai mult de lucru, sa stii! Cati bani ai risipit?- Nu lua figura asta care ma face sa ma simt vinovata! Avem bani, si daca nu stim sa-i folosim ca sa ne mai si distram putin, atunci la bun?8.Marco Cosca era un artist. Constient de valoarea pe care-o avea, isi permitea sa spuna, de obicei , cand era inconjurat de catre personae mai importante, ca ramasese ultimul cizmar adevarat in viata, asta in contextul in care putini oameni mai stiau si pretuiau produsele manufacturiate, cand domeniul era inlocuit brutal de marile companii de incaltaminte, cu liniile lor de fabricatie ultra tehnologizate, dar fara amprenta umana si imaginatie. Ii parea rau ca tatal sau nu mai traia pentru a apuca sa-i vada faima la care dusese numele Cosca. Batranul insistase sa se perfectioneze, sa munceasca pana dincolo de limite si-l ridicase sa-nfrunte viata ori de cate ori fusese gata sa renunte. Era o prezenta obisnuita in cercurile oamenilor de afaceri, ale starurilor de cinema sau ale oamenilor politici. Piesele sale de incaltaminte, cu preturi care variau intre cinci sute si o mie de dolari, -unele chiar mai mult- erau cerute si asteptate cu aviditate de cei care aveau norocul de a fi purtatori obisnuiti ai marcii Cosca. Succesul afacerii fusese dat nu numai de talentul si priceperea cu care reusea sa faca acei pantofi ci, in principal, de filozofia care-i anima toate actiunile desfasurate in atelierul sau. Conform ei, piciorul indurase prea multe secole de umilinta, venind momentul, acum, de a-i oferi aceeasi grija ca si mainii. ,,Manusile lui pentru picioare, cum isi numea creatiile, confereau o linie eleganta si fina, plus un confort de care aceasta parte a corpului fusese vaduvita de foarte multe ori.Magazinul sau de pe Sixth Avenue, asemenea unui club exclusivist, era frecventat de persoane care se considerau privilegiate ca ii trec pragul, constiente ca accesul inauntru era dat doar de valoarea pe care o aveau in societate. Se considera un lucru vulgar discutia privind pretul pantofului achizitionat si poate tocmai de aceea, nu i se intamplase niciodata sa ramana cu vre-un cec neonorat.In acea zi intra in atelier si-i vazu pe Petro si Vincenzo, doi dintre ucenicii sai, luand mulaje la doua cliente noi, care se pare ca venisera impreuna. Atelierul nu era foarte mare, in el lucrand vre-o zece ucenici, toti baieti tineri, muncitori si talentati, care-i aduceau aminte de el, cand era de varsta lor. Spera ca unul sau doi dintre ei sa-i duca mai departe maiestria. Ar fi fost tot ce si-ar mai fi dorit de la viata.Privi, ca de fiecare data cand intra in atelier, etajerele de pe pereti, unde erau aliniate tiparele perfecte, la care aveau dreptul clientii dupa primele doua comenzi de pantofi. Le cunostea numele stapanilor doar privindu-le. Nu-i trebuia prea mult timp pentu a spune pe de rost povestea fiecarei perechi. Daca maine ar fi orbit brusc, ar fi putut sa reproduca la nesfarsit acele adevarate opera de arta, cum le considera el, cu o aroganta bine retinuta.- Vezi ca picioarele lui Sinatra se cred in concert! ii atrase atentia celui mai apropiat dintre ucenici, asupra unui tipar aliniat gresit.Tanarul sa uita mirat si putin incurcat, nestiind prea bine ce sa faca. Dintr-un colt mai indepartat se desprinse un altul care, amuzat de observatia maestrului, se duse tinta la tiparele cu pricina si le alinie cu mai multa grija.- Bravo, Giovani! Mister Sinatra s-ar putea supara daca l-am neglija, nu credeti?Il privi cu mandrie si cu admiratie ascunsa, nevrand sa-si tradeze sentimentele. Ucenicul promitea sa-i paseasca pe urme, dar nu dorea sa-l copleseasca cu laudele. Era de parere ca acestea nu erau bune nici macar in doze mici.Cineva baga capul pe usa biroului, cand nici nu apucase sa se aseze macar pe scaun, si anunta:- Signore Coscava cauta doi domni...Doresc sa va vorbeasca.Iesi din atelier si intra inapoi in magazin. Dintr-o privire isi dadu seama cine il astepta: erau doi politisti. I se confirma imediat banuiala cand unul dintre barbati ii arata discret legitimatia de politist, spunandu-i:- Domnule Cosca, am dori sa ne ajutati intr-o problema!- Daca pot, bine-nteles! se grabi sa accepte italianul. Nu-i convenea sa-i aiba prea mult in preajma lui, prezenta lor viciindu-i mediul de afaceri.Unul dintre politisti scoase dintr-o plasa un pachet si, cu miscari lente, i-l dezveli in fata.- Recunoasteti acest pantof ? il intreba, privindu-l atent.- Cum sa nu! E al prietenului meu, Nino Conti!Cand rosti cuvintele,,prietenul meu, o facu ca si cum ar fi vrut sa sublinieze ca nimic nu i se putea intampla cat timp isi alatura atat de familiar numele sau de cel al mafiotului.- Sunteti sigur? se asigura politistul ca primise raspunsul corect.- I l-am executat acum cateva saptamani. E un model special, putin revolutionar as putea spune, fara sa fiu prea laudaros. Are niste imbunatatiri in tehnica da constructie a toculuiCei doi politisti schimbara intre ei niste priviri mai ciudate, iar celalalt, care tacuse pana atunci, ii curma brusc logoreea:- E o problema mai delicate, asa ca insistam sa fiti foarte atent! Sunteti sigur ca acest pantof apartine lui Nino Conti ?- Am in atelier doua mii sase sute de mulaje, se fali cizmarul. O mie trei sute de picior drept, si tot pe-atatea de cel stang. Va pot spune cu exactitate ale cui sunt toate.- OK, accepta raspunsul politistul care pusese primul intrebarea. Deocamdata, va multumim pentru informatii!- Probabil ca vom mai vorbi, conchise si celalalt.- Dar ce cauta pantoful lui Nino Conti la dumneavoastra?Intrebarea ramase fara raspuns, fiindca cei doi politisti iesira grabiti din magazin, la fel de discret precum intrasera.,, Ce naiba se intampla? Cum ajunsese pantoful lui Nino in mainile politistilor? se intreba Morandi. Nervos dintro data, se grabi catre birou, tranti usa dupa el si puse mana pe telefon.9.Hans Wolf cobori din biroul sau. Ca oricare dintre bancile pe care le cunostea din minunata lui tara, nici Trade Zurich Bank nu avusese vreodata nevoia de a apela la serviciile politiei din cauza vreunui jaf. Stia si el- si banuia ca stiau si toti hotii de pe lumea asta-, ca trebuia sa fii complet nebun sau animat de un challenge feroce pentru a te gandi ca poti da o lovitura cu sanse de succes in particica aceea de lume. Presupunand ca s-ar fi putut scapa de reactia populatiei si a politiei, pentru care un asa lucru insemna un atentat la bunastarea si prestigiul lor, la radacinile standardului ridicat de viata, deci, presupunand ca aceste doua bariere nu ar fi fost de ajuns, bancile elvetiene, la fel ca toate bancile din lume, sau poate mai mult dacat celelalte, erau protejate de cele mai performante sisteme de paza si protectie, seifurile lor fiind de ultima generatie, cu alarme inteligente, intrun cuvant, case de bani de maxima siguranta. Tot ce aparea nou pe piata de profil, era imediat implementat, asa incat trebuia sa fii un geniu ca sa reusesti ceva.La toate acestea se gandea Hans pe cand se indrepta catre usa de la intrare. Ramasese singur in toata cladirea, la ora aceea toti functionarii fiind plecati. Se uita la ceas. Cand minutarul ajunse la fix, ceasul indicand ora sase p.m., deschise usa, curios a vedea daca persoana pe care-o astepta , era prezenta. Era convins ca o va gasi indaratul usii si, bine-nteles, nu se insela.Gia intra inauntru, cu mersul ei majestuos, de regina, imbracata intr-un mantou lung de blana, cu niste pantofi din piele de culoare rosie, cu tocuri uriase, care accentuau nemilos diferenta de inaltime si atitudine dintre ei.Fara sa scoata o vorba, Hans o lua inainte, nu ca un stapan al locului ci ca un biet slujitor, cu mainile transpirate de emotie, cu buzele uscate de pofta si cu gandurile zburandu-i aiurea. Cunostea dorinta ei de astazi, asa ca se strecura infrigurat printre birouri, aproape alergand spre usa de otel masiv. Tasta cu degetele o combinatie de douasprezece cifre, dupa ce, in prealabil, rostise cu voce tare o parola. Usa se deschise cu un clic infundat, dand la iveala ceea ce se chema camera tezaurului. Tavanul, podeaua si zidurile alcatuiau un patrulater din otel masiv, capabil sa reziste celei mai teribile explozii din exterior.Prezenta Giei in incapere schimba dintr-o data dinamica lucrurilor, totul in jur prinzand parca viata. Parfumul ei dadu o batalie scurta cu mirosul tern al banilor si aurului si iesi invingator. Parca totul se schimbase in incapere.- Fa un cuib confortabil! ordona Gia, cu voce soptita.Cu fruntea plina de broboane de sudoare, Hans se indrepta catre seiful personal.- Ce doresti sa fie? Marci, dolari, lire- Valuta americana. Sicateva lingouri, il anunta, dupa un moment de gandire.Bancherul se conforma imediat si, sortand cu grija banii ceruti, pentru a nu-i gresi cumva, forma in mijlocul incaperii un morman de culoare verde. Arunca pe jos si cateva lingouri apoi, ca un meserias priceput, incepu sa aseze gramada de bani de forma unui culcus.- Scoate-ti mantoul! o ruga, in timp ce-si finisa, perfectionist, opera.Gia aranja cateva teancuri de verzisori care nu asigurau confortul pe care si-l dorea si, de la inaltimea de doi metri si ceva, isi privi sclavul stand in genunchi in mijlocul gropii de bani.Arata catre bani.- Iti place mirosul lor? il intreba ea.- Stii bine! raspunse Wolf, terminand cu aranjatul banilor. Ce vrei sa facem azi?- Nu m-am hotarat inca.- Da-ti jos mantoul, te rog!De data asta, femeia se conforma, executand operatia cu miscari lente, provocatoare. Apoi, se aseza in mijlocul banilor, ca o uriasa acvila neagra, cu un aer usor periculos. Hans se apropie sovaitor de ea, asteptand sa vada un semn din partea ei.- Dezbraca-te! se hotari femeia, departandu-si picioarele in V si dezvaluindu-si sexul urias, proportional cu trupul.Hans executa ca hipnotizat comanda, ramanand in scurt timp gol, doar cu niste chiloti de matase galbena pe el. Erau slabiciunea lui vinovata in materie de lenjerie!- Da-ti-i jos! ii ceru ea.Sexul pipernicit, dar totusi vartos, al lui Hans, iesi cu timiditate la iveala, aratandu-i femeii ca acolo problema era rezolvata, cel putin din privinta lui.-Arata-mi! ii ceru bancherul, nerabdator a-i vedea urmatoarea miscare.- M-am plictisit sa te urmaresc numarand banii, ca data trecuta! Taraste-te spre mine, omuletule alb, si incearca sa-mi produci putina placere! Si te rog, straduieste-te! Nu sunt intr-o dispozitie prea buna!Hans se vari intre picioarele, care parca nu se mai terminau, ale femeii, cu capul inainte si cu mainile scufundate in bancnotele lui, ca si cum ar fi inotat intr-un ocean de smoala. Ii atinse sexul cu buzele intr-o miscare inceata, grijulie. Fiessa isi indoi picioarele in jurul trupului lui, asemenea unor serpi constrictori uriasi. Il trase spre sexul ei, aproape sufocandu-l, si, dand usor din solduri, il avertiza:- Sa nu te misti!

10.Holul hotelului Plaza din Nassau, Bahamas, era ticsit de lume. O multime multicolora, cu barbate si femei care-si etalau, deopotriva, trupurile bronzate prin hainele transparente, de plaja. Joe Foley isi croia cu greu loc prin multimea foinda, transpirat si imbracat neadecvat pentru acel loc. Ajunse la receptie si se adresa receptionerului:- Cheia de la 210, va rog!, ceru el.- Doamna e in camera, raspunse amabil barbatul de la birou.Dadu sa plece imediat, insa fu oprit de acelasi functionar:- Aveti si o telegrama, domnule Kelly! Ii trebuira vreo cateva secunde pana-si aminti ca asa il chema mai nou. Se intoarse, lua telegrama si o baga in buzunar, fara sa arunce macar o privire pe ea. Urca in lift si, coborand la etajul pe care locuia, cauta un loc mai ferit, aproape de casa scarilor. Scoase biletul din buzunar, atent sa nu-l observe cineva. Il citi pe nerasuflate. Era adresata lui.,,Erwin Kelly, Hotel Plaza, Bahamas Expedierea se facuse dintr-o localitate obscura din Anglia. Continea o singura propozitie: Rog sa fie chemata Judith. Pulsul i se accelera brusc si-si dadu seama ca zarurile fusesera aruncate. Nu mai exista nici-o optiune pentru a se razgandi. Toata viata lui de pana atunci primise acum mesajul de ,,delete. Acum nu mai avea decat o singura optiune, aceea de a-si urma planul ticluit cu grija si sa incerce sa se simta cat mai bine in piele omului nou care devenise.In coltul holului zari o scrumiera cu picior, pusa pentru eventualii fumatori. Aprinse bricheta si dadu foc hartiei, avand grija sa arda toata si imprastiind ce grija cenusa. I se paru ca e ridicol de prudent, insa continua pana ce termina treaba.Trebuia sa dea neaparat un telefon. Nu putea in sa riste a-l da din apartament, asa ca hotari s-o faca de la aeroport, inainte de imbarcarea in avion. Tinand seama de fusul orar, atunci va fi ora patru la Zurich.Ajunse in fata intrarii camerei sale si ciocani nerabdator, sperand ca Lulu sa nu zaboveasca prea mult cu facutul bagajelor.11.Pana a nu o intalni pe Angela, sotia sa, Gino avea o parere superficiala asupra femeilor. Exceptand pe cele cu copii, cu mama sa in fruntea listei, toate celelalte femei erau etichetate cu epitete nu tocmai magulitoare. In lista nu tocmai lunga pe care o avea despre lucrurile cu adevarat valoroase pe care ti le dadea viata, femeile nu prea aveau multe reprezentante aici. Si nu pentru ca Gino ar fi fost vre-un sfant, ori vre-un misogin, ori ca ar fi avut inclinatii dubioase si nefiresti cu firea lucrurilor! Pur si simplu, in lumea in care se invartea, femeia nu devenea respectabila decat atunci cand dadea nastere la copii, cand, davenind mama, le aducea aminte barbatilor de propria lor mama, fata de care aveau cu totii un respect si o dragoste nelimitata.Toate aceste idei le-a avut doar pana a intalnit-o pa Angela!Era in Anglia, in perioada cand il trimisese Nino pentru a-l proteja de pericolul ce-l pandea in America si, dupa un scandal pe care-l provocase intr-un bar, urmarit la plecare de vreo patru tipi pe care-i deranjase, intrase in graba intr-o cladire. Planuind sa scape de ei, nu dorea sa riste un contact din care ar fi putut sa iasa destul de sifonat. Ironia sortii era ca intrase intr-un loc unde nu mai intrase niciodata in viata lui: o biblioteca. ,,Ce carte doriti?, a auzit o voce calda, care i-a surprins extrem de placut auzul. S-a intors si, cu toate emotia urmaririi al carei erou era, nu putu sa nu se uite cu atentie la fata. Si, cu cat se uita , cu atat simtea ca ceva era in neregula cu el. Ceva ii spunea ca trebuia sa mai stea acolo, sa ignore pericolul din strada. Cineva cu profil mai romantic, ar fi spus ca tocmai se derula magnetismul unei iubiri la prima vedere si fara indoiala ca pentru Gino asa era. Pentru ea, un contact vizual cu un tip atletic, elegant, cu o expresie destul de salbatica pe chip, dar care-i dadea un anumit farmec. Angela a mai repetat o data intrebarea iar el i-a raspuns: ,,Dumnezeu m-a trimis aici, cred! Se pare ca am nevoie de ajutorul tau!. ,,La alegerea unei carti?,intrebase ea, dandu-si totusi seama ca se petrecea altceva. ,,Poate mai tarziu. Acum vreau sa ma ajuti sa scap da niste batausi care-mi vreau pielea pe bat! Crezi ca-mi poti arata iesirea de serviciu? I-a luat cateva clipe pana cand s-a hotarat, apoi l-a luat de mana si l-a tras catre locul iesirii. Inainte de a se face nevazut, italianul s-a intors catre ea si i-a spus: ,,Nu prea am fost pus in situatia asta de vreo femeie, pana acum! Trebuie sa ma revansez cumva si nu vad cum altfel dacat invitandu-te la o masa pregatita de mine! Sunt un bucatar desavarsit, genul cu sort in fata si polonicul plin cu cel mai bun sos de spaghetti pe care l-ai gustat vreodata! Vin sa te iau maine la cinci!. Nu a mai stat sa-i auda raspunsul, insa faptul ca peste trei luni erau casatoriti, dovedea ca stiuse sa se invarta.O data cu trecerea anilor, a tinut neaparat ca ea sa-si termine doctoratul in limba engleza, intrerupt atat de brutal de intrarea lui in acea biblioteca din Anglia. Tocmai fiindca el nu avea studii il facea sa-i pretuiasca pregatirea academica si sa nu se puna in calea realizarii ei profesionale, desi cutumele familiei cereau ca femeile sa nu-si arunce privirile prea mult in afara zidurilor casei. Insa vremurile erau in schimbare iar Nino invata sa recunoasca acest lucru. Mai greu a fost cand a trebuit sa dea explicatii cu privire la profesia lui. Banii ii curgeau tot timpul printre degete si a fost nevoit, la un moment dat, sa dea o explicatie asupra provenientei lor. ,,O afacere de familie. Fructe, legume.. Eu si fratele meu, Nino, ii explicase evaziv, iar ea a trebuit sa se multumeasca, pe moment, cu asta, desi, nu o satisfacuse prea tare.Acum, dadu la o parte mana maseuzei si-i ceru sa-i aduca telefonul care se incapatana sa tot sune. Apuca receptorul si fata i se lumina. Era Angela.- Da, cara! Ti-a fost dor sa ma auzi? Spune-mi ca e asa si las balta totul!O auzi vorbind precipitat si nu intelese mare lucru , la inceput.- Draga mea, vrei sa repeti, te rog? o ruga el, simtind ca se intamplase ceva.Femeia realiza si ea ca nu fusese inteleasa prea bine asa ca rezuma tot ceea ce spusese, rostind , de data asta, cu voce tare si raspicat:- Te-au cautat doi inspectori de la politie. Au lasat un numar de telefon la care sa-i suni de urgenta.Pe Gino aproape ca-l cuprinse rasul.- Eu sa caut politia!? E cel putin amuzant, nu crezi? Au spus macar despre ce-i vorba?- Nu. Au lasat doar un numar de telefon si rugamintea sa-i suni cat mai curand.- Le-ai spus unde sunt? - Nu. Ce faci acum?- Sunt cam obosit. Vreau sa fac un dus si sa ma intind putin! Privi telefonul si reliza ca i se facuse dor de ea. Vocea ei ii iscase dorinta de a o tine in brate. Vazu ca maseuza ii face complice cu ochiul, gandindu-se ca barbatul se gandea la ea, in ideea unor viitoare servicii la care ea era maestra. Stia cine era barbatul si era pregatita sa-i satisfaca orice fantezie. Mai ales ca, din experienta pe care o avea cu astfel de oameni, avea sa-i iasa si niste bani frumosi.Ii facu semn sa se apropie, in timp ce auzi iarasi vocea Angelei pe fir. Nici nu se gandea ca o insela in acel moment, fiindca el le considera pe fetele de consumatie ca fiind doar o simpla hrana pentru trup, un somnifer pentru noapte. Cum nu investea nici-o urma de sentiment, ar fi fost absolut mirat, ba chiar furios, pe oricine ar fi obiectat ca nu era in regula ce se intampla.. Era convins ca facea un lucru obisnuit, in nici-un caz imoral, mai ales ca era inca indragostit pana peste cap de sotia sa. Insa asta era felul sau, natura lui de animal rapitor, care lua din jungla din jur tot ce avea nevoie pentru a-si astampara nevoile primare, care-i stapaneau o buna parte din viata. Era un tip dintr-o bucata, cu porniri primitive, care nu ar fi acceptat o disectie psihologica a comportamentului sau. Stia ca pentru sotia lui si-ar fi dat si viata si sentimentul asta puternic era de ajuns pentru ca restul sa nu-i dea prea multa bataie de cap.- Nino, ma ingrijoreaza faptul ca au insistat ca e foarte urgent ca sa-i contactezi! repeta ea, incercand sa fie cat mai convingatoare.- Nu voi da eu satisfactie politiei! rosti el, apropiind cu grija capul prostituatei de zona lui sexuala. - Mi-au indus un sentiment neplacut. Pareau sinceri ingrijorati.- Vrei sa spui ca i-ai vazut?- Pai, da. Au venit acasa.- Cu lucrul asta trebuia sa incepi! I-ai primit in casa?Ar mai fi rostit cateva cuvinte, insa fata isi incepuse treaba si cateva frisoane il strabatura prin tot corpul. Se pricepea al naibii de bine!- Ce-ai fi vrut sa fac? se dezvinovati ea, vazand ca la celalalt capat al firului se facuse liniste.Gino sa mai lasa in voia placerii cateva secunde, apoi se detasa si continua:- Da-mi numarul! ii ceru el.Angela i-l dicta cu grija, apoi completa:- Comisariatul de pe Sixth Avenue. Au spus ca poti lua legatura cu ei la orice ora.- Bine. Te sarut, acum. Abia astept sa ajung acasa!- Ai grija de tine! Sa vii cu ceva bun! schimba ea tonul discutiei, mai mult fiindca stia ca-i facea placere sa i se ceara lucruri.- Aproape ca uitasem! intra si el in joc. Ciao, cara mia!Inchise, forma opt si deru centralistei sa-i dea legatura cu New Yorkul.Intre timp, fata isi facea cu sarguinta si maiestrie treaba. Gino o privi si trebui sa recunoasca ce era o frumusete. O mai lasa sa se agite putin, apoi se plictisi. Se gandi cum sa continuie. O ridica de barbie cu doua degete si, intrerupand-o, ii spuse:- Ajunge asa! Du-te la fereastra! Vreau sa-ti vad fundul, sa vedem ce putem face si acolo! Vazu cum se ridica. Ajunsa la fereastra, femeia se intoarse usor cu spatele. Cambrandu-l putin, cu gatul intins catre privelistea din exterior, ii oferi o imagine care-i intari la loc sexul, facandu-l s-o doreasca imediat.- Esti al dracului de buna! exclama el, cu glasul usor ragusit de dorinta.- Sunt tot ce poti tu sa-ti doresti, o auzi spunand, in timp ce-si intorcea capul, sfidator.In acel moment se auzi telefonul.- New Yorkul pe fir! anunta centralista. Asteptati putin!Privi catre ruleta lui micuta, de care nu se despartea niciodata, aflata ca de obicei, la indemana, si-i dadu drumul, aruncand bila. Aceasta nu se roti prea mult pana-si gasi locul predestinat. Era cifra treisprezece. Gino stramba din nas, usor iritat.Auzi niste paraituri pe fir si interveni:- Comisariatul de pe Sixth Avenue? Gino Conti Mi s-a spus sa sun la numarul asta!Fata isi parasi locul de la fereastra si se apropie, lipindu-se de el, cu mana strangandu-i convulsiv sexul.Glasul lui Gino se auzi din nou:- Cum?... Ce spuneti?... De ce?...Deodata, tot corpul i se incorda si-i dadu un branci fetei, departand-o de el.- Ce faci!? se revolta ea. Nu ai dreptul!- Taci! Ai exact un minut ca sa dispari!- De ce? Cu ce ti-am gresit?Gino se indrepta spre locul unde tinea banii, lua o mana de bancnote, fara se le numere, si i le intinse.- N-am glumit cu minutul. Cand ies din baie, nu vreau sa te mai gasesc aici!Lua din nou telefonul si-si chema garzile de corp, punandu-i la curent cu schimbarea brusca de plan. Trebuiau sa rezerve rapid locuri la cursa de avion cea mai rapida catre New York. Vorbi, apoi si cu avocatii, cerandu-le sa-l astepte la sosire, pentru a-l insoti la sectia de politie. Fire de infractor ca structura, il incerca un mic fior la gandul ca avea sa calce in cuibul celor pe care-i detesta cel mai mult. Desi avea pe statele de plata o gramada de politisti corupti, pana si vederea unei banale uniforme era de natura sa-i strecoare un fior de teama, intocmai ca pe vremea cand era pustan si avea pentru prima oara contact cu oamenii legii. Cum nu putea sa scape de senzatia asta de atatia ani, nu avea altceva de facut dacat sa evite contactul direct cu ei.Se imbraca in graba si nu se putu abtine nu se intrebe ce dracu cauta un pantof de-al lui Nino intr-un colt de lume, cand ar fi trebuit sa incalte cuminte piciorul lui. Fratele sau era capabil de multe lucruri aparent bizare, insa asta parca nu era in regula.Inainte de a iesi pe usa, dadu ordin unuia dintre bodyguarzi sa-i comunice lui Joe Foley sa-si puna fundul in masina si sa-l insoteasca si el la aeroport.

12.Joe Foley intra in barul micut si cochet al aeroportului din Nassau si o conduse pe Lulu la o masa, facand din mers o comanda de bautura racoritoare unui chelner ce se afla in apropiere. Lulu era nervoasa si, din cauza asta, incepea sa transpire abundant, fapt care-i marea si mai mult enervarea. Fusese invitata sa se zoreasca si lucrul asta nu-i facea nici- un fel de placere. In plus, Joe refuza cu obstinatie sa-i spuna incotro se indreptau, multumindu-se sa o paseze cu vorbe si zambete misterioase.Chelnerul veni cu bautura iar femeia se repezi lacoma sa-si domoleasca setea. Imediat ce o vazu procupata cu paharul, Joe se ridica si-i spuse:- Ar trebui sa plecam peste patruzeci de minute. Sa nu pleci de-aici! Dau un telefon si ma intorc imediat.Iesi fara sa-i mai astepte reactia si se scufunda rapid in suvoiul de oameni, care-si cautau zgomotos charterul lor. Trecu de mai multe ori pe langa oficiul telefonic, dezorientat de zgomotul din jur si de miscarea haotica a oamenilor. Intr-un final, il observa, realizand cu ciuda ca trecuse de mai multe ori pe langa.- O convorbire cu Elvetia! ceru operatoarei, intrerupand-o din cititul unui roman politist.- Elvetia din..?- Europa, da! facu Foley grabit si usor iritat de lentoarea cu care se misca femeia. Langa Germania, Franta, Italia.- Nu trebuie sa fiti ironic, raspunse operatoarea, neiesind insa din ritm si sorbind tacticos dintr-un pahar cu apa.- Zurich, 584716! dicta Joe, nemaicontinuand dialogul.- Cabina doi, il anunta femeia, renuntand si ea la disputa.Intra grabit in cabina si astepta sa auda ceva inteligibil la celalalt capat al firului. Isi privi palmele transpirate si se simti aproape un erou, de la cata adrenalina avea pompata in corp. O facuse pana la urma! Daca la inceput planul fusese doar rezultanta unui joc al imaginatiei, cu timpul, cand piesele puzzle-ului nebunesc incepusera a se imbina, conturand o imagine, se pusese pe treaba, ticluind planul acesta genial, nebunesc si infiorator de periculos. Contactul cu Lulu ii dezvaluise partea senzuala a vietii, pe care el nu o cunostea dar care-l innebunea de placere. Asta-l intaratase, dar il si intarise in ducerea la bun sfarsit a planului. Apoi, ca rezultanta a acestui lucru, intrase in scena si orgoliul sau barbatesc. Ii placea sa fie vioara intai, sa dea ordine, sa fie curtat. Ceea ce era,- un bun executant, poate indispensabil in multe situatii, dar totusi in umbra altora,- nu il mai satisfacea acum. Trecuse de jumatatea vietii si tot ce-l mai interesa era ca cealalta jumatate sa fie cu mai multe artificii. Si pentru asta era dispus sa riste.Auzi niste zgomote pe fir si apoi niste cuvinte in germana pe care nu la intelese. Mai astepte doua secunde, apoi intreba:- Trade Zurich Bank?Urma o clipa de tacere, apoi niste cuvinte rostite in dulcele grai al lui Shakespeare, ii mai calma starea de neliniste.- Trade Zurich Bank, se auzi un glas de femeie, cu un puternic accent teuton. Cu ce va putem ajuta?- As dori sa vorbesc cu Herr Wolf ! Urgent si personal!- Voi