Conştiinţa trăirii în spiritul fatalist al concepţiei materialiste limitează întreaga existenţă a omului la un ,,aici”. Şi dacă totul este numai “aici”, dorinţa de a fi cât mai mult aici, teama de a nu se termina, ne copleşeşte. […]Schimbarea se impune tocmai pentru a ne găsi esenţa pe care acum nu o conştientizăm, nu o putem înţelege şi, deci, nu trăim în acord cu ea. Esenţa este Sinele divin din noi pe care 1-am pierdut de-a lungul frământatei noastre istorii. […]

Sunt două moduri fundamental diferite de a privi ceea ce se întâmplă în Univers. Putem vedea Universul ca un ansamblu infinit, format dintr-o materie minerală insensibilă, care a

evoluat întâmplător până la stadiul actual sub impulsul unor forţe ca gravitaţia, electromagnetismul şi forţele din interiorul nucleului atomic, etc. În acest caz, acceptăm că suntem supuşi forţelor oarbe ale naturii şi indiferent de comportamentul nostru, bun sau rău, ostil sau iubitor, existenţa noastră se va derula în funcţie de conjuncturile sociale, geologice, climatice sau cosmice, unele complet independente de voinţa noastră, altele în mare parte dependente de acţiunile noastre. Văzut din această perspectivă, în timpul scurt care ne-a mai rămas până în 2012, nu putem decât să privim pasivi, ca simpli spectatori, la evenimentele care ar putea să se producă sau să nu se producă, dacă sunt doar rodul angoaselor noastre sau al unor minţi ori bolnave, ori interesate să tulbure apele lumii. Acesta este modul de gândire cel mai comod, format in peste 150 de ani, îndeosebi de către fizica clasică, newtoniană şi de către teoria evoluţiei speciilor a lui Darwin. Viziunea materia1ist-mecanicistă pe care au impus-o este împărtăşită, cred, de circa 80% din populaţia lumii. Într-o astfel de lume, respectul şi responsabilitatea faţă de semeni şi faţa de societate nu sunt dependente decât de educaţie, cultura şi lege — în cazul în care acestea există şi funcţionează, iar când nu... vedem bine ce se întâmplă.

Dacă privim însă Universul ca fiind animat, rezultat al unei intenţii, al unei Inteligenţe cosmice, atunci trebuie să admitem că suntem aici cu un sens şi nu întâmplător, că exista o Lege fundamentală la baza întregului edificiu cosmic, aceea a generării binelui tuturor, a respectului, iubirii şi responsabilităţii faţă de tot ceea ce înseamnă Creaţie, că nerespectarea acestei Legi deranjează nu numai societatea umană, ci şi întregul Univers, iar consecinţele sunt ineluctabile. Acesta se pare a fi momentul în care ne situăm în prezent. Acesta este momentul prezis de toate sursele amintite. Omul trebuie sa înţeleagă că a mers pe un drum greşit, împotriva legilor esenţiale ale Universului şi că nu are de ales decât între schimbare şi plecare.

Ştiinţele de ultimă ori pledează pentru această ultimă viziune asupra lumii şi ne pot oferi un suport de excepţională importanţă pentru posibilitatea de a ne implica la modul benefic în demersul Universului. Aflăm acum că noi putem influenţa evenimente care au loc chiar în centrul galaxiei noastre prin simpla schimbare a modului de a gândi şi de a ne comporta, pentru că Universul este doar un câmp care conţine o energie- conştiinţă. Acolo unde trimitem gândul, se deplasează instantaneu şi energia, pentru că gândul transformat în cuvânt nu este altceva decât un câmp de energie, o forţă capabilă să organizeze spaţiul şi materia. Nu ni se cere decât să înlocuim ura, care dezbină şi distruge, cu iubirea care uneşte, indiferenţa şi sfidarea cu empatia, mulţumirea şi recunoştinţa, violenţa cu toleranţa. Aceasta înseamnă Schimbarea şi ea nu va putea fi împlinită decât printr-un salt în conştiinţă.

Suntem avertizaţi de către o mulţime de surse spirituale că viitorul nu este decât al celor care acceptă schimbarea. Este clipa marii şi ultimei opţiuni, pentru că momentul cosmic din 2012 este unic în istoria lumii, din punct de vedere spiritual. Este o şansă, ni se spune, care ni s-a oferit nouă, celor de acum, de a se ţine cont de dorinţa noastră într-un moment crucial din istoria Universului. 0 mulţime de comentatori occidentali, majoritatea din S.U.A. - probabil de acolo se vede mai bine - motivează nevoia de schimbare, de transformare a omenirii în acest moment dificil din existenţa sa, prin criticile dure pe care le aduc la adresa societăţii actuale.

Societatea modernă a fost construită pe baza unui ,,raţionament iraţional”, pe un empirism primitiv, ignorându-se dimensiunea spirituală, ne spune ziaristul american Daniel Pinchbeck.

Referitor la anul 2012, James Q’Dea, directorul Institutului de Ştiinţe Noetice din Washington, afirmă că este anul scadenţei, al datoriei ce trebuie plătită. Natura sărăcită nu mai poate acorda credite. Şi mai spune ceva ce merită reţinut: este momentul să ne trezim, nu pentru că aşa ne spun mayaşii, profeţii etc., ci pentru ca vedem dezastrele lăsate de societatea de consum, bazată pe profitul cu orice preţ al marilor corporaţii care controlează puterea în lume: dispariţia pădurilor, topirea calotelor polare, moartea speciilor,

deşertificarea planetei, degradarea oceanelor, lideri care glorific războiul, popoare umilite ţi înfometate, justiţie coruptă etc.

Sursele spirituale, neconvenţionale, ne spun că în prezent negativarea acumulată de mu de ani este atât de mare, încât riscă să destabilizeze chiar şi tiparele creaţiei primordiale. Ponderea majoritară a minţii umane este axată în prezent pe distrugere şi nu pe creaţie, pe entropie şi nu pe negentropie, inclusiv la nivel de Univers. Şi, după cum ştim, Universul are oroare de dezechilibre. Urmarea o constituie descărcarea, explozia prin care se reaşează în limitele funcţionalităţii normale echilibrele. Observăm, doar, cu toţii, că după furtună se instalează liniştea, pacea din natură. Haosul în care ne aflăm, panica şi neliniştea actuală a lumii nu sunt decât rezultatul energiei toxice, negative pe care am generat-o şi continuăm s-o generăm. Trăim acum doar răul pe care l-am produs. Să privim în jurul nostru pentru a-i vedea dimensiunile — la ştirile zilei, la confruntările politice, la zeflemeaua, denigrarea şi răutatea practicată de către cei care cred că numai aşa pot redresa, când în realitate nu fac decât să tensioneze şi mai mult o atmosferă devenită irespirabilă; la oamenii de pe stradă care, cu nervii întinşi, la cel mai mic deranj involuntar, sunt gata sa te sfâşie. Suntem cu toţii scufundaţi în tunelul răului pe care l-am creat. Abia la capătul său îndepărtat, cei care vor avea forţa să-l străbată vor vedea Lumina.

Ignorând dimensiunea spirituală prin axarea doar pe interesele de ordin material, societatea actuală se află în agonie, subliniază şi Llewellyn Vaughan-Lee.

Este o criză provocată de deciziile politice ale celor care au puterea şi îşi urmăresc doar propriul lor interes, fără niciun scrupul moral. Spus mai direct, criza lumii actuale este un eşec al întregii gândiri politice şi nu se impune decât o singură concluzie: nevoia de schimbare radicală a acesteia şi edificarea pe o altă bază, una spirituală, în acord cu intenţia creatoare primordială. Se simte o acută, vitală nevoie de renunţare la societatea bazată pe creşterea excesivă a industrializării, care ucide viaţa, şi trecerea la o societate care susţine viaţa, ne spune şi Joanna R. Macy. De la o economie autodistructivă să se facă tranziţia la o economie care să fie în armonie cu viaţa. Planeta şi-a epuizat resursele peste capacitatea sa de refacere, jar cantitatea reziduurilor cu care este otrăvită depăşeşte posibilităţile sale de eliminare şi de neutralizare. Viaţa pe planeta noastră este grav ameninţată. Nu este, aşadar, nevoie să recurgem la diversele profeţii vehiculate pentru a sesiza unde am ajuns, ci doar să privim în jurul nostru. Coincidenţă sau cunoaştere care sfidează raţiunea cultivată la şcoala materialismului mecanicist, constatăm că, cel puţin până acum, aceste predicţii s-au confirmat. Suntem în prag de 2012, suntem în plină criză economică, culturală şi spirituală. Vina ne aparţine in întregime. Calea pe care am mers s-a înfundat, pentru că rapacitatea şi vanitatea celor care au deţinut puterea politică şi financiară au condus la crearea de conflicte atât interumane, la nivel social, cât şi între om şi natură. Toate predicţiile vorbesc despre moartea unei lumi bazate pe injustiţie şi agresivitate şi naşterea altei lumi bazate pe o conştiinţă spiritualizată, pe refacerea relaţiei cu Sacrul din care am uitat că facem parte. Putem să ignorăm daca nu ne convine ceea ce ni se spune, dar avem, după cum am văzut, suficiente argumente de susţinere a ideii de schimbare, de transformare şi de revenire la conexiunea cu sursa noastră primordială.

Am privit destul în afara noastră. Este momentul să coborâm şi în interiorul nostru, să actualizăm Sinele nostru esenţial în care sălăşluieşte scânteia divină, să înţelegem că ea arde în toţi semenii la fel şi că avem datoria s-o respectăm în tot ceea ce este viu ca pe noi înşine.

Cele mai multe surse vorbesc despre o nouă lume, cu un om nou, capabil de o gândire normală în acord cu sensul pentru care se afla aici pe Terra. I s-au atribuit şi o mulţime de denumiri:

Homo progressivus (Theilhard de Chardin) Homo gnosticus (Sri Aurobindo); Homo sapiens sapiens sapiens (Peter Russell); Homo noeticus (John White); Homo universalis (Barbara Marx Hubbard).

[…]Prin activitatea solară foarte crescută în perioada 2012 organismul uman va fi supus la mari

solicitări şi din acest motiv va trebui să luăm măsuri de întărire a sistemului imunitar. Sunt necesare, în acest scop, somnul suficient, evitarea stresului, consumul suficient de lichide, linişte şi mişcare zilnică cel puţin 30 de minute. Este necesar, de asemenea, să ne creăm o ambianţă cât mai plăcută cu natură verde, flori, arbori, aer curat bogat în oxigen. Mirosul plăcut al florilor şi, mai ales, al trandafirilor, ne încarcă mereu cu energie de îna1tă vibraţie. Culorile deschise, muzica clasică, literatura clasică au acelaşi rol benefic. Întreţinerile pe teme spirituale cu persoane cu care comunicăm pe aceeaşi lungime de undă sunt cele care trebuie sa înlocuiască mediul ostil,

conflictual şi stresant. Suntem, de asemenea, insistent sfătuiţi să renunţăm la răutate, la ură, la răzbunare şi la judecarea altora, chiar dacă ne vor oferi în aceşti ani, greu de traversat pentru toată lumea, multe motive de suferinţe şi neplăceri. Este şcoala prin care trebuie să trecem pentru a ne purifica, pentru a curăţi vasul în care se vor plămădi mlădiţele noilor energii, ale noii conştiinţe. Reacţia de ostilitate, de opoziţie la evenimentele ce vor veni blochează curgerea energiilor care ne pregătesc pentru un nou început in existenţă. Evit sa uzez de sintagma Epoca de Aur, cum o numeşte Liewellyn Vaughan-Lee, care, pentru noi, românii, are o conotaţie de care nu vrem sa ne mai amintim. Suntem sfătuiţi să medităm în linişte şi să aducem în permanenţă în minte şi în inima un sentiment de bucurie, de fericire, chiar dacă realitatea este alta. Avem nevoie de aceasta trăire pentru păstrarea şi consolidarea sănătăţii. Ne aflăm cu toţii în faţa celui mai greu examen pe care este probabil sa îl dăm. Suntem provocaţi de Univers să îl dăm în faţa sa. Niciodată până acum Universul nu ne-a trimis atâţia emisari şi nu ne-a dat atâtea semne. Nimic din ceea ce ni se cere nu este inutil, ci dimpotrivă. Ne învaţă cum să ne trăim normalitatea în acord legile naturii pe care le-am sfidat până acum. Si cu atât mai mult am avea de câştigat, dacă ne-am regăsi Paradisul pierdut după mii de ani de căutări.