De ce erau drumurile romane cele mai bune din lume. Unele sunt folosite dupa 2.000 de ani, in timp ce in Romania o autostrada e garantata patru ani

Remus Florescu,

Statul roman cere, in 2015, o garantie de 4 ani pentru tronsoanele de autostrazi scoase la licitatie. Chiar si inainte de acest termen, soferii ajung sa-si strice masinile in gropile din asfaltul turnat de curand. Pe de alta parte, exista drumuri construite de romani acum circa 2.000 de ani care se mai pastreaza si astazi in stare buna. "Adevarul" a intrebat istoricii care erau secretele drumarilor romani.

"Proiectare si executie pentru realizarea autostrazii Brasov - Targu Mures - Cluj - Oradea, Sectiunea 2A: Ogra - Campia Turzii, Lotul 1: Castigator desemnat: Asocierea SC GEIGER TRANSILVANIA SRL - WILHELM GEIGER GmbH & Co.KG; Valoare: 55.782.941,89 lei fara TVA; lungime traseu: 3,6 km; durata de executie: 16 luni (4 luni proiectare si 12 luni executie); PERIOADA DE GARANTIE: 4 ANI", asa suna un anunt din luna ianuarie 2015 al Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR). Informatia "senzationala" din acest anunt este termenul de garantie de 4 ani. Aceast termen este o regula pentru autostrazi, dar pe drumurile judetene si cele din orase, garantia este, frecvent, coborata pana la o perioada de 2 ani. Cam cat are si un televizor.

"Drumarii" din Romania au ajuns la performanta ca nici acest termen sa nu-l respecte. De exemplu, autostrada Arad-Timisoara a fost receptionata de CNADNR la inceputul lunii august 2013. De atunci si pana acum, autostrada a necesitat cam doua-trei reparatii pe an, din cauza gropilor care se formau in asfalt.

Primul drum pe sitemul ,,macadam" - de la numele lui John Loudon McAdam- a fost realizat in SUA in 1823. Romanii construiau drumuri in acest sistem dinaintea erei noastre.

Secretul drumurilor romane In ciuda faptului ca beneficiaza de 2000 de ani de evolutie tehnologica, "drumarii" romani sunt departe de performantele constructorilor de drumului ai Imperiului Roman. Unele drumuri romane, avand o vechime de circa 2.000 de ani, precum Via Appia, Via Cassia sau Via Postumia (Italia), s-au pastrat pana astazi in stare buna.

Alexandru Diaconescu, profesor la catedra de Istorie antica si Arheologie a Facultatii de Istorie-Filosofie (Univeristatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca), a explicat ,,secretul" romanilor: "Drumurile erau bine facute. Acesta este secretul. Cei care se ocupau de constructia drumurilor erau specialistii din armata care stiau meserie. Ei construiau atunci in sistemul macadam, adica foloseaul patru straturi: jos- bolovani, apoi pietrisi, nisip si se acoperea cu lespezi de piatra. Macadamul a fost redescoperit in secolul al XVIII-lea de un scotian - John Loudon McAdam. La fel s-a redescoperit si betonul inventat de romani. De la romani si pana la descoperirea asfaltului, tehnica de constructie a drumurilor era, in mare, aceeasi. Drumurile romane nu se lasau pentru ca aveau fundatie, de o parte si de alte erau rigole pentru scurgerea apei si s-a circulat foarte bine pe ele timp de 2000 de ani". Diaconescu sustine ca tehnologia constructiei drumurilor a evoluat enorm de atunci: ,,Ce aveau ei mai bun era organizarea. Si de asemenea nu se fura fabulos, cum se face la noi".

Via Appia, unul dintre cele mai bine-conservate drumuri ale Imperiului Roman. FOTO: Lora Beebe.

,,Drumurile romane s-au pastrat excelent",,In multe provincii drumurile romane s-au pastrat excelent. In Italia de pilda numeroase drumuri pavate se pot vedea in prezent (Via APPIa si Via Cassia, Via Postumia, Pompei). In Hispania - situatia e diferita, in sensul ca drumurile romane nu au fost protejate, s-a circulat mult pe ele si, in prezent, ele se pot observa sub forma unor urme destul de slabe la suprafata. In Britannia exista portiuni bine pastrate, cum este drumul roman de la Blackstone Edge, dar si sectoare care se observa in prezent pe teren datorita faptului ca au fost contruite in rambleu", sustine de istoricul Florin Fodorean, conferentiar la Facultatea de Istorie din cadrul UBB, in cartea sa ,,Drumurile din Dacia romana".

Unul dintre drumurile cele mai importante ale Imperiului- Via Appia - se pastreaza si astazi in conditii excelente. Drumul avea initial 195 km si unea Roma de Capua. In 265 i.C., drumul a fost prelungit pana la Brindisi, devenind un drum comercial important, pentru comertul cu sclavi si marfuri din orient. In timpul imparatului Traian (114) s-a mai construit o ramura numita ,,Via Traiana" prin Bari. In prezent Via Appia (Strada 7) este circulata pe toata lungimea ei (540 km), o parte fiind asfaltata, dar cea mai mare parte este pietruita in timpul romanilor.

Reteaua drumurilor romane se intindea in Europa, Africa si Asia

Reteta drumurilor romane Clujeanul Florin Fodorean a analizat exhaustiv problematica drumurilor romane in cartea ,,Drumurile din Dacia romana". Istoricul precizeaza ca modul in care romanii construiau drumuri depindea de realitatile din teren. Astfel, constructorii romani adaptau numarul de straturi folosit la drumuri pentru a raspunde celei mai mari provocari: umezeala solului. In cazul unor drumuri din Asia si Africa se folosea un singur strat pentru drum, insa in cele mai multe zone se foloaseau patru straturi.

Fodorean prezinta reteta lui Vitruvius privind realizarea paturilor rutiere la drumurile romane: ,,Trasarea drumului se realiza cu ajutorul jaloanelor, dupa care se sapau doua brazde paralele care delimitau latimea drumului. Pamantul dintre aceste doua brazde era sapat pana ce se ajungea la o roca rezistenta. Daca aceasta nu exista, atunci se tasa pietris sau se aseza un strat de mortar, iar daca pamantul prezenta umezeala se infigeau adanc in el piloni de stejar. Marginile erau intarite cu blocuri de piatra suprapuse, destinate ca fundatie pentru trotuare. Dupa ce se amenaja acest fundament, se ridicau in ordine patru straturi de materiale diferite: 1. Statumen (0,30-0,60 metri grosime), format din bolovani legati cu mortar sau cu pamant cleios bine batut, care constituia temelia drumului. 2. Rudus sau ruderatio (0,25 metri), un strat compact realizat din piatra sparta marunt sau din bucatele de caramida amestecate cu nisip sau var, bine batute; 3. Nucleus (0,30-0,50 metri grosime) un strat compact alcatuit din pietris sau nisip cu graunte mare; 4. Glarea /pavimentum sau summum dorsum (0,20-0,30 de metri grosime), alcatuia pavajul superior facut din pietris la viae glareae stratae (drumuri pavate cu pietris) si din mai multe lespezi sumar fasonate la viae silicae stratae (drumuri pavate cu dale de piatra). Lespezile erau blocuri poligonale astfel taiate incat sa poata fi imbunate si sa asigure o suprafata de

rulare optima. Rocile pentru pavaj erau diverse: piatra dura, bazalt, roci vulcanice sau marmura de calitate inferioara". Grosimea medie a straturilor rutiere era de circa 50 de centrimetri.

Un exemplu de drum pavat via munita la Pompeii: (1). Sol nivelat, si eventual tasat. (2). Statumen: pietris.(3). Audits: moloane lipite cu ciment roman. (4). Nucleus : ramasite de olarie lipite cu ciment fin. (5). Dorsum: blocuri poligonale de silex, sau blocuri rectangulare de tuf vulcanic sau de alte pietre din imprejurimi, formand suprafata drumului. Forma eliptica permitea sa se evite ca apa de ploaie sa stagneze pe mijlocul drumului. Dedesubtul blocurilor era uneori crestate in mod voit, ceea ce permitea o mai buna tinuta pe nucleus.(6). Crepido: trotuar sau drum pentru pietoni. (7). Bordura. FOTO: J.D. Redding

Caracteristici tehnice ale drumurilor

In perioada de apogeu, Imperiului Roman avea peste 100.000 de kilometri de drumuri. Legaturile foarte bune intre Roma si celelalte provincii ale imperiului au dat nastere si expresiei ,,Toate drumurile duc la Roma". Primul drum si cel care avea sa devina si cel mai important Via Appia - a fost construit in 312 i.Hr. de Appius Claudius Caecus pentru a lega Roma de Capua. Imperiul a investit enorm in realizarea drumurilor - pentru cei 100.000 de kilometri de drumuri romane s-au folosit aprox 250 de milioane de metri cubi de piatra. Latimea drumurilor era intre 4 si 8 metri, dar existau si drumuri mai late. Se foloseau materialele de constructie accesibile local.

In zonele mai dificile (terenuri accidentate, zone predispuse la inmlastinari, platouri expuse nisipurilor) romanii construiau drumurile in rambleu, adica acestea erau inaltate peste nivelul terenului inconjurator. Desi erau mai costisitoare, aceste drumuri erau deosebit de fiabile. De asemenea, cele mai multe drumuri erau suprainaltate in ax pentru asigurarea scurgerii apelor pluivale sau a celor provenite din topirea zapezii.

Cititi si:

Se intampla in Romania: Autostrada Arad-Timisoara, deschisa in decembrie 2011, trebuie reasfaltata in intregime

ANALIZA Autostrada Transilvania, 11 ani de cheltuieli inutile. Cum s-au dus pe Apa Sambetei sase miliarde de lei