Drumuri cu staţia totală

Prezentare generală

Metoda drumuirii ocupă o poziţie centrală în ansamblul ridicărilor în plan prin volumul şi frecvenţa lucrărilor în care este solicitată. Locul primordial îl deţine în determinarea reţelei de ridicare si poziţionarea detaliilor, dar la ea se poate apela şi pentru fndesîrea reţelei geodezice.

Staţia totală, prin structura si posibilităţile oferite, a devenit instrumentul reprezentativ, utilizat azi în exclusivitate în măsurarea drumuirilor, fiind, în acelaşi timp, singurul concurent serios al sistemului GPS, Principalele argumente în sprijinul acestei opţiuni sunt:

> permite măsurarea automată, la comandă, a elementelor geometrice, afişarea şi înregistrarea lor în memorie, prelucrarea parţială conform meniului de programe incorporat şl transferul lor în calculator;>softurile de lucru pe teren sunt diferenţiate de la unul simplu (de bază), ce vizează doar aceste elemente, la altele complexe, care prelucrează şi afişează rezultatele pe care le şi reţin. Indiferent de program, datele de bază măsurate se păstrează în memorie;> programul „coordonate polare" sau cu o denumire asemănătoare, permite determinarea pe teren a poziţiei spaţiale a unui punct, radiat dintr-o staţie cunoscută, pe baza unei vize de referinţa, posibilitate valorificată sîn cadrul multor aplicaţii topografice.

In principiu, în cazul general al unei drumuiri încadrate, traseul poate fi considerat ca o înlănţuire de radieri succesive: în funcţie de coordonatele cunoscute ale staţiei, a unei vize de orientare şi a datelor obţinute din măsurători, rezultă si se afişează valorile x, y, z ale punctului din vizat.

Executarea lucrărilor

Măsurătorile în teren urmăresc elementele definitorii pentru cazul general al drumuirii 3D, considerat cel mai reprezentativ, respectiv unghiurile orizontale şi verticale, înălţimea aparatului şi a prismei în momentul vizării

La acestea se adaugă coordonatele cunoscute ale punctelor de capăt A şi B şi cele ale punctului C folosit ca viză de orientare, coordonate necesare poziţionării staţiilor de drumuire şi pentru control.

Etapele de lucru pentru realizarea unei drumuiri cu o staţie totală prin programul ce furnizează coordonatele drumuirii direct pe teren sunt, în linii mari, următoarele:

- instalarea aparatului în punctul A cunoscut, pornirea, iniţializarea şi trecerea pe programul coordonate;

-orientarea în staţie prin introducerea în memorie a coordonatelor proprii şi cele ale referinţei C;

-vizarea semnalului de orientare, trecerea pe programul coordonate polare, introducerea cotei, înălţimii paratului şi a prismei;

-vizarea prismei din punctul 1, declanşarea măsurătorilor şi drept urmare afişarea coordonatelor xi, yi, zi ale acestuia, trecute în memorie. Operaţia se repetă în punctele următoare (1, 2, ...n) ale drumuirii, cu următoarele menţiuni: orientarea în fiecare punct se face prin viza înapoi, ca punct cunoscut, coordonatele punctului staţionat şi ale celui din urmă se recheamă din memorie; controlul operaţiei de orientare se face prin radierea punctului precedent, când trebuie să se obţină coordonatele cu diferenţe de 1-2 mm. Verificarea finală se realizează pe ultima viză de determinare dusă spre punctul B: pe displayul staţiei trebuie să apară coordonatele acestuia lejer diferite şi în limitele toleranţei faţă de cele cunoscute, preluate din inventarul reţelei de sprijin.

La alte tipuri de drumuiri, considerate variante ale cazului general, încadrate în reţea, se utilizează, în linii mari, acelaşi mod de lucru schiţat mai sus, cu unele aspecte specifice astfel: la drumuirea închisă încadrată, se pleacă dintr-o staţie cunoscută folosind, dacă este posibil, două vize de orientare pentru siguranţă, după cum s-a mai arătat şi revenind pentru control în punctul iniţial. în cazul unei drumuiri închise independente la plecare orientarea primei laturi se realizează prin introducerea gradaţiei zero pe direcţia nordului magnetic, indicat de o busolă de buzunar sau un declinator;

la drumuirea fără vize de orientare se pleacă cu o orientare apropiata de ce reală, când se obţin coordonate oarecare pentru punctul B’. Acestea se verifică şi se corectează, aşa cum s-a arătat anterior (§43,7.4.).

Menţionăm ta plus că acest procedeu, de transmitere directă a coordonatelor, se aplică şi In cazul drumuiril, 3D cu puncte nodale, poligonometrice şi celelalte amintite anterior. Pentru calculul cotelor programul de nivelment trigonometric este întocmit pe baza formulelor generale, ce cuprind efectiv inaltimea aparatului şi a prismei.

Verificări şi controale specifice

Unele greşeli în executarea drumuirilor cu staţii totale sunt de aşteptat, ca în orice măsurătoare apariţia lor este redusă substanţial în raport cu aparatura clasică, deoarece măsurarea şi înregistrarea elementelor geometrice (unghiuri şi distanţe} se face automat, fără intervenţia operatorului, după vizarea prismei si declanşarea comenzii. In aceste condiţii:

dispar greşelile personale, provocate de neatenţia operatorului la citirea gradaţilor pe cercuri, a distanţei pe stadie sau a complementului pe panglica de oţel ca şi cele de înscriere greşită în carnet a valorilor comunicate de la aparat;

pot apare greşeli de introducere în memorie a unor date, cum ar fi înălţimea aparatului şi mai ales a prismei, care în momentul Înregistrării poate să nu coincidă cu cea reală, având în vedere modificările in înălţime intervenite in decursul măsurătorilor pentru asigurarea vizibilitatilor, modificări neoperate în memorie.

Asemenea situaţii au efect direct doar asupra cotelor, ce se calculează eronat. Introducerea unor coordonate greşite este posibilă doar în prima staţie, dar neconcordanţa se poate depista rapid in a doua. In rest, la o măsurătoare demarată corect nu se mai poate greşi deoarece coordonatele se recheamă din memorie.

Verificările şi controalele posibile, ce se pot face pe teren la o drumuire cu staţia totală folosind programul coordonate, sunt specifice. Acestea suprimă practic strecurarea, unor greşeli, se desfasoara pe etape şi se prezinta în cazul general al drumuirii 3D încadrate.

A) In faza iniţială, demararea corectă a masuratorilor pe traseul drumuirii se poate face în punctul A.

pe două vize de orientare, prin dubla radiere a punctului 1, luând ca referinţă semnalul din C şi apoi din D. Cele doua randuri de coordonate ale punctului1 pot diferi uşor între ele din cauza erorilor de poziţie a punctelor A, C, D cat şi a celor de măsurare, mici, dar inevitabile