drepturile de care beneficiază victimele traficului de persoane în ue

Afaceri

interne

Drepturile de carebenefi ciază victimele

trafi cului de persoane în UE

kg304742_RO_BAT.indd cvIkg304742_RO_BAT.indd cvI 19/09/13 11:3919/09/13 11:39

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa

(http://europa.eu).

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2013

ISBN 978-92-79-28456-4

doi:10.2837/6606

© Uniunea Europeană, 2013

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei

Printed in Belgium

Tip�rit pe hârtie în�lbit� f�r� clor elementar (ECF)

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiți răspunsuri la

întrebările pe care vi le puneți despre Uniunea Europeană.

Un număr unic gratuit (*):

00 800 6 7 8 9 10 11

(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.

kg304742_RO_BAT.indd cvIIkg304742_RO_BAT.indd cvII 19/09/13 11:3919/09/13 11:39

http://europa.eu

1

Prefață

„Trafi cul de persoane este

sclavagismul epocii moderne

și reprezintă o încălcare gravă

a drepturilor omului. Este o

infracțiune gravă care afectează

femei, bărbați, fete și băieți de

toate naționalitățile, iar victimele

acesteia suferă prejudicii majore

pe viață. Pentru a proteja și

a acorda asistență victimelor

trafi cului de persoane și pentru a

le ajuta să se refacă în măsura

posibilului, legislația UE le conferă acestora o serie de drepturi – la

asistență juridică, la asistență medicală, la ședere temporară și altele.

Pentru ca aceste drepturi să fi e cunoscute și aplicate efectiv în practică,

victimele și practicienii care își desfășoară activitatea în domeniu au

nevoie de informații clare și accesibile cu privire la conținutul acestora.

Sper că această trecere în revistă a drepturilor pe care UE le conferă

victimelor trafi cului de persoane va ajuta autoritățile din statele

membre ale UE în activitatea lor zilnică de acordare a asistenței și

protecției de care victimele au nevoie și pe care le merită.”

Cecilia Malmström,

comisar european pentru afaceri interne

kg304742_RO_BAT.indd 1kg304742_RO_BAT.indd 1 19/09/13 11:3919/09/13 11:39

2

Introducere

Prevenirea și combaterea trafi cului de persoane este o prioritate a Uniunii Europene și a

statelor membre. Abordarea UE recunoaște caracterul marcat de gen al trafi cului de per-

soane, plasează victima și drepturile omului în centrul discuției și recunoaște necesitatea

unui regim adaptat copiilor, subliniind necesitatea unei acțiuni coordonate și multidisciplinare.

Este esențială oferirea de informații clare și coerente victimelor trafi cului de persoane cu

privire la drepturile lor. Aceste drepturi acoperă o gamă vastă, de la acordarea de ajutor și

asistență medicală (de urgență) la drepturi din sfera relațiilor de muncă, dreptul de a avea

acces la justiție și la un avocat și la posibilitățile de a cere despăgubiri. Documentul de față

oferă o trecere în revistă a acestor drepturi prevăzute de Carta drepturilor fundamentale

a Uniunii Europene, directivele, deciziile-cadru ale UE și consacrate în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului. Drepturile suplimentare de care benefi ciază copiii au fost

incluse la sfârșitul fi ecărui capitol.

Documentul de față se adresează victimelor și practicienilor care doresc o prezentare gene-

rală a drepturilor conferite de legislația UE, precum și statelor membre care elaborează

rezumate similare ale drepturile victimelor trafi cului de persoane, la nivel național. Legislația

UE stabilește standarde minime, însă statele membre pot impune, după caz, dispoziții mai

stricte decât aceste standarde.

Drepturile care decurg din legislația UE care urmează a fi transpusă în dreptul național de

către statele membre după publicarea acestui document sunt marcate în text cu caractere

cursive.

În sensul drepturilor și obligațiilor prezentate în documentul de față, prin „copil” se înțelege

orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani. În cazul în care vârsta victimei este incertă

și există motive să se creadă că victima este un copil, se prezumă că aceasta este copil.

„Victimă” în sensul documentului de față înseamnă o persoană care face obiectul trafi cului

de persoane.

„Autorul infracțiunii” în sensul prezentului document se referă la o persoană sau la persoane

care a(u) fost acuzată (acuzate) sau condamnată (condamnate) pentru săvârșirea infracțiunii

de trafi c de persoane.

„Resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al unui stat

membru al Uniunii Europene.

Prin documentul de față, Comisia Europeană pune în aplicare una dintre acțiunile din cadrul strategiei UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării trafi cului de persoane, și anume acțiunea 4 – furnizarea de informații privind drepturile victimelor – din cadrul priorității A: identifi carea, protecția și acordarea de asistență victimelor trafi cului de persoane.


Drepturile de care beneficiază victimele traficului de persoane în UE

„Trafi cul de persoane”, astfel cum este defi nit la artico-

lul 2 din Directiva 2011/36/UE:

(1) [...] Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea

sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transfe-

rul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub

amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de

constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune,

prin abuz de putere sau profi tând de starea de vulnera-

bilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte

foloase pentru a obține consimțământul unei persoane

care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.

(2) O stare de vulnerabilitate înseamnă o situație în care

persoana în cauză nu poate decât să se supună abuzului

implicat, neavând o alternativă reală sau acceptabilă.

(3) Exploatarea include cel puțin exploatarea prostituției

altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală,

munca sau serviciul forțat, inclusiv cerșitul, sclavia

sau practicile similare sclaviei, aservirea, exploatarea

activităților infracționale sau prelevarea de organe.

(4) Consimțământul unei victime a trafi cului de persoane la exploatare, indiferent dacă este

intenționat sau efectiv, este irelevant atunci când a fost folosit oricare dintre mijloacele

prezentate la alineatul (1).

(5) Atunci când faptele menționate la alineatul (1) sunt îndreptate împotriva unui copil,

acestea constituie infracțiunea de trafi c de persoane, chiar dacă nu a fost folosit niciunul

dintre mijloacele menționate la alineatul (1).

Descrierea legislației UE și a jurisprudenței relevante în cadrul documentului de față nu este exhaustivă și, prin urmare, nu include în detaliu condițiile în care o persoană poate benefi cia de drepturile prevăzute în legislația UE sau de alte drepturi în temeiul acesteia, în funcție de circumstanțele fi ecărui caz în parte. Victimele trafi cului de persoane benefi ciază de drepturile menționate în documentul de față și în situațiile în care drepturile prevăzute de legislația UE se aplică unui grup mai larg de persoane. Documentul de față nu instituie obligații în sarcina vreunei părți, ci descrie drepturile și obligațiile care decurg din legislația UE și care trebuie să fi e transpuse în dreptul intern al statelor membre. Articolele din legislația menționată în documentul de față reprezintă versiunea acestora de la data de 1 ianuarie 2013 (legislația poate fi ulterior modifi cată sau abrogată). Documentul de față nu reprezintă în niciun caz o interpretare obligatorie a legislației menționate, ci este destinat a fi un document de referință menit să faciliteze aplicarea dispozițiilor legale.

© iS

tockp

hoto

/Dori O

Connell

3



4

Drepturile conferitede UE victimelortrafi cului de persoane

Documentul de față intenționează să informeze victimele, practicienii

și statele membre cu privire la drepturile de care benefi ciază

victimele în temeiul legislației UE. În niciun caz nu constituie o

interpretare obligatorie a legislației UE. Toate drepturile trebuie

interpretate în contextul ansamblului dispozițiilor juridice și al

legislației relevante.

Capitolul 1: Asistență și sprijin

1.1 Victimele au dreptul la asistență și sprijin de îndată ce autoritățile competente au motive

rezonabile să creadă că este posibil ca aceste persoane să fi făcut obiectul trafi cului.

1.2 Victimele au dreptul la asistență și sprijin înainte de procedurile penale, pe parcursul

acestora și pentru o perioadă de timp sufi cientă după încheierea lor.

1.3 Acordarea de asistență și sprijin nu ar trebui să fi e condiționată de dorința victimei de a

coopera pe parcursul cercetării, urmăririi penale sau al procesului; în cazurile în care victima

nu își are reședința legală în statul membru respectiv, ar trebui să se acorde asistență și

sprijin în mod necondiționat cel puțin pe parcursul perioadei de refl ecție.

1.4 Asistența și sprijinul pot fi acordate numai cu consimțământul victimei și în cunoștință

de cauză.

1.5 Victimele au dreptul la un standard de viață în măsură să le asigure cel puțin subzistența,

la o cazare adecvată și sigură și la asistență materială.

1.6 Victimele au dreptul la tratamentul medical necesar, inclusiv la asistență psihologică,

consiliere și informare.

1.7 Victimele au dreptul la servicii de traducere și interpretariat, dacă este cazul.

1.8 Victimele cu necesități speciale (cu precădere în ceea ce privește sarcina, starea de

sănătate, un handicap, o boală fi zică sau mintală sau cele care au făcut obiectul unor forme

grave de violență fi zică, sexuală sau psihologică) benefi ciază de tratament corespunzător.

1.9 Victimele au dreptul, în funcție de necesitățile lor și în mod gratuit, la servicii confi dențiale

de sprijinire a victimelor, care acționează în interesul victimelor înainte, în timpul și pentru o

durată adecvată după încetarea procedurilor penale. Membrii familiei au dreptul la servicii

de sprijinire a victimelor în funcție de necesitățile lor și de gravitatea prejudiciului suferit ca

urmare a infracțiunii săvârșite împotriva victimei.

4



5

1.10 Serviciile specializate de sprijinire trebuie să pună la dispoziție: (a) adăposturi sau orice

altă cazare provizorie adecvată pentru victimele care au nevoie de un loc sigur din cauza unui

risc iminent de victimizare secundară și repetată sau de intimidare și răzbunare; (b) sprijin

orientat și integrat pentru victimele cu nevoi specifi ce, precum victimele violenței sexuale și

victimele violenței bazate pe gen, inclusiv sprijin în cazul traumelor și consiliere.

1.11 Victimelor care sunt resortisanți ai țărilor terțe trebuie să li se ofere informații cu pri-

vire la perioada de refl ecție și de refacere, precum și cu privire la posibilitățile de a obține

protecție internațională.

1.12 Victimele au dreptul de a solicita azil și de a fi informate cu privire la posibilitățile de

a obține protecție internațională și ar trebui protejate împotriva returnării (întoarcerea în

țara în care există un risc de deces, tortură sau alte pedepse sau tratamente inumane sau

degradante).

Copiii victime

1.13 Interesul superior este considerat primordial și este evaluat în mod individual. Preva-

lează o abordare orientată spre copil, care ia în considerare în mod corespunzător vârsta,

nivelul de maturitate, opiniile, nevoile și preocupările acestuia. Copilul și, dacă există, titularul

răspunderii parentale sau alt reprezentant legal al copilului sunt informați cu privire la orice

măsuri sau drepturi destinate în mod specifi c copilului.

1.14 Copiii victime au dreptul la asistență și sprijin care să țină seama de circumstanțele

speciale ale acestora. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a oferi o soluție

durabilă, pe baza unei evaluări individuale a interesului superior al copilului.

1.15 Atunci când titularii răspunderii părintești sunt excluși de la garantarea interesului

superior al copilului și/sau nu mai au dreptul de a reprezenta copilul, se va numi un tutore

sau un reprezentant pentru copilul victimă.

Capitolul 2: Protecția de care benefi ciază victimeletrafi cului de persoane

Protecția de care benefi ciază victimele înainte de începerea procedurilor penale

2.1 Victimele au dreptul la o protecție adecvată, pe baza unei evaluări individuale a riscurilor.

Evaluarea individuală ar trebui să fi e promptă și să identifi ce nevoile specifi ce de protecție

și să stabilească dacă și în ce măsură victimele ar putea benefi cia de măsuri speciale pe

parcursul procedurilor penale, din cauza unei vulnerabilități deosebite la victimizare secundară

și repetată, la intimidare și la răzbunare.

2.2 Fără a aduce atingere dispozițiilor din dreptul intern, victimele trafi cului de persoane nu

ar trebui să fi e judecate sau pedepsite pentru implicarea acestora în activități infracționale

pe care au fost obligate să le săvârșească ca urmare directă a faptului că au făcut obiectul

trafi cului de persoane.

2.3 Datele cu caracter personal ale victimelor pot fi colectate de la victime numai în scopuri

specifi ce, explicite și legitime și în cadrul sarcinilor autorităților competente și pot fi prelucrate

numai în scopul în care au fost colectate. Prelucrarea datelor trebuie să fi e legală, adecvată,

relevantă și neexcesivă (în raport cu scopurile pentru care au fost colectate).

2.4 Datele cu caracter personal ale victimelor trebuie să fi e șterse sau trecute în anonimat

atunci când nu mai sunt necesare pentru scopul în care au fost colectate.



6

2.5 Victimele au dreptul la informații încă de la primul contact cu autoritățile competente

(cum ar fi poliția, autoritățile judiciare etc.) și, pe cât posibil, în limbile înțelese în general.

2.6 Victimele au dreptul la informații privind:

• tipul de servicii sau organizațiile cărora li se pot adresa pentru a obține sprijin;

• tipul de asistență pe care o pot primi;

• unde și în ce mod pot depune o plângere;

• etapele procedurii care urmează după depunerea plângerii și rolul victimei în cadrul

acestora;

• modul și condițiile în care pot obține protecție;

• în ce măsură și în ce condiții au acces la consiliere juridică, asistență juridică sau orice

altă formă de consiliere;

• cerințele pentru a avea dreptul la despăgubiri;

• în cazul în care victima locuiește în alt stat membru, orice instrument specifi c pe care

acesta îl are la dispoziție pentru a-și apăra interesele;

• modul în care poate obține rambursarea cheltuielilor suportate ca urmare a participării

la procedurile penale.

Protecția de care benefi ciază victimele în timpul și după desfășurarea procedurilor penale

2.7 În urma unei evaluări individuale, efectuate de către autoritatea competentă, victimele

au dreptul, în anumite condiții, la un tratament specifi c, menit să prevină victimizarea secun-

dară, și anume prin evitarea repetării inutile, pe parcursul cercetării, al urmăririi penale și

al procesului, a interogatoriilor, a contactului vizual între victimă și autorul infracțiunii, a

depunerii de mărturii în ședință publică, precum și prin evitarea întrebărilor inutile privind

viața privată a victimei.

2.8 Victimele au acces fără întârziere la consiliere juridică și la reprezentare juridică, inclusiv

în vederea solicitării de despăgubiri.

2.9 Consilierea juridică și reprezentarea juridică sunt gratuite în cazul în care victima nu

dispune de resurse fi nanciare sufi ciente.

2.10 Victimele, în funcție de rolul care le revine în sistemul judiciar penal relevant, au dreptul

de a solicita revizuirea unei hotărâri de neîncepere a urmăririi penale.

2.11 Victimele au dreptul de a înțelege și de a fi înțelese în cadrul procedurilor penale și de

a primi comunicări într-un limbaj ușor de înțeles, ținând seama de caracteristicile personale

ale victimei, precum existența unui handicap.

2.12 Victimele au dreptul, în anumite condiții, să fi e însoțite de o persoană aleasă de acestea,

care să le ajute să înțeleagă sau să fi e înțelese cu ocazia primului contact cu o autoritate

competentă, cu excepția cazului în care acest lucru ar fi împotriva intereselor victimei sau

ar afecta desfășurarea procedurii.

2.13 În cazul în care victimele depun o plângere ofi cială, acestea au dreptul să primească o

confi rmare scrisă de înregistrare a plângerii și să benefi cieze de servicii de traducere și de

asistența lingvistică necesară pentru a depune plângerea.

2.14 Victimele trebuie să fi e informate, fără întârzieri inutile, despre dreptul de a primi

informații cu privire la procedurile penale inițiate ca urmare a plângerii (decizia de a nu con-

tinua ancheta sau de a nu începe urmărirea penală împotriva autorului infracțiunii, natura

acuzațiilor aduse acestuia, data și locul desfășurării procesului, orice hotărâre defi nitivă și

stadiul procedurilor penale) și, la cerere, primesc astfel de informații.

2.15 Victimele pot solicita să fi e notifi cate, fără întârzieri nejustifi cate, în cazul în care autorul

infracțiunii este eliberat din arest sau a evadat din detenție.



7

2.16 În funcție de rolul ofi cial care le revine în cadrul procedurilor penale, victimele au dreptul

în mod gratuit la servicii de interpretariat pentru interviurile sau interogatoriile efectuate pe

parcursul procedurilor penale de către organele de cercetare și autoritățile judiciare și pentru

participarea activă a acestora la ședințele de judecată.

2.17 În funcție de rolul ofi cial care le revine în cadrul procedurilor penale, victimele au dreptul

în mod gratuit la traducerea informațiilor care sunt esențiale pentru a-și exercita drepturile în

cadrul procedurilor penale, într-o limbă pe care o înțeleg, în măsura în care aceste informații

sunt puse la dispoziția victimelor.

2.18 Victimele pot folosi tehnologii de comunicare cum ar fi videoconferința, telefonul sau

internetul pentru traducere, cu excepția cazului în care prezența fi zică a unui interpret este

necesară pentru ca victima să își exercite drepturile sau să poată înțelege procedura.

2.19 Victimele au dreptul să participe în mod voluntar la programele de justiție reparatorie pe

baza acordului lor dat în cunoștință de cauză, care poate fi retras în orice moment. Victima

are dreptul la informații complete și obiective cu privire la proces. Discuțiile care nu au loc

în public pot rămâne confi dențiale (exceptând cazul în care victima și autorul infracțiunii își

dau acordul în acest sens sau cazul în care informațiile trebuie divulgate, având în vedere

interesul public prevalent, cum ar fi amenințările sau actele de violență).

2.20 Un ordin european de protecție poate fi emis în cazul în care victima locuiește sau își

are reședința în alt stat membru și împotriva autorului infracțiunii s-a dispus o măsură de

protecție, cum ar fi interdicția de a se deplasa în anumite localități, locuri și zone în care își

are reședința victima sau pe care aceasta le vizitează sau interzicerea sau reglementarea

contactelor (inclusiv prin telefon, e-mail). Ordinul european de protecție se aplică unei măsuri

de protecție adoptate în temeiul dreptului penal într-o țară a UE în benefi ciul unei victime,

prin extinderea acestei protecții în altă țară din UE în care s-a deplasat victima.

2.21 Statele membre trebuie să atenueze pe cât posibil eventualele difi cultăți de comuni-

care (de exemplu, în cazul în care victimele vorbesc o limbă diferită sau au probleme de

exprimare) în cazul victimelor care sunt martori sau au alte roluri procedurale, astfel încât

acestea să poată înțelege implicarea pe care o au în fi ecare etapă a procedurilor penale.

Copiii victime

2.22 Audierile copiilor victime ar trebui să aibă loc fără întârzieri nejustifi cate. Copiii victime

au dreptul de a fi audiați, atunci când este necesar, în incinte concepute sau adaptate în

acest scop.

2.23 Audierile copiilor victime ar trebui să fi e realizate de aceleași persoane, în măsura posi-

bilului, limitându-se cât se poate de mult numărul de audieri și derularea acestora la strictul

necesar pentru cercetarea și procedurile penale. Victima poate fi însoțită de un reprezentant

sau de un adult ales de copil (după caz), cu excepția cazului în care împotriva acelei persoane

s-a pronunțat o decizie motivată care afectează caracterul adecvat al acestei alegeri.

2.24 Audierile penale care implică copii victime ar trebui să aibă loc fără prezența publicului

și fără prezența directă a copilului, care poate fi audiat prin alte mijloace de comunicare

adecvate (de exemplu, legături video etc.).

2.25 Statele membre pot împiedica difuzarea publică a informațiilor care ar putea conduce

la identifi carea unui copil victimă.

2.26 Atunci când este posibil și ținând seama de circumstanțele fi ecărui caz în parte, dacă

victima este un copil, statele membre pot amâna urmărirea penală a autorului (autorilor)

infracțiunii pentru o perioadă de timp după împlinirea de către copiii victime a vârstei

majoratului.



Capitolul 3: Despăgubiri

3.1 Victimele au dreptul de a avea acces la mecanismele existente de despăgubire a victi-

melor infracțiunilor săvârșite prin violență și cu intenție.

3.2 Statele membre ar trebui să promoveze măsuri pentru a-i încuraja pe autorii infracțiunilor

să despăgubească în mod corespunzător victimele în cursul procedurilor penale.

3.3 Victimele au dreptul de a obține, în cadrul procedurilor penale, într-un termen rezona-

bil, o hotărâre privind despăgubirile pe care trebuie să le plătească autorul infracțiunii, cu

excepția cazului în care legislația națională prevede că o astfel de hotărâre se pronunță în

cadrul altor proceduri judiciare.

3.4 Victimele au dreptul la restituirea, fără întârziere, a bunurilor proprii (cu excepția cazului

în care acestea sunt absolut necesare pentru desfășurarea procedurilor penale) care au fost

recuperate sau puse sub sechestru în cursul procedurilor penale.

Accesul la despăgubiri în situații transfrontaliere

3.5 Victimele au dreptul de a înainta o cerere în statul membru unde își au reședința obișnuită

pentru a primi despăgubiri în statul membru în care a fost comisă infracțiunea.

3.6 Victimele au dreptul la informații esențiale privind posibilitățile de a solicita despăgubiri.

Acestea includ informații și orientări cu privire la modul de completare a formularului de

cerere și cu privire la documentele justifi cative ce pot fi cerute și la solicitările de informații

suplimentare.

3.7 Victimele au dreptul de a primi, cât mai curând posibil, informații cu privire la persoana

de contact sau departamentul care se ocupă de cererea de despăgubire, o confi rmare de

primire a cererii (dacă este posibil), o indicație privind termenul până la care se va lua o

decizie privind cererea și decizia luată.

© iS

tockp

hoto

/Juanm

onin

o

8



9

Capitolul 4: Dreptul la integrare și la muncă

4.1 Sub rezerva unor restricții și condiții, cetățenii UE au dreptul de a rămâne pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă de până la trei luni, cu condiția să prezinte un pașaport sau un document de identitate valabil.

4.2 Cetățenii UE au dreptul de a rămâne oriunde în UE, cu condiția să aibă un loc de muncă legal sau să studieze la o instituție de învățământ acreditată și să dețină o asigurare completă de sănătate (sau să aibă sufi ciente resurse fi nanciare pentru a garanta că ei înșiși sau membrii familiilor lor nu vor deveni o povară asupra sistemului de securitate socială a statului-gazdă) sau să aibă un membru de familie care îndeplinește oricare dintre aceste condiții.

4.3 Fiecare cetățean al UE are dreptul la educație, precum și la accesul la formare profesională și formare continuă.

4.4 Fiecare cetățean al UE are libertatea de a-și alege ocupația și dreptul la muncă în orice stat membru (sub rezerva anumitor restricții) și resortisanții țărilor terțe care sunt autorizați să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiții de muncă echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii.

4.5 Fiecare lucrător are dreptul la condiții de muncă echitabile și corecte, care să îi respecte sănătatea, siguranța și demnitatea, la o limitare a duratei maxime de muncă și la perioade de odihnă zilnică și săptămânală, precum și la o perioadă anuală de concediu plătit.

Resortisanți ai țărilor terțe

4.6 Statele membre ar trebui să defi nească normele potrivit cărora victimele care sunt resortisanți ai țărilor terțe care dețin un permis de ședere au acces la piața muncii, la formare profesională și la învățământ, pe durata validității permisului de ședere.

4.7 Victimele care sunt resortisanți ai țărilor terțe trebuie să aibă acces la programele sau proiectele existente prin care se urmărește readucerea acestora la o viață normală, inclusiv, dacă este cazul, la cursuri destinate să le îmbunătățească competențele profesionale sau la stagii de pregătire în vederea returnării asistate în țara de origine.

4.8 Victimele care sunt resortisanți ai țărilor terțe au dreptul la tratament egal cu resortisanții statului membru în care locuiesc cu privire la: condițiile de muncă, inclusiv în ceea ce privește salarizarea și concedierea, precum și în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă, libertatea de asociere, educația și formarea profesională, recunoașterea diplomelor, certifi -catelor și a altor califi cări profesionale în conformitate cu procedurile naționale aplicabile în statul respectiv, ramurile securității sociale, avantajele fi scale, accesul la bunuri și servicii, precum și cu privire la furnizarea bunurilor și serviciilor pentru populație, inclusiv accesul la procedurile de obținere a unei locuințe, în conformitate cu dreptul intern.

4.9 Victimele care sunt resortisanți ai țărilor terțe afl ați în regim de ședere ilegală au dreptul de a depune o plângere împotriva angajatorilor lor, direct sau prin intermediul unor părți terțe, cum ar fi sindicatele sau asociațiile.

4.10 Victimele care sunt resortisanți ai țărilor terțe afl ați în regim de ședere ilegală au dreptul de a solicita remunerațiile (salariile) restante de la angajator, chiar și în cazul în care victima s-a întors în țara de origine. Victimele ar trebui să fi e informate în mod sistematic și

obiectiv cu privire la drepturile lor înainte de executarea unei eventuale decizii de returnare.

4.11 Nivelul de remunerare ar trebui să fi e cel puțin egal cu salariul prevăzut de legile pri-vind salariul minim sau de contractele colective ori în conformitate cu practicile consacrate în ramurile profesionale relevante, cu excepția cazului în care părțile dovedesc contrariul.



10

4.12 Victimele care sunt resortisanți ai țărilor terțe afl ați în regim de ședere ilegală pot intro-duce o plângere împotriva angajatorului și ulterior cere executarea unei hotărâri judecătorești

pentru remunerațiile restante.

Copiii victime

4.13 Copiii victime care sunt resortisanți ai țărilor terțe au dreptul de a avea acces, într-un termen rezonabil de timp, la sistemul de educație în condiții identice cu copiii care sunt cetățeni ai statului respectiv.

Capitolul 5: Perioada de refl ecție și permisul de ședere pentru victimele care sunt resortisanți ai țărilor terțe

Perioada de refl ecție

5.1 Resortisanții țărilor terțe care sunt victime ale trafi cului de persoane au dreptul la o perioadă de refl ecție. Această perioadă are drept obiectiv să le permită victimelor să își revină și să se elibereze de infl uența autorilor infracțiunii, astfel încât să poată lua o decizie în cunoștință de cauză dacă să coopereze sau nu cu autoritățile polițienești și judiciare.

5.2 Victimele nu pot fi expulzate din țară pe parcursul perioadei de refl ecție.

5.3 Perioada de refl ecție poate fi revocată în cazul în care victima reia contactul cu autorul infracțiunii sau din motive legate de ordinea publică și de protecția siguranței interne.

5.4 În perioada de refl ecție, victimele au dreptul de a primi cel puțin tratament medical de

urgență și servicii specifi ce, inclusiv servicii psihologice pentru persoanele cele mai vulnerabile.

Permis de ședere

5.5 La expirarea perioadei de refl ecție, victima resortisant al unei țări terțe are dreptul de a i se examina cererea pentru un permis de ședere pe baza următoarelor criterii:

• prezența victimei este necesară în scopul anchetei sau al procedurii judiciare;• victima și-a manifestat voința clară de a coopera;• victima a încetat orice relație cu persoana sau persoanele care au săvârșit infracțiunea

de trafi c de persoane;• victima nu ar reprezenta un risc pentru ordinea publică sau pentru siguranța publică.

Permisul de ședere trebuie să fi e valabil timp de cel puțin șase luni și poate fi reînnoit pe baza acelorași condiții.

5.6 După primirea permisului de ședere, victima care nu are resurse sufi ciente are în con-tinuare dreptul de a i se garanta cel puțin un standard de viață în măsură să îi asigure subzistența, de a avea acces la tratament medical de urgență și, după caz, la servicii de traducere și interpretariat. Ar trebui asigurat răspunsul specifi c la nevoile persoanelor cele

mai vulnerabile, inclusiv servicii psihologice. Nevoilor în materie de siguranță și protecție

trebuie să li se răspundă, de asemenea, în conformitate cu legislația națională. Sprijinul

poate include asistență juridică gratuită, în conformitate cu legislația națională.



11

5.7 Permisul de ședere poate fi retras dacă victima reia contactul cu persoana sau persoa-

nele care au săvârșit infracțiunea de trafi c de persoane, în cazul în care cooperarea victimei

este frauduloasă sau plângerea depusă este frauduloasă sau nefondată, dacă victima ar

putea constitui un risc pentru ordinea publică și protecția siguranței naționale, dacă aceasta

încetează să mai coopereze sau dacă autoritățile decid să întrerupă procedura.

Rezidenți pe termen lung

5.8 O victimă care este resortisant al unei țări terțe și a locuit legal într-un stat membru timp

de cel puțin cinci ani are dreptul la statutul de rezident pe termen lung. Acest statut depinde

de îndeplinirea condiției ca victima să aibă resurse sufi ciente pentru a se întreține pe ea

însăși și pe membrii familiei sale, fără a avea nevoie de asigurări sociale sau de sănătate.

Capitolul 6: Returnarea

6.1 În cazul în care unei victime care este resortisant al unei țări terțe nu îi este permis să

rămână în UE și, prin urmare, aceasta este obligată să se întoarcă în țara de origine, i se

va acorda, în mod normal, o perioadă cuprinsă între șapte și treizeci de zile pentru plecarea

voluntară.

6.2 Această perioadă poate fi prelungită pentru a ține cont de circumstanțe specifi ce, cum

ar fi legături familiale, sociale sau copii care frecventează școala și durata șederii.

6.3 Victimelor trafi cului de persoane cărora li s-a acordat un permis de ședere și care coo-

perează cu autoritățile polițienești și judiciare nu li se poate interzice intrarea pe teritoriul

unui stat membru pentru o perioadă determinată dacă acestea au respectat obligația de

returnare, cu condiția să nu reprezinte o amenințare pentru ordinea sau siguranța publică.

6.4 O victimă poate introduce oricând o cale de atac în fața unei autorități, benefi ciind (dacă

este necesar) de consiliere juridică, reprezentare și asistență lingvistică.

6.5 Îndepărtarea trebuie să se amâne în cazul în care s-ar încălca principiul nereturnării. De

asemenea, îndepărtarea poate fi amânată din alte motive, legate de circumstanțele specifi ce

fi ecărui caz, în special de starea fi zică sau de capacitatea mentală a victimei, sau din motive

tehnice, ca de exemplu lipsa mijloacelor de transport sau neidentifi carea victimei.

6.6 Țările care au semnat un acord de readmisie cu Uniunea Europeană sunt obligate să

își readmită în mod automat resortisanții împreună cu copiii (necăsătoriți) ai acestora și cu

soții/soțiile sau persoanele care dețin sau dețineau o viză valabilă sau un permis de ședere

în țara respectivă.

Copiii victime

6.7 Un copil victimă care este resortisant al unei țări terțe și este neînsoțit de un părinte sau

de un tutore legal poate fi returnat doar după luarea în considerare a interesului superior al

copilului și după ce statul membru se asigură că acesta este trimis unui membru al familiei

sale, unui tutore desemnat sau unor centre de primire corespunzătoare.



12

Referințe

Capitolul 1: Asistență și sprijin

1.1 Articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2011/36/

UE:

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura

că unei persoane i se oferă asistenţă și sprijin de îndată ce

autorităţile competente au un indiciu întemeiat să creadă că

este posibil ca persoana respectivă să fi făcut obiectul uneia

dintre infracţiunile menţionate la articolele 2 și 3.


UE:

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asi-

gura că se acordă asistenţă și sprijin victimelor înainte de

procedurile penale, pe parcursul acestora și, pentru o peri-

oadă de timp corespunzătoare, după încheierea procedurilor

penale, pentru a le permite să își exercite drepturile enunţate

în Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului , precum și în

prezenta directivă.


UE:

(3) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asi-

gura că asistenţa și sprijinul acordate unei victime nu sunt

condiţionate de dorinţa victimei de a coopera pe parcursul

cercetării penale, al urmăririi penale sau al procesului, fără

a se aduce atingere Directivei 2004/81/CE sau unor norme

naţionale similare.

Considerentul (18) din Directiva 2011/36/UE:

(18) În cazurile în care victima nu își are reședinţa legală în

statul membru respectiv, ar trebui să se acorde asistenţă și

sprijin în mod necondiţionat, cel puţin pe parcursul perioa-

dei de refl ecţie. În cazul în care, după încheierea procesului de

identifi care sau după expirarea perioadei de refl ecţie, victima

nu este considerată eligibilă pentru a i se elibera un permis

de ședere sau nu are drept de ședere legală în statul membru

respectiv, sau dacă victima a părăsit teritoriul statului mem-

bru menţionat, statul membru respectiv nu este obligat să

continue să ofere asistenţă și sprijin persoanei în cauză în

temeiul prezentei directive.

Articolul 1 din Directiva 2004/81/CE:

Prezenta directivă are ca obiect defi nirea condiţiilor de acor-

dare a permiselor de ședere cu durată limitată, în funcţie de

durata procedurii interne aplicabile, resortisanţilor ţărilor

terţe care cooperează în combaterea trafi cului de persoane

sau facilitării imigraţiei ilegale.

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2004/81/CE:

(2) În timpul perioadei de gândire și până la pronunţarea

autorităţilor competente, resortisanţii ţărilor terţe în cauză au

acces la tratamentul prevăzut la articolul 7 și nici o măsură de

îndepărtare nu poate fi executată împotriva acestora.


(1) Statele membre garantează resortisanţilor ţărilor terţe în

cauză care nu dispun de resurse sufi ciente condiţii de viaţă în

măsură să le asigure subzistenţa, precum și acces la îngrijiri

medicale de urgenţă. Acestea satisfac nevoile speciale ale per-

soanelor cele mai vulnerabile, inclusiv, în funcţie de situaţie

și în cazul în care legislaţia internă prevede acest lucru, prin

acordarea de asistenţă psihologică.

(2) În aplicarea prezentei directive, statele membre ţin

seama în mod corespunzător de nevoile privind siguranţa și

protecţia resortisanţilor ţărilor terţe în cauză, în conformitate

cu legislaţia internă.

(3) În funcţie de situaţie, statele membre acordă asistenţă

lingvistică resortisanţilor ţărilor terţe în cauză.

(4) Statele membre pot acorda asistenţă juridică gratuită

resortisanţilor ţărilor terţe în cauză, în condiţiile menţionate

în legislaţia internă, cu condiţia să fi e prevăzută o astfel de

asistenţă.


(1) Statele membre garantează titularului unui permis de

ședere care nu dispune de resurse sufi ciente un tratament cel

puţin echivalent cu cel prevăzut la articolul 7.

(2) Statele membre acordă asistenţa medicală necesară sau

orice alt tip de asistenţă resortisanţilor ţărilor terţe care nu

dispun de resurse sufi ciente și care au nevoi speciale, în spe-

cial femeilor însărcinate, persoanelor cu handicap sau victi-

melor unor violenţe sexuale sau de orice alt fel și, în ipoteza

în care statele membre au recurs la posibilitatea prevăzută la

articolul 3 alineatul (3), minorilor.

12


13


1.4-7 Articolul 11 alineatul (5) din Directiva

2011/36/UE:

(5) Măsurile de asistenţă și sprijin menţionate la alineatele

(1) și (2) sunt oferite în mod consensual și în cunoștinţă

de cauză și includ cel puţin standarde de viaţă în măsură să

asigure subzistenţa victimei prin intermediul unor măsuri

precum acordarea unei cazări adecvate și sigure și acordarea

de asistenţă materială, precum și tratamentul medical nece-

sar, inclusiv asistenţă psihologică, consiliere și informare și

servicii de traducere și interpretariat, după caz.


UE:

(7) Statele membre acordă asistenţă victimelor cu necesităţi

speciale, în cazul în care aceste necesităţi au la bază, în spe-

cial, posibila existenţă a unei sarcini, starea de sănătate, un

handicap, existenţa unei afecţiuni mentale sau psihologice

sau o formă gravă de violenţă psihologică, fi zică sau sexuală

la care au fost supuse.

1.9 Articolul 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că victimele au acces, în concordanţă cu necesităţile lor, la servicii confi denţiale de spri-jinire a victimelor, în mod gratuit, care acţionează în interesul victimelor înainte, în timpul și pentru o durată adecvată după încetarea procedurilor penale. Membrii familiei au acces la ser-viciile de sprijinire a victimelor în conformitate cu necesităţile lor și cu gravitatea prejudiciului suferit ca urmare a infracţiunii săvârșite împotriva victimei.

(2) Statele membre facilitează direcţionarea victimelor, de către autoritatea competentă la care a fost depusă plângerea și de către alte entităţi relevante, către serviciile de sprijinire a victimelor.

1.10 Articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2012/29/UE:(3) Statele membre adoptă măsuri pentru a institui servicii specializate, gratuite și confi denţiale de sprijinire a victimelor în plus faţă de sau ca parte integrantă a serviciilor generale de sprijinire a victimelor sau pentru a permite organizaţiilor de sprijinire a victimelor să facă apel la entităţi specializate exis-tente care oferă astfel de sprijin specializat. Victimele au acces la astfel de servicii în conformitate cu nevoile lor specifi ce, iar membrii familiei au acces la respectivele servicii în conformitate cu nevoile lor specifi ce și cu gradul de vătămare suferit ca urmare a infracţiunii săvârșite împotriva victimei.

Articolul 9 din Directiva 2012/29/CE:(1) Serviciile de sprijinire a victimelor, astfel cum sunt menţionate la articolul 8 alineatul (1), furnizează cel puţin:(a) informaţiile, consilierea și sprijinul relevante pentru exer-

citarea drepturilor care revin victimelor, inclusiv în ceea ce privește accesul la sistemele publice naţionale de despăgubire în cazul daunelor penale, precum și cu privire la rolul vic-timelor în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces;

(b) informaţii privind sau trimitere directă la orice servicii specializate de sprijinire relevante existente;

(c) sprijinul emoţional și, dacă este disponibil, cel psihologic;(d) consiliere privind aspectele fi nanciare și practice subsecvente

infracţiunii;(e) cu excepţia cazului în care este furnizată de alte servicii

publice sau private, consiliere cu privire la riscurile de victi-mizare secundară și repetată sau de intimidare și răzbunare, precum și la prevenirea acestora.

(2) Statele membre încurajează serviciile de sprijinire a victime-lor să acorde o atenţie deosebită nevoilor specifi ce ale victimelor care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravităţii infracţiunii.

(3) Cu excepţia cazului în care acestea sunt furnizate de alte servicii publice sau private, serviciile specializate de spriji-nire menţionate la articolul 8 alineatul (3) instituie și pun la dispoziţie cel puţin: (a) adăposturi sau orice altă cazare provizorie adecvată pentru

victimele care au nevoie de un loc sigur din cauza unui risc iminent de victimizare secundară și repetată sau de intimidare și răzbunare;

(b) sprijin orientat și integrat pentru victimele cu nevoi speci-fi ce, precum victimele violenţei sexuale, victimele violenţei bazate pe gen și victimele violenţelor în cadrul unor relaţii apropiate, inclusiv sprijin în cazul traumelor și consiliere.

1.11 Articolul 11 alineatul (6) din Directiva

2011/36/UE:

(6) Informaţiile menţionate la alineatul (5) includ, dacă

este cazul, informaţii referitoare la o perioadă de refl ecţie

și de refacere în conformitate cu Directiva 2004/81/CE și

informaţii referitoare la posibilitatea de a acorda protecţie

internaţională în conformitate cu Directiva 2004/83/CE a

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime

referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească

resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea benefi cia

de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au

nevoie de protecţie internaţională, și referitoare la conţinutul

protecţiei acordate și cu Directiva 2005/85/CE a Consiliului

din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire

la procedurile din statele membre de acordare și retragere a

statutului de refugiat sau în conformitate cu alte instrumente

internaţionale sau cu norme naţionale similare.

1.12 Articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale

a Uniunii Europene:

Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor pre-

văzute de Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 și de

Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor

și în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană și

cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denu-

mite în continuare „tratatele”).

Articolul 19 din Carta Drepturilor Fundamentale a

Uniunii Europene:

(1) Expulzările colective sunt interzise.

(2) Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către

un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu



14

moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane

sau degradante.

Articolul 2 litera (d) din Directiva 2011/95/UE:(d) „refugiat” înseamnă orice resortisant al unei ţări terţe care,

ca urmare a unei temeri bine fondate de a fi persecutat din cauza rasei sale, a religiei, naţionalităţii, opiniilor politice sau apartenenţei la un anumit grup social se afl ă în afara ţării al cărei cetăţean este și care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu dorește să solicite protecţia respectivei ţări sau orice apatrid care, afl ându-se din motivele menţionate anterior în afara ţării în care avea reședinţa obișnuită, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu dorește să se întoarcă în respectiva ţară și care nu intră în domeniul de aplicare a articolului 12.


(1) Statele membre respectă principiul nereturnării în temeiul

obligaţiilor internaţionale.

(2) Atunci când aceasta nu le este interzis în temeiul

obligaţiilor internaţionale menţionate la alineatul (1), statele

membre pot returna un refugiat, indiferent dacă acesta este

recunoscut ofi cial sau nu, în cazul în care:

(a) există motive serioase pentru a considera că acesta repre-

zintă o ameninţare pentru siguranţa statului membru în

care se afl ă; sau

(b) ca urmare a faptului că a fost condamnat printr-o hotărâre

judecătorească defi nitivă pentru o infracţiune deosebit de

gravă, reprezintă o ameninţare pentru societatea respec-

tivului stat membru.

(3) Statele membre pot revoca, înceta sau refuza să înnoiască

sau să acorde un permis de ședere unui refugiat care intră în

domeniul de aplicare a alineatului (2).

Copiii victime

1.13 Articolul 13 alineatele (1) și (2) din Directiva

2011/36/UE:

(1) Copiilor victime ale trafi cului de persoane li se oferă

asistenţă, sprijin și protecţie. În cadrul aplicării prezentei

directive, trebuie să se ţină seama în primul rând de interesul

superior al copilului.

(2) Statele membre se asigură că, atunci când nu există

informaţii certe cu privire la vârsta unei persoane care a făcut

obiectul trafi cului de persoane și atunci când există motive

pentru a crede că persoana respectivă este un copil, se pre-

zumă că persoana respectivă este copil cu scopul de a dobândi

acces imediat la asistenţă, sprijin și protecţie în conformitate

cu articolele 14 și 15.

Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 2012/29/UE:(1) Scopul prezentei directive este de a garanta faptul că victimele criminalităţii benefi ciază de informaţii, de sprijin și protecţie adecvate și sunt în măsură să participe în procedurile penale.

Statele membre garantează faptul că victimele sunt recunoscute și tratate cu respect, atenţie și profesionalism și de o manieră individualizată și nediscriminatorie, în toate contactele cu ser-viciile de sprijinire a victimelor sau de justiţie reparatorie sau cu o autoritate competentă, care intervine în cadrul proceduri-lor penale. Drepturile prevăzute de prezenta directivă se aplică victimelor de o manieră nediscriminatorie, inclusiv în ceea ce privește statutul acestora din punctul de vedere al reședinţei.

(2) În punerea în aplicare a prezentei directive, în cazul în care victima este un copil, statele membre asigură luarea în conside-rare în primul rând a interesului superior al acestuia, evaluat în mod individual. Prevalează o abordare orientată spre copil, luând în considerare în mod corespunzător vârsta, nivelul de maturitate, opiniile, nevoile și preocupările acestuia. Copilul și, dacă există, titularul răspunderii parentale sau alt reprezentant legal al copilului, sunt informaţi cu privire la orice măsuri sau drepturi destinate în mod specifi c copilului.


2011/36/UE:


că acţiunile specifi ce întreprinse pentru a acorda asistenţă și

sprijin copiilor victime ale trafi cului de persoane, pe termen

scurt sau lung, în procesul de recuperare fi zică și psiho-socială

a acestora, sunt întreprinse în urma realizării unei evaluări a

situaţiei specifi ce a fi ecărui copil victimă, ţinându-se seama

de opiniile, nevoile și preocupările acestuia, în scopul găsirii

unei soluţii durabile pentru copil.

Articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva

2011/36/UE:


că măsurile specifi ce care vizează acordarea de asistenţă și de

sprijin copiilor victime ale trafi cului de persoane, astfel cum

se menţionează la articolul 14 alineatul (1), ţin seama în mod

corespunzător de situaţia personală și specială a copilului

victimă neînsoţit.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a găsi o

soluţie durabilă pe baza unei evaluări individuale a intere-

selor copilului.


2011/36/UE:

(2) Statele membre desemnează un tutore sau un reprezentant

pentru copilul victimă a trafi cului de persoane începând din

momentul identifi cării acestuia de către autorităţi în cazul în

care, în temeiul dreptului intern, un confl ict de interese între

titularii răspunderii părintești și copilul victimă îi împiedică

pe aceștia să apere interesul superior al copilului și/sau să

reprezinte copilul.


15


Capitolul 2: Protecția de care benefi ciază victimele trafi cului de persoane

Protecția de care benefi ciază victimele înainte de începerea procedurilor penale


UE:

(3) Statele membre se asigură că victimele trafi cului de per-

soane benefi ciază de o protecţie adecvată pe baza unei evalu-

ări individuale a riscului, între altele prin acces la programe

de protecţie a martorilor sau la alte măsuri similare, dacă

este cazul și în conformitate cu criteriile defi nite în dreptul

intern sau de procedurile naţionale.

Articolul 22 din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că victimele benefi ciază de o eva-luare promptă și individuală, în conformitate cu procedurile naţionale, pentru a se identifi ca nevoile de protecţie specifi ce și pentru a se determina dacă și în ce măsură ar putea benefi cia de măsuri speciale în cursul procedurilor penale, astfel cum se pre-

vede la articolele 23 și 24, datorită vulnerabilităţii deosebite la victimizare secundară și repetată sau la intimidare și răzbunare.

(2) Evaluarea individuală ia în considerare în special:(a) caracteristicile personale ale victimei; (b) tipul sau natura infracţiunii; și (c) circumstanţele infracţiunii.

(3) În contextul evaluării individuale, se acordă o atenţie deo-sebită victimelor care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravităţii infracţiunii, victimelor care au făcut obiec-tul unei infracţiuni din cauza prejudecăţilor sau din motive de discriminare care ar putea avea legătură în special cu caracte-risticile lor personale și victimelor care sunt deosebit de vulnera-bile din cauza relaţiei cu autorul infracţiunii și a dependenţei de acesta, în special victimele terorismului, ale criminalităţii organizate, ale trafi cului de persoane, ale violenţei bazate pe gen, ale violenţei în cadrul relaţiilor apropiate, ale violenţei

© iS

tockp

hoto

/Arn

e U

ebel

15



16

sexuale sau ale exploatării, ale infracţiunilor săvârșite din ură și victimele cu dizabilităţi.

(4) În sensul prezentei directive, se prezumă că victimele-copii au nevoi de protecţie specifi ce datorită vulnerabilităţii la victi-mizarea secundară și repetată sau la intimidare și răzbunare. Pentru a se determina dacă și în ce măsură ar benefi cia de măsurile speciale prevăzute la articolele 23 și 24, victimele-copii fac obiectul unei evaluări individuale astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.

(5) Amploarea evaluării individuale poate fi adaptată în funcţie de gravitatea infracţiunii și de nivelul prejudiciului aparent suferit de victimă.

(6) Evaluarea individuală se desfășoară cu strânsa implicare a victimelor și ia în considerare dorinţele acestora, inclusiv refuzul de a benefi cia de măsurile speciale prevăzute la articolele 23 și 24.

(7) În cazul în care elementele de bază ale evaluării individuale s-au modifi cat în mod semnifi cativ, statele membre se asigură că aceasta este actualizată pe toată durata procedurilor penale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza

Rantsev/Cipru și Rusia (cererea nr. 25965/04):

286. Ca și în cazul articolelor 2 și 3 din convenţie, în teme-

iul articolului 4, în anumite circumstanţe, un stat poate fi

obligat să ia măsuri operaţionale pentru a proteja victimele

sau potenţialele victime ale trafi cului de persoane (a se vedea,

mutatis mutandis, hotărârea Osman, citată anterior, punctul

115 și cauza nr. 22535/93, Mahmut Kaya/Turcia, punctul

115, CEDO 2000-III). Pentru ca o obligaţie pozitivă de

a lua măsuri operaţionale să se nască într-un anumit caz,

trebuie să se demonstreze că autorităţile publice cunoșteau

sau ar fi trebuit să cunoască circumstanţele care conduc la o

presupunere credibilă că o persoană identifi cată a fost expusă

unui risc real și imediat de a fi exploatată sau de a face obiec-

tul trafi cului de persoane în sensul articolului 3 litera (a)

din Protocolul de la Palermo și al articolului 4 litera (a) din

Convenţia privind combaterea trafi cului de persoane. În caz

afi rmativ, va exista o încălcare a articolului 4 din convenţie

în cazul în care autorităţile nu reușesc să ia măsurile adecvate

din sfera lor de competenţă pentru ca persoana să nu se mai

afl e în situaţia respectivă sau să nu mai fi e supusă riscului

respectiv (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea Osman,

citată anterior, punctele 116 și 117 și hotărârea Mahmut

Kaya, citată anterior, punctele 115-116).

2.2 Articolul 8 din Directiva 2011/36/UE:

Statele membre, în conformitate cu principiile de bază ale

sistemelor lor de drept, iau măsurile necesare pentru a se asi-

gura că autorităţile lor competente au dreptul de a nu urmări

penal sau de a nu impune sancţiuni victimelor trafi cului

de persoane pentru implicarea lor în activităţi infracţionale

pe care au fost obligate să le săvârșească drept consecinţă

directă a faptului că au făcut obiectul oricăreia dintre faptele

menţionate la articolul 2.

Considerentul (14) din Directiva 2011/36/UE:

(14) În conformitate cu principiile de bază ale sistemelor

juridice ale statelor membre relevante, victimele trafi cului

de persoane ar trebui să nu fi e urmărite penal sau pedepsite

pentru acte infracţionale precum utilizarea de documente

false sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia în materie

de prostituţie sau imigraţie, pe care acestea au fost obligate să

le săvârșească drept consecinţă directă a faptului că au făcut

obiectul trafi cului. Obiectivul unei astfel de protecţii este de

a garanta respectarea drepturilor omului în ceea ce privește

victimele, de a evita victimizarea suplimentară a acestora

și de a le încuraja să se prezinte ca martori în procedurile

penale împotriva autorilor infracţiunii de trafi c de persoane.

Această garanţie ar trebui să nu excludă urmărirea penală sau

aplicarea de sancţiuni pentru infracţiunile pe care o persoană

le-a săvârșit sau la săvârșirea cărora a participat de bunăvoie.

2.3 Articolul 3 alineatul (1) din Decizia-cadru

2008/977/JAI a Consiliului:

(1) Datele cu caracter personal pot fi colectate de autorităţile

competente numai în scopuri specifi ce, explicite și legitime

în cadrul sarcinilor lor și pot fi prelucrate doar în scopurile

pentru care au fost colectate. Prelucrarea datelor trebuie să

fi e legală și adecvată, relevantă și să nu fi e excesivă în raport

cu scopurile pentru care au fost colectate.



(2) Datele cu caracter personal se șterg sau se trec în anoni-

mat atunci când nu mai sunt necesare în scopurile în care au

fost colectate în mod legal sau sunt, în mod legal, prelucrate

suplimentar. Prezenta dispoziţie nu afectează arhivarea acelor

date într-un set separat de date pentru o perioadă de timp

corespunzătoare, în conformitate cu dreptul intern.



(1) Fiecare stat membru garantează victimelor, în special încă

de la primul contact al acestora cu autorităţile de aplicare

a legii, prin toate mijloacele pe care le consideră adecvate

și, pe cât posibil, în limbile înţelese în general, accesul la

informaţiile pertinente pentru protecţia intereselor acestora.



(1) (a) serviciile sau organizaţiile cărora li se poate adresa

victima pentru a obţine sprijin;

(b) tipul de asistenţă pe care o poate primi;

(c) unde și în ce mod poate depune o plângere;

(d) etapele procedurii care urmează după depunerea plângerii

și rolul victimei în cadrul acestora;

(e) modul și condiţiile în care victima poate obţine protecţie;

(f) în ce măsură și în ce condiţii victima are acces la:

(i) consiliere juridică sau

(ii) asistenţă juridică sau

(iii) orice altă formă de consiliere atunci când, pentru

cazurile menţionate la punctele (i) și (ii), victima

are dreptul la acestea;


17


(g) cerinţele pentru ca victima să aibă dreptul la despăgubiri;

(h) în cazul în care victima locuiește în alt stat, mecanis-

mele specifi ce de care dispune pentru a-și asigura apărarea

intereselor.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că victimele primesc următoarele informaţii, fără întârzieri inutile, încă de la primul contact cu o autoritate competentă, pentru a permite acestora să își exercite drepturile prevăzute de prezenta directivă:(a) tipul de sprijin pe care victimele îl pot primi și din par-

tea cui, inclusiv, în cazul în care este relevant, informaţii de bază privind accesul la asistenţă medicală, orice tip de asistenţă specializată, inclusiv asistenţă psihologică și cazare alternativă;

(b) procedurile privind formularea unei plângeri cu privire la o infracţiune și rolul victimelor în aceste proceduri;

(c) modul și condiţiile în care victimele pot obţine protecţie, inclusiv măsurile de protecţie;

(d) modul și condiţiile de acces la consiliere juridică, asistenţă juridică și orice altă formă de consiliere;

(e) modul și condiţiile în care victimele pot avea acces la despăgubiri;

(f) modul și condiţiile în care victimele au dreptul la interpre-tare și traducere;

(g) în cazul în care victimele își au reședinţa în alt stat membru decât cel în care a fost comisă infracţiunea, orice măsură, procedură sau instrument specifi c care este disponibil pentru a-și apăra interesele în statul membru unde se stabilește primul contact cu autoritatea competentă;

(h) procedurile disponibile de formulare a plângerilor în cazul în care drepturile acestora nu sunt respectate de autoritatea competentă;

(i) datele de contact pentru comunicările cu privire la cauza lor;

(j) serviciile de justiţie reparatorie disponibile;(k) modul și condiţiile în care victimelor li se pot rambursa

cheltuielile suportate ca urmare a participării în procedurile penale.

Protecția de care benefi ciază victimele în timpul și după desfășurarea procedurilor penale


UE:

(4) Fără a se aduce atingere dreptului la apărare și în confor-

mitate cu o evaluare individuală realizată de către autorităţile

competente a situaţiei personale a victimei, statele membre se

asigură că victimele trafi cului de persoane benefi ciază de un

tratament specifi c, menit să prevină victimizarea secundară

prin evitarea, în măsura posibilului și în conformitate cu cri-

teriile defi nite în dreptul intern și cu normele privind marja

de apreciere a instanţei, practica sau orientarea instanţelor

penale, a următoarelor:

(a) repetarea inutilă a interogatoriilor pe parcursul cercetării,

al urmăririi penale și al procesului;

(b) contactul vizual între victime și acuzaţi, inclusiv pe par-

cursul depunerii mărturiei, ca de exemplu în timpul audi-

erilor și al confruntărilor, prin mijloace adecvate, inclusiv

prin utilizarea unor tehnologii adecvate de comunicaţii;

(c) depunerea mărturiei în ședinţă publică; precum și

(d) adresarea de întrebări inutile privind viaţa privată.


UE:

(2) Statele membre se asigură că victimele trafi cului de per-

soane au acces imediat la consiliere juridică și, în funcţie de

rolul victimei în sistemul judiciar relevant, la reprezentare

juridică, inclusiv în vederea solicitării de despăgubiri.


UE:

(2) Consilierea juridică și reprezentarea juridică sunt gratu-

ite în cazul în care victima nu dispune de sufi ciente resurse

fi nanciare.

Articolul 13 din Directiva 2012/29/UE:Statele membre se asigură că victimele au acces la asistenţă juri-dică, atunci când au calitatea de parte în procedurile penale. Condiţiile sau normele procedurale în conformitate cu care vic-timele pot avea acces la asistenţă juridică se stabilesc în dreptul intern.

2.10 Articolul 11 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că victimele, în funcţie de rolul care le revine în sistemul judiciar penal relevant, au dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri de neîncepere a urmăririi penale. Normele procedurale pentru o astfel de revizuire se sta-bilesc în dreptul intern.

(2) În cazul în care, în conformitate cu dreptul intern, rolul victimei în sistemul judiciar penal relevant se stabilește numai după adoptarea hotărârii de urmărire penală, statele membre se asigură că cel puţin victimele unor încălcări grave au dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri de neîncepere a urmăririi penale. Normele procedurale pentru o astfel de revizuire se sta-bilesc în cadrul dreptului intern.

(3) Statele membre se asigură că victimele sunt informate fără întârzieri inutile cu privire la dreptul lor de a primi și că pri-mesc, la cerere, informaţii sufi ciente pentru a decide dacă doresc sau nu să solicite revizuirea oricărei hotărâri de neîncepere a urmării penale.

2.11 Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asista victimele astfel încât acestea să înţeleagă și să se poată face înţelese de la primul contact și în cursul oricărei interacţiuni ulterioare necesare pe care o au cu o autoritate competentă în cadrul procedurilor penale, inclusiv în cazul în care informaţiile sunt furnizate de respectiva autoritate.



18

(2) Statele membre asigură efectuarea comunicaţiilor către vic-time într-un limbaj simplu și accesibil, verbal sau în scris. Astfel de comunicaţii iau în considerare caracteristicile personale ale victimei, inclusiv orice dizabilitate care poate afecta abilitatea de a înţelege sau de a se face înţeleasă.

2.12 Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2012/29/UE:(3) Cu excepţia cazului în care este contrar intereselor vic-

timei sau ar afecta negativ desfășurarea procedurilor, statele

membre permit victimelor să fi e însoţite de o persoană aleasă

de acestea cu ocazia primului contact cu o autoritate compe-

tentă, atunci când, datorită impactului infracţiunii, victima

solicită asistenţă pentru a înţelege sau a se face înţeleasă.

2.13 Articolul 5 din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că victimele primesc o confi rmare scrisă de înregistrare a plângerii lor formale depuse de acestea la autoritatea competentă a unui stat membru, care conţine elementele de bază ale infracţiunii respective.

(2) Statele membre se asigură că victimele care doresc să for-muleze o plângere referitoare la o infracţiune și care nu înţeleg sau nu vorbesc limba autorităţii competente au posibilitatea de a formula plângerea intr-o limbă pe care o înţeleg sau primesc asistenţa lingvistică necesară.

(3) Statele membre se asigură că victimele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba autorităţii competente primesc, în mod gra-tuit, o traducere a confi rmării scrise de înregistrare a plângerii lor prevăzute la alineatul (1), dacă solicită acest lucru, într-o limbă pe care o înţeleg.

2.14 Articolul 6 alineatele (1), (2), (3) și (4) din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că victimele sunt informate, fără întârzieri inutile, cu privire la dreptul lor de a primi următoa-rele informaţii privind procedurile penale iniţiate ca urmare a plângerii privind infracţiunea care afectează victima și că, la cerere, primesc astfel de informaţii:(a) orice decizie de a nu continua sau de a înceta ancheta

sau de a nu începe urmărirea penală împotriva autorului infracţiunii;

(b) data și locul procesului și natura acuzaţiilor împotriva auto-rului infracţiunii.

(2) Statele membre se asigură că, în funcţie de rolul lor în sistemul judiciar penal relevant, victimele sunt informate, fără întârzieri inutile, cu privire la dreptul lor de a primi următoa-rele informaţii privind procedurile penale iniţiate ca urmare a plângerii privind infracţiunea care afectează victima și că, la cerere, primesc astfel de informaţii:(a) orice hotărâre defi nitivă pronunţată într-un proces;(b) informaţii care să îi permită victimei să ia la cunoștinţă

stadiul procedurilor penale, cu excepţia situaţiei excepţionale în care desfășurarea corespunzătoare a cauzei ar putea fi afectată printr-o astfel de informare.

(3) Informaţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) și la aline-atul (2) litera (a) includ motivarea sau un rezumat succint al motivării respectivei hotărâri, cu excepţia cazului unei hotărâri aparţinând unui juriu sau al unei hotărâri în care motivarea este confi denţială, caz în care motivarea nu este furnizată în temeiul dreptului intern.

(4) Dorinţa victimelor de a primi sau nu informaţii are forţă obligatorie pentru autorităţile competente, cu excepţia cazu-lui în care informaţiile respective trebuie transmise în virtutea dreptului victimei de a avea o participare activă în procedurile penale. Statele membre permit victimelor să își modifi ce în orice moment opţiunea și o iau ulterior în considerare.

2.15 Articolul 6 alineatele (5) și (6) din Directiva 2012/29/UE:(5) Statele membre se asigură că victimelor li se oferă posibi-litatea de a fi informate fără întârzieri inutile, atunci când persoana afl ată în arest, urmărită penal sau condamnată pen-tru infracţiunile care le privesc este eliberată sau a evadat din detenţie. În plus, statele membre se asigură că victimele sunt informate cu privire la orice măsuri relevante adoptate pen-tru protecţia lor în caz de eliberare sau evadare a autorului infracţiunii.

(6) Victimele primesc, la cerere, informaţiile menţionate la ali-neatul (5), cel puţin în cazurile în care există un pericol sau în cazul unui risc identifi cat de prejudiciu la adresa acestora, cu excepţia cazului în care există un risc identifi cat de prejudiciu la adresa autorului infracţiunii care ar rezulta din notifi care.

2.16 Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că victimele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba utilizată în procedurile penale la care participă pot benefi cia, la cerere și în mod gratuit, de servicii de interpre-tariat, în funcţie de rolul care le revine în cadrul procedurilor penale din sistemul judiciar penal relevant, cel puţin la audierile și interogatoriile victimei în cadrul procedurilor penale în faţa organelor de cercetare și a autorităţilor judiciare, inclusiv în cursul interogatoriilor de către organele de poliţie, precum și de servicii de interpretariat în momentul participării active la audierile în faţa instanţei și a oricăror audieri intermediare care sunt necesare.

2.17 Articolul 7 alineatele (3) și (6) din Directiva 2012/29/UE:(3) Statele membre se asigură că victimele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba utilizată în procedurile penale în care par-ticipă benefi ciază, la cerere și în mod gratuit, în funcţie de rolul care le revine în cadrul procedurilor penale din sistemul judiciar penal relevant, de traducerea informaţiilor esenţiale exercitării drepturilor lor în cadrul procedurilor penale într-o limbă pe care o înţeleg, în măsura în care aceste informaţii sunt puse la dispoziţia victimelor. Traducerile unor astfel de informaţii includ, cel puţin, orice hotărâre privind încetarea procedurilor penale referitoare la infracţiunea suferită de victimă și, la cererea victimei, motivarea sau un rezumat succint al


19


motivării respectivei hotărâri, cu excepţia cazului unei hotărâri aparţinând unui juriu sau al unei hotărâri în care motivarea este confi denţială, caz în care motivarea nu este furnizată în temeiul dreptului intern.

(6) Prin derogare de la alineatele (1) și (3), o traducere orală sau un rezumat oral al documentelor esenţiale poate fi furnizat în locul unei traduceri scrise, cu condiţia ca o astfel de traducere orală sau rezumat oral să nu prejudicieze caracterul echitabil al procedurilor.

2.18. Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2012/29/UE:(2) Fără a se aduce atingere dreptului la apărare și în conformi-tate cu normele privind marja de apreciere a instanţei, pot fi uti-lizate mijloace tehnice de comunicare, cum ar fi videoconferinţa, telefonul sau internetul, cu excepţia cazului în care este necesară prezenţa fi zică a interpretului pentru ca victimele să-și poată exercita în mod corespunzător drepturile sau să poată înţelege procedura.

2.19 Articolul 12 din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre iau măsuri care garantează protecţia vic-timei împotriva victimizării secundare și repetate, precum și a intimidării și răzbunării, care să se aplice atunci când se recurge la orice serviciu de justiţie reparatorie. Astfel de măsuri garantează victimelor care optează să participe în procesul de justiţie reparatorie că benefi ciază, la cerere, de acces la servicii de justiţie reparatorie sigure și competente, cu respectarea cel puţin a următoarelor condiţii:(a) se recurge la servicii de justiţie reparatorie dacă acestea sunt

în interesul victimei, în funcţie de consideraţiile privind siguranţa și cu acordul liber și în cunoștinţă de cauză al acesteia, care poate fi retras în orice moment;

(b) înainte de a accepta să participe în procesul de justiţie repa-ratorie, victima primește informaţii complete și obiective cu privire la proceduri și la eventualele rezultatele ale acestora, precum și informaţii cu privire la procedurile de suprave-ghere a punerii în aplicare a oricărui acord;

(c) autorul infracţiunii a recunoscut faptele de bază ale cauzei;(d) orice acord este încheiat în mod voluntar și poate fi luat în

considerare în cadrul oricăror proceduri penale ulterioare;(e) discuţiile din cadrul procedurilor de justiţie reparatorie care

nu au loc în public sunt confi denţiale și nu sunt divulgate ulterior, cu excepţia cazului în care părţile își dau acordul în acest sens sau dacă acest lucru se prevede în dreptul intern, având în vedere interesul public prevalent.

(2) Statele membre facilitează trimiterea cauzelor, dacă este cazul, către serviciile de justiţie reparatorie, inclusiv prin sta-bilirea de proceduri sau orientări cu privire la condiţiile unei astfel de trimiteri.

2.20 Articolul 5 din Directiva 2011/99/UE:Un ordin european de protecţie poate fi emis numai atunci când în statul emitent a fost deja adoptată o măsură de protecţie, care impune persoanei care reprezintă un pericol una sau mai multe dintre următoarele interdicţii sau restricţii:

(a) interdicţia de a se deplasa în anumite localităţi, locuri sau zone defi nite în care își are reședinţa persoana protejată sau pe care le vizitează;

(b) o interdicţie sau o reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv la telefon, prin mij-loace electronice sau prin poștă obișnuită, prin fax sau orice alte mijloace; sau

(c) o interdicţie sau o reglementare a apropierii de persoana protejată la o distanţă mai mică decât cea prevăzută.

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2011/99/UE:(1) Un ordin european de protecţie poate fi emis atunci când persoana protejată decide să își stabilească reședinţa sau își are deja reședinţa într-un alt stat membru sau atunci când persoana protejată decide să locuiască sau locuiește deja într-un alt stat membru. Atunci când se decide emiterea unui ordin european de protecţie, autoritatea competentă a statului emitent ţine seama, între altele, de perioada sau perioadele în care persoana protejată intenţionează să locuiască în statul de executare și de amploarea necesităţii de protecţie.

2.21 Articolul 5 din Decizia-cadru 2001/220/JAI a

Consiliului:

Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a ate-

nua, în măsura posibilă, difi cultăţile de comunicare cu privire

la înţelegerea sau la participarea victimei în calitate de martor

sau de parte la procedură, în cadrul etapelor importante ale

procedurii penale respective, într-un mod comparabil cu

măsurile de acest tip pe care le aplică în privinţa inculpaţilor.

Copiii victime


2011/36/UE:

(3) Fără a aduce atingere dreptului la apărare, statele membre

iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cadrul cercetă-

rilor și procedurilor penale pentru oricare dintre infracţiunile

menţionate la articolele 2 și 3:

(a) audierile copilului victimă au loc fără întârzieri nejustifi -

cate, după ce autorităţile competente au fost sesizate cu

privire la faptele respective;

(b) audierile copilului victimă se desfășoară, atunci când este

necesar, în incinte concepute sau adaptate în acest scop.

2.23 Articolul 15 alineatul (3) literele (c), (d), (e) și

(f) din Directiva 2011/36/UE:

(3) (c) audierile copilului victimă sunt efectuate, atunci când

este necesar, de către și cu ajutorul unor specialiști care

au benefi ciat de o formare profesională în acest scop;

(d) în măsura posibilului și dacă este cazul, toate audierile

copilului victimă sunt efectuate de aceleași persoane;

(e) numărul audierilor este cât mai redus posibil, iar audie-

rile au loc numai atunci când sunt strict necesare pentru

derularea cercetărilor și procedurilor penale;

(f) copilul victimă poate fi însoţit de un reprezentant sau,

după caz, de un adult desemnat de copil, cu excepţia

19



20

cazului în care s-a adoptat o decizie contrară motivată cu

privire la persoana respectivă.

2.24 Articolul 15 alineatul (4) din Directiva 2011/36/UE:(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asi-

gura că, în cursul cercetărilor penale pentru oricare dintre

infracţiunile menţionate la articolele 2 și 3, toate audierile

unui copil victimă sau, după caz, ale copilului care este mar-

tor pot fi fi lmate și că astfel de audieri fi lmate pot fi acceptate

ca probă în procesele penale, în conformitate cu dreptul

intern al acestora.

Articolul 15 alineatul (5) din Directiva 2011/36/UE:


că, în procesele penale pentru oricare dintre infracţiunile

menţionate la articolele 2 și 3, se poate dispune ca:

(a) audierea să aibă loc fără prezenţa publicului; precum și

(b) copilul victimă să fi e audiat în instanţă fără a fi prezent,

în special prin folosirea tehnologiilor de comunicaţii

adecvate.

2.25 Articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că autorităţile competente pot adopta, în cursul procedurilor penale, măsurile adecvate pentru a proteja viaţa privată, inclusiv caracteristicile personale ale vic-timei luate în consideraţie în evaluarea individuală prevăzută la articolul 22, și imaginile victimelor și ale membrilor fami-liilor acestora. În plus, statele membre se asigură că autorităţile competente pot adopta toate măsurile legale pentru a împiedica difuzarea publică a oricăror informaţii care ar putea duce la identifi carea unei victime-copil.


UE:

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite,

atunci când natura faptei o impune, urmărirea penală a unei

infracţiuni menţionate la articolele 2 și 3 pentru o perioadă de

timp sufi cientă după ce victima a împlinit vârsta majoratului.

Capitolul 3: Despăgubiri

3.1 Articolul 17 din Directiva 2011/36/UE:

Statele membre se asigură că victimele trafi cului de persoane

au acces la mecanismele existente de despăgubire a victimelor

infracţiunilor violente săvârșite cu intenţie.

3.2 Articolul 16 din Directiva 2012/29/UE:(1) Statele membre se asigură că, în cursul procedurilor penale, victimele au dreptul de a obţine o decizie privind despăgubirile din partea autorului infracţiunii, într-un termen rezonabil, cu excepţia cazului în care în dreptul intern se prevede că o astfel de decizie se adoptă în cadrul altor proceduri judiciare.

(2) Statele membre promovează măsurile necesare pentru a-i încuraja pe autorii infracţiunilor să despăgubească în mod cores-punzător victimele.



(1) Fiecare stat membru garantează că există, pentru victima

unei infracţiuni, dreptul de a obţine într-un termen rezona-

bil, în cadrul procedurii penale, o hotărâre de despăgubire de

către autorul infracţiunii, cu excepţia cazului în care, pentru

anumite situaţii, dreptul intern prevede că despăgubirea va

fi acordată în alt mod.



(3) Cu excepţia cazului în care acestea sunt absolut nece-

sare în cadrul procedurii penale, bunurile recuperabile care

aparţin victimei și care i-au fost sechestrate în cursul proce-

durii îi vor fi restituite fără întârziere.

Accesul la despăgubiri în situații transfrontaliere

3.5 Articolul 1 din Directiva 2004/80/CE:

În cazul în care infracţiunea premeditată a fost săvârșită prin

violenţă în alt stat membru altul cel în care își are reședinţa

în mod obișnuit solicitantul, statele membre asigură că acesta

are dreptul să înainteze cererea unei autorităţi sau oricărui

alt organism al statului membru respectiv.


Statele membre se asigură că persoanele care pot solicita

reparaţii au acces la informaţiile esenţiale privind posibilităţile

de a solicita o despăgubire prin toate mijloacele pe care statele

membre le consideră corespunzătoare.


(1) Autoritatea responsabilă cu asistenţa furnizează solicitan-

tului informaţiile la care face referire articolul 4, precum și

formularele de cerere necesare, pe baza manualului elaborat

în aplicarea articolului 13 alineatul (2).

(2) Autoritatea responsabilă cu asistenţa furnizează solicitan-

tului, la cererea acestuia, indicaţii și informaţii generale des-

pre modul de completare a formularului de cerere și despre

documentele justifi cative ce i-ar putea fi solicitate.


21


(3) Autoritatea responsabilă cu asistenţa nu procedează la

nicio apreciere a cererii.


De îndată ce primește o cerere transmisă în conformitate

cu articolul 6, autoritatea de decizie transmite autorităţii

responsabile cu asistenţa și solicitantului, în cel mai scurt

timp posibil, următoarele informaţii și documente:

(a) numele persoanei de contact sau al departamentului care

se ocupă de dosar;

(b) o confi rmare de primire a cererii;

(c) dacă este posibil, o indicaţie privind termenul aproxima-

tiv în care se va emite o decizie privind cererea.

Capitolul 4: Dreptul la integrare și la muncă

4.1 Articolul 21 alineatul (1) din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene:

Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de liberă circulaţie și

ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor

și condiţiilor prevăzute de prezentul tratat și de dispoziţiile

adoptate în vederea aplicării sale.


(1) Cetăţenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui

stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio

altă condiţie sau formalitate în afara cerinţei de a deţine o

carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil.

(2) Dispoziţiile alineatului (1) se aplică și membrilor de fami-

lie care deţin un pașaport valabil, care nu au cetăţenia unui

stat membru și care îl însoţesc pe cetăţeanul Uniunii ori se

alătură acestuia.

Articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE)

nr. 562/2006 – Codul frontierelor Schengen:

(5) „persoane care benefi ciază de dreptul comunitar la liberă

circulaţie” înseamnă:

(a) cetăţenii Uniunii, în sensul articolului 17 alineatul (1)

din tratat, precum și resortisanţii ţărilor terţe care sunt

membri ai familiei unui cetăţean al Uniunii, care își exer-

cită dreptul la liberă circulaţie, cărora li se aplică Directiva

2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului

din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie

și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii

Uniunii și membrii familiilor acestora;

(b) resortisanţii ţărilor terţe și membrii familiilor lor, indife-

rent de cetăţenie, care, în temeiul acordurilor încheiate

între Comunitate și statele membre, pe de o parte, și

respectivele ţări terţe, pe de altă parte, benefi ciază de

drepturi în materie de liberă circulaţie echivalente cu

cele ale cetăţenilor Uniunii.


CE:

(1) Toţi cetăţenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni

în cazurile în care:

(a) sunt lucrători care desfășoară activităţi salariate sau

activităţi independente în statul membru gazdă sau

(b) dispun de sufi ciente resurse pentru ei și pentru membrii

familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru

sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă

în cursul șederii și deţin asigurări medicale complete în

statul membru gazdă sau

(c) — sunt înscriși într-o instituţie privată sau publică, acre-

ditată sau fi nanţată de către statul membru gazdă pe baza

legislaţiei sau practicilor sale administrative, cu scopul

principal de a urma studii, inclusiv formare profesională

și

— deţin asigurări medicale complete în statul membru

gazdă și asigură autoritatea naţională competentă, printr-o

declaraţie sau o altă procedură echivalentă la propria ale-

gere, că posedă sufi ciente resurse pentru ei înșiși și pentru

membrii de familie, astfel încât să nu devină o povară

pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru

gazdă în timpul perioadei de ședere sau

(d) sunt membri de familie care însoţesc ori se alătură unui

cetăţean al Uniunii care îndeplinește el însuși condiţiile

menţionate la literele (a), (b) sau (c).


a Uniunii Europene:

Dreptul la educaţie

(1) Orice persoană are dreptul la educaţie, precum și la acce-

sul la formare profesională și formare continuă.

(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit

învăţământul obligatoriu.

(3) Libertatea de a înfi inţa instituţii de învăţământ cu respec-

tarea principiilor democratice, precum și dreptul părinţilor

de a asigura educarea și instruirea copiilor lor, potrivit pro-

priilor convingeri religioase, fi lozofi ce și pedagogice, sunt

respectate în conformitate cu legile interne care reglemen-

tează exercitarea acestora.


a Uniunii Europene:

(1) Orice persoană are dreptul la muncă și dreptul de a exer-

cita o ocupaţie aleasă sau acceptată în mod liber.

(2) Orice cetăţean al Uniunii are libertatea de a-și căuta un

loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii

în orice stat membru.



22

(3) Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe

teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de muncă

echivalente acelora de care benefi ciază cetăţenii Uniunii.


a Uniunii Europene:

(1) Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să

respecte sănătatea, securitatea și demnitatea sa.

(2) Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime

de muncă și la perioade de odihnă zilnică și săptămânală,

precum și la o perioadă anuală de concediu plătit.

Resortisanți ai țărilor terțe

4.6 Articolul 11 alineatul (1) din

Directiva 2004/81/CE:

(1) Statele membre defi nesc reglementările potrivit cărora

benefi ciarul unui permis de ședere este autorizat să acceadă

la piaţa muncii, la formare profesională și la învăţământ.


(1) Resortisanţii ţărilor terţe în cauză au dreptul de a accede

la programele și proiectele existente prevăzute de statele

membre sau de organizaţii neguvernamentale sau asociaţii

care au încheiat acorduri speciale cu statele membre, al căror

obiectiv este întoarcerea resortisanţilor respectivi la o viaţă

socială normală, inclusiv, în funcţie de situaţie, la cursuri

concepute pentru ameliorarea competenţelor lor profesionale

sau pregătirea întoarcerii lor asistate în ţara lor de origine.

Statele membre pot prevedea programe sau proiecte specifi ce

pentru resortisanţii ţărilor terţe în cauză.

(2) Atunci când un stat membru decide să instituie și să

pună în aplicare programele sau proiectele menţionate la

alineatul (1), acesta poate condiţiona eliberarea permisului

de ședere sau reînnoirea acestuia de participarea la programele

sau proiectele menţionate anterior.

4.8 Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2011/98/UE:(1) Lucrătorii din ţările terţe menţionaţi la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) benefi ciază de egalitate de tratament în raport cu resortisanţii statului membru în care își au reședinţa, în legătură cu:(a) condiţiile de lucru, inclusiv în ceea ce privește salarizarea și

concedierea, precum și în materie de sănătate și siguranţă la locul de muncă;

(b) libertatea de asociere, afi liere și apartenenţa la o organizaţie ce reprezintă lucrătorii sau angajatorii sau la orice organizaţie ai cărei membri desfășoară o activitate specifi că, inclusiv benefi ciile pe care le conferă această organizaţie, fără a aduce atingere legislaţiei naţionale în materie de ordine și securitate publică;

(c) educaţie și formare profesională;

(d) recunoașterea diplomelor, certifi catelor și a altor califi -cări profesionale, în conformitate cu procedurile interne aplicabile;

(e) ramurile securităţii sociale, astfel cum sunt defi nite în Regu-lamentul (CE) nr. 883/2004;

(f) benefi cii fi scale, cu condiţia ca lucrătorul să aibă domiciliul fi scal în statul membru în cauză;

(g) accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii publice, inclusiv accesul la procedurile de acordare a unei locuinţe, în conformitate cu legislaţia naţională, fără a se aduce atingere libertăţii contractuale în conformitate cu legislaţia Uniunii și cu legislaţia naţională;

(h) servicii de consiliere acordate de ofi ciile forţelor de muncă.


CE:

(1) Statele membre se asigură că există mecanisme efi ciente

prin care resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal pot depune

contestaţii împotriva angajatorilor lor, direct sau prin inter-

mediul unor părţi terţe desemnate de statele membre, cum

ar fi sindicatele și alte asociaţii sau o autoritate competentă

a statului membru, atunci când dreptul intern prevede acest

lucru.

4.10-12 Articolul 9 alineatul (1) litera (d) din

Directiva 2009/52/CE:

(d) Încălcarea este comisă de către un angajator care, chiar

dacă nu a fost acuzat sau condamnat pentru o infracţiune

în temeiul Deciziei-cadru 2002/629/JAI, utilizează

munca sau serviciile unui resortisant dintr-o ţară terţă

afl at în situaţie de ședere ilegală având cunoștinţă de fap-

tul că acesta este o victimă a trafi cului de fi inţe umane.


(1) În cazul fi ecărei încălcări a interdicţiei menţionate la

articolul 3, statele membre asigură că angajatorul este răs-

punzător pentru plata:

(a) oricărei remuneraţii restante datorate resortisanţilor din

ţări terţe angajaţi ilegal. Nivelul convenit al remuneraţiei

se presupune a fi fost cel puţin egal cu salariul prevăzut de

legile aplicabile privind salariul minim sau de contractele

colective ori în conformitate cu practicile consacrate din

ramurile profesionale relevante, cu excepţia cazului în

care fi e angajatorul, fi e angajatul poate dovedi contrariul,

respectându-se totodată dispoziţiile naţionale obligatorii

privind salariile;

(b) unei sume egale cu valoarea tuturor impozitelor și

contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul

le-ar fi plătit dacă resortisantul dintr-o ţară terţă ar fi fost

angajat legal, inclusiv penalităţile de întârziere și amenzile

administrative corespunzătoare;

(c) după caz, oricăror cheltuieli determinate de transferul

plăţilor restante în ţara în care resortisantul dintr-o ţară

terţă s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat.

(2) Pentru a asigura existenţa unor proceduri efi ciente pentru

aplicarea alineatului (1) literele (a) și (c) și cu respectarea articolului 13, statele membre instituie mecanisme pentru a asigura că resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal:


23


(a) pot introducere o plângere, sub rezerva unei perioade de prescripţie defi nite în temeiul legislaţiei naţionale, împotriva angajatorului și au posibilitatea executării unei hotărâri împotriva unui angajator pentru remuneraţiile restante, inclusiv în cazurile în care aceștia s-au întors sau au fost returnaţi; sau

(b) în cazurile în care acest lucru este prevăzut de legislaţia

naţională, pot solicita autorităţii competente din statul

membru în cauză să iniţieze procedurile pentru recupe-

rarea remuneraţiilor restante fără să mai fi e nevoie să fi e

introdusă o plângere în acest caz.

Resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal sunt informaţi sis-

tematic și obiectiv cu privire la drepturile de care benefi ciază

în temeiul prezentului alineat și al articolului 13 înainte de

punerea în executare a unei eventuale decizii de returnare.

(3) Pentru a pune în aplicare alineatul (1) literele (a) și

(b), statele membre instituie o prezumţie conform căreia

un raport de muncă a durat cel puţin trei luni, cu excepţia

cazului în care angajatorul sau angajatul, printre altele, poate

dovedi contrariul.

(4) Statele membre se asigură că există mecanismele necesare pentru a garanta că resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal pot să primească toate plăţile salariale restante menţionate la alineatul (1) litera (a) și recuperate în urma unei plângeri

depuse în temeiul alineatului (2), inclusiv în cazurile în care s-au întors de bună voie sau au fost returnaţi.

(5) În cazurile în care au fost eliberate permise de ședere pe o durată limitată în conformitate cu articolul 13 alineatul (4), statele membre defi nesc în legislaţia naţională condiţiile în care perioada de valabilitate a permiselor în cauză poate fi prelungită până când resortisantul dintr-o ţară terţă a primit toate plăţile salariale recuperate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

Copiii victime

4.13 Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2011/36/UE:(1) Într-un termen rezonabil, statele membre asigură accesul la educaţie al copiilor victime ale trafi cului de persoane și al copiilor victimelor, cărora li se acordă asistenţă și sprijin în temeiul articolului 11, în conformitate cu dreptul intern al statelor membre.

Articolul 10 litera (b) din Directiva 2004/81/CE:(b) statele membre garantează minorului accesul la sistemul

de învăţământ în aceleași condiţii ca și propriilor cetăţeni. Statele membre pot prevedea ca accesul respectiv să se

limiteze la învăţământul public.

Capitolul 5: Perioada de refl ecție și permisul de ședere pentru victimele care sunt resortisanți ai țărilor terțe

Perioada de refl ecție

5.1 Articolul 11 alineatul (6) din Directiva 2011/36/UE:(6) Informaţiile menţionate la alineatul (5) includ, dacă este cazul, informaţii referitoare la o perioadă de refl ecţie și de refacere în conformitate cu Directiva 2004/81/CE și informaţii referitoare la posibilitatea de a acorda protecţie internaţională în conformitate cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea benefi cia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, și referitoare la conţinutul protecţiei acordate și cu Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat sau în conformitate cu alte instrumente internaţionale sau cu norme naţionale similare.

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2004/81/CE:(1) Statele membre garantează că resortisanţii ţărilor terţe în cauză benefi ciază de o perioadă de gândire care să le permită recuperarea și să se sustragă infl uenţei autorilor infracţiunilor,

astfel încât să poată decide în deplină cunoștinţă de cauză dacă să coopereze sau nu cu autorităţile competente.

5.2 Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2004/81/CE:(2) În timpul perioadei de gândire și până la pronunţarea autorităţilor competente, resortisanţii ţărilor terţe în cauză au acces la tratamentul prevăzut la articolul 7 și nicio măsură de îndepărtare nu poate fi executată împotriva acestora.

5.3 Articolul 6 alineatul (4) din Directiva 2004/81/CE:(4) Statul membru poate pune capăt oricând perioadei de gândire în cazul în care autorităţile competente stabilesc că persoana în cauză a intrat din nou în legătură în mod activ, voluntar și din proprie iniţiativă cu autorii infracţiunilor menţionate la articolul 2 literele (b) și (c) sau din motive privind ordinea publică și protecţia siguranţei interne.

5.4 Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/81/CE:(1) Statele membre garantează resortisanţilor ţărilor terţe în cauză care nu dispun de resurse sufi ciente condiţii de viaţă în măsură să le asigure subzistenţa, precum și acces la îngrijiri medicale de urgenţă. Acestea satisfac nevoile speciale ale per-soanelor cele mai vulnerabile, inclusiv, în funcţie de situaţie



și în cazul în care legislaţia internă prevede acest lucru, prin

acordarea de asistenţă psihologică.

Permis de ședere


(1) La expirarea perioadei de gândire sau înainte de expirarea

perioadei respective, în cazul în care autorităţile competente

consideră că resortisantul ţării terţe în cauză îndeplinește

criteriul prevăzut la litera (b), statul membru examinează:

(a) dacă este oportună prelungirea șederii persoanei respec-

tive pe teritoriul său în scopul anchetei sau procedurii

judiciare și

(b) dacă persoana interesată manifestă voinţa clară de a coo-

pera și

(c) dacă a rupt orice legătură cu presupușii autori ai fapte-

lor ce pot fi considerate drept una dintre infracţiunile

menţionate la articolul 2 literele (b) și (c).

(2) Fără a aduce atingere motivelor privind ordinea publică

și protecţia siguranţei interne, eliberarea permisului de ședere

necesită respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (1).

(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind retragerea per-

misului menţionate la articolul 14, permisul de ședere este

valabil pe o perioadă de cel puţin șase luni. Acesta poate fi

reînnoit în cazul în care condiţiile menţionate la alineatul (2)

din prezentul articol continuă să fi e îndeplinite.


(1) Statele membre garantează titularului unui permis de

ședere care nu dispune de resurse sufi ciente un tratament cel

puţin echivalent cu cel prevăzut la articolul 7.

(2) Statele membre acordă asistenţa medicală necesară sau

orice alt tip de asistenţă resortisanţilor ţărilor terţe care nu

dispun de resurse sufi ciente și care au nevoi speciale, în spe-

cial femeilor însărcinate, persoanelor cu handicap sau victi-

melor unor violenţe sexuale sau de orice alt fel și, în ipoteza

în care statele membre au recurs la posibilitatea prevăzută la

articolul 3 alineatul (3), minorilor.


Permisul de ședere poate fi oricând retras, în cazul în care

condiţiile de eliberare nu mai sunt îndeplinite. În mod spe-

cial, permisul de ședere poate fi retras în următoarele cazuri:

(a) în cazul în care benefi ciarul a reluat în mod activ, volun-

tar și din proprie iniţiativă legătura cu presupușii autori

© iS

tockp

hoto

/Juanm

onin

o

24


25


ai infracţiunilor menţionate la articolul 2 literele (b) și

(c) sau

(b) în cazul în care autoritatea competentă consideră coope-

rarea victimei ca fi ind frauduloasă sau plângerea acesteia

ca fi ind frauduloasă sau nefondată sau

(c) din motive privind ordinea publică și protecţia siguranţei

interne sau

(d) în cazul în care victima încetează să coopereze sau

(e) în cazul în care autorităţile competente decid întreruperea

procedurii.

Rezidenți pe termen lung


(1) Prezenta directivă se aplică resortisanţilor ţărilor terţe care

au reședinţa legală pe teritoriul unui stat membru.

(2) Prezenta directivă nu se aplică resortisanţilor ţărilor terţe

care:

(a) au reședinţa în vederea efectuării unor studii sau pentru

a urma cursuri de formare profesională;

(b) sunt autorizaţi să aibă reședinţa într-un stat membru

în temeiul unei protecţii temporare sau au solicitat

autorizaţia de a avea reședinţa pentru același motiv și

sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor;

(c) sunt autorizaţi să aibă reședinţa într-un stat membru în

temeiul unei forme subsidiare de protecţie, în conformi-

tate cu obligaţiile internaţionale, legislaţiile interne sau

practicile statelor membre sau au solicitat autorizaţia de

a avea reședinţa pentru același motiv și sunt în așteptarea

unei decizii privind statutul lor.


(1) Statele membre acordă statutul de rezident pe termen

lung resortisanţilor ţărilor terţe care au avut reședinţa legală

și fără întrerupere pe teritoriul lor timp de cinci ani înainte

de a depune cererea în cauză.


(1) Statele membre cer resortisanţilor ţărilor terţe să facă

dovada că dispun pentru ei și pentru membrii familiei lor

care se afl ă în întreţinerea lor:

(a) de resurse stabile, regulate și sufi ciente pentru a satisface

nevoile proprii și pe cele ale membrilor familiei lor fără

a recurge la sistemul de ajutor social al statului membru

în cauză. Statele membre evaluează resursele respective în

ceea ce privește natura și regularitatea lor, ţinând seama

de nivelul minim al salariilor și pensiilor înainte de depu-

nerea cererii de dobândire a statutului de rezident pe

termen lung;

(b) de o asigurare de sănătate pentru toate riscurile acope-

rite în mod obișnuit pentru proprii resortisanţi în statul

membru în cauză.


(1) Statele membre se asigură că benefi ciarii statutului de

refugiat sau ai statutului conferit prin protecţie subsidiară

au acces la îngrijirea sănătăţii în aceleași condiţii de acces ca

cele aplicabile resortisanţilor statului membru care a acordat

statutul.

Capitolul 6: Returnarea


CE:

(1) Decizia de returnare prevede un termen adecvat între

șapte și treizeci de zile, pentru plecarea voluntară, fără a aduce

atingere excepţiilor menţionate la alineatele (2) și (4). Statele

membre pot să prevadă în legislaţia naţională că un astfel

de termen este acordat numai pe baza unei cereri din par-

tea resortisantului unei ţări terţe. În acest caz, statele mem-

bre informează resortisanţii în cauză ai ţărilor terţe asupra

posibilităţii prezentării unei astfel de cereri. Perioada de timp

prevăzută mai sus nu exclude posibilitatea ca resortisanţii

ţărilor terţe respectivi să plece mai devreme.


CE:

(2) Statele membre prelungesc, atunci când este cazul, în

mod adecvat termenul plecării voluntare, ţinând seama de

circumstanţele specifi ce fi ecărui caz în parte, cum ar fi durata

șederii, existenţa copiilor care frecventează școala și existenţa

altor legături familiale și sociale.


2008/115/CE:

(3) Statele membre iau în calcul retragerea sau suspenda-

rea unei interdicţii de intrare în cazul în care un resortisant

al unei ţări terţe împotriva căruia s-a dispus interdicţia de

intrare în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf

poate dovedi că a părăsit teritoriul statului membru cu res-

pectarea deplină a deciziei de returnare.

Victimele trafi cului de fi inţe umane cărora li s-a acordat

un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/81/CE a

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere

eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale tra-

fi cului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări

a imigraţiei ilegale și care cooperează cu autorităţile compe-

tente nu fac obiectul interdicţiei de intrare, fără a aduce atin-

gere alineatului (1) primul paragraf litera (b) și cu condiţia

ca resortisantul în cauză al unei ţări terţe să nu reprezinte

o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa publică sau

siguranţa naţională. Statele membre pot să nu elibereze, pot

retrage sau suspenda o interdicţie de intrare în cazuri indivi-



26

duale pentru motive umanitare. Statele membre pot retrage

sau suspenda interdicţia de intrare în cazuri individuale sau

în anumite categorii de cazuri din alte motive.


(1) Resortisantului în cauză al unei ţări terţe i se acordă

posibilitatea unei căi de atac efective împotriva deciziilor

referitoare la returnare, astfel cum se menţionează la arti-

colul 12 alineatul (1), în faţa unei autorităţi judiciare sau

administrative competente sau în faţa unui organ competent

alcătuit din membri imparţiali și care benefi ciază de garanţii

de independenţă.

(2) Autoritatea sau organul menţionate la alineatul (1) deţin

competenţe în ceea ce privește revizuirea deciziilor referi-

toare la returnare, astfel cum se menţionează la articolul 12

alineatul (1), inclusiv posibilitatea suspendării temporare a

executării acestora, cu excepţia cazului în care suspendarea

este deja aplicabilă în temeiul legislaţiei naţionale.

(3) Resortisantul în cauză al unei ţări terţe are posibilitatea de

a obţine consiliere juridică, reprezentare și, dacă este necesar,

asistenţă lingvistică.

(4) Statele membre garantează acordarea gratuită, la cerere,

de asistenţă juridică și/sau reprezentare în conformitate cu

legislaţia naţională aplicabilă sau cu normele în materie de

asistenţă judiciară și pot dispune ca o astfel de asistenţă

juridică și/sau reprezentare gratuită să se supună condiţiilor

prevăzute la articolul 15 alineatele (3)-(6) din Directiva

2005/85/CE.


(1) Statele membre amână îndepărtarea:

(a) în cazul în care aceasta ar încălca principiul nereturnării

sau

(b) pe durata acordării unui efect suspensiv în conformitate

cu articolul 13 alineatul (2).

(2) Statele membre pot amâna îndepărtarea pentru o peri-

oadă corespunzătoare, în funcţie de circumstanţele specifi ce

fi ecărui caz. Statele membre iau în considerare în special:

(a) starea fi zică sau capacitatea mentală a resortisantului ţării

terţe;

(b) motive de ordin tehnic, cum ar fi lipsa mijloacelor de

transport sau imposibilitatea de îndepărtare datorită lipsei

identifi cării.

(3) În cazul în care îndepărtarea se amână în conformitate cu

alineatele (1) și (2), resortisantului în cauză al unei ţări terţe îi

pot fi impuse obligaţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (3).

6.6 Articolul 3 punctul 3 din Directiva 2008/115/CE:

(3) „returnare” înseamnă procesul de întoarcere a unui resor-

tisant al unei ţări terţe – fi e prin respectarea voluntară a unei

obligaţii de returnare, fi e prin aplicarea forţată a acesteia – :

— în ţara de origine sau

— într-o ţară de tranzit în conformitate cu acordurile comu-

nitare sau bilaterale de readmisie sau alte acorduri.

Copiii victime


(1) Înainte de a decide emiterea unei decizii de returnare

pentru un minor neînsoţit, organismele corespunzătoare,

altele decât autorităţile care efectuează returnarea, trebuie să

furnizeze asistenţă adecvată, acordând importanţa cuvenită

interesului superior al copilului.

(2) Înaintea îndepărtării unui minor neînsoţit de pe teritoriul

unui stat membru, autorităţile statului membru respectiv se

asigură că acesta este trimis unui membru al familiei sale,

unui tutore desemnat sau unor centre de primire corespun-

zătoare în statul de returnare.

26



27

Trimiteri la actele legislative ale UE

2012/C326/47 Versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii

Europene

2012/29/UE Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind

drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire

a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (termen-limită de

transpunere 16 noiembrie 2015)

2011/99/UE Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție (termen-

limită de transpunere 11 ianuarie 2015)

2011/98/UE Directiva 2011/98/UE privind o procedură unică de solicitare a

unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii

și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un

set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere

legală pe teritoriul unui stat membru (termen-limită de transpunere

25 decembrie 2013)

2011/95/UE Directiva 2011/95/UE privind standardele referitoare la condițiile

pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau

apatrizii pentru a putea benefi cia de protecție internațională, la un

statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru

obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate

(reformare) (termen-limită de transpunere pentru anumite articole –

21 decembrie 2013)

2011/36/UE Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea trafi cului de

persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a

Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Rantsev/Cipru și Rusia,

cererea nr. 25965/04

2010/C83/02 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

2009/52/CE Directiva 2009/52/CE de stabilire a standardelor minime privind

sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări

terțe afl ați în situație de ședere ilegală

2008/977/JAI Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului privind protecția datelor

cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și

judiciare în materie penală

2008/115/CE Directiva 2008/115/CE privind standardele și procedurile comune

aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor

terțe afl ați în situație de ședere ilegală

(CE) nr 562/2006 Regulamentul (CE) nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar

privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul

Frontierelor Schengen)



28

2004/83/CE Directiva 2004/83/CE a Consiliului privind standardele minime

referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea benefi cia de

statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de

protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate

2004/81/CE Directiva 2004/81/CE a Consiliului privind permisul de ședere eliberat

resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale trafi cului de persoane

sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care

cooperează cu autoritățile competente

2004/80/CE Directiva 2004/80/CE a Consiliului privind despăgubirea victimelor

infracționalității

2004/38/CE Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe

teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor

acestora, de modifi care a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de

abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE,

73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și

93/96/CEE

2003/109/CE Directiva 2003/109/CE a Consiliului privind statutul resortisanților

țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung

2001/220/JAI Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului privind statutul victimelor în

cadrul procedurilor penale


Comisia Europeană

Drepturile de care benefi ciază victimele trafi cului de persoane în UE

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene

2013 — 28 p. — 21 × 29,7 cm

ISBN 978-92-79-28456-4

doi:10.2837/6606

CUM V PUTE I PROCURA PUBLICA IILE UNIUNII EUROPENE?

Publica ii gratuite: • un singur exemplar:

pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);

• mai multe exemplare/postere/h r i: de la reprezentan ele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm), de la delega iile din rile care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm) sau contactând re eaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm) la num rul 00 800 6 7 8 9 10 11 (gratuit în toat UE) (*). (*) Informa iile primite sunt gratuite, la fel ca i cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori i unele cabine telefonice i hoteluri taxeaz totu i aceste apeluri).

Publica ii contra cost: • pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).

Abonamente: • de la agen ii de vânz ri ai Oficiului pentru Publica ii al Uniunii Europene

(http://publications.europa.eu/others/agents/index_ro.htm).

kg304742_RO_BAT.indd cvIIIkg304742_RO_BAT.indd cvIII 19/09/13 11:3919/09/13 11:39

http://bookshop.europa.eu

http://ec.europa.eu/represent_ro.htm

http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm

http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm

http://bookshop.europa.eu

http://publications.europa.eu/others/agents/index_ro.htm

DR-3

2-1

3-0

53

-RO-N

ec.europa.eu/home-aff airsec.europa.eu/anti-traffi cking

ISBN 978-92-79-28456-4

kg304742_RO_BAT.indd cvIVkg304742_RO_BAT.indd cvIV 19/09/13 11:3919/09/13 11:39

drepturile de care beneficiază victimele traficului de persoane în ue

Documents