UVTFacultatea de economie si de Administrare a AfacerilorCIG

Dreptul de proprietate

Student:Mirăuţă Naomi, anul I, seria1,grupa3Profesor Coordonator:Buligă Mirela

1

CUPRINS

1.Dreptul de Proprietate....................................................................................3 1.1 Definirea dreptului de proprietate...............................................................3 1.2 Conţinutul juridic al dreptului de proprietate..............................................3 1.3 Caracterele juridice ale dreptului de proprietate........................................4 1.4 Formele dreptului de proprietate.................................................................52.Dreptul de proprietate privată.......................................................................5 2.1 Definiţie.......................................................................................................5 2.2 Dobândirea dreptului de proprietate privată................................................5 2.3 Limitele exercitării dreptului de proprietate privată....................................6 2.4 Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor.................................7 2.5 Stingerea dreptului de proprietate...............................................................7 2.6 Coproprietatea.............................................................................................83.Dreptul de proprietate publică......................................................................9 3.1 Definirea dreptului de proprietate publică...................................................9 3.2 Cadru de reglementare.................................................................................9 3.3 Titularii dreptului de proprietate publică.....................................................9 3.4 Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate publică..............................10 3.5 Moduri de dobândire şi de stingere a dreptului de proprietate publică.....10 3.6 Exercitarea dreptului de proprietate publică..............................................10 3.7 Drepturi reale derivate din dreptul de proprietate publică.........................114.Dezmembrămintele dreptului de proprietate.............................................11 4.1 Definiţie.....................................................................................................11 4.2 Dreptul de superficie.................................................................................12 4.3 Dreptul de uzufruct....................................................................................13 4.4 Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie............................................................15 4.5 Dreptul de servitute...................................................................................155. Bibliografie....................................................................................................17

2

1. DREPTUL DE PROPRIETATE

1.1 Definirea dreptului de proprietate Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care dă expresia apropierii unui bun, drept care permite titularului să posede, să folosească şi să dispună de acel lucru, în putere proprie şi în interes propriu , în cadrul şi cu respectarea legislatiei existente.1

Noul Cod Civil in art. 555 mentioneaza astfel ca proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusi, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege. prezintă atributele dreptului de proprietate ca fiind : posesia, folosinţa şi dispoziţia.

1.2 Conţinutul juridic al dreptului de proprietate - Posesia (jus posidendi) reprezintă sub aspect juridic aproprierea stăpânirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate, practic, relaţia dintre proprietar şi bunul său. Astfel,posesia ca element de drept exprimă dreptul de a apropria şi a stăpâni bunul spre deosebire de posesia exercitată ca stare de fapt.Aşadar, putem concluziona că posesia este un mijloc indispensabil fiecarui proprietar pentru a-şi realiza scopul său, adică utilizarea economică a proprietaţii sale. Orice proprietar trebuie să aibă posibilitatea materială de a se folosi de bunul avut în proprietate.

- Folosinţa (jus utendi şi jus fruendi) reprezintă dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul său în funcţie de natura acestuia. Desigur, această prerogativă a titularului nu trebuie exercitată abuziv2. Exercitarea acestui atribut nu exclude însă dreptul proprietarului de a nu se folosi de bunul său fără a-şi pierde prin neuz dreptul de proprietate.Cea de a doua latură a atributului folosinţei, (jus fruendi) reprezintă dreptul proprietarului de a culege fructele produse periodic de bunul său, fără a se consuma substanţa acestuia.Fructele sunt, conform art. 548 din Noul Cod Civil, naturale, industriale sau civile.

- Dispoziţia (jus abutendi) este atributul dreptului de proprietate care are două forme: dispoziţia materială şi dispoziţia juridică.a) Dispoziţia materială se referă la bunurile corporale, inclusiv drepturile de creanţă a căror substanţă juridică este în materialitatea titlului. Dispoziţia materială presupune dreptul proprietarului ca, el însuşi sau prin altă persoană, să consume substanţa bunului, să culeagă productele, să modifice, să transforme sau să distrugă bunul.

b) Dispoziţia juridică. Exercitarea acestui atribut se realizează prin acte juridice de dispoziţie între vii sau pentru cauză de moarte. În acest sens, acte de înstrăinare a dreptului de proprietate

1 C.Bîrsan, Drept civil.Drepturile reale principale,Ed.Hamangiu,Bucureşti, 2008 , pag 31 2 Art 15 din Noul Cod Civil, Abuzul de drept

3

între vii pot fi: vânzarea, donaţia, contractul de rentă viageră, contractul de întreţinere etc., iar pentru cauză de moarte –legatul.

1.3 Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Dreptul de proprietate este singurul drept subiectiv, patrimonial care se bucură de toate cele trei caractere juridice: absolut, exclusiv şi perpetuu.

a) Caracterul absolut al dreptului de proprietate, într-o primă abordare, poate fi privit în sensul diferenţierii de drepturile relative, fără a fi luat în considerare numai caracterul său opozabil, erga omnes care, de altfel, caracterizează toate drepturile absolute. Acest caracter trimite mai degrabă la un drept deplin,complet. Facând parte din categoria drepturilor absolute, dreptul de proprietate conferă titularului puteri nelimitate în privinţa folosirii economice a lucrului, precum în ceea ce priveşte soarta juridică a acestuia. 3

Puterea proprietarului asupra lucrului avut în proprietate se poate manifesta prin două modalităţi:

a. prin acte materiale de folosinţă şi de consumaţie, de exemplu, citesc cartea, locuiesc apartamentul, mă deplasez cu automobilul.b. prin acte juridice, cum ar fi: înstrăinez imobilul prin vanzare ori donatie, închiriez apartamentul, las prin testament bunurile din patrimoniul meu unor persoane etc.

b) Caracterul exclusiv decurge din împrejurarea că proprietarul este îndreptaţit să exercite singur toate prerogativele conferite de acest drept.El poate utiliza bunul său aşa cum doreşte, fară ca vreo alta persoană să poate interveni într-un mod oarecare în exerciţiul dreptului său.4

c) Caracterul perpetuu. Are acest caracter deoarece dreptul de proprietate durează atâta vreme cât există bunul care-i formează obiectul de drept.Dreptul de proprietate nu are o durată limitata în timp ci durează atâta vreme cât există bunul asupra caruia el se exercită. Aşadar, dreptul de proprietate, drept perpetuu, include şi ideea transmisibilităţii sale, fie prin acte juridice între vii, fie pe calea succesiunii. De asemenea, caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este evidenţiat şi de imprescriptibilitatea dreptului de proprietate, care nu se stinge prin neuz, limita de timp a dreptului de proprietate fiind determinată de pieirea bunului. Aşadar, dreptul de proprietate este transmisibil, cu excepţia bunurilor care fac obiectul dreptului de proprietate publică sau a cazurilor de inalienabilitate legală ori convenţională a bunurilor proprietate privată.

3 A. G. Nicolae, M Uliescu, Institutii de drept civil in noul Cod civil, Manual pentru uzul formatorilor SNG, Proiect finantat de U.E,Bucureşti, 2010, pag 1414 Corneliu Bîrsan ,Drept civil.Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti ,2008,pag 43

4

1.4 Formele dreptului de proprietate Conform Constituţiei României, dreptul de proprietate poate fii: drept de proprietate publică şi drept de proprietate privată. Distincţia dintre cele două forme e determinată de: Persoana care este subiectul dreptului de proprietate Obiectul asupra căruia se exercită dreptul de proprietate Regimul juridic aplicabil

2. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ

2.1 Definiţie Dreptul de proprietate privată este un drept real principal care conferă titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra bunului apropiat în formă privată, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu cu respectarea limitelor materiale şi a limitelor juridice.Titularul dreptului de proprietate exercită în mod direct şi nemijlocit, fără intervenţia altei persoane, prerogativele conferite de acest drept.5

2.2 Dobândirea dreptului de proprietate privată (în art. 557 N.C.C) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin

convenţie moştenire legală sau testamentară accesiune uzucapiune, ca efect al posesiei de bună –credinţă în cazul bunurilor mobile şi al

fructelor ocupaţiune tradiţiune hotarare judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.

În cazurile prevazute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ.Prin lege se pot reglementa si alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate. În cazurile bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscrierea în cartea funciară, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 888.N.C.C

Accesiunea Constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important într-un lucru mai important.În ipoteza în care cele două lucruri au aparţinut unor proprietari deosebiţi, titularul dreptului asupra bunului mai important devine şi titular al bunului mai puţin important.Accesiunea apare astfel ca un mod de dobândire a proprietăţii asupra acestui din urmă bun.6

5 V. Stoia, Drepturile reale principale 1, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004 6 Corneliu Bîrsan ,Drept civil.Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti ,2008,pag 312

5

FORMELE ACCESIUNI:-naturală, când are loc unirea sau încorporarea unui eveniment natural -artificială, când rezultă din fapta proprietarului ori a altei persoane

Uzucapiunea Este modul de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale asupra unui bun, prin posedarea neîntreruptă a bunului, într-un interval de timp fixat de lege. Ea nu se aplică bunurilor proprietate publică, din moment ce acestea sunt declarate de lege ca fiind imprescriptibile. Uzucapiunea imobiliară cunoaşte două forme:-uzucapiunea extratabulară -uzucapiunea tabulară

Uzucapiunea extratabulară are în vedere dobândirea dreptului de proprietate sau a unor dezmembrăminte ale acestuia în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani: dacă proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa; dacă a fost înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate; dacă imobilul nu era înscris în cartea funciară. Uzucapiunea tabulară se referă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil sau ca titular al unui drept real de către persoana care a fost înscrisă, fără cauză legitimă, în cartea funciară. Condiţiile legale, în această situaţie sunt ca acela înscris să fi fost de bună credinţă şi să posede timp de 5 ani după momentul înregistrării iar posesia să fie utilă .7

2.3 Limitele exercitării dreptului de proprietate privată În Noul Cod Civil sunt menţionate ca şi limite ale exercitării dreptului de proprietate următoarele: Limite legale cum ar fi cele a caror scop este ocrotirea unui interes public ori privat, în această categorie încadrându-se şi exercitarea dreptului de proprietate cu respectarea regulilor privind protecţia mediului şi buna vecinătate8

Limite conventionale Limite judiciare care pot fii stabilite de instanţa de judecată Art. 556Limitele exercitării dreptului de proprietate privată(1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.(2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată şi prin voinţa proprietarului, cu excepţiile prevăzute de lege

7 A. G. Nicolae, M Uliescu, Institutii de drept civil in noul Cod civil, Manual pentru uzul formatorilor SNG, Proiect finantat de U.E,Bucureşti, 2010, pag 1438 Pop savin &Asociaţii, Codul Civil pe intelesul tuturor, Ed. Adevarul Holding, 2011, pag 213

6

2.4 Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Este prevazută în Noul Cod Civil în art. 559 alin 1.Astfel prprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi deasupra terenului cu respectarea limitelor legale.De asemenea în alin. 2 se precizează că proprietarul poate face deasupra şi în subsolul terenului toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le doreşte respectând excepţile stabilite de lege şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce.

Art. 559Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor(1) Proprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.(2) Proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în afară de excepţiile stabilite de lege, şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altora asemenea.(3) Apele de suprafaţă şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg, în condiţiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria şi de a utiliza, în condiţiile legii, apa izvoarelor şi a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum şi apele pluviale.Art. 560Obligaţia de grăniţuireProprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.Art. 561Dreptul de îngrădireOrice proprietar poate să îşi îngrădească proprietatea, suportând, în condiţiile legii, cheltuielile ocazionate.

2.5 Stingerea dreptului de proprietate Este reglementata în art. 562 din Noul Cod Civil.Dreptul de proprietate se stinge prin:

- Pieirea bunului care priveşte pieirea obiectului de proprietate- art. 562, alin.1: Dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile şi condiţiile anume determinate de lege.

- Abandonarea unui bun mobil de către proprietarul său reprezintă un mod de stingere a dreptului de proprietate.

Cât priveşte însă un bun imobil, renunţarea la dreptul de proprietate se face numai prin declaraţie autentică, dacă acesta este înscris în cartea funciară.

7

Momentul stingerii dreptului de proprietate asupra bunului mobil este momentul abandonării acestuia, iar pentru bunul imobil este momentul înscrierii în cartea funciară a declaraţiei de renunţare.Art. 562 alin2: Proprietarul poate abandona bunul său mobil sau poate renunţa, prin declaraţie autentică, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară. Dreptul se stinge în momentul părăsirii bunului mobil, iar dacă bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciară, în condiţiile legii, a declaraţiei de renunţare.

- Exproprierea ca mod de stingere a dreptului de proprietate privată se gaseşte în alin. 3 art. 562 N.C.C, unde găsim reglementarea condiţiilor în care se poate face: Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar şi expropriator. În caz de divergenţă asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabileşte pe cale judecătorească.

De fapt, exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută si de Constituţia României la art. 44 alin. 3 şi anume: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”

- Confiscarea –art. 562 alin. 4:Nu pot fii supuse confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru savârşirea unei infracţiuni ori contravenţii sau cele rezultate din acestea.

2.6 Coproprietatea (dreptul de proprietate are doi sau mai mulţi titulari) Noul Cod Civil reglementează toate formele de proprietate comună, acoperind astfel o lacună a vechii reglementări.Au fost cuprinse între dispoziţiile referitoare la proprietatea comună si reglementările ce se găsesc în Legea nr. 114-1996, Legea locuinţei şi Legea nr. 230/2007 privind înfinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţilor de proprietari.Astfel noul Cod civil tratează proprietatea comună in capitolul IV. Coproprietatea nu poate înceta prin partaj judiciar.De asemenea, noul Cod civil stabileşte că, în situaţile stăpânirii în comun a unui bun, sarea de coproprietate este prezumtă. Formele proprietăţii comune sunt:-proprietate pe cote-părţi care poate fii obişnuită sau forţată-proprietate în devălmaşie unde cotele părţi nu se cunosc decat în momentul partajului

8

3. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ

3.1 Definiţie Dreptul de proprietate publică poate fii definit ca fiind acel drept subiectiv de proprietate ce aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie specială a legii, sunt de uz şi de utilitate publică.9 Dreptul de proprietate publică este un drept absolut, exclusiv şi perpetuu. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.10

În art. 858 N.C.C, el este definit astfel: ,,Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.”

3.2 Cadru de reglementare Noul Cod Civil în art. 858, desemnează cei doi titulari ai dreptului public: statul şi unităţile administrativ-teritoriale cărora le aparţin, cu acest titlu, bunurile care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fi fost dobândite prin unul din modurile prevăzute de lege. Prin această definiţie sunt precizate şi criteriile pentru determinarea bunurilor care fac parte din domeniul public: uzul şi interesul public.Reglementarea dreptului de proprietate publică din noul Cod civil se situează, în limitele impuse de Constituţie şi de Legea nr. 213/1998. Noul Cod Civil delimitează, în art. 860, domeniul public naţional, judeţean şi local, delimitare ce se face potrivit legii, menţionând la alin. 3 că bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale sau invers, decât ca urmare a modificării legii organice. În celelalte cazuri, această operaţiune juridică se poate face în condiţiile legii.11

3.3 Titularii dreptului de proprietate publică sunt:a) Statul Român, asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional;b) unităţile administrativ teritoriale (comuna, oraşul,municipiul şi judeţul), asupra bunurilor din domeniul public de interes local şi judeţean;

9 Corneliu Bîrsan ,Drept civil.Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti ,2008,pag 8510 A. G. Nicolae, M Uliescu, Institutii de drept civil in noul Cod civil, Manual pentru uzul formatorilor SNG, Proiect finantat de U.E,Bucureşti, 2010, pag 15511 A. G. Nicolae, M Uliescu, Institutii de drept civil in noul Cod civil, Manual pentru uzul formatorilor SNG, Proiect finantat de U.E,Bucureşti, 2010, pag 150

9

Se cuvine să menţionăm că statul şi unităţile administrativ-teritoriale sunt şi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. Acest drept are, desigur, regimul de proprietate privată, acelaşi pentru toate persoanele fizice sau persoanele juridice de drept public sau cu caracter privat.

3.4 Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate publică Doctrina a considerat, după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, că exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate publică, adică posesia, folosinţa şi dispoziţia, îmbracă o formă specifică12, şi anume exercitarea lor în regim de drept public. În art. 2 din Legea nr. 213/1998 este prevăzut faptul că: „Statul şi unităţile administrativ teritoriale exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele şi în condiţiile legii”. Limitele exercitării dreptului de proprietate publică sunt reglementate în art. 862 din noul Cod Civil astfel:(1) Dreptul de proprietate publică este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.(2) Incompatibilitatea se constată prin acordul dintre titularul proprietăţii publice şi persoana interesată sau, în caz de divergenţă, pe cale judecătorească.(3) În aceste cazuri, persoana interesată are dreptul la o justă şi promptă despăgubire din partea titularului proprietăţii publice.

3.5 Moduri de dobândire şi de stingere a dreptului de proprietate publică În conformitate cu art.863 din Noul Cod Civil, dreptul de proprietate publică se dobândeşte: a) prin achiziţie publică, efectuată în condiţiile legii;b) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii;c) prin donaţie sau legat, acceptat în condiţiile legii, dacă bunul, prin natura lui sau prin voinţa dispunătorului, devine de uz ori de interes public;d) prin convenţie cu titlu oneros, dacă bunul, prin natura lui sau prin voinţa dobânditorului, devine de uz ori de interes public;e) prin transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia sau din domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia, în condiţiile legii;f) prin alte moduri stabilite de lege. Dreptul de proprietate publică se stinge (conform art. 864 N.C.C.) dacă bunul a pierit ori dacă a fost trecut în domeniul privat, în cazul în care uzul sau interesul public nu mai există.

3.6 Exercitarea dreptului de proprietate publică Art. 861 alin. 3 N.C.C. prevede: „În condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă, pot fi concesionate ori închiriate”. Exercitarea dreptului de proprietate publică se poate face asupra unor bunuri direct şi nemijlocit de către autorităţile publice competente sau de alte autorităţi publice, în calitate de organe de conducere ale persoanelor juridice, titularii ai acestui drept de proprietate. În cele mai multe cazuri, exercitarea atributelor sau a unora dintre acestea se realizează prin intermediul unor subiecte de drept civil. Astfel, cea mai mare parte a bunurilor proprietate

12 C. Oprişan, Regimul general al proprietăţii în România, în Studii de Dreptromânesc, nr. 1/1995, p.7.

10

publică sunt încredinţate, prin acte de putere, sau prin norme juridice, unor anumite persoane juridice, adeseori înfiinţate în acest scop. Unele bunuri sunt atribuite prin contract unor persoane juridice de drept privat ori chiar persoanelor fizice. Alteori pot fi date în folosinţă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică, ori închiriate. Temeiul legal al încredinţării unor bunuri proprietate publică în scopul folosirii sau exploatării lor se regăseşte în Constituţie, în textul art. 136 alin. 4 şi în Legea nr. 213/1998 – art. 17.13

3.7 Drepturi reale derivate din dreptul de proprietate publică Drepturile reale constituite pentru exercitarea dreptului de proprietate publică, conform art. 866 din noul Cod civil, sunt următoarele:- dreptul de administrare;- dreptul de concesiune;- dreptul de folosinţă cu titlu gratuit.

4.DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE14

Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt reglementate în Noul Cod Civil în titlul III, art. 693-772 şi sunt urmatoarele:-dreptul de   superficie; -dreptul de uzufruct;-dreptul de uz si dreptul de   abitaţie; -dreptul de   servitute ; 4.1 Definiţie Potrivit doctrinei, dezmembrămintele dreptului de proprietate reprezintă drepturile reale principale, derivate din dreptul de proprietate privată asupra unui bun proprietatea altei persoane, care se constituie sau se dobândesc prin transferarea unor elemente ale conţinutului juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv către o alta persoană, sau prin exercitarea acestor elemente de către proprietarul bunului şi o alta persoană.

4.2 Dreptul de superficie

13 A. G. Nicolae, M Uliescu, Institutii de drept civil in noul Cod civil, Manual pentru uzul formatorilor SNG, Proiect finantat de U.E,Bucureşti, 2010, pag 156

14 http://www.infolegal.ro/dezmembramintele-dreptului-de-proprietate-in-noul-cod-civil/2011/10/17/#.Tpvm924jzvA.wordpress, avand ca sursă Consiliul Superior al Magistraturi (CSM)

11

ReglementareDreptul de superficie este o institutie reglementată expres in Noul Cod Civil, respectiv în art. 693-702.Definiţie Dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă (art. 693).Caracteristicile dreptului de superficie Drept real principal (se poate constitui numai asupra bunurilor imobile), drept derivat (este rezultatul dezmembrării dreptului de proprietate asupra terenului), drept temporar (durată maximă a termenului de superficie este de 99 de ani, cu posibilitatea reînnoirii la expirarea termenului, conform art. 694 din Noul Cod Civil). Dobândirea dreptului de superficie, potrivit reglementarii din noul Cod civil, se poate face prin act juridic (act unilateral, precum testamentul, sau convenţie), precum şi prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege. În toate cazurile se aplică dispoziţiile privind cartea funciară.Întinderea şi exercitarea dreptului de superficie Dreptul de superficie se exercită în limitele şi în condiţiile actului constitutiv. În lipsa unei stipulaţii contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitată de suprafaţa de teren pe care urmeaza să se construiască şi de cea necesară exploatării construcţiei sau, dupa caz, de suprafaţa de teren aferentă şi de cea necesară exploatării construcţiei edificate (art. 695 alin. (1) N.C.C). Prevederile speciale privesc interdicţia modificării construcţiei de către titularul dreptului de superficie, acesta având obligaţia, în cazul reconstruirii, să respecte forma iniţiala. În cazul nerespectării acestor dispoziţii, proprietarul terenului poate să ceară, în termen de trei ani, încetarea superficiei sau repunerea în situaţia anterioară.Apărarea dreptului de superficie Dreptul de superficie poate fi apărat prin acţiunea confesorie de superficie, acţiune ce se poate răsfrânge împotriva oricărei persoane chiar şi împotriva proprietarului terenului, dacă ea împiedică exercitarea dreptului. Dreptul la acţiune este imprescriptibil.Constituirea cu titlu oneros a superficiei – Evaluarea prestaţiei superficiarului În cazul în care superficia s-a constituit cu titlu oneros, dacă parţile nu au prevazut alte modalităţi de plată a prestaţiei de către superficiar, titularul dreptului de superficie datorează, sub formă de rate lunare, o sumă egala cu chiria stabilită pe piaţa liberă, ţinând seama de natura terenului, de destinaţia construcţiei în cazul în care aceasta există, de zona în care se află terenul, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei. În caz de neînţelegere între părţi, suma datorată proprietarului terenului va fi stabilită pe cale judecătorească (art. 697).Încetarea superficiei Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciară pentru una dintre următoarele cauze:- la expirarea termenului;- prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea uneia şi aceleiaşi persoane;- prin pieirea construcţiei, dacă există o stipulaţie expresă în acest sens;- în alte moduri prevăzute de lege.Efectele încetării superficiei În lipsa unei stipulaţii contrare, proprietarul terenului devine proprietarul construcţiei edificate de superficiar, prin accesiune, cu obligaţia de a plăti construcţia la valoarea de circulaţie de la data expirării termenului. Există şi posibilitatea, în cazul în care construcţia are

12

o valoare mult mai mare decât terenul, ca proprietarul terenului să-l oblige pe superficiar să cumpere terenul la valoarea de piaţă.

4.3 Dreptul de uzufructReglementareDreptul de uzufruct este reglementat în art. 703-748 N.C.C.Definiţie Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.Dobândirea dreptului de uzufruct Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevăzute de lege, dispoziţiile în materie de carte funciară fiind aplicabile. Uzufructul se poate constitui numai în favoarea unei persoane existente.Obiectul dreptului de uzufruct Orice bunuri mobile şi imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masa patrimonială, o universalitate de fapt ori o cotă-parte din aceasta. Nu pot face obiectul dreptului de uzufruct bunurile din domeniul public. În N.C.C. au fost introduse, în mod expres, dispoziţii speciale privind uzufructul asupra creanţelor, inclusiv asupra unei rente viagere, asupra acţiunilor sau a părţilor sociale, precum şi uzufructul asupra fondului de comerţ (art. 737-745 N.C.C).Apărarea dreptului de uzufruct Acest drept poate fi apărat printr-o acţiune confesorie, în aceleaşi condiţii în care aceasta poate fi exercitată şi în cazul superficiei.Durata uzufructului Uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager. Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci când este constituit cu depăşirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani. Dacă nu s-a prevăzut durata uzufructului, se prezumă că este viager sau, dupa caz, că este constituit pe o durată de 30 de ani. Uzufructul constituit până la data la care o altă persoană va ajunge la o anumită varstă durează până la acea dată, chiar dacă acea persoană ar muri înainte de împlinirea vârstei stabilite.Drepturile uzufructuarului sunt:-de folosinţă exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia (naturale, industriale, civile şi chiar productele);- de a cere şi de a obţine predarea bunului;- de a dispune, ca un bun proprietar, de bunurile care, fără a fi consumptibile, se deteriorează rapid prin utilizare. În acest caz, la sfârşitul uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la această din urmă dată;- de cesiune a uzufructului;- de a închiria sau, dupa caz, de a arenda bunul primit în uzufruct;- de a exploata parţile de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere de pamânt determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleşi pe toată suprafaţa fondului;- de a lua din păduri araci pentru vii;- de a lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosinţei obişnuite a proprietarului, în limitele dispoziţiilor legale;- dreptul asupra pomilor fructiferi care se usucă şi a celor căzuţi accidental;- dreptul asupra carierelor de piatră şi de nisip aflate în exploatare;

13

- în cazul unei creanţe: dreptul de a încasa capitalul şi de a percepe dobânzile creanţei, dreptul de a spori capitalul, dreptul de vot, dreptul la dividende.Obligaţiile uzufructuarului Acestea constau fie intr-o obligaţie generală, la un loc cu toţi cei care formează subiectul pasiv, de a respecta dreptul la nuda proprietate, fie în anumite obligaţii ale uzufructuarului, care dau expresie raporturilor speciale dintre uzufructuar si nudul proprietar:- de a inventaria bunurile mobile şi de a constata starea în care se află imobilele, cu excepţia cazului în care uzufructul unui bun mobil este dobândit prin uzucapiune;- de a respecta destinaţia dată bunurilor de nudul proprietar, cu excepţia cazului în care se asigură o creştere a valorii bunului său cel puţin nu se prejudiciază în niciun fel interesele proprietarului;- de a despăgubi pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date în uzufruct;- de a depune o garanţie pentru îndeplinirea obligaţiilor sale;- de a efectua reparaţiile de întreţinere a bunului; reparaţiile mari sunt în sarcina uzufructuarului atunci când sunt determinate de neefectuarea reparaţiilor de întreţinere;- de a suporta toate sarcinile şi cheltuielile în acţiunea de culegere a fructelor ori de încasare a veniturilor;- de a aduce de îndată la cunoştinţa nudului proprietar orice uzurpare a fondului şi orice contestare a dreptului de proprietate, sub sancţiunea obligării la plata de daune-interese.Drepturile nudului proprietar Obligaţiile menţionate ale uzufructuarului devin, în raporturile juridice, drepturi de creanţă ale nudului proprietar. Astfel sunt, de exemplu, dreptul de a cere întocmirea inventarului, conservarea lucrului, efectuarea reparaţiilor de întreţinere, dreptul de a cere despăgubiri, dreptul de a cere restituirea lucrului şi altele asemenea.Obligaţiile nudului proprietar În general, nudul proprietar are o obligaţie generală negativă de a nu tulbura exercitarea dreptului de uzufruct. „Proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului”.Stingerea uzufructului Modurile de stingere a uzufructului, prevăzute în art. 746-748 N.C.C sunt în numar de şapte, şi anume:- moartea sau, după caz, încetarea personalităţii juridice a uzufructuarului;- expirarea termenului pentru care a fost constituit uzufructul;- consolidarea (când una şi aceeaşi persoană dobândeşte atât calitatea de proprietar cât şi pe aceea de uzufructuar);- neuzul timp de 10 de ani, iar în cazul creanţelor, 2 ani;- pieirea totala a lucrului supus uzufructului;- abuzul de folosinţă;- renunţarea uzufructuarului.

14

4.4 Dreptul de uz si dreptul de abitaţieReglementareDrepturile de uz si de abitatie sunt reglementate in art. 749-754 N.C.C.Definitie Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele naturale şi industriale numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale. Abitaţia este dreptul unei persoane de a locui în locuinţa nudului proprietar împreuna cu soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu aveau copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum şi cu parinţii ori alte persoane aflate în intreţinere.Caracteristici Aceste două dezmembăminte ale dreptului de proprietate se deosebesc de uzufruct deoarece, pe lângă faptul că ele nu sunt cesibile, este interzisă şi cesiunea emolumentului (beneficiile titularului rezultate din exercitarea dreptului). Titularul dezmembrământului respectiv nu îşi poate exercita dreptul decât pentru nevoile lui şi ale familiei sale. Diferenţa dintre dreptul de uz şi dreptul de abitaţie rezultă din obiectul acestor dezmembrăminte. Astfel, dreptul de abitaţie se constituie asupra unei locuinţe, iar dreptul de uz asupra unor bunuri mobile sau imobile, cu excepţia locuinţei. Dreptul de uz si dreptul de abitaţie se supun, cât priveşte constituirea, exercitarea şi stingerea lor, regulilor din materia uzufructului.

4.5 Dreptul de servitute (servituţile)ReglementareDreptul de servitute este reglementat în art. 755- 772 N.C.C.Definiţie Servitutea este sarcina care grevează un imobil pentru uzul său, utilitatea imobilului unui alt proprietar. De regulă, servitutea presupune două imobile aparţinând unor proprietari diferiţi, dintre care unul (dintre imobile) este fondul dominant, iar cel care „suportă servitutea” este fondul aservit. Pot fi însa şi situaţii în care servituţile să aiba caracter reciproc. În art. 755 alin. (2) N.C.C se menţionează că fondul dominant poate, prin constituirea servituţii, să-şi sporească utilitatea economică sau confortul.Constituire Servitutea se poate constitui numai pe temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune.Clasificare-servituţi aparente şi servituti neaparente, după cum ele sunt determinate printr-un semn vizibil (o uşă, o fereastră, etc.), sau nu (servitutea de a nu construi peste o anumită înălţime);- servituti continue şi servituţi necontinue, în funcţie de modul de exercitare, care poate fii continuu, fără fapta omului (servitutea de vedere) sau necontinuu, unde este necesar faptul actual al omului (servitutea de trecere);- servituţi pozitive şi servituţi negative, cele pozitive implicând exercitarea parţială a unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit, iar servituţile negative fiind acelea potrivit cărora proprietarul fondului aservit este obligat să se abţină de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate (de exemplu,  servitutea de a nu construi).Obligaţiile în sarcina proprietarului fondului aservit sunt, în principal, cele care privesc respectarea obligaţiilor asumate pentru asigurarea uzului şi utilităţii fondului dominant precum şi notarea în cartea funciară, iar obligaţia se transmite, pe această cale, dobânditorilor subsecvenţi ai fondului aservit.

15

Cât priveşte abţinerea proprietarului fondului aservit de a împiedica exercitarea servituţii, aceasta nu poate împiedica pe proprietarul fondului aservit de a schimba locul prin care se exercita servitutea, în măsura în care exercitarea servituţii rămâne la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant.Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului dominant, sunt, în principal:- dreptul de a lua toate măsurile şi de a face pe cheltuiala sa toate lucrările pentru a exercita şi a conserva servitutea;- obligaţia de a nu agrava situaţia fondului aservit şi de a nu cauza prejudicii prin exercitarea servituţii.Stingerea servituţilor Servituţile se sting pe cale principală prin radierea lor din cartea funciară pentru una dintre urmatoarele cauze:a) consolidarea, atunci când ambele fonduri ajung să aibă acelaşi proprietar;b) renunţarea proprietarului fondului dominant;c) ajungerea la termen;d) răscumpărarea;e) imposibilitatea definitivă de exercitare;f) neuzul timp de 10 de ani;g) dispariţia oricărei utilităţi a acestora.

Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit, daca servitutea este contrara utilitaţii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.

16

Bibliografie

1. C.Bîrsan, Drept civil.Drepturile reale principale,Ed.Hamangiu,Bucureşti, 2008

2. A. G. Nicolae, M Uliescu, Institutii de drept civil in noul Cod civil, Manual pentru uzul formatorilor SNG, Proiect finantat de U.E,Bucureşti, 2010

3. Pop savin &Asociaţii, Codul Civil pe intelesul tuturor, Ed. Adevarul Holding, 2011

4. C. Oprişan, Regimul general al proprietăţii în România, în Studii de Drept românesc, nr. 1/1995

5. Pop savin &Asociatii, Codul Civil pe intelesul tuturor, Ed. Adevarul Holding, 2011

6. V. Stoia, Drepturile reale principale 1, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004

7. http://www.infolegal.ro/dezmembramintele-dreptului-de-proprietate-in-noul- cod-civil/2011/10/17/#.Tpvm924jzvA.wordpress, avand ca sursă Consiliul Superior al Magistraturi (CSM)

17