- 1 -

CAPITOLUL IX DREPTUL DE AUTOR

"Până la construirea unei societăţi călăuzite numai de norme morale, normele juridice sunt chemate să-şi spună cuvântul în apărarea societăţii în care tehnica contemporană continuă să aibă, ca zeul Ianus din antichitate, două aspecte: unul de creaţie şi altul de distrugere. Asemenea celorlalte ştiinţe, dreptul nu poate fi străin de cercetările ce privesc tehnica inteligenţei artificiale, căci rezultatele lor dovedesc unitatea şi ireductibilitatea culturii umane menită să asigure desăvârşirea omului şi a societăţii căreiea aceasta îi aparţine." (Vladimir Hanga)

Noţiuni generale privind proprietatea intelectuală Dreptul proprietăţii intelectuale se ocupă cu protecţia creaţiei intelectuale, a autorilor de opere ale spiritului şi a rezultatelor acestei activităţi de creaţie sub diferite forme în care se prezintă, dar şi protecţia celor mai importante semne distinctive ale activităţii de comerţ.1 Din categoria drepturilor intelectuale fac parte drepturile de autor şi drepturile conexe, dar şi drepturile industriale.2 Drepturile de proprietate industrială includ, la rândul lor, mai multe categorii ce au ca obiect: drepturile născute în legătură cu realizatorii de desene şi modele industriale; creaţiile tehnice brevetate ca invenţii; protecţia noilor soiuri de plante şi rase de animale; pretecţia informaţiilor confidenţiale; protecţia semenelor distinctive: mărci, indicaţii geografice, nume comerciale firme; protecţia topografiilor de circuite integrate. Avantajul denumirii de proprietate intelectuală îl constituie posibilitatea de a evidenţia prin ea însăşi o caracteristică a acestei categorii de drepturi ce poartă asupra unor bunuri incorporale, protejate prin norme derogatorii de la dreptul comun.3 1 V. Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2001, p.31 2 I. Macovei, Protecţia creaţiei industriale, Ed. Junimea, Iaşi, 1984, p. 13 3 Daniela Gărăiman, Dreptul şi informatica, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 133

- 2 -

Aşadar din categoria dreptului de proprietate intelectuală face parte dreptul de autor şi drepturile conexe lui, asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează. Definiţia dreptului de autor Termenul de drept de autor are două accepţiuni:4

• instituţia juridică a dreptului de autor – reprezintă sistemul de norme juridice care reglementează raporturile cu caracter personal-nepatrimonial şi cele cu caracter patrimonial care decurg din crearea şi utilizarea operelor, în scopul apărării intereselor autorilor.

• drept subiectiv de autor – posibilitatea asigurată autorului de a utiliza opera potrivit aprecierii sale, în scopul satisfacerii intereselor lui patrimoniale şi nepatrimoniale, prin folosirea de mijloace legale şi în limitele stabilite prin lege.

Cadrul legal Dreptul de autor a fost iniţial reglementat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Cadrul legal a fost modificat prin Legea nr. 77/1998 prin care România adera la Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886, în forma revizuită prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie 1979. Ulterior legea dreptului de autor a fost modificată prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 şi prin Ordonanţa de Urgenţă 123 din 1 septembrie 2005. Subiectul dreptului de autor Articolul 3 din lege prevede că "Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul. Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii". Subiectul dreptului de autor, implicit şi a autorilor programelor de calculator, poate fi persoana fizică care a creeat opera sau a organizat şi cooperat în 4 Constantin Stătescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală. Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967, p.40

- 3 -

activitatea de creare a lucrării respective (în ţările capitaliste se poartă discuţii asupra posibilităţii admiterii persoanelor juridice ca titulari ai drepturilor de autor). Persoana juridică momentan în dreptul românesc nu poate avea această calitate. "Programul de calculator paote fi realizat individual sau în colaborare, în acest din urmă caz fiind posibilă individualizarea contribuţiei fiecărui autor. Creatorul (creatorii) programului îşi păstrează calitatea de autor şi atunci când a ralizat programul în exercitarea atribuţiunilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care l-a angajat".5

Momentul naşterii dreptului subiectiv de autor Momentul naşterii dreptului subiectiv de autor este momentul în care opera a luat naştere, independent de aducerea ei la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar într-o formă nedefinitivă sau neterminată (art. 24 din Legea nr.8/1996 a dreptului de autor şi a drepturilor conexe). Dreptul de autor aupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asemenea operede creaţie intelectuală este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial. Împărţirea are mai mult o valoare convenţională deoarece nu există drepturi aparţinând autorului care să nu ocrotească atât interesele sale patrimoniale, cât şi interesele sale personale nepatrimoniale.6 Cu toate acestea, Ordonanţa de Urgenţă nr. 124/2000 (pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei şi domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator) impune necesitatea înregistrării programului pentru calculator la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Din momentul înregistrării, programul beneficiază de protecţie legală pentru drepturile de autor, indiferent pe ce poziţie se află acesta, ca autor unic ori ca autor angajat, ori penrtru situaţia când autor este considerată firma producătoare. Dacă ne aflăm în situaţia în care un autor distribuie, indiferent de 5 Iosif Lucaci, Robert Marin, Investigarea fraudelor informatice, Ed. Ministerului de Interne, Buc., 2002, p.112 6 A. Ionaşcu, N. Comşa, M. Mureşan, op. cit., p.25-26 din Daniela Gărăiman, Dreptul şi informatica, p.137

- 4 -

formă, un program ce-i aprţine, dar pe care nu l-a înregistrat la ORDA, atunci el nu beneficiează de protecţia legală a muncii sale, şi nici nu poate avea pretenţii în momentul în care un alt autor, pornind de la programul său sau de la o parte a acestuia, creează o altă versiune pe care o înscrie la ORDA sub numele său.7

Obiectul dreptului de autor Conform articolului 7 din legea dreptului de autor şi drepturilor conexe "Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor cum sunt:

a. scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele de calculator;

7 I. Şerbănescu, op.cit., 2001 din Daniela Gărăiman, op.cit., p.173

- 5 -

b. operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;

c. compoziţiile muzicale cu sau fără text; d. operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi

pantomimele; e. operele cinematografice, precum şi alte opere audiovizuale; f. operele fotografice, precum şi alte opere exprimate printr-un

procedeu analog fotografiei; g. operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de

sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;

h. operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;

i. lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

j. Abrogat." Articolul 8 prevede că "Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:

a. traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;

b. culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale".

În sfârşit, articolul 9 al prezentei legi prevede că "Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:

a. ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, constituite într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;

- 6 -

b. textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;

c. simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecursonul şi medalia;

d. mijloacele de plată; e. ştirile şi informaţiile de presă; f. simplele fapte şi date".

Obiectul protecţiei în cazul programelor pentru calculator8 Legea românescă nu defineşte programul pentru calculator dar cea mai potrivită definiţie ce ar putea fi acceptată este aceea conform căreia programul pentru calculator este un ansamblu de instrucţiuni şi rutine care, codificate şi transpuse pe un suport, descifrabil de maşina care urmează aceste instrucţiuni, permit să obţină anumite rezultate. Într-o definire mai tehnică prin "program pentru calculator" se înţelege reprezentarea unui algoritm într-un limbaj de programare. Formal, un program poate fi privit ca un transformator de aserţiuni ce descriu proprietăţile datelor corecte şi ale rezultatelor dorite. Există variate feluri de programe, dintre care menţionăm:

- "program de aplicaţii", destinat rezolvării unor probleme sau producerii unor rapoarte specifice, actualizării unor fişiere etc., necesare rezolvării cerinţelor unuia sau mai multor utilizatori; - "program de bază" sau "program de canal" care este o secvenţă de comenzi de intrare/ieşire a căror execuţie este iniţiată, printr-o instrucţiune, de unitatea centrală de prelucrare; - "program de control", este un program scris într-un limbaj de control, pentru a preciza funcţiile oferite de programul de sistem, în scopul execuţiei unei activităţi cu calculatorul; - "program de conversie suport", care este un program ce realizează copierea conţinutului unui suport (disc magnetic, banda magnetică etc.) extern sau a unor părţi de suport, pe un alt suport extern; - "program de diagnosticare", care este un program utilitar folosit pentru a depista cauzele malfuncţionării unui sistem de calcul sau a diverselor module ale acestuia (spre exemplu, pentru localizarea precisă a unei zone de memorie în care înscrierea sau lectura se face cu erori);

8 Iosif Lucaci, Robert Marin, op. cit, p.111-112

- 7 -

- "program de interclasare", care realizează fuzionarea înregistrărilor logice ale mai multor fişiere triate în acest mod, rezultatul fiind memorat într-un fişier triat la fel ca fişierul de origine; - "program de inventariere a fişierelor", cu ajutorul căruia se poate obţine un inventar de fişiere; - "program de întreţinere", care este un program utilitar folosit pentru testarea funcţionării unui sistem de calcul şi a diverselor module ale sale şi, eventual, pentru diagnosticarea malfuncţionării depistate; - "program de simulare", care descrie comportarea în timp a unui fenomen, proces etc., - "program de sistem", care este pus la dispoziţia utilizatorilor unui sistem de calcul, având variate scopuri: asigurarea unui mijloc de comunicare om-maşină, uşurarea programării unei clase de aplicaţii, creaşterea eficienţei de exploatare a sistemului ş.a.; - "program de test", construit pentru a testa fie corectitudinea funcţionării unui sistem de calcul sau subansamblurilor sale, fie corectitudinea unui program; - "program de triere", care realizează aranjarea înregistrărilor logice ale unui fişier, în ordinea crescătoare sau descrescătoare a valorilor unui indicator, formă şi una sau mai multe chei şi multe altele.

Crearea unui program de calculator complet presupune parcurgerea, în timpi diferiţi, a următoarelor etape:

- realizarea materialului de concepţie pregătitor, - editarea sau scrierea programului (realizarea lui în cod sursă); - traducerea programului din cod sursă în program inteligibil pentru maşină (în cod obiect); - realizarea documetaţiei conexe şi auxiliare (manual de utilizare).

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (cu modificările aferente) înlătură prin prevederile sale posibilitatea interpretării tipurilor de programe care devin opere protejabile. În acest sens art. 72, alin.1, cap. IX privind programele pentru calculator prevede că "protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele". Nu sunt protejate conform art. 72, alin. 2 din legea dreptului de autor: "Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza intefeţelor sale".

- 8 -

Legea nr. 8/1996 conferă autorului unei opere (creatorilor de software) atât drepturi de natură patrimonială cât şi morală prevăzute pentru autorii de opere în dreptul comun (art. 10-13).

Drepturi morale (art. 10) - dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa

publică; - dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei; - dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică; - dreptul de a pretinde respectarea integrităţii oprerei şi de a se opune oricărei

modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;

- dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

Aceste drepturi sunt adaptate programelor şi reformulate în art. 73-81 din lege. Astfel, drepturile morale de care se bucură autorii unor programe pentru calculatoare sunt:9

- dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adus programul la

cunoştinţa publicului. Acest drept poate fi exercitat în mod deplin numai pentru autorul de programe independent. Pentru cei care creează software în virtutea unei atribuţiuni de serviciu acest drept se poate realiza doar atunci când creatorul programului şi-a rezervat acest drept în mod expres, printr-o înţelegere valabilă cu cel care l-a angajat;

- dreptul de a decide sub ce nume va fi adus programul la cunoştinţa publicului;

- dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări şi oricărei atingeri adusă programului, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului.

Este normală şi logică eliminarea dintre drepturile morale recunoscute autorilor de programe a dreptului de retractare, prin art. 77, alin.3 din lege, retractarea neputând fi făcută nici prin despăgubirea utilizatorilor. Cesiunea dreptului de utilizare a unui program nu implică şi transferul dreptului de autor asupra acestuia.

9 idem, op. cit., p.113

- 9 -

Drepturi patrimoniale Autorul operei are dreptul distinct şi exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va utiliza şi exploata opera sa. Acesta implică şi dreptul de a consimţi la utilizarea operei de către alte persoane. Autorizări exclusive – autorul operei este singurul care poate autoriza sau interzice (art. 13):

a. reproducerea operei; b. distribuirea operei; c. importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu

consimţământul autorului, după operă; d. închirierea operei; e. împrumutul operei; f. cumunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace,

inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;

g. radiodifuzarea operei; h. retransmiterea prin cablu a operei; i. realizarea de opere derivate.

Autorizarea transformărilor – autorul are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea şi orice altă transformare a operei prin care se obţine o operă derivată.

Exercitarea şi transmiterea drepturilor – subiectul dreptului de autor poate exercita aceste drepturi pe tot parcursul vieţii. După moartea acestuia, drepturile se transmit prin moştenire. "Exercitarea drepturilor patrimoniale de autor nu prezintă probleme în cazul creatorilor aflaţi în afara oricărei forme contractuale. Deşi legea face referire în mod special la aceştia, făcând aplicaţia principliilor generale ale acestui act normativ, rezultă că ei îşi pot exercita drepturile morale şi patrimoniale de autor, personal sau prin intermediul organismelor de gestiune colectivă. În cazul în care programul pentru calculator este realizat de unul sau mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu ori de unul sau mai mulţi angajaţi după instrucţiunile celui care angajează, legea, în art. 74, reglementează două ipoteze, prima explicită, a doua implicită.

- 10 -

Potrivit primei ipoteze, în cazurile enunţate, în lipsa unei convenţii contrare, drepturile patrimoniale aparţin persoanei care a angajat pe autorii programelor. În a doua ipoteză, dacă autorii programelor şi cel care a făcut angajarea au convenit asupra modului de exercitare a drepturilor patrimoniale de autor, aceasta se va face potrivit convenţiei."10 Legea nr.8/1996 (cu modificările enunţate în introducere) enumeră în art.73 drepturile cu caracter exclusiv ce le sunt recunoscute autorilor de programe pentru calculator. Astfel, "Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu (prezentate mei sus) îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:" a. reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau

parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau transmiterea în reţea;

Acest drept are, în cazul programelor pentru calculator, o conotaţie diferită. Potrivit art. 14 din lege, prin reproducere se înţelege "realizarea integrală sau parţială a uneia sau mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temprar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice." Însă folosirea unui software presupune nu numai stocarea lui în memoria internă sau pe suport de memorie externă ci şi reproducerea acestuia de fiecare dată când este utilizat, în memoria temporară. Un utilizator nu poate folosi un program decât dacă va fi autorizat şi să îl reproducă. De aceea, cesiunea unui program implică şi dobândirea de către utilizator a dreptului de a reproduce programul dar numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru utilizarea programului conform cu destinaţia lui. În aceste limite dreptul la reproducere este recunoscut utilizatorului fără a fi necesară autorizarea autorului programului (art. 76).11

10 ibidem, p.114 11 ibidem, p.114

- 11 -

b. traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte tranformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care tranformă programul pentru calculator;

c. distribuirea şi închirierea originalului sau copiilor unui program pentru

calculator sub orice formă.

"Dreptul de autor cuprinde o serie de facilităţi sau prerogative (facultatis agendi) de ordin personal nepatrimonial, cât şi de natură patrimonială. Fiind prin natura sa un drept personal nepatrimonial, dar cu consecinţe patrimoniale, prerogativele nepatrimoniale precumpănesc pe cele patrimoniale.12 "Din categoria prerogativelor nepatrimoniale fac parte: dreptul subiectiv al autorului de a aduce la cunoştinţa publicului opera sa, de a consimţi la folosirea acestuia de către alţii în condiţiile corespunzătoare cu structura operei create şi de a fi recunoscut ca autor. Autorul poate aduce opera sa la cunoştinţa publicului numai atunci când consideră că lucrarea sa – creaţie intelectuală literară, artistică şi ştiinţifică, indiferent de fondul, forma sau destinaţia ei, dar exprimată inteligibil sau susceptibilă de a fi transmisă publicului – a atins nivelul şi perfecţiunea care să-i îngăduie răspândirea în public şi aprecierea ei de către cei cărora li se adresează."13 Aceasta înseamnă că nu orice creaţie, lucrare, operă este în mod necesar adusă la cunoştinţa publicului în momentul în care a fost creată. Depinde exclusiv de dorinţa autorului momentul în care va considera că doreşte să beneficieze de prerogativele legii dreptului de autor şi drepturilor conexe ei. "Având dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii, autorul poate îngădui sau refuza ca opera sa să fie tradusă, prelucrată, adaptată pentru radio, televiziune etc. sau înregistrată mecanic. 12 Dr. Doc. Vladimir Hanga, Calculatorul în serviciul dreptului, Ed. Lumina Lex, 1996, p.87 13 idem, op. cit., p.87

- 12 -

În fine, ultima prerogativă nepatrimonială conferă autorului un drept de inviolabilitate operei sale care trebuie adusă la cunoştinţa publicului aşa cum a fost creată, fără modificări şi potrivit structurii sale intime. Consecinţele patrimoniale ale dreptului de autor rezidă în posibilităţile acestuia de a-ţi valorifica opera sub aspect material, trăgând foloase pecuniare din utilizarea licită a creaţiei sale."14 Protecţia drepturilor de autor Răspundere – încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate de legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe atrage, după caz, răspunderea civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate de încălcarea legii. Solicitarea recunoaşterii şi reparării – persoanele prejudiciate se pot adresa instanţelor judecătoreşti competente a soluţiona recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării legii, sau repararea prejudiciului cauzat în conformitate cu dispoziţiile legii. Solicitarea prevenirii şi asigurării reparării pagubelor – instanţa de judecată competantă a soluţiona litigiul poate dispune la cererea părţii interesate luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora. Infracţiuni şi sancţiuni – prezenta lege prevede în capitolul III (Măsuri de protecţie, proceduri şi sancţiuni), articolele 139-145 faptele care constituie infracţiuni precum şi sacţiunile aferente în cazul savârşirii lor. ORDA – Oficiului Român pentru Drepturile de Autor îi revine competenţa în observarea şi controlul asupra activităţilor ce pot da naştere la încălcări ale legii dreptului de autor şi a drepturilor conexe.

Protecţia legală a programelor pentru calculator Domeniul protecţiei programelor pentru calculator, parte a proprietăţii intelectuale este prevăzută de legislaţiile statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi în legislaţia română, cu unele modificări.

14 ibidem, p.88s

- 13 -

"Legislaţia română în vigoare în domeniul proprietăţii intelectuale stabileşte o serie de drepturi titularilor şi beneficiarilor acestora, precum şi principiile pe baza cărora se asigură protecţia penală, contravenţională sau de natură civilă. Orice tratare a acestui aspect trebuie să aibă la bază şi să se întemeieze pe prevederile art. 41 alin. 1 din Constituţia României, conform cărora "dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", precum şi pe prevederile art. 1 din Codul Penal referitoare la scopul legii penale care este acela de a "apăra împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept." Pe cale de consecinţă produsele inteligenţei umane, care fac obiectul dreptului de proprietate intelectuală şi care sunt susceptibile de a fi furate ca orice alte produse, sunt protejate în plan legislativ."15 O altă latură importantă a proprietăţii intelectuale este, aşa cum am stabilit în capitolul introductiv, domeniul drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. "În general, protecţia juridică a programelor pentru calculator se poate realiza în trei moduri. Astfel, software-ul poate fi protejat prin brevet, prin drept de autor sau prevederi împotriva încălcării secretelor comerciale. În privinţa protecţiei prin brevete, aceasta poate fi realizată doar dacă se consideră că programul pentru calculator constituie o invenţie. Invenţiile sunt soluţii tehnice ale unor probleme care utilizează principii din diferite domenii ale ştiinţei. Totuşi, programele pentru calculator nu pot fi considerate invenţii existând legislaţii naţionale care exclud în mod expres programele de calculator de la protecţia prin brevet. Pe de altă parte, este posibil ca programul să fie o parte a unui proiect din domeniul fizicii, chimiei etc., situaţie în care invenţia se poate descrie ca "un proces controlat de un anumit program de calculator" (de exemplu, un proces chimic de fabricaţie). Dacă programul poate fi considerat ca parte a procesului,

15 Iosif Lucaci, Robert Marin, Investigarea fraudelor informatice, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002, p.109

- 14 -

protecţia prin brevet ar fi posibilă, cu condiţia să fie îndeplinite condiţiile pentru brevetare (noutate, inventivitate şi aplicabilitate industrială).16 În privinţa protecţiei programelor pentru calculator prin drept de autor, daca la început era discutabilă protejarea lor prin legea dreptului de autor (datorită faptului că reprezintă o categorie aparte, vis-a-vis de cărţi, lucrări ştiinţifice, opere etc.) astăzi este în mod expres prevăzută protejarea lor. "A doua problemă care se ridică în legătură cu protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor se referă la actele împotriva cărora protecţia este necesară, acestea trebuind să cuprindă nu numai realizarea copiilor dar şi folosirea programului respectiv. A treia formă de protejare juridică a programelor pentru calculator, şi anume protecţia împotriva secretelor comerciale se limitează la programele comunicate cu obligativitatea respectării confidenţialităţii. De foarte mare importanţă este şi protecţia internaţională a programelor pentru calculator dată fiind dispariţia oricărei limitări teritoriale în privinţa difuzării creaţiilor intelectuale naţionale. În această privinţă protecţia se poate realiza prin aderarea la tratatele internaţionale în materie, respectiv prin perfectarea unor acorduri interstatale."17 Astfel, ocrotirea juridică a programelor de calculator are în vedere: copierea, contrafacerea şi folosirea ilegală, sub orice formă, a unei creaţii proprii de logicial.18 Împotriva "pirateriei"19 de logicial se poate lupta pe două căi: pe cale logico-tehnică şi pe cale juridică. Pentru a împiedica tentativele de copiere a programelor, producătorii de logicial obişnuiesc să folosească standarde "secrete" cunoscute numai de ei şi în consecinţă încercările utilizatorului de rând de a avea o copie rămân infructuoase.

16 I. Lucaci, R. Marin, op.cit., p. 109 17 idem,op. cit. p.110 18 Vladimir Hanga, op. cit., p.95 19 idem, op.cit., p. 95 – expresia aparţine lui Mario G. Losano, Il diritto privato dell’informatica, p. 68, Torino, 1986

- 15 -

Specialistul însă poate, după o cercetare mai amănunţită, să descopere "cifrul" şi să înlăture "piedica". Mai mult chiar, în comerţul bazat pe concurenţă pot fi achiziţionate "programe de copiere" (universal copiers) destinate să copieze suporturile pe care sunt înregistrate programele sustrase copierii. Mijloacele juridice de ocrotire a programelor au devenit tot mai numeroase ca o consecinţă a diversificării treptate a logicialului.20 Unul din mijloacele cele mai utilizate pentru apărarea proprietăţii intelectuale asupra programelor îl constituie, aşa cum am precizat şi mai sus, brevetele de invenţie. Invenţia este o creaţie ştiinţifică sau tehnică care, pentru a fi ocrotită prin brevet (brevetul este un înscris oficial prin care făcându-se descrierea inovaţiei se constituie ocrotirea ei juridică), urmează să îndeplinească anumite condiţii. Ea trebuie să constituie, faţă de realizările tehnicii mondiale contemporane, un real progres tehnic (să îndeplinească condiţia originalităţii) şi să ducă la rezultate practice menite să soluţioneze problemele concrete legate de dezvoltarea industrială a societăţii (condiţia aplicabilităţii într-un proces productiv – în sensul larg al termenului) şi într-un sens larg al dezvoltării ei economice; de asemenea, în momentul în care se cere brevetarea ei, invenţia nu trebuie să fi intrat anterior în domeniul public sau să fi fost brevetată în România sau în străinătate (se impune aici condiţia noutăţii). Brevetul de invenţie poate fi cerut în ţara noastră de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) atât de persoanele fizice, cât şi de cele juridice. Brevetul, înscris în registrul de invenţii al OSIM-ului, are o valabilitate de cincisprezece ani socotiţi de la data cererii de brevet; după expirarea acestui termen, invenţia intră în patrimoniul obştesc, devenind un bun comun (res communitti). Valorificarea invenţiilor aparţine, potrivit legislaţiei noastre, statului; invenţiile româneşti pot fi valorificate şi în alte state prin înreprinderile de comerţ exterior,

20 ibidem, p. 97

- 16 -

prin export de produse, prin schimb reciproc de licenţe etc., iar cele străine pot fi valorificate în România, tot prin intermediul întreprinderilor de comerţ exterior, pe baza legilor în vigoare în ţara noastră.21 Creativitatea operei de creaţie constă într-o formă ce dovedeşte originalitatea exprimării, chiar dacă fondul cuprinde idei obişnuite, comune. Dacă însă autorul reproduce formele de exprimare ale altuia, comite, în condiţii prevăzute de lege, infracţiunea de plagiat sacţionată de dreptul penal (dreptul de autor este ocrotit prin mijloace juridice de drept civil, prin mijloace specifice prevăzute în legi speciale, prin mijloace de drept procesul civil, drept penal şi dreptul internaţional).22 În doctrină există opinia că programele de calculator pot fi protejate în anumite situaţii, cu ajutorul normelor referitoare la mărci (mărcile sunt semne distinctive folosite de întreprinderi pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele asemănătoare sau identice ale altor întreprinderi). Mărcile pot fi de fabrică, de comerţ sau de serviciu, şi sunt constituite din diferite semne distinctive: cuvinte, cifre, litere, reprezentări grafice etc., colorate, plane, în relief etc. Dreptul la marcă se dobândeşte prin înregistrarea la Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii (DGMSI), pe baza sistemului atributiv al priorităţii depozitului (după verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute pentru constituirea depozitului reglementar şi pentru înregistrare, marca este înscrisă în "registrul mărcii depuse" şi publicată în gazeta oficială a DGMSI-ului). Dreptul la marcă este nelimitat în timp, cu condiţia reactualizării lui periodice (se face din 10 în 10 ani) în conformitate cu normele legale. Programele de calculator pot fi ocrotite în temeiul dreptului de marcă numai pe cale indirectă, deoarece o casă producătoare de logicial poate pune în circulaţie un produs "nou", dar care în realitate ascunde sub o denumire diferită un produs inspirat după un altul mai vechi. 21 ibidem, p.97-98 22 ibidem, p. 102

- 17 -

La dreptul de marcă se recurge adesea pentru ocrotirea programelor aplicative.23 Pentru ocrotirea microprogramelor (firmware) se apelează uneori la legile referitoare la desene şi modele, având în vedere structura microprocesoarelor (chips), întrucât "marca" (mask work) acestora conţine planul (desenul) circuitelor integrate ce încorporează logicialul. În mod indirect programele pot fi ocrotite şi prin normele referitoare la conucurenţa neloială (conform art. 301 din Codul penal) ce consistă în a introduce în eroare pe beneficiari, oferindu-le logicial ce poartă numele sau marca altei case decât cea care le-a produs (cu toţii suntem martorii concurenţei neloiale la nivel mondial a produselor chinezeşti, spre exemplu, care acoperă o gamă largă de produse, intrând şi în sfera domeniului informatic). Pe lângă sancţiuni penale, autorul infracţiunii va putea fi urmărit şi pentru plata unor daune interese în limitele pagubelor aduse (de asemenea, victima infracţiunii are dreptul de a care distrugerea programului contrafăcut şi a suporturilor folosite cu ocazia contrafacerii). Întreprinderile producătoare de logicial pot fi ocrotite şi în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză pe care instanţele judecătoreşti competenţe a soluţiona cauzele respective o pot accepta în lipsa oricărei alte căi de atac, cu condiţia dovedirii unei corelaţii de la cauză la efect între cuantumul îmbogăţirii injuste a celui care a tras profit din act şi sărăcirea celui care a produs programul. În fine, programele pot fi ocrotite prin normele dreptului penal referitoare la divulgarea secretului economic (potrivit art. 298 Codul penal) sau profesional (conform art. 196, Codul penal) în condiţiile prevăzute de lege. În căutarea unei soluţii specifice pentru ocrotirea logicialului "Organizaţia mondială a proprietăţii intelectuale" (OMP) a elaborat în anul 1978 unele dispoziţii tip privind ocrotirea logicialului. Acestea, îmbinând într-o sinteză proprie avantajul dreptului de autor cu cel al brevetării, creează în favoarea creatorului de programe un drept de paternitate destinat să apere orice program – indiferent dacă intră sau nu într-o procedură tehnică – cu condiţia să fie

23 ibidem, conform X. Linant de Beelefonds, L’informatique et le droit, p. 32

- 18 -

original (de lege ferenda aceste norme ar trebui – pentru a fi aplicate – să fie integrate în legislaţiile naţionale). Acest nou drept sancţionează nu numai reproducerea ilegală a programelor, dar şi folosirea lor nejustificată. Spre deosebire de dreptul de autor, normele susmenţionate pot fi invocate într-un termen de douăzeci de ani de la creearea respectivului program, după expirarea căruia intră în domeniul public.24 Limitări aduse drepturilor de autor în cazul programelor pentru calculatoare25 Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe asigură utilizatorilor folosinţa programelor pentru calculator în conformitate cu destinaţia acestora, în acest sens fiind stabilite mai multe limitări cu caracter special. Din categoria destinată drepturilor morale, în cazul programelor pentru calculator, a fost eliminat dreptul la retractare (conform art. 77, alin.3 şi art. 10, lit e din lege). Eliminarea este impusă de nevoia de a asigura certitudinea folosirii programelor achiziţionate, la adăpost de eventualele capricii ale utilizatorilor. În privinţa drepturilor patrimoniale, legea aduce următoarele limitări:

a. Utilizarea conform destinaţiei Potrivit art. 76 din lege nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor:

- reproducerea permanentă sau temporară a unui program integral sau parţial, prin orice mijloace şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programlui de calculator;

- traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni;

24 ibidem, p. 106 25 I. Lucaci, R. Marin, op.cit., p. 115-117

- 19 -

Limitarea intervine, iar autorizaţia titularului dreptului nu este necesară, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- utilizatorul este deţinătorul legal al unei copii a programului; - efectuarea acestor acte de către utilizator să nu fie interzisă printr-o

convenţie contrară; - reproducerea permanentă sau temporară, traducerea, adaptarea, aranjarea

şi alte transformări să fie necesare pentru a permite debânditorului să utilizeze programul corespunzător destinaţiei sale ori pentru corectarea erorilor.

b. Copia pentru arhivă sau de siguranţă Potrivit art. 77, alin. 1 din legea dreptului de autor, utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului. c. Observarea, studierea, testarea Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie, transmiterea sau stocarea programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze. Scopul urmărit prin această dispoziţie este de a permite corectarea şi dezvoltarea produselor din această categorie.

d. Descompunerea programelor pentru calculator Reglementării legii dreptului de autor (art. 78) privind descompunerea programelor pentru calculatoare, reprezintă o preluare, cu unele schimbări nesemnificătive, neschimbându-se esenţa, a Directivei nr. 91/250/CEE a Consiliului Comunităţii Europene. Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului ori traducerea formei acestui cod este indispensabilă

- 20 -

pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program de calculator cu alte programe, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii sau de o persoană care acţionează în numele unui astfel de deţinător;

- informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile pentru deţinătorul legal al programului;

- actele de reproducere şi traducere sunt limitate la părţile de program necesare asigurării interoperabilităţii;

Informaţiile astfel obţinute:

- nu pot fi utilizate în alte scopuri decât pentru realizarea interoperabilităţii programului;

- nu pot fi comunicate altor persoane în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii programului;

- nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator a cărui expunere este fundamental similară sau pentru orice alt act care aduce atingere drepturilor de autor.

Descompunerea programului, fără autorizarea autorului, nu este permisă dacă, prin aceasta, se creează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau expoatării normale a programului.

Modalităţi de valorificare a drepturilor patrimoniale asupra programelor26 Sunt compatibile cu natura dreptului patrimonial de autor asupra programelor pentru calculator următoarele modalităţi de valorificare:

- contractul de cesiune - contractul de închiriere a programului; - contractul de utilizare a programului.

Cesiunea drepturilor patrimoniale asupra programelor pentru calculatoare Autorul unui program pentru calculator îşi poate valorifica personal drepturile sale patrimoniale atunci când este autor liber sau atunci când, angajat fiind sau lucrând după dispoziţiile celui care l-a angajat, a convenit cu acesta ca drepturile asupra progamelor realizate îi aparţin în totalitate. În lipsă de convenţie contrară drepturile patrimoniale asupra programelor realizate de autorul angajat aparţin anagajatorului (art. 75).

26 ibidem, p. 117-119

- 21 -

Părţile în contractul de cesiune sunt: - autorul programului sau succesorul în drepturi al acestuia, în calitate de

cedent; - persoana în favoarea căreia, în schimbul preţului convenit, se face

transmiterea drepturilor patrimoniale, în calitate de cesionar.

Obiectul contractului se referă la drepturile patrimoniale de autor asupra programului şi preţul convenit.

Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor asupra unui program pentru calculator se poate face cu titlu:

- exclusiv (cesiunea prin efectul legii în favoarea angajatului este o cesiune exclusivă), situaţie în care titularul drepturilor patrimoniale de autor nu mai poate utiliza operarea în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul cuvenit şi nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres stipulat în contract.

- neexclusiv – atunci când titularul drepturilor patrimoniale poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane. Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimţământul expres al cedentului.

Contractul de închiriere a programelor pentru calculatoare Potrivit art. 63 din Legea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se prevede că prin "contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită folosinţa, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie..." Contractul de închiriere a programelor de calculator este supus dispoziţiilor de drept civil prin contractul de locaţiune, dat fiind obiectul special al operaţiei.

Contractul de utilizare a programelor pentru calculator Acest contract consă în convenţia prin care titularul drepturilor patrimoniale de autor, autorizează o altă persoană, numită utilizator, să folosească programul în schimbul unei remuneraţii fiind transmis un drept patrimonial de folosinţă al programului. Potrivit art. 75 din Legea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, în lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare da unui program pentru calculator se prezumă că:

- 22 -

- utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;

- utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.

Titularul drepturilor patrimoniale de autor are obligaţia de predare a programului şi a accesorilor destinate uzului acestuia şi de garantare împotriva evicţiunii (art. 1326 Cod civil). Utilizatorul are obligaţia de a plăti preţul cuvenit şi de a folosi programul pentru nevoile personale, fiindu-i interzisă, afară de convenţia contrară, transmiterea programului către o altă persoană.

Obligaţia de predare a programului cu accesoriile sale nu presupunen şi predarea materialului de concepţie pregătitor. Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie de siguranţă sau de arhivă în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.

Nu uitaţi că legea drepturilor de autor are "ecou" şi în Internet!

Citiţi reglementările legale în comerţul electronic din folderul Legi_[HTML]!