Curs 1 - 07.02.2013

Dreptul comertului international este o materie pluridisciplinara - mai multe institutii juridice. Este o ramura a dreptului privat.

Comertul international - 2 acceptiuni:- lato sensu- stricto sensu - totalitatea operatiunilor de import si export cu marfuri, lucrari sau servicii care se

desfasoara intre persoane fizice sau juridice avand calitatea de subiecte ale dreptului comertului intenational, subiecte de nationalitate diferita, adica persoane care au domiciliile sau sediile in state diferite sau este vorba despre operatiuni care privesc marfuri ce se afla in tranzit international.

De aici rezulta 2 idei esentiale: * la comertul international participa subiecte de drept care indeplinesc calitatea de comercianti,

adica sunt profesionisti care indeplinesc conditiile, inclusiv formale de inregistrare pentru a desfasura operatiuni de comert international.

* caracterul de internationaltate, ceea ce confera specficitate acestei discipline, raporturi comerciale cu elemente de extraneitate. Este o particularitate esentiala.

In comertul international, nu orice element de extraneitate este relevant pentru a determina caracterul international al caracterului juridic. Elementele se regasesc in actele normative, in conventiile intenationale.

2 criterii de internationalitate:- subiectele sa fie de nationalitati diferite - regula. Este vorba de PJ care au sedii in state diferite

sau PF care isi au domiciliul profesional in state diferte. Foarte rar conteaza cetatenia individului.Conventia de la Viena 1980 privind vanzarea internationala de marfuri- bunul care face obiectul contractului sa fie in tranzit international - in executarea contractului

respectiv, in drumul lui de la vanzator la cumparator, bunul trebuie sa treaca cel putin o frontieraConventiile internationale privind transporturile

Aceste doua criterii nu trebuie sa fie indeplinite in mod cumulativ, desi de foarte multe ori sunt cumulative.

CI in sens restrans este particularizat prin faptul ca obiectul lui il constituie o marfa, adica un bun destinat schimbului. Pilonul juridic il reprezinta contractul de vanzare de marfa.

In acceptiunea lato sensu - CI se incadreaza intr-un cocept mai larg care se numeste cooperare economica internationala. Adauga acele operatiuni care nu au legatura directa cu marfa, nu imolica un transfer de marca peste frontiera.

Cooperarea economica internationala este un ansamblu de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice de nationalitati diferita care nu implica neaparat un transfer de marfa peste frontiera, ci conlucrarea consta in faptul ca participantii la cooperare pun in comun valori eonomice in vederea realizarii unor activitati economice si juridice comune, al caror scop este neindoielnic obtinerea de profit.

Contractul de cooperare economica internationala se materializeaza prin contractul de constituire de societati cu participare straina.

Principiile DCI1. Principiul libertatii comertului intern

Doua aspecte:* Din interior spre exterior: capacitatea juridica recunoscuta de lege subectelor de DCI de a

desfasura un mod liber operatiuni de comert international. * Din exterior spre interior: posibilitatea particiarii capitalului strain pe piata romaneasca, iar

aceasta institutie se exprima prin regimul institutiilor straine in Romania.Acest principiu nu este absolut, are limitari si exceptii. Unele tin de politia valutara, fiscala a

statului, altele tin de protectia raportului juridic pur si simplu. Notiunea de invetitie straina - 2 acceptiuni: 1. Investitie straina directa - a ramas supusa OUG 92/1997 privind stimularea investitiilor

directe. Din aceasta rezulta ca investitiile straine directe din Romania pot imbraca trei forme: - participarea capitalului strain la constituirea sau extinderea unei societati comerciale in

Romania- dobandirea de actiuni sau parti sociale la o SC in RO- deschiderea in RO de catre o sofietatestraina a unei filiale sau sucursaleO forma de investitie straina direct se refera la o societate comerciala. In primul rand ne referim

la investitia directa in forma societara, adica se refera la o societate comerciala care presupune un element de contract, dar care este si o institutie.

OUG nu acopera investitia directa in forma exclusiv contractuala. Aceasta nu se leaga direct de o SC, dar legea o califica drept o investitie straina.

.... Legislatie

2. Investitie straina de portofoliu - OUG 92/1997- este dobandirea de valori mobiliare pe pietele de capital organizate si reglementate si care nu permit investitorului strain participarea directa la administrarea acelei societati comerciale.

Legatura economica durabila - acea legatura care implica participarea investitotrului strancu el putin 10% din capitalul social al unei SC romanesti si care se materializeaza rin participarea investitorului strain la administrarea sau controlul efective ale respectivei societati.

Investitia de portofoliu, spre deosebire de cea directa nu are ca scop crearea unei legaturi durabile, si in mod esential investitia de protofoliu rezida in investitiile care se fac pe piata de capital.

Exista operatiuni cu scop speculativ in care intentia investiturului nu este aceea de a crea o legatura durabila.

Cea mai importanta forma o reprezinta operatiunea de cumparare de titluri de stat. (OUG 66/1997 privind modalitatile de cumparare de titluri de stat).

Investitorul strain - OUG 92/1997 - o persoana fizica sau juridica nerezidenta, care investeste in Romania in una din formele prevazute de lege.

Pentru a fi nerezident: pentru PJ - sediul, pentru PF - domiciliul. Cetatenia nu are relevanta esentiala sub acest aspect.

Principiile care guverneaza regimul investitiilor straine1. Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in RomaniaLibertatea formelor - unii investitor straini pot investi in tara in oricare din formele permise de

lege si pentru investitorii nationaliLibertatea modalitatilor de investire - investitia straina in tara se poate face in urmatoarele

modalitati:A. Prin aport in numerar - cea mai frecventa

a) aportul in valutab) aportul in moneda nationala

B. Prin aport in bunuri corporalea) aport in bunuri mobileb) aport in bunuri imobile - s-a pus problema terenurilor

C. Prin aport in bunuri incorporalea) aport in drepturi, mai ales drepturi de proprietate intelectualab) aport in creante

D. Prin aport in alte drepturi si valori economice....

2. Principiul liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile vietii economice din Romania

Pentru investitorii straini nu exista domenii economice interzise. Asadar pot investi in industrie, agricultura, transporturi, comunicatii, constructii, in servicii bancare, in cercetare stiintifica si tehnologica.

Miza e in domeniul bancar si in domeniul asigurarilor sociale.

3. Principiul egalitatii de tratament (principiul nediscriminarii pentru investitorii straini)

Curs 2 – 14.02.2013

Principiul egalitatii de tratament aplicabil investitiilor straine vizeaza 2 aspecte: pe de o parte, este vorba despre o egalitate consacrata in raportul dintre investitorii romani si cei straini, consacrata de OUG 92/1997, iar pe de alta parte, priveste egalitatea intre diferitele categorii de investitori straini.

Se poate concluziona asadar ca de principiu investitorilor straini li se aplica regimul national indiferent de provenienta acestora.

Anterior intrarii in vigoare a acestei ordonante era consacrat principiul aplicarii unui regim juridic mai favorabil investitorilor straini, prevazut in legea 35/1991 privind regimul investitiilor straine, si implica facilitati acordate investitorilor straini pt investitiile facute pe termen mediu si lung, precum si scutiri sau reduceri de taxe la investitiile facute in Romania.

Tot cu titlu de exceptie de la principiul nediscriminarii, Romania a incheiat o serie de acorduri bilaterale cu diferite state, unele dintre ele sunt inca in vigoare, prin care, pe baza de reciprocitate, se acorda facilitati mai mari investitorilor dintr-un anumit stat fata de cei provenind din statele terte acordurilor bilaterale respective.

Garantiile de care beneficiaza investitorii straini in RomaniaIn primul rand, discutam despre garantia impotriva indisponibilizarii investitiei. In al doilea rand, garantia privind stabilitatea regimului juridic aplicabil investitiei.

I. Garantia impotriva indisponibilizarii investitiei are o consacrare constitutionala (art 44), care stabileste ca nicio indisponibilizare nu se poate face fara justa cauza sau fara o dreapta si prealabila despagubire. Acest principiu fundamental este dublat in OUG 92/1997, care in art 4 prevede: investitiile straine in Romania nu pot fi nationalizate, expropriate sau supuse altor masuri cu caracter echivalent, cu exceptia cazurilor in care sunt intrunite urmatoarele conditii:

- Exproprierea sa fie necesara pt o cauza de utilitate publica;- Exproprierea sa fie facuta pe criterii nediscriminatorii;- Exproprierea trebuie facuta in conformitate cu prevederile exprese ale legii;- Plata unei despagubiri prealabile, adecvate si efective.

A fost consacrat principiul dezdaunarii integrale. Despagubirea acordata trebuie sa fie anterioara exproprierii, sa fie facuta la valoarea justa a investitiei expropriate si sa fie efectiva (nu doar consacrata printr-o hotarare judecatoreasca/acord).

Aceste dispozitii trebuie coroborate cu prevederile legii 33/1994 privind exproprierea pt cauza de utilitate publica.

Modalitatea de stabilire a despagubirii poate imbraca fie forma unui acord al partilor, fie forma unei hotarari judecatoresti, pronuntata de catre instanta in caz de neintelegere pe cale amiabila.

OUG 92/1997 stabileste o posibilitate suplimentara de determinare a cuantumului despagubirilor, stabilind ca despagubirea poate fi valorificata si pe calea arbitrajului, care poate fi fie arbitraj intern, fie arbitraj international.

II. Cea de-a doua garantie – garantia stabilitatii regimului juridic al investitiei in Romania. Aceasta nu este altceva decat o materializare a principiului tempus regit actum si presupune urmatoarele: investitia efectuata sub incidenta unei anumite legi in vigoare la un anumit moment si care a prevazut un anumit regim juridic (de ex, legea a prevazut anumite facilitati, scutiri de impozite etc) va beneficia de acelasi regim juridic pe intreaga durata a mentinerii investitiei in tara; indiferent daca legea se modifica, iar facilitatile prevazute initial dispar, regimul juridic anterior avantajos se pastreaza.

De la acest principiu exista si o exceptie, reprezentata de legea mai favorabila, in situatia in care regimul juridic initial al investitiei se modifica intr-un sens pozitiv (se adauga de ex la facilitatile existente). Noul regim mai favorabil este imediat aplicabil investitiei facute sub legea anterioara.

Drepturile de care beneficiaza investitorii straini in Romania1. In primul rand, un prim drept este dreptul la asistenta pt parcurgerea formalitatilor

administrative pt constituirea si functionarea investitiei in Romania. Acest drept este asigurat de catre Agentia Romana pentru Investitii, care ofera investitorilor straini informatii de natura legislativa, administrativa, de marketing, pt a putea sa efectueze o investitie in tara.

Agentia Romana pt Investitii este afiliata Asociatiei Mondiale a Agentiilor de Promovare a Investitiilor cu sediul la Geneva. Aceasta da posiblitatea Agentiei Romane pt Investitii sa ofere consultanta inclusiv investitorilor romani care vor sa plaseze fonduri in strainatate.

2. Al doilea drept – dreptul la conversia in valuta a profiturilor obtinute pe teritoriul Romaniei si dreptul la liberul transfer in strainatate, cu conditia platii impozitelor si taxelor catre statul roman prevazute de legea romana.

OUG 92/1997 enumera tipurile de profit care poate fi obtinut in tara si vorbeste despre profitul din dividende, din vanzarea de actiuni si parti sociale, venituri din beneficiul sau titluri de lichidare.

3 Cel de-al treilea drept – dreptul de proprietate asupra bunurilor. In ceea ce priveste bunurile mobile, investitorilor straini li se aplica regimul national, in sensul ca pot dobandi bunurile

in aceleasi conditii ca si romanii, iar in ceea ce priveste imobilele, s-a facut o distinctie intre constructii si terenuri.

Pt dobandirea de constructii investitorii straini beneficiaza de regimul national; in cazul terenurilor, potrivit modificarii Constitutiei din 2003 s-a produs o schimbare a regimului juridic aplicabil terenurilor – cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la UE sau orice alt tratat in vigoare la care Romania este parte pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute de legea organica sau prin mostenire legala. In ceea ce priveste dobandirea prin mostenire legala a terenurilor de catre cetatenii straini sau apatrizi, nu exista niciun fel de conditii speciale.

In ceea ce priveste dobandirea terenurilor prin acte juridice (acte inter vivos si mortis causa, inclusiv testamente) s-au prevazut anumite conditii speciale. Prin acte juridice terenurile pot fi dobandite potrivit legii 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini, apatrizi si persoane juridice straine.

Legea 312 face o distinctie intre cetatentii si persoanele juridice provenind din statele membre UE si cei provenind din state terte. In primul rand, in cazul cetatenilor/ persoanelor juridice provenind din statele membre UE exista o prevedere generala si 2 reglementari cu caracter special. Reglementarea generala cuprinsa in art 3 din legea 312/2005 spune ca persoanele fizice si persoanele juridice din state membre pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor conform regimului national.

O prima reglementare cu caracter special spune ca terenurile avand drept scop constituirea de resedinte sau de sedii secundare sunt supuse la instrainare unui moratoriu de 5 ani de la data aderarii Romaniei la UE. De la implinirea acestui moment se aplica regimul national.

O a doua reglementare speciala vizeaza tot un scop aparte al terenurilor achizitionate si stabileste urmtoarele: terenurile agricole, padurile sau terenurile forestiere sunt supuse la instrainare unui moratoriu de 7 ani de la aderarea la UE.

Referitor la statele terte, legea 312/2005 stabileste ca persoanele fizice/ juridice apartinand acestor state pot dobandi proprietatea asupra terenurilor in conformitate cu conventiile incheiate de Romania pe baza de reciprocitate, insa in niciun caz in conditii mai favorabile decat cele acordate persoanelor provenind din statele membre UE.

4. Un alt drept – dreptul de efectuare a operatiunilor valutare. Investitorii straini pot deschide si utiliza in mod liber conturi in valuta sau moneda nationala la institutiile bancare romanesti, pot obtine linii de credit sau pot achizitona instrumente financiare pe pietele de capital.

Incepand cu 1 sept 2006 s-a produs o liberalizare totala a accesului la operatiunilor valutare, asadar inclusiv pt investitorii straini.

5. Un alt drept – dreptul de angajare de personal atat roman, cat si strain. Potrivit OUG 92/1997, s-a acordat libertate deplina investitorilor straini de a angaja personal roman si strain in tara. Anterior acestei reglementari, pt ocuparea anumitor functii nu putea fi angajat decat personal roman.

6. Un alt drept – dreptul de alegere a jurisdictiei pt solutionarea litigiilor. Acest drept se refera in special la litigiile nascute in raport cu statul roman. In cazul litigiilor dintre investitori si stat exista 3 posibilitati de a alege:

- O prima varianta de solutionare a litigiului este aceea a procedurilor interne (potrivit regulilor contenciosului administrativ);

- A doua posibilitate: calea concilierii si arbitrajului institutional, desfasurat sub egida Centrului International pt Reglementarea Diferendelor relative la Investitii, constituit ca

urmare a adoptarii Conventiei pt reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state (Washington, 1965);

- A treia modalitate: calea arbitrajului ad-hoc, in temeiul Regulamentului de arbitraj al UNCITRAL.

Facilitatile acordate investitorilor strainiIn ceea ce priveste facilitatile, vorbim despre 2 categorii: facilitati cu caracter normativ si

facilitati cu caracter individual.I. Facilitatile cu caracter normativ sunt prevazute in acte normative generale, mai ales legea

85/2008 privind stimularea investitiilor. Aceste facilitati normative au caracter de ajutor de stat si pot fi acordate numai sub controlul strict al Comisiei europene. Intrucat la nivelul UE trebuie sa se asigure existenta unei piete libere in care anumiti agenti economici sa nu fie favorizati in detrimentul altora, facilitatile normative pot fi acordate numai in conditii speciale si limitative. Un exemplu il constituie OUG 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate.

II. Facilitatile individuale sunt cele care vizeaza nu o categorie generala de agenti economici, ci se acordau unor agenti economici anume determinati. Facilitatile individuale nu mai pot fi acordate in prezent.

Garantarea investitiilor straineGarantarea investitiilor straine este facuta in temeiul Conventiei de la Seul (1985), la care

Romania a aderat in 1992; garantarea se face prin intermediul Agentiei Multilaterale de Garantare a Investitiilor cu sediul la Washington si a fost constituita pt investitiile facute in statele cu risc. In activitatea sa de garantie, agentia acopera urmatoarele riscuri:

- Riscul de transfer valutar (situatia in care un anumit stat interzice repatrierea profiturilor, schimbul valutar sau orice alte operatiuni de trasnfer liber de moneda);

- Riscul de expropriere, nationalizare sau alte masuri echivalente;- Riscul de incalcare a contractului de catre statul unde este facuta investitia;- Riscul de razboi sau orice tulburare civila majora in statul gazda a investitiei.

Regimul importurilor si exporturilor in Romania si autorizatiile de import-exportRegimul importurilor si exporturilor in tara este unul exceptional, prevazut expres de lege si de

stricta interpretare. Mecanismul juridic prin care statul supravegheaza operatiunile de comert international il constituie licentele de import-export, acordate de catre Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.

Prin asemenea licente de import-export sunt acoperite o serie de marfuri contingentate la export si import (supuse unor restrictii cantitative) – arme, munitii, medicamente etc.

Exista si alte agentii guvernamentale care administreaza regimul autorizatiilor de import-export si care actioneaza intr-un domeniu strict de competenta. De pilda, acorda autorizatii de import-export pt anumite produse alimentare, produse periculoase pt sanatate, tutun, bauturi alcoolice, substante chimice, produse medicamentoase, substante modificate genetic etc. Cea mai importanta – Agentia Nationala de Control al Exporturilor (ANCEX), care actioneaza in subordinea Ministerului Afacerilor Externe.

Pt facilitarea activitatii acestor agentii si pt usurarea solicitarii si acordarii de autorizatii de import-export marfurile au fost incluse intr-un sistem armonizat de denumire si codificare a acestora. Acesta a fost inclus in Regulamentul 2658/87 privind nomenclatura tarifara si tariful vamal comun.

In cadrul acestui sistem marfurile sunt codificate intr-un regim propriu de 6 cifre, astfel incat solicitarea si acordarea de autorizatii se face numai prin raportare la aceasta codificare unica.

In cazul refuzului eliberarii autorizatiei – acesta trebuie motivat de agentiile solicitate; motivele pot fi variate (solicitantul nu este un agent economic autorizat sa efectueze operaiuni de comert international; marfa este contingentata, iar contingentul este epuizat; marfa este interzisa la import-export sau este supusa unui regim de supraveghere). In cazul refuzului eliberarii autorizatiilor, solicitantul poate sa actioneze in temeiul legii contenciosului administrativ 554/2004 daca cererea sa fie a fost refuzata, fie nu i s-a raspuns in termen.

Un prim pas este acela al formularii unei plangeri prealabile adresata agentiei/autoritatii care a refuzat cererea de acordare a autorizatiei. Agentia este obligata sa raspunda in termen de 30 de zile de la formularea plangerii prealabile. In cazul in care nu raspunde sau continua sa refuze acordarea de autorizatii, solicitantul poate formula actiune in fata instantelor judecatoresti si se va adresa curtii de apel.

Hotararea poate fi atacata cu recurs la ICCJ, iar aceasta va fi definitiva. Instanta de judecata are drepturi depline de decizie, in sensul ca poate pronunta urmatoarele hotarari:

- Poate dispune in sarcina autoritatii/agentiei o obligatie de a face – o obligatie de a emite autorizatia;

- Poate sa emita o hotarare prin care obliga agentia la plata de despagubiri pt neemiterea autorizatiei sau pt intarziere in eliberarea acesteia;

- Poate respinge cererea.Hotararea privind obligatia de a face poate fi cumulativa cu o obligatia de plata de despagubiri.In domeniul autorizatiilor de import-export a fost adoptat un acord (Acordul General pt Tarife si

Comert) – acordul GATT. Acesta a instituit principii majore ale regimului de autorizare. Un prim principiu este acela al egalitatii de tratament intre solicitantii de licente sau

autorizatii.Un al doilea principiu stabileste ca procedura de autorizare trebuie simplificata astfel incat

sa nu deregleze schimburile economice internationale.Un al treilea principiu spune ca procedura trebuie administrata in mod just si echitabil.Al patrulea principiu spune ca procedura de autorizare trebuie sa fie publica si sa intre in

vigoare la un termen rezonabil de la momentul publicarii ei, astfel incat destinatarii sa ia cunostinta de continutul acestei proceduri.

Penultimul principiu - competenta in materia procedurilor de autorizare trebuie sa apartina ca regula unei singure autoritati administrative.

Ultimul principiu - in cazul in care se prevad sanctiuni pt o eroare in documentatie, nu trebuie sa depaseasca nivelul unei simple atentionari, cu exceptia cazurilor de intentie frauduloasa sau de culpa grava.

Curs 3 - 21.02.2013

Natura juridica a licentelor sau autorizatiilor de import/export

Reprezinta acte administrative cu caracter individual. Din perspectiva DIP, regimul juridic al licentelor de import si export se numeste norma de aplicatie imediata pe planul dreptului international privat.

Calificarea obligatiei de a obtine licenta de import/export - obligatie de mijloace, fiind suficient ca partea careia ii revine obligatia sa fi depus toate diligentele necesare in vederea eliberarii sale.

Uneori o autoritate publica isi asuma obligatia de a asigura obtinerea autorizatiei de import/export. Vorbim de acele situatii in care contractul e obtinut prin participare la licitatie publica.

Neobtinerea neimputabila a autorizatiei va constitui un caz de forta majora din perspectiva executarii respectivului contract.

De principiu, in prezent licentele de import/export costituie o exceptie. Ca regula nu ne intereseaza regimul lor juridic. Interesul nostru priveste mai putin aspectele administrative, cat in special raportul dintre respectiva autorizatie si executarea contractului.

Izvoarele dreptului comertului intenational1.Acte normative adoptate la nivel international si la nivel nationalActele normative internationale- Conventia de la Viena privind contractele de vanzare internatiala de marfuri 1980- Conventia de la New York 1974 - prescriptia in domeniul vanzarii nternationale de marfuri- Conventia de la New York 1958 - recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine- Conventia de la Geneva 1961 - arbitraju nternational- Conventia de la Washington 1985 - reglementarea diferendelor de investitii dintre state si

persoane

Acte normaltive pe plan intern:Izvoare specifice- OUG ...- Legea 312/2005Izvoare nespecifice

2. Uzantele intenationale3. UNCITRAL - Comisia natiunilor unite pentru dreptul comertului international (1966). Cea mai

importanta institutie in materie.

Unidroit - 1926, sediul la Roma. Cea mai importanta lucrare - Principiile aplicabile in mateia comertului international. Principiile pot sa constituie lex causae daca partile doresc si sepoate realiza prin doua metode: metoda receptiunii contractuale sau prin metoda lex mercatoria - legea aplicabila relatiilor intre comercianti. Cea de-a doua metoda este aplicabila daca comerciantii vor preciza sau rezulta din actiunile lor ca isi doresc sa apice principiile generale de drept incidete in materia relatiilor comerciale internationale.

Un alt rol ar fi acela de a interpreta si completa sistemul national.Un al treile rol - costituirea nui model pentru reglementarile in aceata materie.

Camera internationala de comert de la Paris - exista o serie de contracte tip: franciza, distributie; o serie de clauze tip

Comisia pentru dreptul european a contractelor - principiile de drept ale contractelor

Uzantele comerciale internationale

Sunt practici, in generale nescrise, adoptate de participantii la comertul international, care prezinta un anumit grad de vechime, repetabilitate, stabilitate, aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali, de regula intr-o anumita zona georgrafica sau intr-un anumit domeniu de activitatesi care in functie de natura lor prezinta sau nu caracterul de izvor de drept.

Elemete definitorii- au intotdeauna un element obiectiv. Sunt practici sociale, sunt asadar acte si fapte juridice care

au dobandit caracterul de ractica prin elementele de vechime, de repetabilitate si de stabiltate pe care le prezinta.

- element de colectivitate. Sunt practici generale, aplicandu-se intre un numar nedefinit de parteneri. Uzantele se aseamana cu legea, diferenta facand emitentul.

- caracterul de izvor de drept. Nu toate uzantele au un asemenea caracter - uzante normative si uzante conventionale.

Comparatie: Uzante si obisnuitele stabilite intre parti (practici stabilite intre un numar definit de parteneri comerciali, acesta fiind elementul definitoriu pentru obisnuinte). Diferenta este data de numarul de subiecte.

Clasificarea uzantelor

In functie de intinderea aplicarilor in spatiu- uzante locale- uzante speciale - se aplica intr-o anumita ramura de activitate sau intr-o anumita categorie

profesionala- uzante generale - sunt aplicabile relatiilor intenationale in general

In functie de forta lor juridica - uzantele normative - uzantele conventionale

Uzantele normative intrunesc toate cele 3 trasaturi definitorii ale uzantelor, respectiv elementul obiectiv (longa inveterata diuturna consuetudo) si elementul de colectivitate. Ele constituie izvor de drept: presupun si un element subiectiv, psihologic, respectiv subiectele care intra sub incidenta respectivei uzante o respecta cu convingerea ca uzanta le este aplicabila intocmai ca si legea (opinio iuris sine necesitatis). Acest element psihologic nu este suficient, ci ar mai fi necesar ca sistemul de drept sa permita existenta uzantelor normative.

Rolul uzantelor normative

In primul rand, acestea pot reglementa raporturile juridice nereglementate de lege, acopera lacunele legii.

In al doilea rand, uzantele pot interveni in domenii reglementate de lege in scopul de a interpreta sau de a completa, dupa caz, prevederile legii.

Uzantele normative pto interveni, de principiu, inclusiv impotriva unor prevederi legale daca aceste prevederi legale nu sunt de ordine publica.

Cat priveste forta juridica a uzantelor normative, acestea au forta unei norme supletive speciale.

In ceea ce priveste raportul dintre uzanta normativa si lege, retinem ca uzanta va prevala asupra legii atunci cand legea are un caracter dispozitiv.

In ceea ce priveste raportul dintre uzanta normativa si contract, partile ar putea deroga prin contract.

In ceea ce priveste uzantele conventionale – nu constituie izvor de drept, le lipseste ultima trasatura a uzantelor => vor avea forta juridica a unor clauze contractuale. Temeiul juridic al aplicarii lor nu poate fi decat vointa partilor.

Modul in care se poate manifesta vointa partilorAtunci cand la aplicarea uzantelor se face trimitere printr-o clauza contractuala. Exprimarea tacita sau implicita rezulta din anumite indicii pe care le identificam fie la nivelul

contractului, fie la nivelul manifestarilor de vointa ale partilor in executarea contractului. Exsista o dispozitie in leg cu aplicarea acestor uzante in Convetia de la Viena, art. 9. In afara de conventia contrara a partilor, acestea sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract si pentru formarea sa la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit s-o cunoasca si care in comertul international este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contractele de acelasi tip, in ramura comerciala avuta in vedere.

Rolul uzantelor conventionaleAu rolul de a interpreta si de a completa contractul in orice faza a existentei acestuia.Uzanta conventionala va prevala in raport cu o norma supletiva.In ceea ce priveste raportul dintre uzanta conventionala si contract, in principiu, in functie de

vointa partilor o uzanta poate prevala sau invers.

Cauzele care explica rolul uzantelor – de ce sunt necesare uzantele?O prima cauza vizeaza dinamica relatiilor comerciale internationale.Cea de-a doua cauza – particularitatea relatiilor comerciale internationale.

Mijloacele de codificare si de proba a uzantei1. Clauzele contractuale prestabilite – conditii generale, contracte-cadru, contracte-tip,

contracte de adeziune. 1. Sunt fixate prin opera unor institutii si organizatii internationale cu rol de codificare:

UNICITRAL etc.2. Practica judiciara si arbitrala.3. Certificate de cutuma

Regimul uzantelor in dreptul internNCC distinge dupa cum materia este reglementata in lege. In cazurile neprevazute de lege se

aplica uzantele (cu caracter normativ).In materiile reglementate de lege, uzantele se aplica numai in masura in care legea trimite in mod

expres la acestea.

Curs 4 - 28.02.2013

Subiectele dreptului comertului international- pot fi persoane fizice sau juridice care indeplinesc conditia de comercianti. Cea mai mare

pondere este reprezentata de persoanele juridice.

a)Societatile comerciale de nationalitate romanab)Societatile comerciale straine in Romania

Principalele subiecte sunt societatile cu participare straina. OUG 92/1997Regulamnetul BNR 4/2005Legea 31/1990 Societati cu oarticipare straina sunt sicietatile comerciale, filialele si sucursalele constituite pe

ter tarii care au caputal integral strain sau s-au constituit in asociere cu capitak romanesc. Elementul de extraneitate relevent pt ca o sc sa fie calificata cu oaricipare straina este articiparea straina la capital. Alte elemete sunt participarea straina la administrarea societatii sau participarea straina in supravegherea societatii nu sunt suficient de puternice pt a conferi calitatea de societate cu participare straina.

Ocupa un loc distinct, reprezinta un element al clasificarii in persoane juridice cu si fara capital strain.

Art. 286 din legea 31/1990 - constituirea de sc cu participare straina in asociere cu persoane juridice sau fizice romane sau cu captal integral strain se realizeaza cu respectarea diapozitiilor legii in discutie si al legii privind regimul investitiilor straine.

In ceea ce priveste domeniile de constituire, retinem ca acestea se pot constitui in orice domeniu de activitate economica, este un asect al principiului liberului acces al investitorilor straini, inclusiv in domeniul bancar si al asigurarilor.

In obiectul de activitate pot intra asadar orice activitati economice.Constituirea societatilor cu participare straina, in afara de legea 31/1990, legea 26/1990 mai

retinem aplicarea unui act normativ emis de ministrul justitiei 2594/2008 care priveste normele metodologice privind modul de tinere al registrului comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor. In acest act exista reglementeri privind constituirea societatilor cu participatie straina, sucursalelor, filialelor.

Sunt persoane juridice romane, ele se identifica prin denumire si sediu. Sediul este cel care ofera PJ nationalitatea, este criteriul de drept comun pt acordarea nationalitatii, acest lucru fiind prevazut in NCC.

In afara de sediul social exista si alte criterii de determinare a nationalitatii, cum ar fi criteriul cntrlului carese regaseste de regula in conventii internationale, cea mai importanta fiind Conventia de la Washington 1965, care in art. 25 prevede ca o PJ poate fi considerata ca avand nationalitatea unui stat datorita controlului care se exercita asupra ei din statul respectiv.

Elementul esential pentru calificarea unei sc ca fiind cu participare straina este captialul social. In considerarea celor doua notiuni privind subscrierea si varsarea caputalului social, retinem ca la origine comerciala este obligatorie exprimarea in moneda nationala a capitalului social. Legea 82/1991 prevede ca sc, inclusiv cele cu participare straina au obligatiasa irganizeze si sa conduca cntabilitatea proprie potrivit legii romane in limba romana si in moneda nationala.

In ceea ce priveste varsarea capitalului social, principiul este ca varsarea caputalului social poate fi facuta in moneda straina atunci cand asociatul este strain. Asociatii romani varsa aportul lor in moneda nationala, adica in lei deoarece varsarea este o plata in sensul prevederilor regulamentului nr. 4/2005 privind regimul national iar platile intre nationali se fac in principiu in moneda nationala.

In ceea ce priveste patrimoniul societatilor cu articipare straina, og 92/1997 a pus capat unei controverse existente pana in acel moment, si anume o societate romaneasca constituita cu participare straina poate dobandi orce drepturi asura bunurilor sale, inclusiv asura imobilelor pe care legea le recunoaste oricare PJ romane. Textul art. 6 din OG 92/1997 are insa si o circumstantiere, spune ca societatile rezidente pot dobandi drepturile reale asupra bunurilor imobile in masura necesara derularii activitatii sale potrivit obiectului social. Apar asadar aceste doua circumstantieri in masura derularii activitatii si obiectului social.

SC cu participare straina functioneaza pe baza unor principii care sunt stabilite atat in reg. BNR 4/2005, cat si in alte acte normative. Reg. 4/2005 prevede ca aceste sc pot efectua operatiuni valutarede doua feluri: operatiuni valutare curente si operatiuni valutare de capital.

Operatiunile valutare curente se caracterizeaza prin faptul ca ele intrunesc unul din urmatoarele doua criterii alternative:

a) fie operatiunea este in valuta - in moneda nationala a altui stat sau mineda unei uniuni monetare sau o moneda compozita cum sunt DST ale FMI

b) la operatiune participa un rezident si un nerezident Operatiunile valutare curente sunt cele care implica o contraprestatie imediata si ele nu sunt in

principiu supuse nici unui control din partea bancii nationale. Operatiunile valutare de capital in care se incadreaza toate cele care nu mplica o contraprestatie

imediata (investitiile directe, fie ale nerezidentilor in Romania fie ale rezidentilor in strainatate), operatiunile cu instrumente financiarecare sunt tranzactionate in mod curent pe piata de capital (operatiunile cu actiuni, obligatiuni, alte titluri de credit), operatiunile cu instrumente financiare tranzactionate in mod curent pe piata monetara, operatiuni cu unitati ale rganismelor de plasament obiectiv, etc.

Functionarea - SC pot deschide conturi bancare in moneda nationala sau in valuta, in banci romane sau in strainatate, inclusiv cele legate de depunerea captalului social si dispun in mod liber de plati si incasari in aceste conturi.

Regimul de munca si de personal In urma aderarii Romaniei la UE si a modificarii OUG privind regimul strainilor pe teritoriul

tarii 194/2002, notiunea de strain a capatat o acceptiune noua, specifica. Strainii sunt numai acele ersoane care nu au cetatenia romana sau al unui alt stat al UE sau al spatiului european. Cetatenii SM ale UE si spatiului eonomic european, nefiind considerati straini, au acces neingradit pe piata

fortei de munca in Romania potrivid OUG 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei al cetatenilor SM ale UE si spatiului economic european.

Strainii, adica persoanele care nu au cetatenie romana si nici cea a unui stat al UE sau al spatiului economic european, li se aplca OUG 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea stranilor pe teritoiul Romaniei. Pentru ei este nevoie de o autorizatie de mubca (permis de munca) care se emite de catre un organism specializat in subordinea Guvernului (Oficiul roman pt imigrari) care primeste prin OG numarul de pers straine carora li se poate acorda autorizatie de munca pe teritoriul tarii.

Plata salariilor

Trebuie facuta distinctia intre personalul roman si cel strain la o sc. Pentru personalul roman plata se face de principiu in moneda nationala. Sunt doua exceptii notabile de la aceasta regula:

-personalul reprezentantelor sc si organizatiilor economice strine care snt autorizate sa desfasoare activitate pe teritoriul Romaniei pentru care exista un act normativ special, HG 1222/1990 privind regimul impozitelor si taxelor aplcabile reprezentantelor din Romania ale sc sau organizatiilor economice straine precum si drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman. Desi reprezentantele sunt rezidente dpdv valutar, totusi personalul lor poate primi salariul in sau si in valuta.

- zonele libere - legea 84/1992 permite salarizarea si in valuta.

Dpdv fiscal, societatile cu oarticipare straina sunt cele care genereaza cel mai frecvent aplicarea conventiilor, acordurilor bilaterale incheiate de Romania privind evitarea dublei impuneri. Romania are astfel de tratate cu peste 80 de state si ori de cate ori se pune o problema de impozitare, trebuie analizate prevederile acestor acorduri.

Insolventa transfrontaliera a sc cu participare strainaIn raporturile dintre SM ale UE este aplicabil Reg. Consiliului 1346/2000 privind procedurile de

insolvabilitate. In ceea ce priveste raprtuirle cu statele terte este plcabil titlul 1 din legea 637/2002 privind reglementarea raporturilor de DIP in domeniul insolventei, acest titlu luand ca model o lege tip a Comisiei Natiounilor Unite pentru comertul international, este legea model privind insovabilitatea internationala din 1967.

Solutionarea litigiilor la care participa sc cu participare straina Exista optiunea pentru aegerea competentei de solutionare a litigiului petru o instanta

judecatoreasca sausolutionarea litigiilor pe cale arbitrala. Curtea de arbitraj functioneaza pe baza legii camerelor de comert din Romania, legea 335/2007

cat si pe baza unui regulament propriu. Cand nu se apeleaza la arbitrajul curtii de la Bucuresti, se apeleaza frecvent fie la competenta Curtii internationale de arbitraj a Camerei internationale de arbitraj din Paris fie la regulile de arbitraj ale UNICITRAL, ceea ce inseamna un arbitraj ad-hoc, reguli adoptate in 1976. Arbitrajul este institutionalizat si ad-hoc care se constituie pentru un singur caz in parte.

Activitatea subiectelor de drept straine in Romania

Este vorba de asa numitele forme exogene de participare a capitalului strain pe piata romaneasca . Sunt 3 astfel de forme:

- filialele sc straine in Romania- sucursalele sc straine in Romania - reprezentantele sc straine in Romania.

FilialeleArt. 42 din legea 31/1990, dar cu adaptare la scecificul comertului international - filiala din

Romania a unei sc straine este acea sc cu personalitate juridica romana, personalitatejuridica proprie, distncta de societatea mama din strainatate, dar care se afla sub controlul societatii mama din strainatate.

De aici rezulta doua elemente definitorii esentiale ale filialelor:a) filiala are o personalitate juridica proprie, ceea ce ii confera calitatea de subiect de drept

distinct de societatea mama din strainatate. Este asadar un subiect de drept de sine statator. Filiala are in patrimoniu propriu, diferit de cel al societatii mama din strainatate si de aceea filiala poate actiona in raporturile juridice de comert international in nume propriu si pe seama ei insasi.

Pe planul DIP, repercursiunea directa a faptului ca filiala are personalitate juridica proprie este aceea ca statutul sau organic este supus legii statului pe teritoriul caruia isi are propriul sediu, este supusa legii romane, independent de legea aplicabila soietatii mama din strainatate.

b) asupra filialei se exercita un control de catre societatea mama. Controlul este de esenta filialei si este notiunea care a generat si termenul de filiala (filius-fiu). Aest control se manifesta in moduri foarte diferite. De regula se manifesta orin detinerea de catre societatea mama a majoritatii capitalului filialei mergand pana la 100%. Alte modaltati: societate mama detine majoritatea drepturilor de vot, are dreptul sa numeasca sau sa revice majoritatea membrilor organelor de conducere sau de control, are un drept de supraveghe directa prin cenzori.

Relatia dintre filiala si societatea mama din strainatateAceasata relatie se exprima prin doua aspecte: juridic si economic.Sub aspect juridic, relatia este complexa fiind prezente cele doua elemente: personalitatea

juridica proprie a filialei si controlul. Dpdv economic, filiala are o autonomie relativa fata de societatea mama. Este autonoma filiala

pentru ca are o viata economica si financiara proprie, materializata mai ales prin faptul ca filiala intocmestedocumente financiar-contabile proprii, bugete venituri si cheltuieli, bilant cotabil distincte de cele ale societatii mama si pe care filiala este obligata sa le inregistreze la autoritatile fiscale romanesti intocmai ca orice sc romana.

Pe de alta parte insa, filiala este dependenta economic de societatea mama, in sesnul ca obiectul ei de activitate este stabilit de societatea mama si datorita elementului de control, filiala functioneaza in coordonatele economice stabilite de societatea mama.

Dpdv al constituirii filialelor sc straine in Romania, se constituie intocmai ca o sc romaneasca, dar cu precizarea ca actul constitutiv trebuie sa mentioneze in mod explicit caracterul de filiala, iar in cuprinsul actului constitutiv vor fi mentionate modalitaile de control pe care societatea mama le poate exercita asupra filialei.

Ordinul Ministrului justitieie nr. 2594/2008 prevede in mod explicit procedura pentru constituirea unei filiale care trebuie sa cuprinda in denumirea ei in mod obligatoriu cuvantul filiala si indicarea societatii mama.

Filiala este dpdv al regimului valutar, adica dpdv al Reg. BNR 4/2005, filiala este rezidenta din dpdv valutar si urmeaza regimul rezidentilor si nu al strainilor.

Filiala, dpdv patrimonial, pt ca este o sc de nationalitate romana poate dobandi dreptul de proprietate asura terenurilor si altor imobile din tara in aceleasi conditii ca si orice alta societate romaneasca.

Filiala, pentru ca are un capital propriu, constituie o forma de investitie straina in tara.

SucursalelePornind tot de la legea 31/1990, art. 43 - sucursala unei sc straine in Romania este un sediu

secundar al societatii mama, lipsit de personalitate juridica proprie, care beneficiaza insa de un capital care ii este afectat in intregime de catre societatea mama din strainatate si sucursala poseda o anumita autonomie juridica si economica fata de societatea mama.

Sunt doua elemente definitorii:a) sucursala nu are personalitate juridica proprie, deci nu prezinta calitatea de subiect de drept

distinct de societatea mama din strainatate. In consecinta, sucursala nu are un patrimoniu propriu in sensul strict juridic al notiunii, dar beneficiaza de uncapital propriu, adica de o masa de bunuri care este afectata in intregime pentru folosul ei de catre societatea mama. In consecinta, sucursala poate efectua acte juridice numai pe seama societatii mama intr-o forma specifica de comision.

Pe planul DIP, consecinta faptului ca sucursala nu are personalitate juridica proprie este aceea ca statutul sau organic este supus legii nationale a societatii mama din strainatate, deci ea are nationalitate straina pe teritoriul tarii. Lex societatis este legea societatii mama din strainatate.

b) dependenta dpdv juridic si economic a sucursalei fata de societatea mama. Aceasta problema ridica de fapt problema relatiei dintre sucursala si societatea mama, relatie care este de asemenea complexa, materializata prin doua aspecte:

1. Sucursala este dependenta fata de societatea mama. Primordial dependenta prin fatul ca societatea mama constituie 100% din capitalul sucursalei. In consecinta societatea mama stabileste, prin actul constitutiv al sucursalei, toate aspectele esentiale legate de organizarea si functionarea sucursalei. Dar pentru ca sucursala nuare un patrimoniul propriu, sucursala nu are nici debitori proprii, iar in relatia cu tertii actioneaza numai pe seama societatii mama, de regula in cadrul unei relatii specifice de comision.

2. Sucursala beneficiaza totusi de anumite elemente de autonomie juridica si economica fata de societatea mama. Dpdv juridic, autonomia sucursalei se manifesta cel putin sub urmatoarele doua aspecte:

a) sucursala are o capacitate de subiect de drept limitat care se exprima prin faptul ca ea poate fi actionata direct in justitie pentru operatiunile efectuate in tara de resedinta. O asemenea prevedere a fost cuprinsa in art. 149 din legea 105/1992 potrivit caruia o PJ straina este socotita ca avand sediul in Romania in cazul in careare pe tritoriul tarii o sucursala, o filiala sau o reprezentanta si in consecinta instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece litigiile privind operatiunile efectuate de sucursala.

b) sucursala, de principiu poate fi supusa unei proceduri separate de dizolvare si lichidare, inclusiv orin procedura insolventei, cu privire la bunurile aflate in tara de resedinta fara ca prin aceasta sa se influenteze situatia juridica a societatii mama din strainatate. Poate fi supusa unei proceduri de insolventa proprie fara a avea efecte asupra societatii mama. Reciproca nu este valabila. Daca societatea mama da falimet, toate sucursalele vor urma aceeasi procedura.

Dpdv economic, sucursala, pentru ca are o masa de bunuri proprii, un capital care ii este afectat in exclusivitate, beneficiaza de un anumit grad de economie gestionara in limitele pe care i lestabileste societatea mama si care rezulta din actul constitutv al sucursalei, dar cu respectarea legilor contabile si fiscale in materie. Sucursala intocmeste si ea documente contabile care sunt depuse la autoritatile fiscale romanesti, dar consolidate in cadrul societatii mama.

Constituirea sucursalelor in Romania

Curs 5 - 07.03.2013

....Fiind o pers jur straina, sucursala nu trebuie sa respecte minimul de capital social prevazut de

legea romana, ci regulile ei de constituire sunt supuse legii straine. Denumirea trebuie sa contina o mentiune privind denumitea societatii mama si sidiul principal al

acesteia in strainatate.Continutul capacitatii de folosinta a sucursalelor si conditia lor juridica in Romania. In ceea ce priveste capacitatea se folosinta a sucursalei, adica aptitudinea ei generaa si abstracta

de a avea drepturi si obligatii, pe capul sucursalei se intrunesc doua sisteme de drept, pe de-o parte legea straina pe teritoriul careia societatea mama isi are șediul si legea romana prin conditia juridica a strainului, PJ in Romania. In ceea ce priveste legea straina, retinem ca in speta, capacitatea de folosinta a sucursalei este supusa legii nationale a societatii mama pentru ca sucursala este o prelungire a personalitatii muridice a societatii mama. De aici avem urm consecinte:

- Sucursala nu poate face in Romania mai multe acte si fapte decat poate sa faca societatea mama in tara ei de origine. Asadar obiectul de activitate al sucursalei poate fi cel mult egal cu cel al societatii mama,mai redus cand ii sunt delegate mai putine atributii, dar nu poate fi mai extins

- Sucursala exista cat exista societatea mama din strainatate daca societatea mama isi inceteaza existenta, sucursala isi inceteaza si ea existenta. Sucursala poate sa isi inceteze singura existenta, chiar daca societatea mama continua sa existe.

Sucursala isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii. Este supusa asadar actelor irmative care constituie conditia juridica a strinului, PJ in Romania.

Principiul care guverneaza functionarea sucursalelor in Romania este regimul national. Ele sunt supuse pe teritoriul tarii acelorasi reguli care guverneaza sc romane.

Regimul contabil este supus legii romane. Legea 82/1991 prevede ca sucursalele sunt obligate sa tina contabilitatea in moneda nationala si potrivit legii romane.

Dpdv al regimului valutar, adica dpdv al Regulamnetului BNR4/2005, sucursalele sunt considerate rezidente dpdv valutar, sau mai precis o sc straina care are o sucursala pe teritoriul Romaniei devine rezidenta dpdv valutar cu toate consecintele care decurg de aici.

Dpdv fiscal, sucursala se incadreaza in ceea ce codul fiscal denumeste in art. 8 sediu permanent in Romania. Consecinta juridica este ca sucursala este supusa impozitelor si taxelor prevazute de legea romana pentru activitatea ei din tara.

Dpdv al drepturilor asupra terenurilor, ele sunt straine dpdv al personalitatii juridice, in consecinta urmeaza regimul juridic aplicabil PJ straine.

Reprezentantele sc straine in RomaniaReprezentanta este un sediu secundar al societatii mama din strainatate, lipsita de personalitate

juridica proprie, care nu are un capital distinct de cel al societatii mama si care poate efectua numai operatiuni de reprezentare a societatii mama fata de partenerii sai clmerciali din Romania.

Elemente esentialeA. Ea nu are o personalitate juridica proprie. Ea contituie o prelungire a personalitatii juridice a

societatii mama din strainatate. Deci nu are caIitatea de subiect deept distinct de societatea mama. Dpdv al DIP estesupusa legii statutului organic al societatii mama.

Din acest punct de vedere, reprezentanta se aseamana cu sucursala, dar se deosebeste esential de filiala care are personaltate juridica proprie.

B. Reprezentanta nu este abilitata sa faca acte juridice in nume propriu. Ea actioneaza numai in calitate de reprezentant al societatii mama din strainatate, adica in numele si pe seama societatii mama din strainatate intr-o forma specifica de mandat. Ea reprezinta societatea mama in fata partenerilor ei comerciali din Romania.

Din acest punct de vedere, reprezentanta se distinge de filiala si se apropie de sucursala, dar sucursala poate actiona si in nume propriu in temeiul unei relatii de tip comision.

C. Nu are un capital propriu distinct de cel al societatii mama, are desigur o masa de bunuri care ii sunt afectate pentru desfasurarea activitatii, dar ele nu formeaza o entitate de tip capital. Din acest punct de vedere, reprezentanta se distinge de sucursala.

D. Pentru ca nu are un capital propriu, reprezentanta nu este o forma de investitie straina in tara, spre deosebire de filiale si sucursale. Reprezentanta nu este inregistrata in Registrul Comertului.

Temeiul juridicExista doua acte normative: Decretul lege 122/1990 privind autorizarea si funtionarea in

Romania a reprezentantelor sc straine si organizatiilor comeriale straine si HG 1222/1990 privind regimul impozitelor si taxelor aplicabile reprezentantelor din Romania ale sc sau organizatiilor economice straine, precum si drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman.

Constituirea reprezentantelorPentru ca o sc straina sa piata deschide o reprezentanta pe teritoriul tariitrebuie ca dreptul sau

national sa ii permita acest lucru. Din acestpunct devedere, organul care verifica organizarea sc trebuie sa verifice indeplinirea acestei conditii.

Procedura este supusa legii romane. Ea nceoe cu o cerere pe care societatea mama trebuie sa o faca. Legea perminte existenta unei cereri colective, mai multe societati mama sa deschida o reprezetanta comuna. Cererea se adreseaza Ministerului pentru comert.

La cerere trebuie anexate anumite documente: -un atestat din partea unei camere de comert din tara de sediu a societatii mama prin care sa se

confirme existenta legeaa a societatii mama in tara sa de sediu, -un certificat de bonitate din partea unei banci care deservete societatea mama, din care sa rezulte

ca ea desfasoara o activitate normala, nu este in stare de insolvabilitate,

-un extras din documentele constitutie ale societatii mama-o imputernicire care se acorda reprezentantei societatii mama din RomaniaIn cuprinsul cererii trebuie mentionate de asemena sediul unde reprezentanta isi va desfasura

activitatea in tara, obiectul ei de activitate, durata de functionare a reprezentantei si date despre personalul reprezentantei.

Ministerul pentru comert este obligat sa raspunda in 30 de zile. Daca cererea este admisa. Se elibereaza autorizatia de functionare a reprezentantei in care trebuie sa se mentioneze in mod obligatoriu denumirea, sediul, obiectul de activitate, conditiile de exercitare a ctivtatii, durata reprezentantei, alte aspecte legate de functionarea ei. De regula se elibereaza pentru un an calendaristic, sau pana la sfarsitul anului respectiv, existand posibilitatea de prelunire. Daca e respinsa, se creaza un contencios administrativ si societatea mama poate sa formuleze plangere in instanta.

Reprezentanta este obligata in 15 zile caledaristice sa se inregistreze la Administratia financiara in a carei raza isi are sediul. Este oinregistrare cu scop fiscal, fiind platitoare de impozite.

Pana in 1997 exista obligatia ca reprezntanta sa se inregistreze si la camera de comert si industrie a Romanie, avand un scop statistic. In prezent, aceasta cerinta nu mai exista dpdv legal, dar in practica aceasta cotinua.

Dpdv al obiectului de activitate, el trebuie mentionat in autorizatia de functionare si de regula consta in urmaoarele acte si fapte juridice:

- reprezentanta emite si primeste oferte si comenzi - negociaza si incheie contracte in numele si pe seama societatii mama cu artenerii ei comeriali

din tara- face operatiuni de informare si reclama comerciala pentru societatea mama- acorda asistenta tehnica si service pt masinile, utilajele sau alte bunuri pe care societatea mama

le vinde in tara prin intermediul reprezentantei- presteaza servicii similare celor prestate de societatea mama (de exemplu transporturi si

expeditii internationale, agentii de turism sau de presa straina)- face orice operatiuni materiale si acte juridice pentru promovarea si sprijinirea activitatii

societatii mama in tara

Capacitatea de folosinta a reprezentanteiPe capul reprezentantei se intrunesc doua legi: legea societatii mama care guverneaza statutul

organic si legea romana prin conditia juridica a strainului care reglementeaza functionarea reprezentantei in tara.

Consecite:A. Obiectul de activitate al reprezentantei este coordonat cu cel al societatii mama, pate face

toate sau mai putine din actele societatii mama, dar nu mai multeB. Actioneaza in numele si pe seama societatii mamaC. Incetarea activitatii societatii mama in tara de origine duce automat la inchiderea

reprezentantei

Dpdv al conditiei juridice a strainului pe tritoriul tarii, reprezentanta nu poate face in tara decat actele juridice care sunt prevazute in autorizatia de functionare. Ea este supusa regimului national, adica legii romane ca si celelate societati. Dpdv contabil, sa tina contabilitatea in moneda romana. Dpdv valutar, si reprezentanta este socotita rezidenta. Dpdv al impozitarii, in prezent se realizeaza o impozitare fixa, o suma forfetara stabilita pentru un an, dar daca reprezentanta desfasara o activitate

de natura economica si incaseaza un tarif, codul fiscal o incadreaza potrivit art. 8 in cadrul sediilor permanente si plateste impozit pe profit.

Personalul reprezentanteiReprezentanta, potrivit decretului lege 122/1990, este competenta sa angajeze personal roman

sau strain. In ceea ce priveste strainii, adica persoanele fizice care provin dinstate terte, ele sunt supuse

regimului permisului de munca care este permisa in limita maxima stabilita de guvern anual, prin hotarare de guvern.

Cetatnii Romaniei sunt obligati sa se asigure dpdv al asigurarilor sociale, iar cei strini au posibilitatea de a o face, dar nu si obligatia.

Dpdv al salariilor, avem o exceptie, decretul lege 122/1990 permite plata in valuta, sau si in valuta.

Raspunderea reprezentantelorDecretul lege 122/1990 mentioneaza in mod explicit doua forme de raspundere. Firmele strine

raspund pentru actele si activitatea reprezentantelor din tara (delictuala sau conflictuala). Societatea mama raspunde pentru daunele cauzate de angajatii reprezentantei in exercitarea atributiunilor lor de serviciu in Romania.

Solutionarea litigiilor la care participa reprezentantele, NCPC prevede ca reprezentanta poate fi chemata in judecata de catre co-contractantul local la sediu ei din Romania.

Contractele din cadrul comertului international

Exista principiul libertatii contractuale care functioneaza deplin. Partile sunt libere sa incheiecontracte si sa le stabileasca continutul. Libertatea contractuala nu este absoluta. Exista exceptii, exista multe acte normative care prevad clauze implice care ex lege sunt socotite parte din contract, fie ca e vorba de legile privind protectia consumatorului, privind disiplina contractuala, privind reprimarea clauzelor abuzive, privind protectia impotriva practicilor comerciale restrictive si privind controlul preturilor in anumite domenii, in operatiunile valutare, privind autorizatiile de import-export.

Categorii de caluze: 1. Clauze generale - in toate contractele comerciale internationale2. Clauze specifice - cele care apar in anumite categorii de contracte din comertul international

1. Clauzele generale: a) clauzele privind partile contractante si atributele de identificare ale acestorab) clauzele privind obiectul material al contractului (marfa, lucrarea, serviciul) - clauze de

cantitate, de calitate, privind raspunderea pentru acestea, clauzele de relamare a lipsurilor cantitative si calitative,clauze privindambalajul, marcarea, privind obligatia de livrare a marfii, privind conditiile de livrare, privind contractele de transport

c) clauzele privind obiectul pecuniar - clauze privind pretul si celelalte prestatii pecuniare (tarif, comision, dobanda bancara). Aici se incadreaza si clauzele privind obligatia de plata, conditiiile de plata.

2. Clauzele specifice: a) clauzele specifice in contractele pe termen mediu si lung care sunt clauzele asiguratorii

impotriva riscurilor specifice ce pot aparea in aceste contracte incheiate pe termen mediu si lungb) clauzele privind preintampinarea si solutionarea litigiilor - clauzele privind preintampinarea

litigiilor (clauzele de rezolvare alternativa a disputelor, mediere) dar si caluze,e de jurisdictie (clauzele de jurisdictie privind instanta de drept comun, clauzele de arbitraj)

c) clauzele privind dreptul aplicabil d) clauzee privind autorizatiile de import si exporte) clauzele de exclusivitate, de neconcurenta

Clauzele specifice din contractele internationale incheiate pe termen mediu si lungMarea majoritate a contractelor sunt incheiate pe termen mediu (1-5 ani) si lung (peste 5), spre

deosebire de contractele incheiate intre neprofesionistiti - termen scurt sau mediu.Intre momentul incheierii contractului si momentul executarii contractului pot aparea riscuri care

afecteaza comertul international.Riscurile sunt evenimente posibile de a se produce dupa incheierea contractului, independent de

culpa unei parti si care, daca se realizeaza pot face sensibil mai oneroasa sau chiar imposibil de executat prestatia uneia sau chiar a ambelor parti contractante.

Din definitie rezulta elemetele definitorii:A. Fapte materiale, evenimenteB. Posibil de a se produceC. Producerea riscului trebuie sa fie independenta de culpa vreunei parti. Riscul inseamna

imprevizibilitate la momentul incheierii contractului.D. In cazul in care se produce si trebuie sa se produca intre momentul incheierii si cel al

terminarii contractului, el are drept consecinta un prejudiciu care trebuie sa fie semnificativ. Poate ingreuna, face sensibil mai oneroasa obligatia cel putin a unei dintre parti, insa poate afecta prestatia ambelor parti. O poate facechiar imposibil de executat.

Clasificarea riscurilor1. Comerciale (economice)a) riscuri valutare - schimbarea, modificarea cursului de schimb al monedei de plata fata de o

moneda de referinta care se numeste de obicei moneda de calculb) riscuri nevalutare - pot fi evenimente economice din cele mai variate (modificari in pretul

materiilor prime, ale materialelor, al energiei, a fortei de munca, a tarifelor de transport, a primelor de asigurare, a comisioanelor bancare, a dobanzilor, a raporturilor dintre cere si oferta)

2. Necomerciale a) riscuri politico-administrative - conflictele armate, embargoul, blocada economica,

schimbarea regimului politic, greve, neacrordarea autorizatiei de import sau de export, restrictii valutare, vamale, politici anti-dumping,

b) calamitati naturale - cutremure, secete, anulecatii

Pentru prevenirea riscurilor, solutia o constituie clauzele asiguratorii impotriva riscurilor.

Curs 6 - 14.03.2013

Clauzele asiguratorii imptriva riscurilor

Pentru a evita efectele prejudicialbile pe care riscurile le pot auce partilor, acestea trebuie sa inzereze in contracte clauze asiguratorii imptriva riscurilor. In teoria dreptului comertului international exista mai multe clasificari.

1. Dupa felul riscurilor la care se referaa) clauze asiguratorii imptriva riscurilor valutare (clauze de variatie a schimbului): clauz aur,

clauzele valutare, clauzele de optiune a monedei liberatorii b) clauze asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare: clauzele de revizuire a pretului (de

indexare nemonetara), clauzelede post-calculare a pretului, clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de impreviziune (hardship)

c) clauza de forta majora (riscurile politico-administrative si calamitatile naturale)

2. Dupa obiectul lora) clauze de mentinere a valorii contractului - au un obiect mai restrans, ele privesc numai

prestatia pecuniara monetara din contract si rolul clauzelor este acela de a mentine valoarea acestei prestatii monetare. In notinea de prestatie monetara poate intra orice prestatie de acest tip (dobadna, rata de credit, navlu, etc.) Aici intra: clauza aur, clauzele valutare, clauza de obtinere a monedei liberatorii, clauza de revizuire a pretului, etc.

b) clauze de adaptare a contractului - au in principiu un obiect mai larg. Ee nu privesc numai prestatia monetara din contract, ci ele pot privi si alte prestatii nemonetare (cantitate, calitate, conditii de livrare, termene de plata). Ele vizeaza intreaga economie a contractului. Aici se incadreaza: clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de impreviziune, clauza de forta majora, alte clauze.

3. Dupa modul de operarea) clauze cu actiune automata - sunt cele care isi produc efectele prin ele insele, ele contin o

ecuatie, o modalitate de calcul care permite partii interesate sa aplice singura acea euatie si in consecinta sa o execute fara sa fie nevoie de acordul celelilalte parti sau de renegocierea contractului. Aici se incadreaza marea majoritate a clauzelor. Singura clauza care prin esenta ei actioneaza prin renegociere este clauza de impreviziune.

b) clauze care actioneaza numai prin renegocierea contractului

Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor sunt necesare inainte de inserarea in NCC a teoriei impreviziunii. In dreptul roman, Codul cuza functiona principiul fortei obligatorii a contractului, ca principiu absolut, fara posibilitatea judecatorului sau arbitrului de a interveni in acordul partilor. Judecatorul nu putea recalcula pretul atunci cand constata ca intre momentul incheierii si cel al executarii contractului aparea modificari.

Teoria impreviziunii, cunoscuta si aplicata in DIP a ajuns mai tarziu in dreptul privat. Conventia de a Viena nu insereaza aceasta teorie. Principiile UNIDROIT, de asemenea, nu insereaza teoria.

Daca sistemul de drept permite ex lege inserarea teoriei, lucrurile sunt mai simple pentru ca judecatorul poate interveni cand conditiile impreviziunii se implinesc.

Clauzele asiguratorii raman importante deoarece ele inseamna vointa partilor si se aplica in modul in care partile doresc.

Riscurile valutare au existat si in ultimele decenii, avand efecte majore asupra contractelor. Prima clauza asiguratorie a fost clauza aur.

1) Principiul valorilor fixe in aur - fiecare moneda avea o anumita paritate in aur. ( 1 dolar = 888 miligrame aur fin)

De exemplu, clauza aur prevedea: In cazul in care pe parcursul executarii contractului , valoarea creste sau scade, pretul se va modifca in mod corespunzator. Daca dolarul se va revaloriza, pretul contractual scadea cu procentul de devalorizare. Daca, dimpotriva se devaloriza dolarul, pretul contractului va creste.

In timp, aurul a pierdut caracterul de denominator comun. A devenit o simpla marfa. A urmat cresterea majora a pretului aurului. In prezent aurul ae un pret stabilit in functie de cerearea si oferta pe piata.

2) Principiul convertibilitatii in aur

Clauzele valutare, care au aparut in momentul in care aurul a pierdut calitatea de denominator comun, prevede eistenta a doua monede: o moneda de plata (de facturare) socotitata o moneda mai slaba, si o moneda de cont considerata o moneda forte, mai stabila dpdv al cursului de schimb.

Clauzele valutare sunt de doua feluri:- clauze monivalutare- clauze multivalutare: clauze bazate pe un cos valutar stabilit de parti si clauze bazate pe un cos

institutionalizat

Clauza monovalutara, cea mai des folosita, presupune ca pretul contractual sa fie exprimat in moneda de cont, dar sa fie platit in moneda de plata in functie de cursul dintre cele doua monede din momentul platii.

Clauza monovalutara: pretul contractual este de 1000 $ avand in vedere faptul ca la data incheierii contractului, cursul este de 3,5 lei/dolar. In cazul in care cursul creste sau scade cu plus sau minus procentul stabilit de parti, pretul contractual se va modifica in mod corespunzator.

Dolarul este doar monedat de referinta. Clauza monovalutara actioneaza de regula automat pentru ca ecuatia pe care o implica la

aplicarea ei este simpla. Insa are un inconvenient, insasi moneda de cont, adica moneda de referinta nu este stabila. Nu exista o moneda absolut stabila pe piata monetara.

Clauza multivalutara bazata pe un cos stabilit de parti: pretul contractual este de X lei, avand in vedere faptul ca la data incheierii contractului, raportul dintre leu si media a trei valute este X. In cos, partile conveneau ce monede se pun, se facea o medie si pretul se modifica in mod corespunzator. Aceasta clauza nu a prea functionat.

Clauza multivalutara bazata pe un cos institutionalizat - cele mai cunoscute DST ale FMI. DST reprezinta o moneda fiduciara, deoarece nu are o circulatie efectiva pe piata. Sunt o moneda compozita, participa dolarul, euro, yenul japonez, lira sterlina.

Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare

1. Clauza de revizuire a pretului - partiel stabilesc ca oricare dintre ele este indreptatita sa procedeze la o tealculate a pretului contractual in cazul in care intre momentul incheierii contractului si momentul executarii contractului survin modificari semnificative in pretul elementelor nevalutare de baza care au concurat la calcularea pretului contractual. Poate fi vorba de pretul materiilor prime, pretul materialelor, pretul energiei, pretul fortei de munca, dar pot fi si alte elemente, cum ar fi tarifele de transport, dobanzile bancare, elemente nevalutare care pot influenta pretul.

Sunt de 3 feluri:a) clauze cu indexare unica (speciala) - pretul contractual este indexat la pretul unui singur

produs de baza. Pretul este stabilit potrivit unor marfuri comune, ele sunt tranzactionate la bursa, ne referim la pretul cotatiei la bursa.

b) clauza cu indexare cumulativa (complexa) - indexam pretul contractual cu pretul a doua, trei elemente de baza. Frecvente in contractele cu predare la cheie sau turn key (o rafinarie, un aeroport, o linie de metrou), in contractele internationale de antrepriza.

c) clauze de indexare generala - pretul contractual este raportat la un indice statistic de referinta.

Clauza ofertei concurente - o parte contractanta (beneficiarul clauzei) dobandeste dreptul ca in cazul in care, pe oarcursul exeutarii contractului, un tert ii face o oferta de contractare in conditii mai favorabile decat cele existente in contractul in curs de executare. Beneficiarul clauzei are dreptul sa obtina adaptarea contractului in spiritul ofertei tertului sau daca cealalta parte contractanta (promitentul clauzei) nu accepta, contractul poate fi suspendat sau chiar reziliat in mod direct sau printr-o hotarare judecatoreasca sau arbitrala. Asadar, partile sunt promitentul clauzei si beneficiarul clauzei.

Clauza poate functiona unilateral sau bilateral. Conditia definitorie este ca un tert sa faca uneia dintre la parti o oferta de contractare mai

favorabila. a) de regula, oferta mai favorabila inseamna un pret mai bun. Cumpara carbune din Polonia la

pretul de 1000 €/tona, pe 25 de ani si vine o firma din Tucia care vinde cu 800€/tona.b) oferta mai favorabila poate sa insemne o oferta complexa mai favrabila. Solicita acelasi pret,

dar imi ofera conditii de livrare mai bune, un carbune de calitate superioara, conditii de plata mai avantajoase.

In cazul in care oferta este mai favorabila, se declanseaza mecanismul clauzei, se produc efectele. Partea care a primit oferta mai favorabila din Turcia trebuie sa notifice partenerul din Polonia, instiintandu-l cu oferta facuta de tert. E posibil ca partea poloneza sa accepte cand in mod real pretul carbunelui pe piata europeana a scazut fata de acm 10 ani cand au incheiat contractul. Aceasta este situatia cea mai simpla.

In cazul in care insa partenerul polonez nu accepta readaptarea contractului, clauza trebuie sa prevada ce sa intampla. Clauza poate prevedea orice, teoretic chiar si o reziliere imediata. De regula, clauza prevede apelarea la un expert sau la un arbitru. Arbitrul poate face ce i se permite de catre parti. In principiu, arbitrul are puteri depline, si anume: poate sa respinga cererea, considerand ca oferta tertului nu exprima o scadere a pretului carbunelui pe piata europeana si aici apare problema seriozitatii ofertei tertului. Trebuie sa fie o oferta serioasa si nu una de conjunctura. Trebuie analizata in cauza. Oferta nu poate proveni de la un membru al aceluiasi holding, nu poate proveni nici de la o persoana asupra careia are un ascendent sau o poate controla.

A doua posibilitate este aceea de a admite cererea, care are de asemenea mai multe posibilitati. Poate dispune readaptarea contractului in spiritul fertei tertului. Poate suspenda contractul pe o perioada de timp pe care o stabileste in cazul in care considera ca imprejurarea care a determinat scaderea pretului este o cauza incidentala. Mai poate dispune rezilierea contractului in cazul in care constata ca conditiile pe piata europeana in care s-au modificat pretul face ca acesta sa fie totalmente depasit.

Cel mai des intalnite sunt contracte de furnizare de materii prime (de furnizare).

Curs 7 - 21.03.2013

CLAUZA CLIENTULUI CELUI MAI FAVORIZAT

O parte contractantă se obligă ca în ipoteza în care pe parcursul executării contractului va încheia cu un terț un contract similar prin care va acorda terțului condiții mai favorabile decât cele din contractul în curs de executare, să aplice aceste condiții în favoarea celeilalte părți contractante, adică a beneficiarului clauzei, contractul fiind astfel adaptat în mod corespunzător.

Se aseamănă cu clauza ofertei concurente (sunt gemene) în sensul că amândouă au același scop – adaptarea contractului în cazul producerii unor riscuri nevalutare care creează prejudicii pentru cel puțin una dintre părți.

Deosebiri sunt importante: în timp ce la clauza ofertei concurente este vorba despre o ofertă mai favorabilă făcută de un terț uneia dintre părțile contractante – inițiativa pornește de afară, de la un terț, în cazul clientului celui mai favorizat este vorba despre un contract mai favorabil încheiat de una din părți cu un terț – inițiativă pornește de la una din părți.

Clauza poate funcționa unilateral sau bilateral. Condiția definitorie pentru a se declanșa mecanismul clauzei este în principiul același:

condițiile mai favorabile acordate unui terț. Aceste condiții mai favorabile pot consta într-un simplu preț mai bun sau alte avantaje care să vizeze întreaga economie a contractului.

În cazul în care ipoteza clauzei se îndeplinește, una din părțile contractului comitentul acordă unui terț condiții mai favorabile, în acest caz se declanșează mecanismul clauzei care înseamnă anumite clauze **

Efectul clauzei depinde și de modul în care este stabilită de către părți. Poate acționa automat – este obligat să aplice automat același preț mai bun și partenerului din contractul în curs de executare – sau prin negocieri – partea care a acordat terțului condiții mai favorabile trebuie să anunțe acest lucru partenerului său contractual (aici apare problema principală a clauzei clientului celui mai favorizat – divulgarea de către una din părți a condițiilor pe care le-au acordat unui terț față de un contractant mai vechi - !!contracte în general confidențiale).

Se aplică efectele clauzei ofertei concurente

Este pe planul dreptul privat o aplicare a clauzei națiunii celei mai favorizate, care însă este mai simplu de aplicat și de reglementat pentru că este cuprinsă de obicei într-un acord bilateral.

Clauza care s-a extins cel mai mult în ultimii ani și care are tendința de a le acoperi pe toate este clauza de impreviziune sau „hardship”

Este acea clauză prin acre părțile contractante prevăd obligația lor de a proceda la negocieri în vederea adaptării contractului sau de a recurge în subsidiar la un expert sau arbitru în acest scop atunci când pe parcursul executării contractului se produce o împrejurare de orice natură, independentă de culpa vreuneia dintre părți care afectează în mod grav, substanțial echilibrul contractual, producând o îngreunare substanțială a executării contractului de către cel puțin una dintre părți, îngreunare ale cărei efecte prejudiciabile ar fi inechitabil să fie suferite numai de o singură parte contractantă.

Clauză împotriva riscurilor nevalutare, dar poate avea practic o aplicare generală, adică și în ceea ce privește riscurile valutare.

S-a impus în ultimii ani, ea este opusul/excepția de la principiul forței obligatorii a contractului, dar după anii 80 datorită turbulențelor la nivelul comerțului internațional, clauza s-a impus și a fost preluată și a beneficiat de o reglementare uniformă la nivelul Camerei de Comerț Internaționale din Paris.

Dreptul român a introdus impreviziunea în CC. Condițiile impreviziunii: 1. Are un caracter de generalitate – privește nu numai riscurile nevalutare, deși acestea sunt

preponderente.2. Evenimentul de impreviziune trebuie să fie independentă de culpa vreuneia dintre părți. (ex:

să nu fi putut lua în considerare la încheierea contractului, să fie în afara controlului părților, victima să nu-și fi asumat riscurile producerii acelui eveniment). Criteriul de apreciere este in abstracto, în funcție de cum s-ar fi comportat un comerciant, un profesionist rezonabil și prudent aflat în aceeași situație.

3. Să fi intervenit o îngreunare substanțială a executării contractului de către una dintre părți – să fi survenit o perturbare gravă a echilibrului contractual, astfel cum el a fost stabilit în momentul încheierii contractului. Efectele se apreciază în mod obiectiv, nu subiectiv, în funcție de pierderea de profit pe care comerciantul o suferă. Părțile trebuie să prevadă în contract criteriul de apreciere a caracterului substanțial al împrejurării de hardship. În lipsă poate interveni judecătorul să aprecieze dacă această îngreunare atrage mecanismul impreviziunii.

4. Condiție subiectivă, de echitate – să fie inechitabil ca acelea efecte negative să fie suportate exclusiv de către una din părți – restabilirea echilibrului contractual.

5. Există asemănări, dar și importanțe deosebiri în corelație cu forța majoră. Forța majoră: condiția imprevizibilității – nu se putea prevede la momentul încheierii

contractului – condiție comună cu impreviziunea. Condiție adițională la forța majoră: să fie insurmontabil, condiție ce nu este cerută de impreviziune.

Scopul urmărit de părți este diferit la cele două concepte?: forța majoră – duce la rezilierea contractului (încetarea efectelor), în timp ce impreviziunea nu are un astfel de efect, ci urmărește o readaptare a contractului, rezilierea fiind admisă în cazuri excepționale.

Efectele: Clauza nu acționează niciodată automat – negociere/renegociere – obligației părții care a

suferit o astfel de împrejurare să notifice acest lucru celeilalte părți. Al doilea pas este obligația părților de a se întâlni pentru renegociere. Dacă nu se înțeleg, pot merge la un arbitru care poate să readapteze contractul prin restabilirea echilibrului lui (micșorare preț, suspendare contract, rezoluțiunea contractului – în condițiile în care nu mai poate fi salvat)

CLAUZA DE FORȚĂ MAJORĂ clauză asiguratorie împotriva riscurilor necomerciale, adică împotriva riscurilor politico

administrative sau de calamități naturale. Este nelipsită din contracte Este reglementată legal (Convenția de la Viena 1980 – art. 79 și în principiile contractelor

comerciale internaționale), dar și convențional de către părți. Condițiile legale sunt comune cu dreptul civil: evenimentul să intervină ulterior încheierii

contractului, imprevizibil, insurmontabil, partea să nu fie pusă în întârziere, cealaltă parte să nu-și fi asumat riscul.

Interpretarea cazurilor de forță majoră se face restrictiv – excepție de strictă interpretare. De principiul, se consideră că există forță majoră, adică se justifică neexecutarea

contractului și contractul își încetează efectele în cazul în care nu s-a obținut autorizația de import/export (cel mai întâlnit) sau când s-au introdus restricții de natura valutară de către statul care invocă. Trebuie să nu existe culpă.

Există multe cazuri în care forța majoră a fost respinsă – defecțiunile utilajelor din fabrică, lipsa capacității de producție, lipsa spațiilor de depozitare, sosirea cu întârziere a vasului în portul de încărcare – în cazul în care vânzătorul nu a depus toate diligențele, livrarea cu întârziere de subfurnizori dacă nu există o forța majoră la aceștia, blocajul financiar, lipsa finanțării.

Regimul convențional: A beneficiat de reglementare uniformă – clauza tip/model a Camerei de Comerț

Internaționale din Paris din 2003 În practică, s-au distins 3 concepții/definiții:1. Definiția sintetică: este definită clauză prin intermediul elementelor ei definitorii:

imprevizibilitatea, insurmontabilitatea etc. – definiție de influență romanistă – Convenția de la Viena 1980

2. Definiția analitică – specifică sistemului de drept anglosaxon. – enumeră împrejurările pe care le consideră dirimante în contract – listă lungă de evenimente: inundație, alunecare de teren, secetă, maree, îngheț, cutremur, conflicte armate sau alte situații de acest gen: stare de război, greve, revoluții; acte ale puterii politice: refuzul eliberării autorizațiilor, actelor de

transport etc. problema este că au existat cazuri în care nu ne regăseam în enumerare și deși erau îndeplinite condițiile nu s-a considerat a fi forță majoră.

3. S-a căutat o soluție de mijloc pentru a împăca cele două sisteme de drept. Se dă o definiție sintetică, specifică sistemului romanist., iar apoi face o enumerare de împrejurări și spune că acele evenimente sunt prezumate de forță majoră, cu excepția cazului în acre părțile au convenit în mod expres altfel și în lipsa unei probe contrare. Enumerare: conflicte armate, acte de terorism, acte ale autorităților publice (expropriere, naționalizare), evenimente naturale, conflicte de muncă, explozii, incendii care au dus la distrugerea mașinilor, utilajelor care trebuiau folosite.

Efectele forței majore - Produce în comerțul internațional în mod esențial două efecte: Efect suspensiv de executare – acel contract își încetează efectele pe durata evenimentului

de forța majoră și își reia efectele după ce împrejurarea încetează. Părțile trebuie să precizeze durata, el fiind esențialmente temporar: 3 luni, 6 luni, 1 an, mai rar mai mult de 1 an.

Efectul extinctiv – dacă durează prea mult – rezoluțiunea contractului/ rezilierea contractului și exonerarea de răspundere a părții care a suferit împrejurarea.

Convenția de la Viena reglementează foarte bine procedura: parte care a suferit forța majoră este obligată să anunțe cealaltă parte de îndată ce este posibil cu privire la intervenirea forței majore și cu privire la efectele evenimentului asupra capacității sale. Prevede și sancțiunea în cazul în acre nu este anunțat evenimentul de forță majoră, ci partea invocă direct în instanță forța majoră. Partea nu va fi decăzută, dar va suporta prejudiciile pe care cealaltă parte le-ar fi putut evita dacă ar fi fost anunțată la timp – culpă.

Principiile lui Droit?? păstrează aceleași condiții.Obligația părților pentru a coopera pentru atenuarea forței majore – această obligație se

adresează ambelor părți. Victima nu trebuie să-și mărească prejudiciu, ci să coopereze pentru atenuarea efectelor. Altfel, victima nu va putea să solicite acelea daune ce puteau fi evitate prin cooperare.

Proba forței majoreEste o împrejurare de fapt, ea poate fi dovedită și practic este dovedită în mai multe moduri:

Certificate sau atestate de forță majoră emise de obicei de Camera de Comerț și Industrie - În România L 337?

Expertiza Orice mijloc de probă Proba se face cel mai frecvent prin expert. Este audiat în instanță. Tribunalul Arbitral sau instanța are deplină putere de a analiza și interpreta proba forței

majore.

Curs 8 – 28.03.2013

Regimul juridic al dobanzii in contractele de comert international

Este reglementat prin OG 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti. Ordonanta face o distinctie corecta care nu exista in OG 9/2000. Nu era o distinctie intre dobanda remuneratorie, adica dobanda pentru restituirea unui imprumut constand intr-o suma de bani care insemna de fapt echivalentul lipsei de folosinta a banilor, si dobanza penalizatoare - dobanda in intarzierea platii unei obligatii banesti care este expresia unei sanctiuni aplicate celui care intarzie in executarea unei obligatii constand intr-o suma de bani. Ne referim aici la dobanda penalizatoare si nu la cea remuneratorie.

In OG 13/2011 se prevede in primul rand caracterul conventional al dobanzii, al cuantumului dobanzii, ca expresie a principiului libertatii contractuale. Partile sunt libere sa stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea la plata unor obligatii banesti. Trebuie facut acest lucru prin act scris, in lipsa caruia sa plateste numai dobanda legala. In cazul in care nu exista un act prin care partile sa fi convenit asupra cuantumului dobanzii, in subsidiar se aplica dobanda legala.

Art.4 din ordonanta ne priveste in mod direct si pe el il vom aplica in contractele de comert international: in raporturile juridice cu elemente de extraneitate atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an.

Se remarca necesitatea indeplinirii unor conditii pentru aplicarea textului:1. sa fie vorba de un raport juridic cu element de extraneitate: contractele din comertul international;2. lex causae sa fie legea romana (Roma 1)3. plata sa fi fost stipulata in moneda straina

Principalele contracte din comertul international

Vanzarea comerciala internationala si vanzarea internationala de marfuriConventia Natiunilor Unite privind contractele de vanzare internationala de marfuri de la Viena din 1980

Conventia este adoptata sub egida ONU. Ea este rodul unor negocieri de circa doua decenii si adoptarea eiin 1980 a fost un succes pentru ca ea realizeaza o imbinare reusita intre cele doua mari sisteme de drept ale lumii: romanist si anglo-saxon.

Cu caracter informativ, la adoptarea conventiei a participat o comisie din partea Romaniei condusa de Tudor Popescu - fondatorul DIP in facultatea noastra. Si proful a facut parte din acea comisie, comisie care a redactat un draft pe Titlul II, prima parte, de fond, draft care a avut mare succes, motiv pentru care in partea privind formarea contractului se observa apropierea de dreptul romanist. Partea a III-a a conventiei care se refera la efectele se observa influenta puternica din partea sistemului de drept anglo-saxon.

Conventia are caracter supletiv, deci partile pot sa inlature prevederile sale total sau partial si o fac uneori pentru ca aceasta conventie nu a fost ratificata in mod esential de Marea Britanie, care a ramas pe Saler goods act, motiv pentru care am observat ca atunci cand sunt parteneri englezi acestia mentioneaza ca se aplica legea romana cu exceptia conventiei de la Viena.

Romania nu a facut nicio rezerva la conventia de la Viena. Conventia a intrat in vigoare in anul 1988. Peste 50 de state sunt parte la conventie.

Romania a aderat prin Legea 24/1991.

Din punct de vedere al domeniului de aplicare, discutam despre domeniul ratione personae si ratione materiae.

In ceea ce priveste domeniul de aplicare personal, conventia prevede doua lucruri:a) se aplica intre partile cu sedii in state contractante diferite, asadar, trebuie sa fie vorba despre un element de extraneitate specific;b) sau in cazul in care normele de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant - sa presupunem un contract intre Romania si MB, daca dreptul roman este aplicabil, pentru ca lex causae este legea romana, conventia se aplica chiar daca statul celalalt nu a aderat la conventia de la Viena;

Din punct de vedere material, retinem ca aceasta conventie se aplica pentru bunuri prezente, pentru contracte care au ca obiect marfuri ce urmeaza a fi fabricate sau produse, adica bunuri virtuale.

Intalnim mai multe exceptii de la conventie: nu se aplica pentru bunurile destinate folosintei personale familiale sau casnice pentru ca nu sunt socotite comerciale, nu se aplica pentru bunurile vandute la licitatie, pentru vanzarile judiciare, nu se aplica pentru vanzarile de valori imobiliare, actiuni, obligatiuni, nici pentru tituluri de valoare, nici pentru monede, nici vanzarea de bani in sensul de schimb valutar, vanzarile de nave si aeronave pentru ca desi sunt mobile, ele au un regim de inmatricurlare si reguli care duc spre imobile din punct de vedere al regimului, si nici pentru bunuri nepalpabile, cum ar fi energia electrica.

Conventia are 4 parti:I- Dispozitii generaleII - Formarea contractuluiIII- Efectele contractuluiIV - Dispozitii finale

I. Dispozitii generale - reguli de interpretare a conventiei si contractelor care fac obiectul conventiei, probleme legate de forma si proba contractului

In ceea ce priveste interpretarea conventiei si a contractului, conventia prevede cateva reguli in art.7 si 9:a. interpretarea conventiei se va face tinandu-se seama de caracterul sau international - valabil si pentru interpretarea conventiei ca lege, dar si pentru contractele care fac obiectul conventiei;b. se interpreteaza potrivit principiului respectarii bunei-credinte in comertul international;c. in cazurile pe care conventia nu le reglementeaza in mod explicit se vor aplica principiile generale de drept din care conventia se inspira, iar in lipsa acestor principii, in conformitate cu lege aplicabila in temeiul normelor de drept international privat - rezulta asadar ca in filozofia conventiei s-a interpus aceste principii generale de drept din care conventia se inspira, principii care au fost sintetizate in principiile unidroit;d. contractul se interpreteaza dupa intentia partilor atunci cand cealalta parte contractanta cunostea sau nu putea sa ignore intentia celeilate parti - influenta sistemului de drepr romanist, in art.8 alin.1 , principiu potrivit careia vointa interna prevaleaza asupra vointei declarate; influenta sistemului anglo-saxon se observa in alin.2, care se aplic atunci cand vointa interna nu se poate determina, manifestarile de vointa ale oricarei parti trebuie interpretate potrivit semnificatiei pe care le-ar fi acordat-o orice persoana rezonabila cu aceeasi pregatire ca si cealalta parte , aflata in aceeasi situatie.

- atat pentru determinarea intentiei partilor, cat si pentru stabilirea a ce ar fi inteles o persoana rezonabila trebuie sa se tina seama de circumstantele pertinente, indeosebi de negocierile care au avut loc intre parti, de obisnuintele care s-au stabilit intre ele, de uzante si de intregul comportament ulterior al partilor.e. art.9 alin.1 - partile sunt legate prin uzantele la care le au consimtit (uzantele exprese) si potrivit obisnuintei care s-a stabilit intre ele;- alin.2 se refera la ipoteza receptiunii implicite a uzantelor - in afara de conventie contrara partile sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebui sa o cunoasca si care in comertul international este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere;- conventia permite deci aplicarea nu numai a uzantelor la care partile au trimis in mod explicit;

In legatura cu forma si proba, art.11 prevede principiul consensualismului si anume ca, "contractul nu trebuie sa fie incheiat nici constatat in scris si nu este supus niciunei alte conditii de forma". Pe cale de consecinta, pe plan probator, conventia prevede ca proba este libera, contractul poate fi dovedit prin orice mijloc, inclusiv prin martori.

In legatura cu formarea contractului, conventia analizeaza cele doua elemente ale consimtamantului, oferta si acceptarea, precum si aspecte legate de momentul formarii contractului. Formarea contractului reprezinta cel de-al doilea titlu al convetiei.

Oferta de a contracta este definita in art.14 ca fiind o propunere de incheiere a unui contract care trebuie sa indeplineasca anumite conditii de validitate:1. propunerea trebuie sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate

Per a contrarior, potrivit art.14, oferta adresata publicului este considerata numai o invitatie la oferta, in afar de cazul in care persoana care a facut propunerea a indicat in mod clar contrariul. Asadar, oferta adresata publicului nu este, de principiu, o oferta ci o propunere, o invitatie.2. oferta trebuie sa fie suficient de precisa

O propunere este suficient de precisa in cazul in care denumeste marfurile si, in mod expre sau implicit, stabileste cantitatea si pretul sau da indicatii care permit sa fie determinabile. Din text observam ca sunt 3 elemente considerate esentiale pentru ca propunerea sa fie oferta:- sa indice marfa- cantitatea- pretul

In legatura cu determinarea pretului vom vedea ca art.14 intra intr-un aparent conflict cu art.55 din conventie care este cuprins in partea privind efectele contractului3. sa denote vointa autorului ofertei de a se angaja in caz de acceptare

In dreptul romanist acest lucru se numeste intentia, starea de angajament juridic.Oferta, potrivit art.15, isi produce efecte juridice in momentul cand ajunge la destinatar. Este

adoptata teoria receptiunii.

O reglementare complexa exista in ce priveste retractarea si revocare ofertei. Se face o distincite intre retractare si revocare.

Retractarea reprezinta retragerea ofertei inainte de a ajunge la destinatar sau in acelasi moment. Potrivit art.15, o oferta chiar daca este irvocabila poate fi retractata daca retractarea ajunge la destinatar inainte sau in acelasi timp cu oferta. Este explicit prevazuta solutia ca retractarea poate fi revocabila, chiar daca in continutul ei se prevede ca este irevocabila.

Daca retractarea a ajuns la destinatar apare institutia revocarii ofertei. Regula este revocabilitatea ofertei, irevocabilitatea fiind exceptia. Art.16 dispune ca o oferta poate fi revocata pana la incheierea contractului daca revocarea soseste la destinatie inainte ca destinatarul sa fi expediat acceptarea. Ca regula pot sa o revoc daca revocarea are loc inainte ca acceptantul sa trimita acceptarea, sa o expedieze.

Prin exceptie, oferta nu poate fi revocata in doua cazuri: a) daca oferta prevede in cuprinsul ei ca este irevocabila sau prevede un termen determinat pentru acceptareb) daca este rezonabil pentru destinatar sa considere oferta ca fiind irevocabila si daca a actionat in consecinta.

Chiar daca oferta nu prevede in mod explicit ca este irevocabila sau ca prevede un termen in care este irevocabila, totusi, ea poate fi socotita irevocabila daca este rezonabil pentru destinatar sa o socoteasca astfel si daca a actionat in consecinta. Pentru determinarea atitudinii acceptantului, precum si determinarea a ceea ce ar fi considerat o persoana rezonabila in situatia respectiva, se va tine seama de circumstantele pertinente precum negocierile care au existat intre partile, obisnuintele si uzantele.

Acceptarea ofertei reprezinta o declaratie sau o alta manifestare de vointa a destinatarului ofertei care exprima acordul sau cu privire la oferta. Din aceasta defintie rezulta ca acceptarea este de doua feluri: expresa - cand consta dintr-o declaratie sau tacita - este vorba de o alta manifestare de vointa care exprima acordul acceptantului cu privire la oferta.

Conventia reglementeaza si regimul juridic al tacerii. Tacerea sau inactiunea, prin ele insele, nu pot constitui acceptare. Sintagma "prin ele insele" este esentiala pentru ca rezulta, per a contrario, ca numai simpla tacere nu este socotita acceptare, dar se subintelege ca, daca din lege, uzante sau obisnuinte rezulta ca tacerea are valoare de consimtamant, va avea valoare de consimtamant. Care este momentul in care acceptarea produce efecte? In ceea ce priveste acest moment, conventia distinge intre acceptarea expresa si tacita.

1. Acceptarea expresa - dupa cum contractul se incheie: a. intre persoane prezente - oferta verbala trebuie sa fie acceptata imediat in afara de cazul

in care din imprejurari rezulta contrariul; practica a mers pe ideea ca si conventia incheiata prin telefon sau prin alt mijloc care asigura legatura verbala dintre parti este socotita tot intre persoane prezente

b. intre absenti - exista o regula si o exceptie. Regula este ca acceptarea ofertei produce efecte in momentul in care indicatia de acceptare

parvine ofertantului. Conventia adopta teoria receptiei. Prin exceptie acceptarea nu produce efecte daca nu parvine ofertantului in termenul de

acceptare stipulat sau in lipsa intr-un termen rezonabil, tinand seama de imprejurari si de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite. Daca am prevazut un termen de acceptare, pentru ca oferta sa produca efecte trebuie sa parvina in termenul respectiv. Daca nu am prevazut un termen, trebuie sa parvina intr-un termen rezonabil, tinand seama de imprejurari.

2. Acceptarea tacita consta in indeplinirea de catre destinatarul ofertei a unui act prin care arata ca accepta oferta fara a comunica insa acest act ofertantului.

Cu conditia ca posibilitatea comportamentului de a accepta tacit sa rezulte in temeiul ofertei, al obisnuintelor care s-au stabilit intre parti sau al uzantelor. Daca rezulta, actul de acceptarea tacita poate fi, de exemplu, expedierea marfurilor sau plata pretului sau orice alt act relevant (punerea in fabricatie a bunului, achizitionarea de materie prima, expedierea unei facturi, emiterea unei scrisori de credit, etc)

Continutul acceptarii

In ceea ce priveste continutul acceptarii avem o regula, o exceptie si o exceptie la exceptie.Regula este ca o acceptare trebuie sa fie pura si simpla. Nu trebuie sa contina completari sau

alte modificari fata de continutul ofertei. Daca ea contine completari, limitari sau alte modificari este socotita, ca regula, o contra-oferta, o noua oferta.

Regula "imaginii in oglinda" - acceptarea trebuie sa fie identica cu oferta.Exceptia: constituie totusi acceptare, un raspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte, dar

care contine elemente completatoare sau diferite care nu altereaza insa in mod substantial termenii ofertei.

Conventia spune ca se socoteste ca altereaza in mod substantial termenii ofertei modificarea urmatoarelor elemente: pretul, plata, cantitatea, calitatea, locul si momentul executarii, intinderea raspunderii uneia dintre parti si rezolvarea litigiilor.

Exceptia la exceptie: o modificare care desi nu altereaza in mod substantial termenii ofertei nu va fi totusi socotita acceptare daca ofertantul fara intarziere nejustificata releva verbal diferentele si adreseaza un aviz in acest sens acceptantului.

Acceptarea tardiva este cea care parvine ofertantului dupa expirarea termenului prevazut in oferta sau dupa expirarea termenului rezonabil din momentul primirii ofertei. Din aceasta dispozitie rezulta ca, de regula, acceptarea tardiva nu produce efecte. Oferta devine caduca la expirarea termenului de acceptare expres sau rezonabil stabilit, totusi exista o distinctie in ceea ce priveste efectele acceptarii tardive. Astfel, dupa cum intarzierea este imputabila acceptantului, avem doua situatii:a) acceptarea tardiva produce totusi efecte daca ofertantul fara intarziere il informeaza pe acceptant ca accepta si o acceptare intarziata - aceasta ipoteza se refera la situatia in care tardivitatea acceptarii este imputabila acceptantului;b) acceptarea este emisa in termen si in mod normal ar fi trebuit sa ajunga in termen, dar nu a ajuns in termen datoria unei imprejurari care nu este imputabila acceptantului - in acest caz acceptarea tardiva produce efecte cu exceptia cazului in care ofertantul anunta fara intarziere ca oferta a devenit caduca pentru ca ea nu mai poate fi onorata;

Curs 9 - 04.04.2013

Efectele contractului 1) Obligatiile vanzatorului si raspunderea contractuala a vanzatoruluiArt. 30 din Conventie enumera principalele obligatiile ale vanzatorului.

Obligatia de transfer a proprietatii nu este prevazuta in conventie, dar toate sistemele de drept accepta ca vanzarea transfera dreptul de proprietateasupra marfii....

1. Obligatia de predare a marfurilor Locul redarii marfurilor - conventia reglementeaza 4 solutii care se aplica in cascada.

A. Cel convenit de parti in contract - autonomia de vointa prevaleazaB. In cazul in care nu au prevazut nimic in contract, daca vanzarea implica transportul

marfurilor, locul predarii este acela in care marfa este predata de catre primul transportator pentru a fi remisa cumparatorului.C. Cand contractul se refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa de bunuri sau daca este vorba de un bun viitor, adica care ureaza a fi fabricat sau produs, iar este cunoscut faptl ca bunul se afla intr-un anumit loc, locul predariî este respectivul loc. - locul plasarii bunului, locul undese preleva marfa dintr-o masa de bunuri sau locul unde bunul urmeaza a fi produs sau fabricatD. Locul in care vanzatorul isi are sediul in momentul incheierii contractului.Asadar obligatia este una cherabila, nu portabila.

Momentul predarii morfurilorA. Daca partile au prevazut in contract un anumit moment B. Daca in contract se prevede o perioada de timp in cadrul careia urmeaza a se face predarea, in acest caz momentul predarii poate fi oricare moment in cadrul acelei perioade. Dreptul de a stabili daata exacta a predarii in cadrul acestei perioade , apartine de principiu vanzatorului care e debitorul obligatiei de predare daca in contract nu se prevede altfelC. Daca nu ne aflam in nici una din ipotezele de mai sus, marfa trebuie predata intr-un termen rezonabil din momentul incheierii contractului.

2. Obligatia vanzatorului de remitere a documentelor cu privire la marfa - foarte frecvent ca marfa sa circule pe baza unui conosament, unei scrisori de trasura - remiterea catre cumparator a documentelor.Doua aspecte:a) daca vanzatorul este tinut sa remita documentele, el este obligat sa faca acest lucru la momentul, la locul si in forma prevazute in contract.b) daca nu prevede nimic, vanzatorul trebuie sa remita documentelor potrivit uzantelor, la data si locul si in forma care sa permita cumparatorului sa intre in posesia marfurilor si sa-si exercite drepturile cu privire la marfa (in transporturile maritime , in momentul incarcarii marfii pe vas se incheie conosamentul – bill of lading. Cand marfa ajunge la destinatie, cine are conosamentul are dreptul sa preia marfa ).

3. Obligatia de conformitate a marfurilor - cuprinde mai multe obligatii ale vanzatorului potrivit dreptlui romanist, si anume: obligatia privind cantitatea, calitatea, tipul de marfa, ambalajul, marcarea, conditionarea marfii.

Conceptul de obligatie de conformitate - se socoteste indeplinita:a) vanzatorul trebuie sa predea marfurile in cantitatea, de calitatea, tipul prevazute in contract

b) daca partile nu au prevazut nimic in contract, vanzatorul trebuie sa predea marfurile astfel incat ele sa fie adecvate intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip. Intervin uzantele c) vanzatorul trebuie sa predea marfa astfel incat ea sa fie adecvata oricarei intrebuintari speciale care a fost adusa expres sau implicit la cunostinta vanzatorului de catre cumparator in momentul incheierii contractului. Ipoteza in care cumparatorul l-a informat pe vanzator ca marfa urmeaza a fi folosita pentru o anumita intrebuintare specialad) daca acel cumparator a prezentat vanzatorului un esantion sau un model cu privire la marfa care urmeaza a fi produsa, marfa indeplineste conditia de confirmitate daca coresunde acelui esantion.Marurile trebuie astfel ambalate si conditionate incat sa corespunda intrebuintarilor obisnuite pentru marfuri de acelasi tip, sau daca nu exista o uzanta, ambalajul si conditionarea sa fie astfel incat sa permita conservarea si protejarea marfurilor pe parcursul drumului.

4. Obligatia de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert - obligatia de garantie pentru evictiuneAceasta obligatie a vanzatorului se refera la evictiunea in sensul juridic al notiunii, adica co formtatea juridica a marfii, spre deosebire de obligatia anterioara care se refera la co formitatea materiala a marfii.Conventia reglementeaza obligatia de garantie pentru evictiune sub doua aspecte:A. Obligatia de garantie in general - art. 41: vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert, cu exceptia cazului in care cumparatorul accepta sa primeasca marfa si in aceste conditii. Regula - Obligatia de a preda o marfa libera de orice drept sau pretentie a unui tert, dar si exceptia care prevede posibilitatea cumparatorului de a cumpara o marfa care nu apartine vanzatorului in momentul incheierii contractului. Altfel spus, conventia accepta vanzarea lucrului altuia, pe ratiunea ca in comertul international poti foarte bine sa vinzi un bun care nu iti apartine in momentl respectiv pentru ca il cumperi de la cel care il detine si il revinzi.

B. Obligatia de garantie in cazul unei evictiuni bazate pe un drept de proprietate intelectuala - art. 42: “vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuala pe care o cunostea sau pe care nu putea sa o ignore in momemntul incheierii contractului, cu conditia ca acel drept sau pretentiile sa fie intemeiata pe proprietatea intelectuala in temeiul legii statului unde marurile trebuie sa fie vandute sau utilizate daca partile au avut in vedere in momentul incheierii contractului ca marfurile vor fi vandute sau utilizate intr-un anumit stat sau in toate celelalte cazuri in temeiul legii statului in care cumparatorul isi are sediul. Raspunderea vanzatorului intemeiata pe proprietatea intelectuala invocata de un tert nu intervine, deci ne aflam in fata unei limitari, a unei exceptii de la responsabilitatea vanzatorului, atunci cand: - La momentul incheierii contractului, cumparatorul cunostea sau nu putea sa ignore existenta dreptului de proprietate intelectuala a tertului;- Daca dreptul sau pretentia tertului rezulta din faptul ca vanzatorul s-a conformat planurilor tehnice funizate de cumparator.

Raspunderea contractuala a vanzatorului

Mijloacele de care dispune cumparatorul in caz de contraventie la contract din partea vanzatoruluiI. Cumparatorul poate folosi mijloace care mentin contractul in fiinta, deci nu duc la rezolutiunea contractului1. Cumparatorul poate cere vanzatorului executarea obligatiilor sale, execeptand cazul in care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu o asemenea cerere. Reprezinta posibilitatea cumparatorului de a cere executarea in natura a contractului - solutia generala pentru ca se aplica pentru toate obligatiile vanzatorului.Exista doua idei care trebuie retinute: - posibilitatea C de a acorda V un termen suplimentar pentru executare pe o durata rezonabila. Asadar ne aflam in fata unui termen de gratie conventional pe care conventia il reglementeaza si il incurajeaza.- interdictia pentru instanta de judecata sau de arbitraj de a acorda vanzatorului un termen de gratie. Conventia incurajeaza autonomia de vointa a partilor, nu interventia administrative a instantei de judecata sau de arbitraj.

2. In acest caz, este vorba de un pachet de mijloace speciale pe care C le are la dispozitie in cazul incalcarii de catre V a unei obligatii anume - obligatia de conformitate a marfii. Nu ne mai aflam intr-o reglementare care sa se refere la toate categoriile de obligatii ale vanzatorului, vorbim numai de situtia in care vanzatorul a incalcat obligaţia de conformitate.

a) daca marfurile nu sunt conforme cu contractul, C poate cere V predarea unor marfuri de inlocuire, insa numai in cazul in care incalcarea constituie o contraventie esentiala la contract. Art. 25 din Conventie - o contraventie la contract savarsita de oricare dintre parti este esentiala cand ea indeplineste urmatoarele conditii:- cauzeaza celeilalte parti un prejudiciu- prejudiciul consta in faptul ca primeaza in mod esential pe cealalta parte de ceea ce ea era in drept sa se astepte de la contract (cauza, scopul actului juridic in dreptul romanist – ceea ce eu am urmarit in momentul incheierii actului si nu am obtinut) - in afara de cazul in care partea in culpa nu a prevazut un astfel de rezultat- nici o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie nu ar fi prevazut (apare obligatia celeilalte parti in legatura cu scopul urmarit, sau el sa rezulte din uzante, din lege,astfel incat el sa fie cunoscut) Sunt 2 conditii pozitive si 2 negative.

b) C poate sa ceara V sa repare lipsa de conformitate, in afara de cazul in care acest lucru ar fi nerezonabil tinand seama de imprejurari

c) C, in cazul nerespectarii obligatiei de conformitate, are dreptul de a reduce pretul proportional cu pierderea suferita ca urmare a lipsei de conformitate.

3. Conventia permite V de a repara pe cheltuiala sa orice lipsa a obligatiilor sale, chiar si dupa data predarii.Asadar, V, din proprie initiativa (nu la cererea C ca la 2.) poate sa repare orice lipsa a obligatiilor sale, cu conditia: aceasta reparatie sa nu atraga o intarziere nerezonabila a executarii si nici sa cauzeze C inconveniente nerezonabile.

II. Dreptul cumparatorului de a folosi mijloace care duc la rezolutiunea contractului

Aceasta solutie este restrictiv prevazuta de Conventie pentru ca duce la incetarea efectelor contractului.

Avem 2 ipoteze :

1. Situatia regula Rezolutiunea poate fi declarata de cumparator atunci cand incalcarea savarsita de vanzator

constituie o contraventie esentiala a contract (conditiile de mai sus). Cumparatorul poate cere rezolutiunea indiferent de natura obligatiei pe care vanzatorul a incalcat-o.

2. Situatia speciala Cand vanzatorul a intarziat sa predea marfa, deci e vorba de incalcarea obligatiei de predare. In

aceasta ipoteza textul prevede ca acel cumparator poate sa acorde vanzaorului un termen suplimentar pentru executare. Daca acest termen nu este respectat nici el, sau daca vanzatorul declara ca nu va livra oricum, incalcarea devine esentiala si cumparatorul poate cere rezolutiunea.

Regimul juridic al rezolutiunii potrivit Conventiei de la Viena este specific, si este motivul principal pt care unele state nu au ratificat-o.

Urmatoarele idei configureaza notiunea de regim juridic al rezoluţiunii :

a. Rezolutiunea este extrajudiciara (se declara de catre cumparator, dar acelasi lucru se va intampla si in cazul vanzatorului, după cum vom vedea ).

In dreptul romanist, principiul este ca rezolutiunea este judiciara , cu exceptia unui pact comisoriu.

b. Rezolutiunea se declara de catre partea interesata printr-o notificare ale carei conditii sunt reglementate de Conventie;

c. Instanta nu poate acorda termen de gratie;

2) Obligatiile cumparatorului si raspunderea lui contractuala

Art. 53 reglementeaza obligatiile cumpărătorului :

1. Obligatia de plata a pretului

Definita in sens larg de catre Conventie : „cuprinde si obligatia cumparatorului de a indeplini toate formalitatile si de a lua toate masurile care sa permita plata pretului conform contractului, legii sau uzantelor”.

Este fireasca aceasta definire generala a notiunii , pt ca plata pretului nu inseamna transferul unei sume de bani cash, ea inseamna sa dau un ordin bancii mele sa plateasca (sa indeplinesc anumite formalitati, sa efectuez anumite acte).

In legatura cu pretul, avem cateva idei care trebuie retinute.

Determinarea pretului

E o problemă pe care am anuntat-o atunci cand am analizat condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească oferta - art. 14 : „ ... pretul sa fie determiant sau cel putin determinabil .” Acest articol se află în a 2- a parte a Conventiei : „ Formarea contractului „ -> influentata de sistemul de drept romanist , unde vanzarea este nula daca pretul nu e determinat sau cel putin determinabil.

Conceptia anglo-saxna nu este asta, ea e exprimata in art .55 care se găseşte în partea a 3-a a Convetiei. În esenta, art. 55 nu invalideaza contractul daca el nu are pret determinat ori determinabil, ci instituie o prezumtie legala de determinare a pretului : „ Daca pretul marfurilor nu este determinat in contract in mod expres sau implicit sau printr-o dispozitie care sa permita sa fie determinat, partile sunt prezumate ca s-au referit in mod tacit la pretul practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractului , in ramura comerciala respectiva, pentru marfuri de acelasi tip, vandute in împrejurari comparabile ” -> exista multe conditii de circumstantiere !

Pretul poate fi determinat de un judecator, arbitru, pe baza unei expertie, sau de catre un expert, mediator, conciliator. Nu este niciun impediment.

Art. 14 fiind in partea a 2-a si art. 55 in partea a 3-a conventia permite ca state sa adere fie la partea 1 si 2 , fie la partea a 3-a care se refera la efecte. Unele state au facut asa, ş nu au avut o problemă.

Romania nu a facut niciun fel de rezerva, a aderat la Conventie in ansamblul ei, intrucat se pune problema concilierii intre cele 2 texte : daca dreptul roman este lex causae, conditia pretului determinat nu este de ordine publica in dreptul international privat, motiv pt care contractul nu se socoteste nul daca partile nu au prevazut pretul, pt ca exista prezumtia legala de determinare a pretului

Locul platii pretului

a. Locul determinat in contract;

b. Sediul vanzatorului (obligatia e portabila). Daca am dat ordin bancii mele sa plateasca preţul si banca nu a platit din diverse motive, si banii

nu au ajuns în banca vanzătorului ,nu e socotita indeplinita obligatia de plată a preţului. Cumpărătorul trebuia sa se intereseze ca obligaţia sa fie indeplinita efectiv.

c. Dacă marfa se preda contra documente sau pretul se plateste in schimbul marfii sau al documentelor, pretul trebuie platit la locul remiterii marfurilor sau documentului.

Momentul platii pretului

a. Momentul prevazut in contract;

b. Pretul trebuie platit in momentul in care vanzatorul pune la dispozitia cumparatorului marfurile sau documentele , deci este principiul simultaneitatii intre remiterea marfurilor sau a documentelor (obligaţie a vanzătorului) si plata pretului (obligaţie a cumpărătorului) - > P/D (payment against documents) ;

c. In cazul in care contractul implica transportul marfurilor, conventia spune ca vanzatorul poate face ca expedierea marfii sa fie o conditie pentru plata pretului, asadar , in acest caz , exista o simultaneitate intre expediere si plata.

Cumparatorul este pus de drept in intarziere daca nu plateste pretul in momentul sau la scadenta stabilita potrivit unuia dintre momentele mentionate: principiul este asadar „dies intemperat pro hominem „ = „termenul e punere in intarziere in locul omului”

2. Obligatia de preluare a marfii

Implica 2 acte juridice:

a. Indeplinirea de catre cumparator a oricarui act pe care in mod rezonabil el trebuie sa-l indeplineasca pentru a permite vanzatorului sa efectueze predarea. Deci preluare inseamna in primul rand sa facilitezi predarea: fizic (material) si juridic.

b. Obligatia de a prelua efectiv marfurile predate.

Curs 10 - 11.04.2013

Raspunderea contractuala a cumparatorului

In cazul in care C nu isi indeplineste una din obligatiile sale contractuale, V are mai multe posibilitati:

1) posibilitatea de a solicita executarea in natura a obligatiilor C2) poate sa ceara rezolutiunea contractului3) exista mijloace speciale in cazul in care C nu isi exeuta obligatia de a specifica elementele

caracteristice ale marfurilor

1) V pate sa ceara executarea in natura a obligatiilor C. Poate cere executarea oricarei obligatii, cu exceptia cazului in care V s-a prevalat de un mijloc

incomatibil cu o asemenea cerere. De asemenea, trebuie retinut ca V poate acorda C un termen suplimentar de executare si este incurajat sa faca acest lcru pentru ca rezolutiunea depinde printre altele si de acest termen, daca se acorda sau nu.

V poate sa dea un termen de gratie voluntar conventional, in schimb judecatorul sau arbitrul nu poate sa o faca.

2) Posibilitatea V de a declara rezolutiunea contractuluiAvem doua situatii. reglementarea este in oglinda.

a) Regula: conventia spune in art. 25 - vanzatorul poate declara rezolutiunea contractului atunci cand incalcarea contractului de catre cumparator imbraca forma unei contraventii esentiale a contractului. Aceasta situatie se aplca pentru incalcarea oricarei obligatii a V sau a C.

b) Situatia speciala: atunci cand C nu isi exercita obligatia sa principala, si anume aceea de plata a pretului sau de preluare a marfii predate. In aceasta situatie, V poate sa acorde C un termen suplimentar pentru executare. Daca si acest termen este incalcat sau cumparatorul declara ca nu va executa, atunci incalcarea devine esentiala si V poate solicita rezolutiunea.

3) C nu isi executa obligatia de a specifica elementele caracteristice ale marfurilor, iar V produce in functie de specificatia C. Vorbim aici de productie de esnation, model, mostra. Asadar V nu poate produce fara specificatiile respective. C trebuie sa faca respectiva specificatie in termenul contractual,iar daca acest nu exista, intr-un termen rezonabil, din momentul in care a primit o cerere in acest sens de la V, si in ultima instanta, V este liber sa efectueze singur respectiva specificatie potrivit C care i-ar putea fi folosite.

Conventia de la Viena are un capitol intitulat "Dispozitiuni comune privind obligatiile C si V". Vom analiza doar 3 aspecte din acest capitol : regimul daunelor interese, problema transferului riscurilor, regimul exonerării de răspundere.

Danele interese

Sunt reglementate in comun pentru ca ele pot insoti oricare din masurile reparatorii prevazute de conventie.

Modul de calcul a) in situatia regulaSituatia regula este situatia generala care poate aparea oricand. Conventia spune ca daunele

interese pentru o incalcare a contractului sunt egale cu pierderea efectiv suferita si cu castigul nerealizat de cealalta parte din cauza incalcarii.

Se prevede conditia previzibilitatii daunei. Convenia spune: dauna nu poate fi superioara pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa le prevada in momentul incheierii contractului. Vorbim de o previzibilitate subiectiva daca putea sa le prevada si obiectiva daca le-au prevazut.

b) modalitatile specifice de calcul al daunelor interese in cazul in care contractul este rezolvit.Sunt prevazute doua modalitati. * Situatia asa numitei executari coactive in cazul in care s-a procedat la o cumparare de inlocuire

sau la o vanzare compensatorie.Art. 75: cand contractul este rezolvit, iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si intr-un

termen rezonabil dupa rezolvire a procedat la o cumparare de inlocuire sau V a procedat la o vanzare compensatorie, partea care cere daune nterese poate obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii.

* in cazul in care a intervenit rezolutiunea cand marfurile au un pret curent pe piataArt. 76: cand contractul este rezolvit iar marfurile au un pret curent pe piata. Partea prejudiciata

poate cere daune interese echivalente cu diferenta dintre pretul contractual si pretul curent din mmentul rezolutiunii contractului.

Transferul riscului

Este un efect specific al contractelor sinalagmatice in general si al contractului de vanzare.Momentul transferului riscurilor - coventia reglementeaza 4 reguli grupate in doua categorii, si

anume, dupa cum contractul implica sau nu transferul marfurilor.1. Transferul riscurile de la V la C in cazu in care contractul implica transportul marfurilora) in cazul contractelor in care V este obligat sa remita marfurile transportatorului intr-un loc

determinat, riscurile sunt transferabile catre cumparator in momentul in care V a remis marfurile C in acel loc. Aceasta regula se oroboreaza in cazul n care partile au facut referire la o regula ICOTERMS.

b) in cazul contractelor in care V nu este tinut sa remita marfurile transportatorului intr-un loc determinat, risurile sunt transferate cumparatorului in momentul in care ele sunt remise primului transportator pentru a fi transmise cumparatorului.

2. In celelalte cazuri, cand contractul nu implica transportul marfurilora) cand cumparatorul este tinut sa preia marfurile intr-un alt loc decat la sediul V, riscurile sunt

transferate C cand predarea este facuta, iar cumparatorul stie ca marfurile sunt puse la dispozitia sa in acel loc.

b) in orice alta ipoteza (escape clause) riscurile sunt transferate de la V la C potrivit urmatoarei subdistinctii:

i) in momentul in care C preia marfurile. In pratica momentul preluarii marfurilor de catre C coincide de obicei cu momentul predarii marfii de catre V, putem spune ca momentul transferului riscului este momentul predarii marfii. Mai exact, vorbim de momentul in care marfa este efectiv preluata de C.

ii) daca insa C nu preia marfa in termenul contractual, riscurile se transfera catre cumparator in momentul in care marfurile sunt puse la dispozitia sa, iar C savarseste o contraventie la contract prin nepreluarea lor. Aceasta situatie ate importanta majora in cazul drepturile fas si fob (???) in care cumparatorul este obligat sa aduca vasul in portul de incarcare cuvenit in termenul prevazut. Daca nu o face, riscul se transfera la C in momentul in care marfa este pusa la dispozitie in acel loc, la termenul contractual.

O condtie esentiala este aceea ca marfa sa fie indentificata ca aprtinand acelui cumparator. Riscul nu se transfera daca marfa este vrac.

Consecinta transferului riscurilor este ca daca pierderea sau deterirorarea survine dupa momentul transferului riscului, C nu este exonerat de obligatia de a plati pretul.

Prin exceptie de la regula, nu va opera transferul riscurilor daca exista culpa vanzatorului.

Exonerarea de raspundere

Art. 79: o parte este exonerata de raspundere pentru neexecutarea oricareia din obligatiile sale contractuale daca dovedeste ca aceasta beexecutare a fost determinata de o piedica care ndeplineste in mod cumulativ urmatoarele conditii:

- sa fie independenta de vointa uneia din parti

- sa fie fortuita, adica partea in cauza sa nu se fi putut astepta in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului ca acea imprejurare sa se produca.

- sa fie imprevizibila si insurmontabila, adica partea sa nu o fi putut preveni, nici depasi, nici sa-i previna sau sa-i depaseasca consecintele.

De aici rezulta ca exonerarea de raspundere este, in continutul ei, situatia de forta majora din dreptul romanist. Se remarca faptul ca nu se foloseste termenul de forta majora deoarece sistemele de drept anglo-saxon nu cunosc institutia fortei majore.

Conventia reglementeaza si conditiile procedurale ale fortei majora. Problema majora care se pune este ce trebuie sa faca partea care a suferit forta majora si ce se intampla daca nu o face.

Conventia spune: partea care se afla in imprejurarea respectiva trebuie sa avertizeze pe cealalta parte de piedica si de efectele ei asupra capacitatii sale de executare a contractului. Daca avertismentul nu soseste la destinatie la cealalta oarte intr-un termen rezonabil calculat din momentul in care partea care nu a executat a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca piedica, partea care nu a avertizat este tinuta de daunele interese cauzate de neprimire.

In consecinta, partea care nu comunica celeilalte parti ca a suferit o imprejurare de forta majora este raspunzatoare de prejudiciile pe care cealalta parte le-ar fi putut preveni daca ar fi fost anuntata in timp.

Termenul de prescriptie

Durata termenuluiConvetia de la NY prevede un termen degenar de prescriptie de 4 ani, mai lung decat cel din

dreptul romanesc dar mult prea scurt pentru alte state, motiv pentru care a fost ratificat de putine state. Romania a ratificat conventie de la NY, spre deosebire de Germania sau Italia care nu au aderat la conventie.

Conventia de la NY mai prevede si o limitare generala a termenului de prescriptie pe care noi nu o cunoastem in dreptul roman, o limitare generala la 10 ani. Indiferent cate cauze de intrerupere sau suspedare a prescriptiei ar interveni, termenul de prescriptie nu poate fi mai lung de 10 ani din momentul in care a inceput sa curga.

Inceputul curgerii termenului de prescriptieiAvem si in acest caz o regula generala si mai multe reguli speciale, cu precizarea ca acestea din

urma nu sunt o exceptie de la regula generala, ci sunt o aplicatie a regulii generale in anumite imprejurari concrete, imprejurari care survin cel mai frecvent in practica.

Termenul de prescriptie incepe sa curga la data la care actiunea poate fi exercitat, asadar la momentul nasterii dreptului la actiune.

Regulile speciale:1. In materia raspunderii contractuale - o actiune rezultand dintr-o incalcare a contractului poate

fi exercitata incepand cu data a care aceasta incalcare s-a produs. Aceasta regula priveste asadar prescriptia dreptului la actiune in raspundere contractuala in general.

2. Prescriptia actiunii in neconformitatea lucrului vandut pentru care nu s-a acordat termen de garantie incepe sa curga de la data cand lucrul a fost in mod efectiv remis cumparatorului sau oferta de remitere a lucrului a fost refuzata de cumparator.

3. Prescriptia actiunii in cazul neconformitatii lucrului vandut pentru care s-a acordat o arantie explicita.

Daca V a dat cu privire la lucrul vandut o garantie expresa, valabil pe un anumit termen determinat, termenul de prescriptie a actiunii cumparatorului sprijinita de acea garantie incepe sa curga de la data la care C notifica V faptul care motiveaza exercitarea actiunii sale, dar cel mai tarziu de la data expirarii garantiei.

Acest text se refera, de regula, la situatia viciilor ascunse ale lucrului vandut, cand V a dat o garantie pentru viciile ascunse ale lucrului vandut si C a descoperit viciu, dupa un an si notifica acest lucru V, prescriptia incepe sa curga de la data notificarii, dar oricum prescriptia incepe sa cura de la expirarea garantiei (2 ani, de exemplu, deci 2+4 = 6 ani pentru introducerea actiunii).

4. Dolul. O actiune poate fi exercitata de la data la care dolul a fost descoperit sau trebuia in mod rational sa fie descoperit. Avem doua momente alternative de la care incepe sa curga prescriptia actiunii intemeiate pe dol, un moment suboectiv cand cel indreptatit a cunoscut dolul si un moment obiectiv, cand ar fi trebuit sa il cunoasca.

5. Actiunea in declararea rezolutiunii contractului. Sunt doua situatii:a) cand declaratia de rezolutiune este facuta inaintea datei fixate pentru executarea contractului,

inainte de scandenta, termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul notificarii delaratiei de rezolutiune.

b) cand rezolutiunea este declarata la data sau dupa data fixata pentru executare, termenul de prescriptie incepe sa curga de la scadenta.

Conventia de la NY reglementeaza si ceea ce noi, in dreptul roman numim intreruperea si suspendarea prescriptiei. Termenii folositi sunt diferiti.

Notiunea de intrerupere este inlocuita prin notiunea de incetare.

Cazuri de intrerupere/incetare1. Prin indeplinirea de catre creditor a oricarui act introductiv de procedura impotriva

debitorului. Ca si in dreptul nostru, termenul se intrerupe in momentul introducerii cererii de chemare in judecata.

2. Se intrerupe in cazul indeplinirii de creditor a oricarui alt act care are efect intreruptiv de prescriptie ptrivit legii statului unde debitorul isi are sediul. Aeasta este o situatie noua pe care dreptul roman nu o cunoaste. Prin aceasta, conventia a vrut sa raspunda obiectiunilor mai multor state in care exista si alte cauze de intrerupere.

3. Se intrerupe prin recunoasterea de catre debitor a obligatiei pe care o are fata de creditor. Conventia spune ca aceasta revunoastere trebuie facuta in scris, sa fie expresa sau tacita (exemple: plata dobanzilor, executarea partiala a obligatiei).

Pentru suspendare,conventia foloseste termenul de prelungire.

Exista un singur motiv de suspendare, si anume cand a intervenit o situatie de forta majora, cu precizarea ca nici Conventia de la NY nu foloseste notiunea de forta majora.

Termenul de prescriptie se prelungeste cu perioada cand a avut loc, s-a produs o piedica (conditiile mai sus prevazute).

Efectul expirarii termenului de prescriptie Ca si in dreptul roman, este pierderea dreptului la actiune in sens procesual. Nici un drept nu este

recunoscut si nici nu devine executoriu in nici o procedura inceputa dupa expirarea termenului de prescriptie.

Conventia mai reglementeaza si efectul prescriptiei asura dreptului material, identic cu cel din tpdreptul roman, si anume, dreptul material nu se stinge.

Conventia: daca debitorul executa obligatia sa dupa expirarea termenului de prescriptie, el nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei chiar daca ignora in momentul executarii obligatiei faptul ca termenul de prescriptie era expirat. Asadar, dupa expirarea termenului de prescriptie, dreptul la actiunea al creditorului nu mai poate fi exercitat pentru ca s-a prescris, dar daca debitorul executa si solicita restituirea prestatiei, creditorul ii va opune exceptia titlului sau. Obligatia debitorului devine imperfecta.

Conventia reglementeaza si doua drepturi speciale:a) daca se prescrie actiunea cu privire la partea principala a datoriei, se prescrie si cu privire la

accesoriile acesteiab) in cazul prestatiilor succesive, platilor esalonate cum spune conventia, fiecare dintre obligatii

se stinge printr-o prescriptie separata.

Modul de calculConventia: termenul de prescrptie expira la miezul noptii al zilei a carei data corespunde celei in

care termenul de prescriptie a inceput sa curga. (11 aprilie 2013- 11 aprilie 2017, ora 24).

Regulile INCOTERMS

Incoterms constituie o prescurtare - international commercial terms Regulile incoterms sunt o creatie a Camerei de Comert Internationale din Paris care reprezinta o

institutie cu activitati complexe.Sunt extrem de raspandite pe plan international, peste 70% din vanzarile internationale sunt

bazate pe aceste reguli. Au caracterul unor conditii generale.Prima varianta a fost adoptata in 1936, dar nu a avut un succes prea mare. La congresul de la

Viena din 1953, regulile au fost refacute si putem afirma ca atunci s-a produs prima varianta europeana a regulilor. In 1990 s-a adoptat o a doua varianta de baza, care au fost modificate in 2000 si apoi in 2010.

Varianta din 1990 o consideram varianta de baza.

Natura juridicaRegulile incoterms au caracterul unor conditii generale care codifica sau uniformizeaza uzantele

privind vanzarea internationala de marfuri la nivelul european. Sunt uzante codificate.

Spunem la nivel european pentru ca aici este izvorul analizei uzantelor. Asemenea codificari de uzante s-au mai facut si pe alte zone geografice. Camera de comert de la Washington, 1941 - Revised american foreign trade definitions (RAFTD). Acesta nu a mai fost adus la zi.

Ele nu sunt o conventie internationala, ele sunt conditiile generale cu carcter facultativ, asadar ele nu sunt impuse partilor. De aici decurg o serie de consecinte:

a) se aplica numai daca partile trimit la ele in mod explicit, adica daca oartile procedeaza la ceea ce se numeste receptiune contractuala a uneia din regulile incoterms. Sau, potrivit convetiei, este o modalitate de aplicarea per relationem, prin referire.

b) partile sunt libere sa aleaga orice termen comercial din incoterms. In prezent exista 11.c) partile pot sa modifice continutul regulilor, dar nu este recomandabil acest lucru.

Curs 11 - 18.04.2013

Importanta regulilor INCOTERMS

Sunt 2 idei:1) Regulile incoterms ajuta partile sa faca o importanta economie de timp (negocierea nu mai

consta in discutarea fiecarei clauze contractuale in parte, ci se negociaza doar regula aplicabila, una din cele 11) si de spatiu contractual (contractele moderne nu mai sunt contractele fluviu; pot sa se incheie prin mijloace electronice, poate sa fie pe 1-2 pagini, intregul continut al raportului juridic dintre parti se face printr-o singura trimire la o regula INCOTERMS)

2) Sporirea semnificativa a sigurantei circuitului comercial - regulile sunt elaborate de experti in materia contractului de vanzare internationala de marfuri si in consecinta riscul ca aceste acte sa contina inadvertente, neclaritati este foarte redus, parctic inexistent.

In continutul lor, regulile INCOTERMS contituie reguli generale in materia comertului international. Reglementeaza si obligatiile partilor prin prisma altor contracte, cum ar fi contractul de transport sau de asigurare a marfii. INCOTERMS reglementeaza obligatia vanzatorului de a incheia un contract de transport si de asigurare si in ce conditii trebuie sa o faca, ele nu reglementeaza contractele respective.

Regulile reglemetenteaza mai multe obligatii ale partilor. Fiecare regula e structurata pe capitole A1-A10 exprima obligatiile V, B1-B10 exprima obligatiile C. Sunt redate simetric, motiv pentru care sunt usor de retinut principalele categorii de obligatii pe care INCOTERMS le reglementeaza.

1) Obligatia de livrare a marfii si de transmitere a riscurilor cu privire la marfa. Fiecare regula ne va spune cand marfa se considera livrata si implicit cand se transfera riscurile cu privire la marfa. Nu reglementeaza transferul proprietatii, acesta ramane pe seama lui lex causae.

2) Obligatii legate de incheierea contractelor de tranport, de asigurare si cui ii revin alte obligatii privind transferul marfii de la V catre C, obligatia de conservare, obligatia de stivuire.

3) Obligatiile legate de exportul marfii din tara V. Se pune problema tranzitului, a cheltuielilor de import in tara C.

Fiecare regula reglementeaza in mod diferit aceste categorii de obligatii ale partilor.

Regulile INCOTERMS sunt:1. EXW - exworks (franco fabrica) cu aratarea locului de livrare convenit2. FCA - free carrier (franco transportator) se completeaza cu numele locului de livrare convenit3. CPT - carriage paid to (tranport platit pana la) se completeaza cu numele locului dedestinatie

convenit de parti.4. CIP - carriage and insurance paid to (transport si asigurare platit pana la) se completeaza cu

locul de detinatie convenit5. DAT - delivererd at terminal se completeaza cu numele terminalului din porturi, de la locul de

destinatie convenit6. DAP - delivered at place (livrat la) cu aratarea locului de destinatie convenit 7. DDP - delivered duty paid (livrat cu taxe vamale platite) se completeaza cu numele portului de

destinatie convenit8. FAS - free along side ship (liber de-a lungul vasului) se completeaza cu numele portului de

incarcare convenit9. FOB - free on board (liber la bordul vasului) se completeaza cu numele portului de incarcare

convenit10. CFR - cost freight (navlu - pretul contractului de transport maritim) (cost si navlu) se

completeaza cu numele portului de destinatie convenit) 11. CIF - cost insurance freight (cost asigurare si navlu) se completeaza cu numele portului de

destinatie convenit

Cele mai vechi sunt FAS, FOB, CFR si CIF. Sunt singurele care se folosesc in continuare exclusiv in tranporturile maritime. Celelalte pot fi folosite pentru orice mijloc de transport.

Exmplu: contract de vanzare cumparare Romania - Franta. Marfa se incarca in Bucuresti, se descara in portul Constanta, se incarca, descarca in portul Istanbul, se incarca, descarca Marsilia, incarca in mijloc de transport terestru, se descarca in Paris.

1) FAS - livrarea marfii se va face FAS Constanta INCOTERMS 2010. => Conventia partilor de a accepta regula incoterms.

a) Momentul livrarii marfii - potrivit regulii FAS, marfa se socoteste livrata in momentul in care e depusa de-a lungul vasului in portul convenit Constanta. Momentul predarii marfii si transmiterii riscurilor este momentul in care marfa este depusa pe cheiul portului Constanta la data stabilita in contract.

b) Obligatia de transport - revine cumparatorului. C este obligat sa navloseasca un vas apt pentru a transport intreaga marfa care face obiectul livrarii pana in portul de destinatie covenit si sa aduca vasul respectiv in portul de incarcare Constanta la termenul contractual.

Daca nu face acest lucru, riscurile se transfera oricum asupra C in momentul in care vasul trebuia sa fie in port, deci este culpa C ca nu l-a adus la termenul contractual. Din acel moment suporta riscul cu privire la marfa. Tot regulile incoterms spun ca V are obligatia de cooperare, daca vasul u a ajuns, trebuie sa depoziteze marfa intr-un depozit din port pe cheltuiala C.

c) Asigurare - FAS nu prevede nicio prevedere privind asigurarea.d) Exportul din Romania - a fost o evolutie istorica. In INCOTERMS 1990, una din variatele de

baza, s-a prevazut ca obligatia de transprtdin Romania apartine C. Regula era logica deoarece momentul transferarii marfii este momentul in care marfa ajunge in portul Constanta. Asadar

livrarea se face pe teritoriul Romaniei. Era vazuta ca o vanzare interna, dar atragea anumite dificutati pentru C. In INCOTERMS 2010 a devenit o vanzare externa, aceasta obligatiei revenind V. Tranzitul si descarcarea marfii in alte tari revin C. De asemenea, C trebuie sa suporte toate cheltuielile legate de conservarea marfii, tot ceea ce tine de protectia marfii pe parcursul drumului.

2) FOB - free in board se competeaza cu numele portului convenit.Livrarea marfii se face FOB Constanta INCOTERMS 2010.V trebuie sa livreze marfa la bordul vasului desemnat de C in portul convenit, dupa uzanta

portului, la data sau in cadrul perioadei stabilite in contract.a) Momentul trasferarii marfii si riscurilor - momentul trecerii marfii peste balustrada vasului.

b) Obligatia de navlosire a vasului revine tot V.

c) Asigurarea nu este reglementat de regula FOB.

d) Exportul din Romania - revine V. A fost tot timpul o vazare externa. Export - V; tranzit si import - C

3) CFR se completeaza cu numele portului de destinatie convenit. V este obligat sa livreze marfa la bordul navei in portul de incarcare convenit, la data sau in

cadrul perioadei convenite in contract.CFR = FOB + navluToate obligatiile sunt ca la FOB, cu o singura exceptie. Nu C, ci V ii revine obligatia de

navlosire a vasului. Din aceasta cauza se completeaza cu numele portului de destinatie.

4) CIF se completeaza cu numele portului de destinatieCIF = FOB + insurace + navluToate regilile sunt ca la FOB, doar ca V suporta navlul, dar in plus el mai suporta si asigurarea

pana in portul de destinatie convenit.

Asadar negocierea regulilor este o problema de negociere contractuala. De principiu, daca piata este favorabila V (a seller's market) se vor impune mai multe reguli pentru C si mai putine pentru V.

Daca este favorabila C, acesta isi va pune mai putine obligatii pentru el si mai multe pentru V.

Contrapartita in comertul international

Este o operatiune contractuala complexa care se caracterizeaza prin existenta in structura ei a doua sau mai multe contracte care prin vointa partilor sunt interdependente, legate unele de altele, in vederea realizarii unei finalitati, unui scop juridic si economic comun, si anume compensarea importurilor cu exporturile.

Contrapartita este o operatiune care istoriceste s-a folosit pe scara larga mai ales de catre entitatile publice, atunci cand e vorba de achizitii publice. In orezent nu este atat degeneraliztaa, dar este folosita si exista legislatie privind contracte de achizitie publica.

Exemplu: Ministerul transporturilor roman - A incheie cu firma B un contract de imprt demasini, utilaje. In acelasi timp, pentru a realiza compensatea valorii importului, intre A si B se incheie un contract de export. Finalitatea celor doua contracte este compensarea lor valorica pentru a se plati eventual o sulta, o diferenta. Aceasta este CONTRAPARTITA BILATERALA.

A doua forma este contrapartia trilaterala: A ministerul roman importa de la B masini, dar vanzarea externsa nu se face de A catre B, ci de C, o alta firma. Cele doua contracte sunt interconditionate.

Exista si contrapartita cvadrilaterala: importul se face intre A si B, iar exportul intre C si D.

Elementul esential al contrapartitei este dat de legatura care exista intre contracte. Exista un temei economic comun, adica compensarea importurilor cu exporturile, dar strict juridic este o cauza juridica comuna.

Formele contrapartitei

Imbraca forme complexe, dar 3 sunt cele mai frecvent intalnite:a) Contrapartita axata pe contractul de vanzare cumparare - poate imbraca doua forme:

i) forma contr de export si import paralele - in contract pe import si unul le import si sunt paralele pentru ca sunt legate unul de celalalt, sunt incheiate in acelasi timp sau intervale scurte, sunt corelate in executarea lor, adica de principiu o prestatie dintr-un contract este corelata cu o prestatie din celelalt contract si este extrem de important dpdv juridic deoarece operatiunea de contrapartita este considerata o operatiune sinalagmatica. Deci neexecutarea contractului intre A si B poate afecta executarea dintre C si D.

ii) in cazul in care se incheie un contract de import insotit de un contract cadru de export, de regula se incheie in acelasi timp. ... Contractul cadru nu implica o operatiune de dare, adica de transfer al unui drept real, ci implicao obligatie de facere, si anume o obligatie de a incheia in viitor un contract. Contractele de export ....

2) Contrapartita axata pe contractul se schimb - in esenta exista marfa contra marfa, dar nu este vorba despre o operatiune uno inctu. Este in general aceea care, desi implca marfa contra marfa prestatiile sunt succesive, se intind pe lungi perioade de timp, sunt corelate intre ele.

3) Contrapartita axata pe contractul de cooperare economica internationala. Cand exista un contract de import, de obicei se materializeaza printr-un contract de import pentru alimentarea, aprovizionarea unei societati comerciale in Romania, dublat de un contract de cooperare internationala in care partile constituie societatea, produc o marfa pe baza importurilor si vand impreuna produsul finit.

Arbitrajul comercial international

Este o modalitate specifica de solutionare a litigiilor din comertul international. Este incadrata dupa unele teorii in ceea ce se numeste ADR (alternative dispute rezolution).

Arbitrajul se deosebeste de alte ADR deoarece este o modalitate jurisdictionala. Din aceasta cauza preferam sa o comparam cu instanta decat cu concilierea.

Arbitrajul comercial international este o jurisdictie/ o jurisdictie pentru solutionalrea litigiilor comerciale internationale/ arbitrabile/ intre persoane de drept privat sau intre acestea si persoane d edrelt public care actioeaza de iure gestionis/ efectuat de un tribunal-arbitru/ compus din persoane neinvestite cu autoritate publica, denumite arbitri/ a carui competenta izvoraste din vointa partilor sau in mod exceptional, dintr-o conventie internationala/ jurisdictie desfasurata pe baza unei proceduri speciale/ care se poate finaliza printr-o hotarare definitiva si obligatorie intre artile litigante.

1. Arbitrajul este o jurisdictie - asadar este o forma de justitie deoarece arbitrii au competenta de a judeca, de a aplica legea la o situatie de fapt concreta, au juris dictio (dreptul de a spune legea). Din acest punct de vedere arbitrul se aseamana cu un judecator.

2. Este o modalitate de solutionare a litigiilor din comertul international - obiectul il constituie un litigiu intre comercianti cu un element de extraneitate. Natura litigiului este cea care da natura arbitrajului.

3. Arbitrii nu judeca orice litigii, ci doar cele arbitrabile. Arbitrabilitatea este o conditie esentiala. Ete definita prin ideea ca un litigiu este arbitrabil atunci camd partile pot incheia cu privire la el o tranzactie, adica atunci cand partile pot dispune cu privire la litigiu. Temeiul arbitrajului este dat de vointa partilor. Arbitrii nu pronunta divortul :))

4. Subiectele arbitrajului. De regula se desfasoara intre subiecte de drept privat, persoane fizice, SC. Este o arbitraj comercial, de drept privat si care se desfasoara intre o institutie publica si o persoana de drept privat, statul poate fi subiect, la fel si primaria, judetul, dar nu cand actioneaza de jure imperio.

5. Arbitrajul de desfasoara de un tribunal arbitral.

6. Arbitrajul se desfasoara de persoane neinvestite cu autoritate publica, numite arbitrii. Aceasta este deosebirea esentiala dintre arbitrii si judecatori. Arbitrul este o persoana privata, numita de parti pe un singur temei, al increderii pe care partile o au fata de profesionalismul, moralitatea, etc. sa.

7. Izvorul competentei arbitrului. In marea majoritate a cazul, izvorul il constituie conventia de arbitraj, acordul de vointa al partilor. Foarte rar, prin conventii internationale se pot stabili competente ale unor tribunale arbitrale.

8. Procedra arbitrala este o pricedura speciala. Ea se desfasoara potrivit unor reguli proprii, partial diferite, de regula aplicabile instantelor de judecata ordinare, fie ele se regasesc in regulamentele de procedura ale curtilor fie sunt reguli de procedura ad-hoc.

9. Arbitrajul se finalizeaza printr-o hotarare care este definitiva si obligatorie pentru partile litigante. Partile litigante sunt obligate sa execute hotararea de buna voi, iar daca nu o fac, ea ae aduce la indepinire intcamai ca si o hotarare judecatoreasca prin forta coercitiva a statului.

Curs 12 - 25.04.2013

Conventia de arbitraj

Conventia de arbitraj este acordul de vointa prin care partile convin sa supuna un litigiu viitor sau prezent unui tribunal. Sunt doua forme ale conventiei:

a) Clauza compromisorie - acea clauza inserata in contractul principal prin care partile convin sa supuna arbitrajului un lititgiu viitor posibil intre ele. Se refera la un litigiu potential.

De obicei clauza suna astfel: orice litigiu deurgand din sau in legatura cu acest contract, inclusiv referitoare la incheieream executarea sau desfiintarea lui se va solutiona in conformitate cu regulamantul de procedura arbitrala a Curtii.

b) Compromisul de arbitraj - se incheie cu privire la un litigiu existent intre parti. Asadar, se incheie dupa incheierea contractului principal si el imbraca forma unui acord de vointa propriu-zis.

Efectele conventiei de arbitraj

Conventia de abitraj produce doua efecte: - un efect negativ - inlatura competenta instantelor de drept comun- un efect pozitiv - confera comletenta tribunalului arbitral

Raportul dintre clauza compromisorie si contractul in care ea este inserata

Respectiva clauza compromisorie are o autonomie relativa fata de contractul in care ea este inserata. Autonomia relativa exprima doua idei: ideea de autonomie (regim juridic distinct pe care clauza compromisorie o are fata de contractul in care speste inclusa) si ideea se legatura cu contractul principal.

Autonomia clauzei se exprima prin mai multe idei:- clauza compromisorie nu este afectata de toate clauzele de desfiintare care afecteaza contractul

principal. Rezolutiunea sau rezilierea pentru neexecutare nu afecteaza clauza, motiv pentru care arbitrul pronunta rezolutiunea sau rezilierea pentru neexecutare.

- urmeaza un regim de drept international propriu

In ceea ce priveste legatura, exista totusi cauze de nevalabilitate a contractului prin care afecteaza si clauza de arbitraj, numite nulitati convergente. De exemplu: incapacitatea uneia din

parti de a incheia contractul principal atrage o incapacitate si de a incheia clauza de arbitraj; viciul de consimtamant.

Arbitrajul comercial international

Clasificare:1. Dupa cum arbitrajul se desfasoara in fata unei institutii de arbitraj sau daca este vorba de un

arbitraj ad-hoc - caracterul permanent sau termporar al arbitrajului.a) Arbitraj institutionalizat (institutional) - se desfasoara de o institutie de arbitraj. Aceasta se

articularizeaza prin faptul ca ea este org pentru administrarea mai multor litigii, asadar ea preexista si subzista unui anumit litigiu. Marea majoritate a arbitrajelor internationale se desfasoara in fata unor institutii de arbitraj.

b) Arbitraj ad-hoc - un arbitraj care se organizeaza pentru organizarea unui singur litigiu si care isi inceteaza existenta in momentul in care sentinta este pronuntata.

Intre cele doua forme exista deosebiri. Dpdv organizatoric, o institutie de arbitraj are esentialmente un sediu, un personal care este pus la dispozitia arbitrilor, are in cea mai mare parte a cazurilor o lista de arbitri care este propusa de institutie partilor. Exista o arhiva in care hotararile se pot pastra spre deosebire de cel ad-hoc unde nu exista, in principiu, elementele enumerate mai sus. Poate desfasura activitatea oriunde, dupa idei care se stabilesc

Arbitrajul institutionalizat se subclasifica dupa mai multe criterii, cel mai important fiind dat de competenta materiala si teritoriala.

Dupa competenta materiala, exista:a) Institutii de arbitraj cu competenta materiala generala - judeca litigiile si in matie civila si intre

profesionisti, indiferent de domeniul de comert din care litigiul deriva. Marea majoritate a institutiilor au o cometenta materiala generala.

b) Institutii de arbitraj cu competenta materiala specializata - judeca litigiile dintr-un anumit domeniu al comertului. In general sunt organizate pe langa bursele de marfuri si solutioneaza litigiile cu privire la marfurile respective. (Curtea GAFTA)

Dupa competenta teritoriala, exista:a) Institutii de arbitraj cu competenta teritoriala universala - solutioneaza litigiile dintre parti

indiferent unde isi au sediul. Marea majoritate a institutiilor intra in aceasta categorie.

b) Institutii de arbitraj cu competenta regionala - NAFTA (Canada, SUA, Mexic) - solutioneaza litigiile dintre aceste tari.

c) Curti de arbitraj cu competenta bilaterala - solutioneaza litigiile intre doua stat - exista Curtea canadian-americana

2. Dupa competentele atribuite arbitruluia) Arbitraj de drept strict (de iure) - reprezinta regula si ori de ate ori partile nu au prevazut in

mod explicit ca au conferit arbitrilor posibilitatea de a judeca in echitate, arbitrii vor solutiona

litigiile dedrept strict. Arbitrii sunt obligatii in aces caz sa indice temeiul de dept al deciziilor lor si sa il mentioneze in cuprinsul sentintei.

b) Arbitraj in echitate - confera arbitrilor o mai mare libertate de decizie. Acestia nu sunt obligati sa respecte neaparat litera legii din sistemul de drept care este aplicabil in speta si au dreptul sa judece dupa ceea ce lor li se pare echitabil in situatia respectiva. Pot inlatura, asadar, anumite norme de drept pe care le considera inechitabile in speta resectiva. Cea mai frecventa problema se refera la prescriptie. Nu este in nelimitat in puterile pe care arbitrul le are, este limitat de anumite principii de drept (principiile fundamentale de drept, sau principii de DIP, principiile dreptului procesual civil).

Regulile de procedura arbitrala - Curtea de Arbitraj International de pe langa Camera de comert si industrie a Romaniei

Aceasta Curte are ca acte fundamentale: un regulamant si reguli de procedura arbitrala.

Regulamantul de organizare si functionare a Curtii

- Caracterele juridice - Curte permanenta, independenta in exercitarea atributiilor, care functioneaza in conformitate cu Legea 335/2007. Asadar nu are personalitate juridica proprie. Este independenta in exercitarea atributiilor jurisdictionale fata de orice autoritate publica sau privata. Nu face parte din sistemul organelor statului, nu face parte din sistemul puterii judecatoresti. Functionarea se face ptrivit legii 335/2007 si potrivit Regulamentului.

- Atributiile conferite de Regulament - Curtea organizeaza si administreaza solutionarea litigiilor interne si internationale de arbitraj institutionalizat sau ad-hoc potrivit regulilor de procedura adoptate. Adar, Curtea este esentialmente jn organ de arbitraj institutionalizat, dar poate organiza si un arbitraj ad-hoc, adica pune la dispozitiunea arbitrajului ad-hoc latura organizatorica. Este de retinut ca nu trebuie facuta o confuzie intre Curtea de Arbitraj si Tribunalul arbitral.

Regulile de procedura arbitrala

Sunt adoptate in martie 2013. Ele contin 2 parti majore: arbitrajul institutionalizat si arbitrajul ad-hoc. In ceea ce priveste regulile arbitrajului institutionalizat, trebuie retinut ca exista un pachet de norme generale si mai multe reguli speciale pentru arbitrajul international.

Regulile arbitrajului institutionalizata) Dispozitii generale

- Competenta curtii - orice litigiu arbitral intern sau international. Litigiul arbitral este orice litigiu derivand dintr-un contract referitor la incheierea, interpretarea, executarea sau desfiintarea lui, ca si din alte raporturi juridice arbitrale. Asadar, Curtea este competenta sa judece in esenta litigiile izvorate din contractele civile sau comerciale, dar poate solutiona litigii din alte raporturi juridice arbitrale. Litigiul este intern cand lartile au nationalitate sau cetatenie romana , dar raportul juridic nu contine elemente de extraneitate. Litigiul este international cand cand decurge dintr-un raport juridic care intereseaza comertul international sau din alte raporturi civile cu eleent de extraneitate. Izvorul c petentei Curtii il constituie Conventia de arbitraj. Se prevede in art. 21 ca

aceasta conventie trebuie realizata in scris fie sub forma unei clauze compromisorii inscrisa in contractul principal, fie sub forma unui compromis. In ceea ce priveste clauza compromisorie, regulamntul reglementeaza ideile esentiale ale caluzei mentionate deja. Pentru compormis este necesaj sa se specifice obiectul litigiului. Forma scrisa pe cateregulile de procedura o impun este atenunata prin prevederea potrivit careaia nu trebuie sa exsite un inscris unic, se considera a fi indeplinita forma scrisa si in cazul in care relamantul a introdus o cerere, kar paratul accepta ca resectiva cerere sa fie solutionata de curte.

- Tribunalul poate fi format fie din arbitrul unic, fie din trei arbitrii. Potrivit regulilor in vigoare, in cadrul arbitrajului institutionalizat, partile nu mai au dreptul sa isi numeasca arbitrii. Acestia sunt numiti de autoritatea de nominare. Autoritatea denominare este exercitata de un membru a Plenului Curtii de arbitraj. Arbitrii sunt independenti si impartiali, ei nu sunt reprezentantii niciuneia din parti. Pot fi revocati in cazul savarsirii unor fapte care ii fac incompatibili sau pot fi recuzati potrivit regulilor din CPC.

- Exista o procedura prearbitrala si o procedura arbitrala. In procedura prearbitrala intra urmatoarele acte de procedura in mod esential: cererea de arbitrare sau actiunea arbitrala care este actul de sisizare al curtii. Cererea de arbitrare trebuie sa cuprinda toate eementele cererii de chemare in judecata potrivit CPC si in plus cateva elemente specifice: mentionarea Conventiei de arbitraj cu oligarea partilor de a anexa contractul si aratarea obiectului si valorii cererii pentru ca in functie de valoarea predeterminata se stabileste si taxa arbitrala. La cererea de arbitrare trebuie anexate inscrisurile pe care partea se intemeiaza. Secretariatul curtii este obligat sa confirme reclamantului primirea cererii, cu aceasta ocazie comunicandu-i si codexul arbitral si taxa pe care trebuie sa o plateasca. De asemenam secretariatul comunica cererea catre parat si i se pune in vedere sa depuna intampinare care contine toate elementele prevazute de CPC. Daca paratul are pretentii proprii derivand din acest raport juridic, poate formula o cerere reconventionala. Tribunalul arbitral se constituie de catre autoritatea de nominare, arbitrii semnand un act de misiune. Acest act trebuie sa contina punctul de vedere al arbitrului desemnat (accept sau refuz), o declaratie de independenta si impartialitate. Tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in termen de 6 luni ce la data constituirii sale. Poate fi prelungit acest termen cu el mult 3 luni in anumite imprejurari exeptionale. Termenul este important pentru ca in cazul in care partile cer aplicarea acestui termen si arbitrajul nu se pronunta in termen, avem o cauza de anulare a hotararii.

Prcedura arbitrala incepe cu prima zi de infatisare. La acest prim termen, .. Cererea reconventionala trebuie depusa cel mai tarziu la acest termen. La acest termen, tribunalul arbitral este obligat sa intrebe oartile cu privire la competenta curtii si constituirea tribunalului arbitral, cu privire la posibilitatea lor de impacare, cu priure la puterile car ii sunt conferite. Sedintele de arbitrare nu sunt publice, la ele nu pot particiapa decat partile si reprezntantii acestora, martorii, exertii, alte persoane cu aprobarea tribunalului arbitral si cu aprobarea oartilor.

Procedura se desfasoara, in principiu, in fata intregului complet arbitral, dar atunci cand nu sunt pronuntate decizii, deci nu sunt incheieri interlocutorii, pot fi acordate in asemenea situatii si de catre un singur membu al tribunalului de arbitraj.

Neptezeantarea unei parti care este legal citata nu impiedica desfasurarea prcesului.

Dodv probatoriu, se pot administra orice probe.

Procedura se incheie prin sentinta arbitrala. Tribunalul arbitral trebuie sa solutioneze litigiul potrivit contractului, normelor de drept aplicabile si tinand seama si de uzantele comerciale. Sentinta arbitrala, in mod obligatoriu se redacteaza in scris si trebuie sa cuprinda ... Sentinta este definitiva, se aduce la indeplinire in principiu de bunavoie de parti. Daca nu se executa de bunavoie, ea reprezinta titlu executoriu si se executa intocmai ca o hotarare judecatoreasca.

Impotriva sentintei arbitrale se poate formula o singura cale de atac, si anume actiunea in aanulare al carei regim e stabilit de CPC. Urmatoarele motive pot fi invocate

- Litigiul nu este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului- Tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei

conventii nule sau inoperabile - Tribunalul arbitral nu a fost constituit in conf cu Conventia arbitrala- Partea a lipsit de la termenul camd au avut loc dezbaterile si proc de citare nu afost legat

indeplinita- Hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului- Tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decat

s-a cerut- Hotararea nu contine dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii sau nu este

semnata de arbitru- Hotararea incalca ordinea publica, bunele moravuri sau dispozitiile imperative ale legii- Daca dupa prin hotarare, Curtea Contitutionala a admins exceptia de neconstitutionalitate a

legii sau ordonantei pe temeiul careia hotararea a fost pronuntata.

Cometenta de solutionare a actiunii in anulare revine Curtii de Apel Bucuresti. Termenul de introducere este de 1 luna de la data comunicarii hotararii. Se judeca la CA in complet de prima instanta, deci este o rejudecare in fond, nu in apel si cu recurs la ICCJ.

In ceea ce priveste dispozitiunile speciale, reglile prevad ca se aplica si conventiile internationale la care Romania este parte, arbitrii trebuie sa desemneze norma conflictuala aplicabila. Litigiul se poate desfasura intr-o limba de circulatie internationala.