Drept societar

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE

Sectiunea I –Notiunea dreptului societarSubsecţiunea I. Noţiuni generale

Clasificarea tradiţională a dreptului obiectiv în drept public şi drept privatcorespunde divizării realităţii sociale în două sectoare: unul public, delimitat de stat şide persoanele care îl formează, de exerciţiul autorităţii sale, de funcţiile sale înapărarea scopurilor proprii şi a intereselor generale, al doilea, delimitat de persoanăca membru al comunităţii şi de exerciţiul activităţilor sale, apărându-şi scopurile şiinteresele particulare. Dreptul comercial face parte din sfera dreptului privat şiconstituie o ramură de drept distinctă alături de dreptul civil. Ca orice ramură a dreptului şi ramura dreptului comercial trebuie analizatăprin prisma îndeplinirii criteriilor stabilite de ştiinţa dreptului şi anume: obiectuldreptului comercial; metoda de reglementare; calitatea subiectelor; natura normelorjuridice; sancţiunile specifice.

Subsecţiunea II. Noţiuni generale

a) Obiectul dreptului societar În dreptul comercial au existat două concepţii de determinare a obiectuluidreptului comercial: una subiectivă şi alta obiectivă. Concepţia subiectivă consideră că dreptul comercial are ca obiect normelejuridice care privesc pe comercianţi, deci este un drept profesional care se aplicăpersoanelor care au calitatea de comerciant. Această concepţie a fost utilizată deelaborarea reglementărilor anterioare Codului comercial francez de la 1807, precumşi de Codul comercial german de la 1900. Concepţia obiectivă consideră că dreptulcomercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerţului, indiferent de persoanacare le săvârşeşte. Aceste norme sunt aplicabile faptelor şi actelor de comerţ, fără ainteresa calitatea profesională a persoanei. Concepţia obiectivă a stat la baza elaborării Codului comercial francez de la1807. În ce priveşte Codul comercial român de la 1887, acesta are la bază concepţiaobiectivă, sens în care art.3 stabileşte actele juridice, faptele şi operaţiunileconsiderate fapte de comerţ, indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nucalitatea de comerciant. Totuşi, prin art. 7 C. com. se defineşte calitatea decomerciant, precizându-se că actele săvârşite de acesta sunt prezumate ca fiindcomerciale, în afară de actele strict personale. Rezultă că dreptul comercial are ca

obiect normele juridice referitoare la faptele de comerţ şi comercianţi, obiect distinctde al celorlalte ramuri de drept.

b) Metoda de reglementare Prin metoda de reglementare se înţelege poziţia rezervată părţilor de cătrelegiuitor, cu ocazia încheierii de acte juridice. Este de observat că normele dreptuluicomercial aparţin dreptului privat, ca şi normele dreptului civil, ceea ce asigurăpărţilor – subiecte la raportul de drept comercial – o poziţie de egalitate juridică. Nicio parte nu este subordonată celeilalte şi nu este obligată să participe ori să executeceva în baza unor norme imperative, aşa cum este spre exemplu în dreptuladministrativ. c) Calitatea subiectelor Poate fi subiect în raporturile de drept comercial persoana care efectuează actede comerţ în mod obişnuit şi cu titlu profesional. Cu alte cuvinte subiectul înraporturile de drept comercial este un subiect calificat. d) Sancţiunea C a şi la dreptul civil, sancţiunea nerespectării normelor de drept comercial oconstituie nulitatea actelor comerciale, iar în cazul faptelor de comerţ pot interveni şisancţiuni contravenţionale şi penale.

Definitia dreptului societar

Dreptul comercial, împreună cu dreptul civil, fac parte din dreptul privat careeste reglementat, în general, de norme juridice supletive, permisive şi numai însituaţii bine determinate, de norme imperative. Dreptul comercial este un ansamblude norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte dinactele, faptele şi operaţiunile considerate de lege ca fapte de comerţ, precum şiraporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant

Sectiunea a-II-a. Evolutia istorica a dreptului societar

Dezvoltarea dreptului comercial a cunoscut trei etape: antichitate, evul mediuşi perioada modernă. Dreptul român nu a cunoscut dreptul comercial ca ramurăspecială. Originea dreptului comercial se află în neputinţa de a fi adaptat „ius civile”noilor realităţi patrimoniale, unei economii urbane, de piaţă, bazate pe credit/creanţăşi pe bani, protagoniştii fiind comercianţii ce desfăşurau comerţ. Obiectul acestei noirealităţi îl reprezintă mărfurile, banii şi creditul. Din punct de vedere istoric, dreptulcomercial apare ca dreptul unei categorii profesionale – comercianţii – în exercitareacomerţului: „ius marcatorum ratione marcaturae”. Comercianţii, pentru a corecta insuficienţele dreptului civil şi-au creatpropriul drept special, adaptând regulile la exigenţele comerţului: rapiditatea în

contractare, siguranţa tranzacţiilor patrimoniale, rigoare în îndeplinirea obligaţiilor,mobilizare a creditului, uniformitate pentru normele aplicabile activităţii. La origine,dreptul comercial a avut un caracter consuetudinar şi corporativ, însă în EpocaModernă, o dată cu apariţia statelor naţionale şi a unor noi realităţi economice, estecuprins în dreptul scris, menţionat în legi. Ex: Ordonanţele comerţului din timpul luiLudovic al IV-lea al Franţei – 1673 şi 1683. Un moment crucial în evoluţia dreptului comercial îl constituie Codulcomercial francez din 1807 care conţine 648 articole împărţite în patru cărţi. Primacarte intitulată „Despre comerţ în general” cuprinde dispoziţii generale asupracomercianţilor şi obligaţiilor lor profesionale, societăţi, burse, agenţii de schimb,comisionari şi cărăuşi, vânzarea comercială şi efectele de comerţ. Cartea a II-a sereferă la dreptul maritim, cartea a III-a la faliment şi bancrută, iar cartea a IV-a lajurisdicţia comercială. Codul comercial francez scoate din domeniul dreptului civil anumite actejuridice, fapte şi operaţiuni dându-le o reglementare specială corespunzătoareintereselor comerţului, consacrând dualismul dreptului privat în drept civil şi dreptcomercial. Codul comercial francez a fost preluat de diferite ţări: Italia, Belgia,Olanda, Spania, Turcia, Germania. În Italia a fost adoptat la 1808 „Codul de comerţfrancez” care ulterior, în 1842, a fost modificat de regele Carlo Alberto din Piemont,codul comercial care va deveni în 1865 Codul regatului Italiei.O dată cu realizarea unităţii politice, în 1882 s-a adoptat Codul comercialitalian. Acest cod a stat la baza elaborării Codului comercial român din 1887. În 1942Italia reglementează unitar dreptul privat şi în consecinţa nu mai are un codcomercial. În Germania au fost adoptate Codul civil şi Codul comercial în 1897 careau intrat în vigoare în anul 1900. Codul comercial se bazează pe criteriul subiectiv dedeterminare a domeniului său.Evolutia istorica a dreptului societar in Romania La începuturile sale, comerţul a fost guvernat de reguli cutumiare, fie locale(obiceiul locului), ori străine ca urmare a legăturilor cu negustorii străini. Dezvoltareadreptului comercial s-a făcut cu întârziere, datorită poziţiei geografice a ţărilorromâneşti şi fatalităţii istorice, deoarece teritoriul nostru a fost locul de penetrare abarbarilor, dar şi locul de întâlnire a marilor interese economice şi politice aleEuropei. Prin existenţa drumurilor de legătură între punctele cardinale ale Europei,comerţul în ţările române s-a dezvoltat, fapt atestat de coloniile greceşti de pe litoralulMării Negre, apoi de coloniile genovezilor şi veneţienilor (sec. XIII) care cumpăraugrâul şi sarea din România. Când turcii cuceresc Constantinopolul în 1453,principatele române se consolidaseră şi se crease climatul necesar unor raporturicomerciale. Apar în secolul al XIV-lea târgurile de-a lungul drumurilor europene care netraversează teritoriul: Sibiul, Braşovul, Bistriţa în Transilvania, Curtea de Argeş,Giurgiu, Brăila în Muntenia, Iaşi, Bacău, Bârlad, Trotuş, Tg. Neamţ în Moldova.Domnitorii acordă privilegii vamale comercianţilor, comercianţilor străini şi stabilescprocedura de soluţionare a litigiilor. Breslele se înfiinţează după modelul apusean,adoptând normele existente în epocă. Primele legiuiri scrise care fac referire la„daraverile comerciale” şi la „iconomicosul faliment” sunt Codul lui Andronache

Donici, din anul 1814, Codul Caragea(1817) şi Codul Calimach (1828). Urmează apoi Regulamentele organice din Muntenia şi Moldova (1831) carecuprind reguli referitoare la comerţ şi dispoziţii de înfiinţare a tribunalelor de comerţ(la Bucureşti, Craiova şi Galaţi). Art. 241 din regulament prevede ca „pricinele decomerciu se vor judeca după condica de comerciu a Franciei, care se va traduce înlimba românească, luându-se dintr-însa toate câte se vor potrivi cu starea ţării.” Ca poziţie social-filozofică, codul comercial român, menţine, în ansamblu,spiritul individualist şi liberal al dreptului napoleonian, rod al revoluţiei franceze, căcicele mai multe norme au caracter supletiv. Totuşi se constată o sensibilă orientare atâtcătre dreptul public cât şi în sporirea sferei ordinii publice, mai ales în materiasocietăţilor comerciale, în materie de transporturi, de asigurare. Din punct de vedere tehnic este superior Codului comercial francez prindistribuţia materiei şi folosirea judicioasă a termenilor juridici. Codul comercialromân are materia împărţită în patru cărţi: Cartea I-a – Despre comerţ în general;Cartea a II-a – Despre comerţul maritim; Cartea a III-a – Despre faliment; Cartea aV-a – Despre exerciţiul acţiunilor comerciale şi despre durata lor. După al doilearăzboi mondial, Codul comercial român nu a mai fost utilizat în raporturilecomerciale interne deoarece economia era planificată şi s-a adoptat o legislaţieeconomică specifică, însă a fost menţinut pentru raporturile juridice de comerţexterior. După decembrie 1989, trecându-se din nou la economia de piaţă, Codulcomercial român a fost redescoperit şi utilizat pentru reglementarea activităţiicomerciale. Unele dispoziţii ale codului comercial sunt caduce, fapt pentru care a fostelaborat şi publicat în 1938 proiectul unui nou codul comercial care însă nu a fostadoptat datorită declanşării celui de al II-lea război mondial. În prezent a fostadoptată o nouă reglementare privind societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990)

CAPITOLUL II SOCIETATILE COMERCIALE.

NOTIUNI GENERALE Sectiunea I- Reglementarea juridica a societatilor comerciale in Romania Societatea comercială reapare ca subiect de drept de sine stătător, urmare afaptului că prin îndeplinirea formalităţilor legale, dobândeşte personalitate juridică. Înacelaşi timp ea este rezultatul unui acord de voinţă al asociaţilor.. În literatura juridicăsocietatea comercială a fost definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unuicontract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii săînţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comerţ, înscopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.

Natura juridica a societatii comerciale Societăţile comerciale sunt persoane juridice şi se constituie, potrivit legii, princontract de societate şi statut (unde este cazul). Contractul de societate şi statutul potfi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Acesta se semneazăde toţi asociaţii, sau în caz de subscripţie publică, de toţi fondatorii.

Enunţul teoriilor Teoria contractuală. Această teorie se revendică de la tradiţia romană şidispoziţiile art.1832 C.civil francez, respectiv art.1491 C.civil roman, potrivit cărora„societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc săpună ceva în comun, cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva”. Teoria instituţiei. În opinia unor autori, societatea se naşte dintr-un act juridicvoluntar, dar este îndoielnic că acesta este un contract. În această concepţie,societatea este o reunire de persoane organizate stabil pe baza unor interese comune. Ea implică o subordonare a drepturilor şi intereselor asociaţilor faţă de scopulsocial care trebuie realizat. Această teorie este destul de imprecisă, ea fiind impusădin necesitatea de a justifica intervenţia legiuitorului, în scopul de a supravegheaacţiunea societăţii comerciale în activitatea economică.Teoria actului colectiv. Spre deosebire de celelalte două teorii, în acest cazautorii au susţinut că actul juridic care stă la baza societăţii nu este un contract, ci esteun act colectiv care nu este reglementat de codul civil. În concepţia acestei teorii,actul care stă la baza societăţii comerciale nu este un contract, deoarece un contractsinalagmatic presupune o opoziţie între voinţele părţilor contractante, care urmărescscopuri divergente.

Concluzii. Din cele prezentate anterior se desprind următoarele concluzii.

Indiferent de concepţia adoptată, toţi autorii sunt de acord că la originea oricăreisocietăţi se află consimţământul individual al asociaţilor care joacă un rol importantla constituirea societăţii. O data ce au fost îndeplinite formalităţile cerute de lege,societatea dobândeşte personalitate juridică, şi în consecinţă, rolul voinţei asociaţilorse diminuează. Societatea comerciale apare ca un grup organizat de persoane, careacţionează ca un subiect de drept distinct în virtutea personalităţii juridice. Asociaţiipăstrează însă dreptul de a decide, în condiţiile actului constitutiv şi cu respectareaprevederilor legii, asupra societăţii. Din cele prezentate se desprinde naturacontractuală a societăţii comerciale. Chiar dacă nu se reduce la un contract, având învedere că este şi o persoană juridică, societatea comercială are origine contractualăcare domină atât constituirea, cât şi organizarea şi funcţionarea ei.

Sectiunea a-II –a. Notiunea actului constitutiv al societatii comercialeSocietatea comercială este o entitate colectivă, o asociere a două sau mai multepersoane în vederea realizării unei activităţi lucrative. Actul juridic pe baza căruia seconstituie societatea comercială este contractul de societate. Conform art.5 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni şi cu răspunderelimitată se constituie prin contract de societate şi statut (în această situţie, înconformitate cu modificările aduse prin Legea nr. 161/2003 în art. 9 alin. 1, statutulva cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze reglementând organizarea,funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii). Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă alunei singure persoane, caz în care se întocmeşte numai statutul. Contractul desocietate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit actconstitutiv. Caracterele generale ale contractului de societate sunt următoarele:a) contractul este plurilateral, întrucât la încheierea sa participă mai multepersoane, fiecare având un interes propriu, asumându-şi drepturi şi obligaţii. Cu titlude excepţie, societatea cu răspundere limitată se constituie cu asociat unic;b) contractul este cu titlu oneros, întrucât fiecare asociat urmăreşte realizareaunor beneficii;c) contractul este comutativ, fiecărui asociat fiindu-i cunoscută întindereaobligaţiilor din chiar momentul încheierii sale;d) contractul este consensual, întrucât se încheie prin simplul acord de voinţă alpărţilor, forma scrisă fiind cerută ad probaţionem. În unele situaţii legea cere formaautentică, contractul de societate fiind un act solemn.Contractul de societate se diferenţiază de alte contracte sinalagmatice prin treielemente specifice, respectiv: a) aportul asociaţilor la constituirea capitalului social;b) intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţii comerciale (affectiosocietatis); c) participarea tuturor asociaţilor la beneficii şi pierderi.În absenţa celor trei elemente specifice se consideră că nu suntem în prezenţaunui contract de societate, deci acesta nu va fi nul.

Aportul asociatilor la constituirea capitalului social

Noţiunea de aport..Noţiunea de aport are dublu sens:a) sensul juridic, prin aport înţelegându-se obligaţia pe care şi-o asumă fiecareasociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. Aceastăoperaţiune este analizată ca un contract de aport încheiat între asociaţi şi viitoareasocietate comercială. Contractul de aport are un caracter oneros.b) Sensul etimologic, noţiunea de aport desemnând chiar valoarea patrimonialăpe care fiecare asociat se obligă să o aducă la înfiinţarea societăţii, ori ulterior lamajorarea capitalului social. Fiecare asociat trebuie să vină cu un aport propriu laconstituirea capitalului social. Poate fi adus ca aport orice bun care are o valoareeconomică, fiind destinat desfăşurării activităţii societăţii.

Obiectul aportului Aporturile la capitalul social pot fi: a) în numerar; b) în natură; c) în industrie.

A. Aportul în numerar. Acest aport are ca obiect o sumă de bani în lei sau valutăpe care fiecare asociat se obligă să o transmită societăţii. Conform art. 15 alin.1 dinLegea nr. 31/1990 „aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricăreiforme de societate”. Aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător dedobânzi, conform art.68 din Legea societăţilor comerciale. Textul priveşte numaiobligaţiile de aport care au ca aport o sumă de bani, întrucât numai acestea suntpurtătoare de dobânzi.

B. Aportul în natură. Aportul în natură poate privi: bunuri imobile: clădiri,terenuri, instalaţii; bunuri mobile corporale: materii prime şi materiale, mărfuri;bunuri mobile incorporale: fond de comerţ, brevete de invenţie, mărci de fabrică,procedee de fabricaţie, acţiuni, părţi sociale etc. Aportul în natură constă în transmiterea în patrimoniul societăţii a dreptului deproprietate sau a altor drepturi reale (dreptul de folosinţă, dreptul de uzufruct). Art. 65alin1 din Legea nr. 31/1990 instituie o prezumţie dispunând că „în lipsa de stipulaţiecontrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia dinmomentul înmatriculării”. Dreptul de proprietate se transmite societăţii numai dacăbunul este proprietatea asociatului şi numai dacă asociatul poate dispune de acestdrept. Ulterior acestui act de dispoziţie, care a schimbat regimul juridic al bunului,asociatul nu mai poate dispune asupra acestui bun. În ceea ce priveşte suportarea riscurilor până la predarea efectivă a bunului cătresocietate, asociatul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată şi în consecinţă va suportariscul pieirii fortuite; ca urmare el va fi obligat să aducă în societate un alt bun ori unaport în numerar. Soluţia priveşte atât bunurile individual determinate cât şi bunurilegeneral determinate, fiind de natură să protejeze atât interesele societăţii cât şi aleterţilor. În literatura juridică s-a discutat dacă bunurile comune pot constitui aport înnatură al unuia dintre soţi la capitalul social. Majoritatea doctrinei considera întemeiatcă un soţ poate aduce ca aport un imobil bun comun numai cu consimţământul

celuilalt soţ. Pentru bunurile mobile comune, consimţământul nu este necesar învirtutea mandatului tacit reciproc al soţilor. Bunurile dobândite ca urmare asubscrierii aportului sunt bunuri comune. Bunurile proprietate comună pe cote părţi pot fi aportate, dar numai cuconsimţământul tuturor asociaţilor. Bunurile aduse ca aport la capitalul social trebuieevaluate pentru că în raport de valoarea lor asociaţii primesc părţi sociale, părţi deinteres ori acţiuni. Evaluarea se face de către asociaţi ori experţi.. Aportul în naturăpoate avea ca obiect bunuri incorporale cum sunt creanţele, brevetele de invenţii,fondul de comerţ, valorile mobiliare.

C. Aporturile în creanţe Aporturile în creanţe sunt permise, cu excepţia societăţilor pe acţiuni care seconstituie prin subscripţie publică, a societăţilor în comandită pe acţiuni sau curăspundere limitată. Prin derogare de la dreptul comun, asociatul răspunde pentrusolvabilitatea debitorului. Conform art.84 din Legea nr. 31/1990 „Asociatul care adepus ca aport una sau mai multe creanţe nu este liberat cât timp societatea nu aobţinut plata sumei pentru care au fost aduse. Dacă plata nu s-a putut obţine prinurmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de sumadatorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor”. Aportul în creanţe seface sub forma cesiunii de creanţă sau a novaţiei prin schimbare de creditor. Asociatul obligat la aporturi în creanţă poate substitui acest aport prin mecanismuldării în plată sau al novaţiei obiective. Aporturile în valori mobiliare sunt asimilate cuaportul în creanţe şi sunt, în opinia noastră, admisibile, legea neinterzicând expres unasemenea aport. De asemenea valorile mobiliare sunt bunuri mobile incorporale.Aporturilor în valori mobiliare le sunt aplicabile regulile privind aportul în creanţecombinate cu cele aplicabile cesiunii titlurilor respective.

D. Aportul în industrie Conform art.15 alin.5 din Legea societăţilor comerciale„Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga laprestaţii în muncă cu titlu de aport social dar care nu pot constitui aport la formareasau majorarea capitalului social…”. De asemenea art.15 alin.4 dispune că„Prestaţiile în muncă nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitaluluisocial”. Raţiunea pentru care aportul în muncă nu poate fi cuprins în capitalul socialeste aceea că el nu poate constitui un element al gajului general al creditorilorsocietăţii. În schimbul aportului în muncă asociaţii societăţii în nume colectiv şiasociaţii comanditaţi au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv, la împărţireabeneficiilor şi a activului social, rămânând totodată obligaţi să participe la pierderi.Doctrina califică aportul în know-how (savoir-faire) ca aport în muncă.

E. Executarea obligaţiei de aport Obligaţia de aport se naşte la încheiereacontractului de societate. Asumarea obligaţiei de aport este denumită subscrierea lacapitalul social, ca urmare a semnării contractului de societate ori participării lasubscripţie publică.Executarea aportului poartă denumirea de vărsare a capitalului (vărsământ).Asociaţii ne apar faţă de societate ca debitori pentru efectuarea aportului subscris.

Dacă aportul asociatului este în numerar conform art.65 alin.2 din Legea societăţilorcomerciale acesta va fi obligat la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia săfacă vărsământul. Textul reprezintă o aplicaţie a art.43 Cod comercial, conform căreia„Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziuacând devin exigibile”. Dobânzile se plătesc de drept, fără a fi necesară dovadacauzării unui prejudiciu. Se consideră că dacă se face dovada că prin nerespectareaobligaţiei au fost cauzate prejudicii, asociatul datorează şi despăgubiri. Despăgubirile sunt datorate numai dacă prejudiciul nu a fost acoperit prinplata dobânzilor, întrucât aceste dobânzi sunt daune interese moratorii, menite săsancţioneze pe debitor pentru încălcarea obligaţiei şi totodată să repare prejudiciulsuferit de creditor prin întârzierea în executarea obligaţiei. Dacă obiectul aportuluieste o creanţă asociatul nu este liberat cât timp societatea nu a obţinut plata sumeipentru care au fost aduse. În caz de neplată asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorată cudobânda legală din ziua scadenţei creanţelor. Obligaţia vărsării aportului la capitalulsocial aparţine fiecărui asociat. În cazul în care aportul la capitalul social aparţine maimultor persoane, acestea sunt obligate solidar faţă de societate, conform art.83 dinLegea societăţilor comerciale. Soluţia este aplicabilă tuturor tipurilor de societatecomercială. Capitalul social si patrimoniul societatiiÎntre capitalul social şi patrimoniul societăţii există o strânsă legătură. Capitalulsocial este rezultatul aporturilor unite ale asociaţilor şi parte a patrimoniului societăţii.Cele două concepte, deşi strâns legate între ele, nu trebuie confundate. Capitalul social Capitalul social nu este definit în Legea nr. 31/1990. Doctrina defineştecapitalul social ca fiind suma globală a valorii aporturilor aduse de asociaţi laconstituirea societăţii. O definiţie mai riguroasă este aceea care consideră capitalulsocial ca expresie valorică a totalităţii aporturilor în numerar şi în natură aleasociaţilor care participă la constituirea societăţii. Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. Sub aspectcontabil, capitalul social apare ca element de pasiv, întrucât la dizolvarea societăţiiaporturile asociaţilor trebuie restituite. Bunurile aduse ca aport se regăsesc în activulbilanţului întrucât ele aparţin societăţii. Sub aspect juridic, capitalul social constituielimita gajului general al creditorilor societăţii. De aceea pe timpul existenţei societăţiicapitalul social trebuie să rămână fix, fiind intangibil pentru asociaţi. Reducerea sau majorarea capitalului social nu pot fi efectuate decât prinmodificarea actului constitutiv cu respectarea formalităţilor prevăzute de lege. Legeanr.31/1990 stabileşte limite minime valorice ale capitalului social. Capitalul social alsocietăţii pe acţiuni şi al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de25.000.000 lei conform art. 10 alin. 1 , iar al societăţii cu răspundere limitată nu poatefi mai mic de 2.000.000 lei. Dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social va trebui reîntregitsau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit (art. 9alin. 24 din Legea 161/2003). Dacă în cursul unui exerciţiu financiar se costată omicşorare a capitalului social, acesta va trebui reîntregit din beneficiile realizate în

exerciţiul financiar următor sau redus la suma rămasă (art.69 din Legea nr.31/1990).Doctrina şi jurisprudenţa subliniază cerinţa existenţei reale a capitalului social. Capitalul social este real dacă bunurile aduse ca aport au intrat efectiv în patrimoniulsocietăţii, iar în patrimoniul societăţii se regăsesc bunuri a căror valoare acoperăcapitalul social înregistrat. Se distinge de asemenea între capitalul social subscris şicapitalul social vărsat. Capitalul social subscris este sinonim cu capitalul social nominal. El reprezintăvaloric aporturile pe care asociaţii s-au obligat să le aducă în societate. Pentru legalaconstituire a societăţii capitalul social trebuie integral subscris. În practică a fostrespinsă cererea de autorizare a unei societăţi pe acţiuni întrucât „s-a constituit cu uncapital social care nu aparţinea asociaţilor, nu a fost subscris de aceştia …”. Capitalul social vărsat reprezintă valoarea aporturilor deja efectuate, intrate înpatrimoniul societăţii. Pentru societatea pe acţiuni şi societatea în comandită peacţiuni ce se constituie simultan, la constituire, capitalul social subscris, vărsat defiecare asociat, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris dacă prin lege nu seprevede altfel. Restul de capital social va fi vărsat în termen de 12 luni de laînmatriculare (art.8 lit. d din Legea nr.31/1990). Societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni constituite prinsubscripţie publică se pot constitui numai dacă întreg capitalul social a fost subscris şifiecare acceptant a vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise…Restul din capitalul social subscris va trebui vărsat în termen de 12 luni de laînmatriculare. Acţiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral(art.20 din Legea nr.31/1990).

Patrimoniul societăţii Potrivit legii, societatea comercială este persoană juridică, deci un subiect dedrept, îndeplinind condiţiile prevăzute de art.26 lit. e din Decretul nr.31/1954,respectiv: o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu, afectat realizăriiunui scop în acord cu interesul obştesc. Literatura juridică defineşte patrimoniul cafiind ansamblul de drepturi şi obligaţii cu conţinut economic pe care persoana juridicăle are în mod distinct şi independent de ale altor subiecte de drept cât şi de cele alepersoanelor care o alcătuiesc. Patrimoniul social asigură suportul necesar realizăriiscopului lucrativ al societăţii, asigurând participarea acesteia la raporturile juridice înnume propriu. Patrimoniul societăţii se compune din: a) activul social – cuprindetotalitatea drepturilor patrimoniale, reale şi de creanţă; b) pasivul social – cuprindetotalitatea obligaţiilor, indiferent de natura lor. Patrimoniul societăţii se deosebeşte de capitalul social, deosebirile constând înurmătoarele: capitalul social reprezintă valoarea totală a aporturilor asociaţilor.Patrimoniul societăţii constituie o universalitate juridică în care sunt cuprinse toatedrepturile şi obligaţiile patrimoniale, precum şi bunurile. Capitalul social este fix pe toată durata societăţii. Patrimoniul social estevariabil. Patrimoniul iniţial este constituit din aporturile asociaţilor. Ulteriorpatrimoniul creşte sau se micşorează după cum cresc ori se micşorează drepturile şiobligaţiile societăţii. Între capitalul social şi patrimoniu există identitate doar lamomentul constituirii societăţii. Partea cea mai importantă a patrimoniului esteconstituită din fondul de comerţ şi capitalul social.

Capitalul social are rolul de gaj general al creditorilor societăţii, dă măsuradrepturilor şi obligaţiilor ce se cuvin/revin asociaţilor. Se constată însă că în realitateadevărata garanţie pentru creditorii sociali este patrimoniul social, art.3 din Legeanr.31/1990 dispunând că „Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social”. Creditorii societăţii vor urmări bunurile aflate în patrimoniul societăţii,creditorii personali fiind excluşi de la urmărirea acestor bunuri. Aceştia din urmă îşivor exercita drepturile numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului,respectiv asupra părţii cuvenite debitorului cu ocazia lichidării societăţii. Deasemenea moştenitorii unui asociat nu pot pretinde drepturi asupra bunurilor aduse caaport social şi aflate în patrimoniul societăţii.

Affectio societatisAffectio societatis Un element esenţial al contractului de societate este affectiosocietatis adică elementul psihologic constând în intenţia asociaţilor de a colabora înrealizarea obiectului de activitate al societăţii. În concepţia clasică affectio societatis presupune colaborarea voluntară activă,interesată şi egalitară a asociaţilor. Această concepţie a fost criticată pe motiv că însocietate nu există o colaborare nici activă şi nici egalitară între asociaţi.Practica judecătorească interbelică a statuat că affectio societatis presupuneintenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun, suportând toateriscurile activităţii comerciale. În doctrina modernă ,,affectio societatis” este definită ca fiind voinţa comunăa asociaţilor de a coopera în cadrul societăţii în scopul realizării obiectului deactivitate şi al obţinerii de beneficii. Aceasta contribuie la realizarea distincţiei între societatea comercială şi altecontracte. Affectio societatis este mai prezent în cazul societăţilor de persoane sau alsocietăţilor de capital cu număr redus de asociaţi, întrucât numai în aceste societăţiasociaţii se manifestă plenar participând la conducerea şi administrarea societăţii. Această intenţie comună este puţin regăsită în cazul societăţilor comerciale cu număr mare de acţionari, aceştia limitându-se la încasarea dividendelor şi revânzareaacţiunilor. Totuşi se consideră că, indiferent de numărul acţionarilor, affectio societatispresupune exercitarea dreptului de a participa la luarea deciziilor, la controlul asupraactivităţii societăţii. În practica altor state complexitatea problemelor derivând dinfenomenul dispersiei acţiunilor a impus apariţia unor firme specializate înreprezentarea acţionarilor şi supravegherea conducerii societăţilor. Affectio societatis diferenţiază societatea comercială de alte contracte origrupări economice cum sunt: participarea salariaţilor la profiturile societăţii;participarea locatorului la profiturile activităţii comerciale în cazul închirierii unuibun sau unui fond de comerţ. participarea împrumutătorului la profiturile obţinute înurma utilizării împrumutului în scopuri comerciale; acordurile şi grupărileeconomice comune; desfăşurarea în comun a unei activităţi de către moştenitoriiaflaţi în indiviziune succesorală.Participarea tuturor asociatilor la beneficii si pierderi Conform art.7 lit. f din Legea nr.31/1990, actul constitutiv al societăţii în numecolectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată va cuprinde „partea fiecărui

asociat la beneficii şi pierderi”, iar conform art.8 lit. k din acelaşi act normativ, actulconstitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde „modul dedistribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor”. Cota parte din beneficii ce seplăteşte fiecăruia dintre asociaţi poartă denumirea de dividend (art.67 din Legeanr.31/1990). Rezultă şi din aceste texte legale că raţiunea de esenţă a societăţii comercialeeste împărţirea de către asociaţi a profiturilor obţinute. În doctrină, prin noţiunea debeneficii s-a înţeles iniţial numai câştigurile de natură patrimonială. Ulterior, prinbeneficii doctrina a înţeles orice avantaje patrimoniale de origine societară, caremăresc patrimoniul asociaţilor sau micşorează cheltuielile acestora. Codul comercial român a consacrat o concepţie largă a noţiunii de beneficiireglementând în art.257 şi 263 asociaţia de asigurare mutuală care „are ca scop de aîmpărţi între asociaţi daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociaţiunii”,beneficiul constând deci în evitarea unor cheltuieli. Ca urmare, Codul comercialromân înţelege prin beneficii atât îmbogăţirea patrimonială cât şi efectuarea deeconomii. Condiţiile şi criteriile de împărţire a beneficiilor Beneficiile plătiteasociaţilor poartă denumirea de dividend. Dreptul la dividende este rezultatuldeţinerii de către asociat a unor părţi de interes, părţi sociale ori acţiuni ale societăţiicomerciale. Beneficiile se determină prin întocmirea bilanţului anual şi a contului deprofit şi pierderi. Din reglementarea legală din cadrul Legii 31/1990 modificată prin Legea nr.161/2003 dividendele se pot distribui numai dupa calcularea profitului conform legii(art. 9 alin.23). Pentru a exista un profit determinat potrivit legii din care se vor calculadividende si distribui, profitul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a)beneficiile trebuie să fie reale. Aceasta rezultă din dispoziţiile explicite ale art.67alin.3 din Legea nr.31/1990 nemodificat prin art.9 alin. 23 din Legea nr. 161/2003,conform cărora „nu se vor putea distribui dividente decât din beneficiile reale”. Beneficiile sunt reale dacă societatea a înregistrat, ca urmare a desfăşurării activităţii,un excedent mai mare decât capitalul social. b) beneficiile să fie utile. Aceastaînseamnă că dividendele nu se pot distribui decât dacă capitalul social a fostreîntregit, dacă acesta a fost micşorat în cursul exerciţiului financiar. Decidividendele trebuie distribuite din beneficiul net realizat de societate. În cazul în care dividendele au fost plătite fără ca să existe beneficii reale şiutile, art.67 alin.4 şi 5 din Legea nr.31/1990, dispune că acestea se vor restitui,administratorii urmând să răspundă civil şi penal. Dreptul la acţiunea de restituire adividendelor se prescrie în termen de trei ani de la data distribuirii lor. Art.7 şi 8 dinLegea nr.31/1990 consacră principiul libertăţii de a decide cu privire la împărţireabeneficiilor. Regula este aceea că toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să participe la suportarea pierderilor. Doctrina consideră că trebuie avut în vedere capitalul social vărsat, respectivpartea fiecărui asociat din capitalul social vărsat. Pentru asociatul având ca aportprestaţii în muncă, dacă nu există reglementare statutară, sunt aplicabile dispoziţiileart.1511 Cod civil, conform cărora asociatul va avea dreptul la o cotă din beneficii şi

pierderi egală cu cea a asociatului care a adus în societate cota cea mai mică dincapital. Legea interzice clauzele leonine care ar avea ca rezultat favorizarea unorasociaţi în detrimentul altora. Art.1513 din Codul civil dispune în acest sens „Este nulcontractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor. Asemenea, nulăeste convenţia în care s-a stipulat că unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de aparticipa la pierderi”. Au fost asimilate clauzei leonine, clauze din contractele desocietate care prevăd: dreptul unui asociat la dobânzi care în fapt absorb totalitateabeneficiilor; clauza conform căreia se garantează unuia dintre asociaţi un minim defoloase pentru că aceasta echivalează cu scutirea de a participa la pierderi; clauza princare s-a stipulat în favoarea preşedintelui director general obligaţia societăţii de arăscumpăra la un preţ minim acţiunile deţinute de acesta în momentul încetăriifuncţiei sale. În doctrină se consideră că, din raţiuni ce ţin de securitatea raporturilorjuridice, soluţia care trebuie să fie adoptată este aceea a nulităţii clauzei leonine cumenţinerea valabilităţii contractului de societate. Excepţie face situaţia în care însăşiclauza leonină a constituit raţiunea determinantă pentru care s-a încheiat contractul, oasemenea clauză provocând chiar nulitatea acestuia.

Sectiunea a-III-a – Formele societatilor comerciale Conform art. 2 din Legea nr.31/1990, societăţile comerciale se vor constitui în una din următoarele forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în comandităsimplă; c) societate pe acţiuni; d) societate în comandită pe acţiuni; e) societate curăspundere limitată. Fără a intra într-o prezentare detaliată a celor cinci forme de societăţicomerciale, ne vom rezuma la sublinierea elementelor fundamentale care leparticularizează, astfel:a) societatea în nume colectiv – este acea societate cu caracter intuitu personae,în care asocierea are la bază încrederea deplină a asociaţilor, capitalul social estedivizat în părţi de interes care nu sunt reprezentate prin titluri şi, în principiu, suntnetransmisibile; obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi curăspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.b) societatea în comandită simplă – este tot o societate intuitu personae,asocierea având la bază încrederea deplină a asociaţilor comanditaţi şi comanditari;capitalul social este divizat în părţi de interes care nu sunt reprezentate prin titluri;răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită: asociaţii comanditaţirăspund nelimitat şi solidar, asociaţii comanditari răspund în limita aportului lor;c) societatea pe acţiuni – este constituită dintr-un număr minim de asociaţi,denumiţi acţionari; capitalul social este divizat în acţiuni care sunt valori mobiliarenegociabile şi transferabile; răspunderea asociaţilor este limitată la aporturile lor.d ) s ocietatea în comandită pe acţiuni – are două categorii de asociaţi:comanditaţi şi comanditari; capitalul social este împărţit în acţiuni; obligaţiile socialesunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară aasociaţilor comanditaţi; comanditarii sunt obligaţi numai până la concurenţacapitalului social subscris.e) societatea cu răspundere limitată este acea formă de societate ce îmbinătrăsături ale societăţilor intuitu personae cu cele ale societăţilor de capitaluri;

asocierea are la bază încrederea asociaţilor, capitalul social este divizat în părţisociale care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile iar asociaţii răspund pentruobligaţiile sociale numai în limita aportului lor.

Subsectiunea a-III-a . Clasificarea societatilor comerciale

I. După natura lor sau prevalenţa elementului personal ori a celui materialse distinge între societăţile de persoane, societăţile de capitaluri şi intermediare:a) societăţile de persoane se concretizează printr-un număr redus de asociaţice au în vedere la momentul asocierii cunoaşterea, încrederea reciprocă şi calităţilelor personale. Prototipul societăţii de persoane este societatea în nume colectiv. Faceparte din aceeaşi categorie societatea în comandită simplă.b) societăţile de capitaluri se caracterizează printr-un cuantum ridicat alcapitalului social, calităţile personale ale asociaţilor fiind nerelevante. Fac parte dinaceastă categorie societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni.c) societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una dintre celedouă categorii, constituirea sa se bazează pe încrederea şi calităţile asociaţilor însărăspunderea este limitată ca şi în cazul societăţilor de capitaluri. Ea este intermediarăîntre societăţile de persoane şi cele de capitaluri. Prevalenţa factorului subiectiv faţăde cel obiectiv determină consecinţe practice importante cum sunt: societăţile depersoane se constituie cu un număr redus de asociaţi pe când societăţile de capitalurise constituie cu orice număr de asociaţi, acesta nefiind limitat de lege; în societăţileintuitu personae sunt admise aporturi în muncă în timp ce aportul la societăţile decapitaluri nu poate fi decât în numerar şi natură; în societăţile de persoane legeainstituie condiţii restrictive de transmitere a părţilor de interes şi părţilor sociale, elefiind societăţi închise; societăţile de capitaluri au un caracter deschis, transmitereaacţiunilor fiind în principiu liberă;societăţile de persoane se dizolvă şi pentru cauze ceprivesc situaţia personală a asociaţilor, cum ar fi retragerea, excluderea, falimentulunuia dintre asociaţi când datorită acestor cauze numărul asociaţilor s-a redus la unulsingur, în timp ce la societăţile de capitaluri asemenea cauze sunt irelevante.II. După criteriul întinderii răspunderii asociaţilor se distinge între:a) societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată;b) societăţi în care asociaţii au o răspundere limitată. În societatea în nume colectiv, asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentruobligaţiile societăţii. În societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitatăasociaţii răspund până la concurenţa aportului lor. În societăţile în comandită simplăşi în comandită pe acţiuni, asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar iarasociaţii comanditari până la concurenţa aportului lor. Ca şi concluzie se poateobserva că, în principiu, indiferent de forma societăţii, răspunderea asociaţilor existăpână la concurenţa aportului lor. Răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor dinsocietatea în nume colectiv şi asociaţilor comanditaţi este o răspundere subsidiară; eisunt ţinuţi să execute obligaţiile sociale numai în măsura în care acestea nu au fostacoperite din patrimoniul social.III. După criteriul structurii capitalului social şi al modului de împărţire aacestuia se disting două categorii de societăţi:a) societăţi comerciale în care capitalul comercial se divide în părţi de interes:societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu

răspundere limitată;b) societăţi comerciale în care capitalul social este împărţit în acţiuni:societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni. Între părţile sociale şiacţiuni există asemănări în sensul că ambele se cuvin asociaţilor ca urmare a aportuluilor la formarea capitalului social, conferă dreptul de a participa la conducereasocietăţii şi de a primi dividende precum şi dreptul la plata contravalorii aportului încaz de retragere, excludere, dizolvare. Deosebirea principală între partea socială şiacţiune priveşte modul de transmitere către terţi. Acţiunile sunt titluri transferabile şi negociabile în timp ce părţile sociale şipărţile de interes nu sunt reprezentate prin titluri negociabile şi se transmit restrictiv.IV. După criteriul numărului persoanelor asociate Criteriul număruluipersoanelor asociate distingem:a) societăţi pluripersonale; Conform art. 4 din Legea nr.31/1990 societateacomercială va avea cel puţin doi asociaţi, în afară de cazul în care legea prevedealtfel, textul dând expresie caracterului de entitate colectivă al societăţii comerciale.b) societăţi unipersonale; Conform art.13 din Legea nr.31/1990 într-osocietate cu răspundere limitată părţile sociale pot fi ale unei singure persoane, încalitate de asociat unic.

CAPITOLUL III CONSTITUIREA SOCIETATILOR COMERCIALECAPITOLUL IIICONSTITUIREA SOCIETATILOR COMERCIALE Societatea comercială are în primul rând o natură contractuală. Voinţaasociaţilor privind constituirea societăţii comerciale este liberă, dar trebuie exprimatăîn condiţiile legii.a)Natura juridica a contractului de societateContractul de societate este fundamentul constituirii oricărei societăţicomerciale. În literatura juridică au fost exprimate două opinii cu privire la naturajuridică a contractului de societate. 1. Opinia dominantă în doctrina noastră juridică este aceea că entităţilecolective create prin contractul de societate se constituie în vederea efectuării de actede comerţ. Ca urmare, contractul de societate este de natură comercială, calificare cerezultă din dipoziţiile art.1 alin.1 al Legii nr.31/1990 conform cărora „în vedereaefectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şipot constitui societăţi comerciale cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi”. Contractul de societate face parte din categoria faptelor de comerţ obiective conexe. Detaliind această opinie, se pleacă de la dispoziţiile art.3 pct.4 C. comercialcare prevede că sunt fapte de comerţ cumpărările şi vânzările de părţi sociale sauacţiuni ale societăţilor comerciale fără a fi condiţionate de existenţa intenţiei derevânzare. Explicaţia constă în aceea că aceste operaţiuni sunt legate de o faptă decomerţ care este contractul de societate. Caracterul comercial al contractului de societate rezultă şi din faptul căreglementarea lui legală este reglementată şi prin Legea nr.31/1990, reglementareafiind derogatorie prin raportare la codul civil român. 2. În doctrina recentă s-a afirmat că din punct de vedere al naturii juridice,contractul de societate este un contract civil indiferent dacă el dă naştere uneisocietăţi civile, sau unei societăţi comerciale, sau unei societăţi agricole. În sprijinul acestei teze au fost invocate mai multe argumente: a) Contractul desocietate nu este enumerat printre actele de comerţ art.3 C. comercial; b) Contractulde societate nu implică interpunerea în schimbul şi circulaţia bunurilor; c) Contractulnu trebuie identificat cu persoan ajuridică care se naşte prin acest contract; d) Teoriapersoanei juridice ţine de dreptul civil; e) Faptul că Legea nr.31/1990 cere advaliditatem formă autentică pentru contractul de societate, demonstrează că acesta areo importanţă cu totul aparte depăşind semnificaţia unui simplu act de comerţ;f) Caracter comercial are actul prin care se vând şi respectiv se cumpără acţiunile, iar nucontractul de societate prin care se dobândesc acţiuni ca efect al capitalului socialsubscris, scopul semnatarilor contractului de societate nefiind speculaţia asupra

valorii acţiunilor ci, acesta constă în înfiinţarea unei societăţi comerciale pentrudesfăşurarea unei activităţi lucrative. De asemenea, faptul că prin efectul contractului de societate se creează opersoană juridică, trebuie observat că aceasta nu dobândeşte personalitate juridicăprin efectul acestui contract, ci prin efectul înmatriculării la registrul comerţului. Forma autentică cerută ad validitatem, a urmărit pe de o parte crearea mijlocului deprobă pentru raporturi comerciale complexe şi asigurarea posibilităţii tehnice apublicării contractului de societate. Adăugăm la aceste argumente faptul că la aceastădată, forma autentică mai este cerută ad validitatem doar cu titlu de excepţie, regulafiind aceea a actului sub semnătură privată.b).Functiile contractului de societate1. Funcţia de instrument de reflectare a voinţei de asociere. Contractul desocietate exprimă voinţa liber exprimată şi neechivocă de a pune bazele unei societăţicomerciale.2. Funcţia reglementară. Contractul de societate reprezintă statutul organic alsocietăţii, acesteia fiindu-i aplicabile legea şi contractul de societate. Fiind legeapărţilor şi în egală măsură a societăţii clădite pe temeiul său, contractul de societateeste un act creator de drept.3. Funcţia probatorie. Aceasta întrucât contractul de societate este instrumentumprobationis al naturii şi întinderii drepturilor şi obligaţiilor părţilor semnatare.4. Funcţia de determinare a naţionalităţii societăţii. Această funcţie rezultă dinfaptul că sediul social al unei societăţi comerciale este stabilit prin actele constitutive,aceasta având naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actuluiconstitutiv, sediul social.5. Funcţia de determinare a limitelor capacităţii de folosinţă a societăţii.Capacitatea juridică a societăţilor comerciale este limitată de principiul specialităţiicapacităţii de folosinţă, contractul de societate exprimând temeiul şi întinderea acesteilimitări.c)Conditiile de fond ale contractului de societate În doctrina de drept comercial, problematica condiţiilor de fond ale contractuluide societate este analizată prin prisma condiţiilor de validitate prevăzute de art.948Cod civil. Aceste condiţii sunt următoarele: 1. Consimţământul valabil al părţilor carese obligă; 2. Capacitatea de a contracta; 3. Un obiect determinat; 4. O cauză licită. 1. Consimţământul valabil al părţilor care se obligă. Consimţământul reprezintă manifestarea hotărârii de a încheia contractul desocietate. Condiţiile de valabilitate ale consimţământului sunt cele prevăzute îndreptul comun, respectiv: să emane de la o persoană cu discernământ; să fie exprimatcu intenţia de a produce efecte juridice; să fie exteriozat, să fie neviciat. Constituireasocietăţilor comerciale este dominată de principiul libertaţii de asociere. Persoanele fizice şi juridice sunt libere să dobândească calitatea de asociat fiedirect prin semnarea contractului de societate fie ulterior prin dobândirea de părţi deinteres, părţi sociale ori acţiuni prin succesiune ori cesiune. Principiul libertăţii deasociere se opune şi asocierii forţate. În acest sens doctrina a decis că două sau maimulte persoane fizice sau juridice nu pot fi obligate prin hotărâre judecătorească să

devină asociaţi iar hotărârea nu se poate substitui contractului de societate. Conform art. 4 din Legea 31/1990, societatea comercială va avea cel puţin doiasociaţi. În mod excepţional intr-o societate cu răspundere limitată părţile sociale potaparţine unei singure persoane în calitate de asociat unic (art. 13 din Legea 31). Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 5.a. Intenţia de a încheia contractul În contractul de societate comercială voinţa părţilor contractante trebuie să fieanimată de intenţia de a desfăşura în comun o activitate comercială (affectiosocietatis). Nu există affecţio societatis când contractul de societate este fictiv, părţiledisimulând total realitatea, realitate pe care aceleaşi părţi au consemnat într-uncontra-înscris. Între părţi produce efecte actul secret, terţii putând opta între a invocaactul secret sau actul aparent, care în cazul nostru este contractul de societate.

b. Părţile contractante O societate comercială poate fi constituită de persoane fizice sau persoanejuridice, de persoane fizice împreună cu persoane juridice, de naţionalitate românăsau străină. Persoanele care încheie contractul de societate se numesc asociaţirespectiv acţionari în societăţile de capitaluri. Conform art. 6, alin. 1 din Legea nr.31/1990, semnatarii actului constitutiv precum şi persoanele care au un roldeterminant în constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori. În doctrină se consideră că au un rol determinant în constituirea societăţii nunumai asociaţii ci şi persoanele ce au depus diligenţe în absenţa cărora societatea nus-ar fi putut constitui. În doctrină este controversată problema participării soţilor laconstituirea unei societăţi comerciale, în condiţiile în care se aduc la capitalul socialbunuri comune. S-au exprimat două opinii: a. într-o primă opinie bunurile comune ale soţilor nu pot forma obiect alaportului la capitalul social nici atunci când soţii ar participa la constituirea aceleaşisocietăţi comerciale Acordul unui soţ de a aduce în societate, ca aport, un bun comuneste o convenţie nulă, singura convenţie legală este aceea ca soţii să procedeze înprealabil la împărţirea bunurilor comune, asocierea în vederea constituirii societăţiicomerciale, reprezentând un motiv temeinic pentru împărţirea bunurilor în timpulcăsătoriei, conform art. 36, al.2 Codul Familiei b. într-o altă opinie se consideră că soţii pot aduce ca aport în societateacomercială un bun comun, fără a avea nevoie de consimţământul celuilalt soţ. Unasemenea consimţământ fiind necesar doar în cazul imobilelor terenuri şi construcţii.În acest din urmă caz, dividendele primite din partea societăţii sunt tot bunuricomune. Coproprietarii unui bun proprietate comună pot să aducă acest bun ca aport lacapitalul social, fiind ţinuţi solidar să-şi îndeplinească obligaţia de vărsare a aportului,prin predarea efectivă a bunului către societate. Conform art. 82, din Legea 31/1990, asociaţii societăţii în nume colectiv nu potlua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau avândacelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni, în contul lor sau al altora, înacelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător fără consimţământul celorlalţi asociaţi.

De asemenea, conform art. 14, din Legea 31 1990, o persoană fizică sau juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. Persoanele juridice pot dobândi în principiu calitatea de asociat într-o societatecomercială, ţinând cont de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă prevăzut deart. 34 din Decretul 32/1954. Societăţile comerciale pot dobândi calitatea de asociat laalte societăţi comerciale cu excepţiile prevăzute de lege. Spre exemplu, o societate deadministrare a investiţiilor nu poate deţine acţiuni ale persoanelor juridice care suntacţionare ale respectivei societăţi de administrare a investiţiilor. De asemenea, osocietate de administrare a investiţiilor nu poate deţine mai mult de 5% din acţiunileunei alte societăţi de administrare a investiţiilor. O societate cu răspundere limitată nupoate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-osingură persoană. Asociaţiile şi fundaţiile pot participa la constituirea unor societăţicomerciale dacă participarea lor este necesară pentru realizarea scopului prevăzut delege. Autorităţile administraţiei publice locale şi statale pot înfiinţa societăţicomerciale. Astfel, în temeiul Legii nr. 15/1990, fostele unităţi economice socialisteau fost organizate ca regii autonome şi societăţi comerciale. Aceste societăţicomerciale au luat fiinţă prin hotărârea Guvernului sau prin decizia organuluiadministraţiei publice locale, prin actul de înfiinţare fiind aprobat şi statutul societăţii. Comunele, oraşele şi judeţele, ca unităţi administrativ teritoriale au deplină capacitate şi posedă un patrimoniu propriu, bunurile aparţinând fie domeniului public fiedomeniului privat al unităţii administrativ teritoriale. Ca persoane juridice civile,acestea pot înfiinţa societăţi comerciale prin hotărârea consiliului local înconformitate cu dispoziţiile Legii 215/2001 Legea administraţiei publice locale.· Viciile de consimtamanta. Eroarea În materia societăţilor comerciale eroarea este analizată în raport de dispoziţiileart. 954 C civ. Eroarea asupra substanţei contractului se poate manifesta înurmătoarele forme: Eroarea aspra naturii contractului (error in negotium) atunci când partea aflatăîn eroare crede că încheie un alt contract decât contractul de societate. Eroare asupra formei de societate, o persoană contractează cu intenţia de aparticipa într-o societate cu răspundere limitată, deşi contractul de societate prevede orăspundere nelimitată. Eroarea cu privire la aprecierea calităţii unui aport, bunul adus ca aport spre ex.are vicii calitative care îl fac impropriu scopului pentru care a fost acceptat cu titlu deaport. Eroare cu privire la persoana cu care s-a contractat este admisă numai însocietăţile intuitu personae şi se referă la identitatea fizică şi calităţile salesubstanţiale cum ar fi onorabilitatea şi competenţa. Eroarea asupra valorii aportului sau şanselor de reuşită ale societăţii nu atragnulitatea contractului de societate întrucât aceasta nu priveşte ,,substanţa obiectuluiconvenţiei”.b. Dolul Dolul reprezintă un viciu de consimţământ frecvent întâlnit în practica

constituirii succesive sau prin subscripţie publică a societăţilor pe acţiuni. În doctrină se consideră că dolul trebuie să provină de la persoana carereprezintă valabil societatea comercială sau de la toţi ceilalţi coasociaţi şi să fie de oanumită gravitate. Exemplul cel mai des uzitat este acela al inserării în prospectul de emisiune aunor date false cu privire la obiectul societăţii, la persoana fondatorilor ori folosireaunor bilanţuri false pentru a determina subscrierea de acţiuni. Dolul nu are ca efect desfiinţarea contractului de societate în întregul sau,efectele producându-se doar faţă de asociatul al cărui consimţământ a fost viciat. Acesta are o acţiune în daune împotriva autorului dolului. Dolul nu va putea fi opus creditorilor sociali şi altor persoane ce nu au cunoscut existenţa unor manoperefrauduloase comise de persoanele abilitate să reprezinte societatea comercială.

· Capacitatea părţilor. Am arătat că la constituirea unei societăţi comerciale pot participa persoanefizice sau persoane juridice. În doctrina de drept civil, capacitatea este definită caacea condiţie de fond şi esenţială care constă în atitudinea subiectului civil de adeveni titular de drepturi şi obligaţiilor civile prin încheierea de acte civile.În doctrina de drept comercial, s-au exprimat mai multe opinii cu privire lacapacitatea cerută persoanei fizice pentru încheierea contractului de societatecomercială. Astfel, într-o primă opinie se susţine că aptitudinea de a încheia uncontract de societate comercială este legată indisolubil de calitatea de comerciant,deci numai persoanele fizice care au dobândit calitatea de comerciant în condiţiilelegii pot fi semnatari ai actului de naştere ai unei societăţi comerciale. Acest punct de vedere invocă în susţinerea sa dispoziţiile art. 3, pct. 4 Codcomercial, potrivit căreia sunt fapte de comerţ cumpărările şi vânzările de părţi sau deacţiuni ale societăţilor comerciale. Într-o altă opinie se consideră că asociaţilor cu răspundere nelimitată (asociaţiidin societatea în nume colectiv şi comanditaţii) le sunt aplicabile regulile de dreptcomercial în timp ce asociaţilor cu răspundere limitată regulilor de drept comun înmaterie. Într-o a treia opinie se consideră că pentru încheierea contractului de societatepersoana fizică trebuie să aibă capacitatea cerută de lege pentru încheierea actelorjuridice în condiţiile dreptului comun. S-a exprimat şi opinia potrivit căreia, pot încheia contracte de societatepersoanele fizice cu capacitate de exerciţiu deplină, precum şi persoanele cucapacitate de exerciţiu restrânsă cu condiţia încuviinţării prealabile din parteaocrotitorului legal. Se adaugă că minorul cu capacitate restrânsă de exerciţiu nu vaputea participa la constituirea unei societăţi comerciale cu răspundere nelimitată, însăva putea dobândi calitatea de asociat prin moştenire. Nu va putea dobândi calitatea de asociat interzisul judecătoresc însă aceastăpersoană va putea subscrie acţiuni prin tutorele său. Ne raliem opiniei, conform căreia pentru încheierea contractului de societatepersoana fizică trebuie să aibă deplină capacitate de exerciţiu întrucât suntem înprezenţa unui act de dispoziţie. Această opinie este susţinută de mai multe dispoziţiiale Legii nr. 31/1990. Ex. art. 6, al. 2, prevede că persoanele care potrivit legii suntincapabile nu pot fi fondatori. Art. 224, alin. 1, prevede că societatea în nume colectiv

sau societatea cu răspundere limitată se dizolvă printre altele ca urmare a incapacităţiiunuia dintre asociaţi, dacã numãrul lor s-a redus la unul singur. Considerăm însă, că este posibil ca minorii să participe la încheierea unuicontract de societate cu autorizaţia autorităţii tutelare şi cu încuviinţarea ocrotitoruluilegal, mai ales în cadrul societăţilor cu răspundere limitată. O asemenea soluţierezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 124, alin.1, din Legea 31/1990, conformcărora acţionarii care nu au capacitatea legală pot fi reprezentaţi prin reprezentanţiilor legali.· Obiectul contractului În doctrină noţiunea de obiect al contractului are două sensuri: a. în sensul dreptului comun obiectul contractului este acela la care părţile seobligă. Ca urmare, obiectul contractului de societate comercială îl constituie prestaţiilela care se obligă asociaţii materializate în aporturile aduse la constituirea societăţiicomerciale. b. în limbajul curent noţiunea de obiect al contractului de societate desemneazăactivităţile societăţii respectiv faptele de comerţ pe care aceasta le săvârşeşte.Obiectul de activitate al societăţii cu precizarea domeniului şi a activităţiiprincipale, este obligatoriu să fie prevăzut în contractul de societate (art. 8, lit. c, dinLegea nr. 31/1990). Obiectul de activitate trebuie stabilit cu respectareanomenclatorului de clasificare a activităţilor folosit în economia naţională, aprobatprin HG. 656/1997 şi modificat prin H.G. 613/2002. Obiectul de activitate alsocietăţii trebuie să fie comercial întrucât altfel societatea va fi civilă. De asemenea, obiectul trebuie să fie determinat şi posibil, licit şi moral. Prinacte normative speciale au fost stabilite activităţi care nu pot face obiectul deactivitate al unei societăţi comerciale, cum ar fi HG. 1323/1990 care interzicefabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice în alt scop decât cel medical,imprimarea hârtiilor de tip militar etc. De asemenea, prin raportarea la acte normative speciale practica judiciară adecis constant că nu pot face obiectul unei societăţi comerciale, consultanţa juridică,întrajutorarea bănească, producerea obiectelor de cult. Totodată, unele societăţi comerciale au, conform legii, un obiect de activitateexclusiv –, societăţile bancare, societăţile de asigurări, societăţile de administrare ainvestiţilor, organismele de plasament colectiv.· Cauza contractului Cauza este definită ca fiind acel element al actului juridic care constă înobiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. Conform art. 966 Cod civ.,„obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici unefect”. Doctrina dreptului comercial în majoritatea ei consideră cauza drept un elementesenţial şi distinct al contractului de societate. Condiţiile de valabilitate ale cauzeisunt cele din dreptul comun respectiv: cauza trebuie sa existe, cauza trebuie să fielicită, cauza trebuie să fie morală. Cauza contractului de societate într-o formulare generală, constă în participareafiecărui asociat la rezultatele activităţii comerciale. Contractul de societate este lipsitde cauză dacă acesta conţine cauze leonine.

Condiţiile de formă ale contractului de societate Legea nr. 31/1990 prevedela art. 5, al. 5, „actul constitutiv se semnează de toţi asociaţii sau în caz de subscripţiepublică de fondatori şi se încheie în formă autentică”.Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată se semnează de toţi asociaţiisau, în caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când: a.printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren; b.se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă; c.societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică. Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registruluicomerţului. Rezultă din ansamblul acestor dispoziţii că actul constitutiv al uneisocietăţi comerciale se încheie în formă scrisă, regula fiind aceea a înscrisului subsemnătură privată şi excepţional, în cazurile prevăzute de lege, în formă autentică. În cazul nerespectării condiţiilor de formă, distingem două situaţii: când legeapermite încheierea actului constitutiv în formă de înscris sub semnătură privată,condiţia este cerută ad probaţionem; când forma cerută de lege este cea autenticăaceasta este cerută ad validitatem. Nerespectarea formei autentice atrage nulitateasocietăţii.

Cuprinsul contractului de societate Contractul de societate trebuie să cuprindă anumite elemente care să stabileascărelaţiile dintre asociaţi sau după caz acţionari, elemente diferenţiate în funcţie deforma juridică a societăţii.a. Clauzele de identificare a părţilor Aceste clauze sunt in consonanţă cuprincipiile dreptului civil referitoare la identificarea persoanelor fizice şi juridice. Înceea ce priveşte persoanele fizice, în contractul de societate trebuie să se precizezenumele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor. În cazulpersoanelor juridice, trebuie să se arate denumirea, sediul şi naţionalitatea persoaneijuridice în cauză.b. Clauzele privind identificarea viitoarei societăţi comerciale Aceste clauze auca obiect principal stabilirea denumirii, a formei juridice, a sediului societăţii şi dacăeste cazul a emblemei societăţii.c. Clauzele privind caracteristicile societăţii Legiuitorul a avut în vedereclauzele privind obiectul, durata şi capitalul social al societăţii. Obiectul societăţii –legiuitorul a dispus în mod expres că în cadrul contractului de societate trebuie să seindice obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţiiprincipale. Durata societăţii – prin contractul de societate, asociaţii trebuie săstabilească durata societăţii.Ei pot stabili un termen până la care să existe societatea ori pot conveni cadurata societăţii să fie nelimitată. Capitalul social - în contractul de societate trebuiearătat care este capitalul social subscris şi capitalul vărsat. Asociaţii trebuie sărespecte plafoanele minime prevăzute de lege.De asemenea, tot în cadrul contractului de societate, trebuie precizat aportulfiecărui asociat, în numerar sau alte bunuri, valoarea lor şi modul evaluării, precum şidata la care se va vărsa întregul capital social subscris. Totodată, trebuie arătat modulîn care a fost divizat capitalul social, numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau

părţilor sociale, după caz, precum şi repartizarea acestora în societăţile.d. Clauze privind conducerea şi gestiunea societăţiiAsociaţii, în lumina dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, trebuie să stabilească încontractul de societate persoanele, din rândul asociaţilor ori din afara societăţii, carevor administra şi respectiv reprezenta societatea, cu precizarea puterilor ce li s-auconferit şi, dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. În cadrul contractuluisocietăţii comerciale pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, trebuie să se precizezenumărul, numele, prenumele şi cetăţenia cenzorilor societăţii.e. Clauzele privind drepturile şi obligaţiile asociaţilorÎn contractul de societate, asociaţii stabilesc drepturile ce le revin şi obligaţiilepe care şi le asumă. În cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şisocietăţii cu răspundere limitată, legea cere să se stabilească „partea fiecărui asociatla beneficii şi pierderi”.În ceea ce priveşte societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, în contracttrebuie să se prevadă ,, modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare apierderilor. În pofida faptului că asociaţii sunt liberi să stabilească modul de împărţirea beneficiilor şi de suportare a pierderilor sunt interzise în mod expres clauzeleleonine. În cazul în care la încheierea contractului, capitalul subscris nu a fost integralvărsat, în contract trebuie să se precizeze termenele până la care asociaţii vor efectuavărsămintele privind întregul capital subscris.f. Clauzele privind sediile secundare ale societăţii În cazul în care asociaţiidoresc ca societatea să aibă sedii secundare, contractul de societate trebuie săcuprindă anumite menţiuni în această privinţă. Astfel, în concepţia legii, sediilesecundare sunt unităţi fără personalitate juridică ale societăţii, care poartă denumireade sucursale, agenţii sau reprezentanţe.g. Clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii Asociaţii, în contractul desocietate trebuie să prevadă, totodată, clauzele privind încetarea existenţei societăţii,astfel asociaţii stabilesc condiţiile în care societatea se va dizolva şi lichida.Statutul societatiiLegiuitorul, în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede că societatea peacţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contractde societate şi statut.Din dispoziţiile legale invederate anterior, rezultă că în cazul formelor desocietate menţionate, constituirea societăţii are ca fundament două acte constitutive:contractul de societate şi statutul.Chiar dacă aceste acte constitutive apar ca două constitutive distincte,legiuitorul în art. 5 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, dispune că pot fi încheiate subforma unui înscris unic, denumit act constitutiv.Statutul societăţii este conceput ca un act constitutiv dezvoltător al contractuluide societate, menit să întregească cuprinsul acestuia. Necesitatea statutului, ca aldoilea act constitutiv, este impusă de specificul societăţii pe acţiuni, în comandită peacţiuni sau cu răspundere limitată.În cazul în care statutul este un act constitutiv distinct se impun unele precizăriprivind noţiunea, condiţiile de valabilitate şi cuprinsul statutului societăţii.Din analiza dispoziţiilor legale rezultă că statutul societăţii este un act juridic denatură contractuală.Obiectul statutului îl reprezintă stabilirea regulilor de organizare,

conducere şi funcţionare a societăţii. Deoarece statutul societăţii este o convenţie,pentru validitatea sa trebuie să îndeplinească condiţiile cerute de art. 948 Cod civ.În ceea ce priveşte forma, statutul societăţii, ca şi contractul de societate trebuiesă se încheie în forma înscrisului sub semnătură privată sau în formă autentică, înfuncţie de condiţiile impuse de art.4 alin. 4 din O.U.G. nr. 76/2001 modificat prin art.9 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 161/2003. Din punctul de vedere al cuprinsului, înstatutul societăţii trebuie inserate în mod obligatoriu anumite clauze.Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990, statutulsocietăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată cuprindeclauzele prevăzute pentru actul constitutiv al societăţii în cauză. Statutul nu repetăclauzele contractului de societate, el dezvoltă elementele contractului de societateprivind organizarea, conducerea şi funcţionarea societăţii.Clauzele statutului trebuie să fie concordante cu cele ale contractului desocietate. În caz contrar, înregistrarea societăţii va fi refuzată.Formalitatile necesare constituirii societatilor comercialePrin Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale şi OUG nr.76/2001modificată prin Legea nr. 161/2003 a fost stabilită o procedură simplificată deconstituire a societăţilor comerciale.Pentru ca societatea comercială să devină persoană juridică trebuie parcurseurmătoarele etape: - întocmirea şi autentificarea actelor constitutive; - înregistrarea şiautorizarea funcţionării societăţii comerciale.Reamintim că, potrivit dispoziţiilor art.5 din Legea nr.31/1990 cu modificărileaduse, societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contractde societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspunderelimitată se constituie prin contract de societate şi statut.Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă alunei singure persoane, caz în care se întocmeşte numai statutul. Contractul desocietate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit actconstitutiv. Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea potfi denumite, de asemenea, act constitutiv .1. Întocmirea şi autentificarea actelor constitutive.Redactarea înscrisurilor actelor constitutive poate fi făcută de către avocaţi,notari, biroul unic din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie teritoriale înconformitate cu procedura stabilită prin OUG nr.76/2001, consilierul juridic saureprezentantul legal al persoanei juridice. Legea permite persoanelor cu pregătirejuridică să redacteze înscrisurile în care figurează ca parte ele, soţii, ascendenţii saudescendenţii lor .R eglementarea legală actuală stabileşte regula conform căreia actul constitutivse încheie sub forma unui înscris sub semnătură privată, forma autentică fiindobligatorie numai în trei situaţii, respectiv : când printre bunurile subscrise ca aport înnatură la capitalul social se află un teren; când forma juridică a societăţii comercialeimplică răspunderea nelimitată a asociaţilor sau a unora dintre ei pentru obligaţiilesociale ; când societatea comercială se constituie prin subscripţie publică .În cazul constituirii societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni prinsubscripţie publică sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din acelaşi act normativ,adunarea constitutivă desemnând pe aceia care se vor prezenta la notarul public

pentru autentificarea actelor şi îndeplinirea celorlalte formalităţi. - la dataautentificării actelor constitutive se va prezenta dovada eliberată de oficiul registruluicomerţului privind disponibilitatea firmei şi a emblemei (art.16 din Legea nr.31/1990). Verificarea disponibilităţii se asigură de către oficiul registrului comerţului (art.39alin.2 din Legea nr.26/1990) . - notarul public autentifică actele constitutive alesocietăţii comerciale în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr.36/1995privind activitatea notarială. Notarul verifică dacă înscrisurile redactate de părţiîndeplinesc condiţiile de fond şi formă cerute de lege şi operează modificările şicompletările necesare cu acordul părţilor . Ca urmare a întocmirii şi autentificăriiactelor constitutive, societatea comercială dobândeşte o capacitate de folosinţăanticipată . Această capacitate de folosinţo priveşte drepturile şi obligaţiile necesarevalabilei constituiri a societăţii comerciale . Existenţa anticipată a capacităţii defolosinţă implică şi recunoaşterea unei capacităţi de exerciţiu corespunzătoare, actelejuridice necesare valabilei constituiri fiind exercitate de către administratorii societăţiisau de oricare dintre asociaţi.2. Înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii comercialeProcedura de înregistrare şi autorizare a funcţionării societăţii comerciale estereglementată de OUG nr.76/2001 .I. Organul competent, conţinutul cererii de înregistrare, avize, acorduri,autorizaţii. Biroul Unic din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie teritoriale, formatdin reprezentanţii acesteia precum şi ai instituţiilor care eliberează acorduri, avize şiautorizaţii necesare funcţionării societăţii, realizează toate operaţiunile prevăzute delege pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii comerciale .Cererea de înregistrare şi autorizare, conform modelului tip, se întocmeşte decătre fondatori, administratorii desemnaţi ori împuterniciţii acestora, şi trebuieînsoţită de următoarele documente : actul sau actele constitutive în forma cerută delege ; dovada efectuării vărsămintelor, în condiţiile stabilite prin actul constitutiv ;actele care probează dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse ca aport în natură(contractele de vânzare-cumpărare, contractele de concesiune, brevetele de invenţie) ;actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate deasociaţi; declaraţia pe proprie răspundere a fondatorilor , administratorilor şi acenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr.31/1990 .Totodată trebuie făcută dovada deţinerii cu titlu legal a spaţiului aferent sediuluisocial (contract de vânzare-cumpărare, contract de închiriere, contract de comodat) .Biroul Unic poate efectua, pe bază de mandat dat de către persoanele interesate:obţinerea rezervării firmei, efectuarea vărsămintelor privind aportul în numerar,redactarea actului constitutiv, autentificarea, obţinerea evaluării bunurilor.Conform art. 17 din Legea nr. 26/1990 modificat prin art 8 alin. 14 din Legeanr. 161/2003. , cererea de înregistrare în registrul comerţului trebuie făcută în termende 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. Conform art. 3 alin.5 din OUG nr.76/2001 pentru autorizarea funcţionări societăţilor comerciale sunt necesare şi uneleavize, autorizaţii sau acorduri, respectiv: a) avizul şi / sau autorizaţia pentruprevenirea şi stingerea incendiilor; b) avizul şi /sau autorizaţia sanitară; c) autorizaţiasanitar-veterinară; d) acordul şi /sau autorizaţia de mediu; e) autorizaţia defuncţionare din punct de vedere al protecţiei muncii .3. Publicitatea constituirii societăţii comerciale

Conform art.41 din Legea nr.31/1990 o dată cu efectuarea înmatriculării,încheierea judecătorului delegat se comunică, din oficiu, Monitorului Oficial alRomâniei, spre publicare, pe cheltuiala părţilor, precum şi administraţiei financiare înraza căreia se află sediul societăţii pentru evidenţă fiscală, cu menţionarea număruluide înmatriculare în registrul comerţului .La cererea şi pe cheltuiala părţilor, actul constitutiv, vizat de judecătoruldelegat, se publică în acelaşi Monitor Oficial al României, Partea a IV-a, integral sauîn extras . În cazul societăţilor în nume colectiv sau în comandită simplă, înMonitorul Oficial al României se poate publica numai un extras al încheierii, vizat dejudecătorul delegat, care va cuprinde: data încheierii, datele de identificare aleasociaţilor, denumirea şi, dacă există, emblema societăţii ; sediul, forma, obiectul deactivitate pe scurt, capitalul social, durata societăţii, numărul de înmatriculare înregistrul comerţului.4. Regimul actelor juridice încheiate în cursul constituirii societăţiicomerciale Datorită unor nevoi practice, în cursul constituirii societăţii fondatoriitrebuie să încheie anumite acte juridice în contul viitoarei societăţi comerciale. Avemîn vedere încheierea unui contract de locaţiune pentru sediul societăţii, deschidereaunui cont la bancă. Având în vedere că societatea nu a fost înmatriculată şi înconsecinţă ea nu are personalitate juridică, ea nu poate fi titulara drepturilor şi niciţinută de obligaţiile izvorâte din aceste acte juridice. În concluzie, putem afirma cătitular al drepturilor şi obligaţiilor din actele juridice în cauză nu poate fi decâtfondatorul care a încheiat actele juridice respective. Trebuie menţionat totodată, căaceste acte juridice au fost încheiate în contul societăţii aceasta urmând să exerciteaceste drepturi şi să execute obligaţiile respective după dobândirea personalităţiijuridice.Încheierea actelor juridice în contul societăţii.În conformitate cu dispoziţiile art.8 lit. o din Legea nr.31/1990 se dispune căactul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde şi„operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii ce se constituie şi pe careaceasta urmează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru acesteoperaţiuni”. Există posibilitatea ca fondatorii să încheie anumite acte juridice şi dupăîncheierea actului constitutiv, dar înainte de înmatricularea societăţii. În lumina art.53 din Legea nr.31/1990, fondatorii,reprezentanţii şi alte persoane care au lucrat înnumele unei societăţi în curs de constituire, răspund solidar şi nelimitat faţă de terţipentru actele juridice încheiate cu aceştia în contul societăţii, în afară de cazul în caresocietatea, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. O datăpreluate aceste acte sunt considerate a fi ale societăţii încă de la data încheierii lor.Rezultă din cele menţionate că, actele juridice încheiate de fondatori în contulsocietăţii produc efecte faţă de aceştia, însă, dacă după dobândirea personalităţiijuridice, societatea a preluat aceste acte juridice, ele vor produce efecte faţă desocietate chiar de la data încheierii lor. În acest caz, pentru actele juridice preluatesocietatea devine, retroactiv, titularul drepturilor şi obligaţiilor. În cazul în care actelejuridice încheiate nu au fost preluate, răspunderea rămâne fondatorilor.Consecinţele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii În forma sa iniţială, Legea nr.31/1990 a adoptat soluţia potrivit căreia societateaconstituită cu nerespectarea cerinţelor legale este o societate nelegal constituită,

recunoscând însă anumite efecte juridice. În forma sa actuală Legea nr.31/1990denotă preocuparea pentru salvarea societăţii, regularizarea ei, din nevoia protejăriiintereselor terţilor în acord cu respectarea dispoziţiilor legale. În mod excepţional,societatea nelegal constituită va înceta să funcţioneze prin declararea nulităţii ei.În doctrină sunt analizate două situaţii: cazul neînregistrării societăţii şi cazulneregularităţilor constatate de judecătorul delegat cu ocazia verificării legalităţiiînregistrării .În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerutînmatricularea ei în termenul legal, oricare asociat poate cere oficiului registruluicomerţului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoarerecomandată, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de laprimire . Dacă înmatricularea nu s-a efectuat în termenul de 8 zile şi au trecut 3 lunide la data autentificării actului constitutiv, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile cedecurg din subscripţiile lor. Acest efect nu se produce dacă un asociat a cerutîndeplinirea formalităţilor de înmatriculare (art.47 din Legea nr.31/1990).Din interpretarea textului rezultă că, în cazul în care asociaţii au efectuataporturile, ei sunt îndreptăţiţi la restituirea lor. Consecinţele reglementate de art.47sunt urmare a faptului că societatea comercială nu s-a constituit şi nu a devenitpersoană juridică .Judecătorul delegat la registrul comerţului poate constata existenţa unorneregularităţi cu ocazia verificării legalităţii cererii de înmatriculare. În acest caz elva cere asociaţilor înlăturarea neregularităţilor constatate.Conform art.46 din Legea nr. 31/1990 modificat prin art. 9 alin. 16 din Legeanr. 161/2003, asociaţii pot modifica actul constitutiv în faţa judecătorului delegat careva lua act prin încheiere de regularizările efectuate.Dacă este necesar judecătorul va stabili măsuri concrete şi pentru regularizareaaltor situaţii. Societatea va fi înregistrată după regularizarea tuturor neregularităţilorconstatate de judecătorul delegat. În cazul în care asociaţii refuză efectuarearegularizării, judecătorul delegat va respinge prin încheiere motivată cererea deînregistrare, din oficiu sau la cererea oricăror persone care formulează o cerere deintervenţie.Consecinţele neregularităţilor constatate după înfiinţarea societăţiiLegea nr.31/1990 statuează două modalităţi de soluţionare a neregularităţilorconstatate după înregistrarea societăţii: acţiunea în regularizare şi acţiunea în anulare.Acţiunea în regularizareAceasta este reglementată de art.48 din Legea nr.31/1990 . Textul dispune: 1. Încazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este obligată săia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelorneregularităţi . 2. Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesatăpoate cere tribunalului să oblige organele societăţii, sub sancţiunea plăţii de adunecominatorii, să le regularizeze . 3. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrieprin trecerea unui termen de 1 an de la data înmatriculării societăţii .-acţiunea în regularizare poate fi intentată de orice persoană interesată (asociaţi,creditori, ministerul public) în cazul în care asociaţii nu acţionează. Instanţa dejudecată va dispune obligarea organelor societăţii la înlăturarea neregularităţilor subsancţiunea plăţii de daune cominatorii ca mijloc de constrângere pentru executarea în

cel mai scurt timp a măsurilor dispuse.- acţiunea în regularizare este prescriptibilă, dreptul la acţiune prescriindu-se întermen de 1 an de la data înmatriculării societăţii în Registrul comerţului. Ne raliemopiniei exprimate în doctrină conform căreia prescriptibilitatea acţiunii în regularizareeste discutabilă, întrucât interesul general precum şi interesele tuturor participanţilorla circuitul comercial sunt în sensul admiterii regularizării societăţii indiferent de datacând o asemenea necesitate se constată.Acţiunea în anulareConform art.56 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 17 din Legeanr. 161/2003, nulitatea unei societăţi înmatriculate în Registrul comerţului poate fideclarată de tribunal numai atunci când: a) lipseşte actul constitutiv sau când acestanu a fost încheiat în formă autentică în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 5; b) toţifondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii; c) obiectulde activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice; d) lipseşte încheiereajudecătorului delegat de înmatriculare a societăţii; e) lipseşte autorizarea legalăadministrativă de constituire a societăţii; f) actul constitutiv nu prevede denumirea,sediul societăţii societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor şicapitalul social subscris şi varsat; g) s-au încălcat dispoziţiile legale privindcapitalul social minim, subscris şi vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim deasociaţi, prevăzut de lege.Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei invocată în cererea deanulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal (art.57).Din analiza textelor citate rezultă următoarele concluzii: cazurile de nulitate alesocietăţii sunt enumerate limitativ; nulitatea societăţii comerciale derogă de la dreptulcomun al nulităţii actelor juridice sub aspectul limitării cauzelor de nulitate şi subaspectul regimului restrictiv al efectelor nulităţii. declararea nulităţii societăţii poate ficerută de orice persoană interesată inclusiv de către procuror; soluţia statuată deart.57 din Legea nr.31/1990 denotă preocuparea legiuitorului pentru salvareasocietăţii şi caracterul excepţional al declarării nulităţii.Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale sunt stabilite de art.58(modificat prin art.9 alin. 18 din Legea 161/2003) şi 59 din Legea nr.31/1990. Pe datala care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă,societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare.Dispozitivul hotărârii tribunalului se va comunica Oficiului registruluicomerţului care după menţionare îl va trimite Monitorului Oficial al României sprepublicare. Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii se vor numi şilichidatorii societăţii. Declararea nulităţii societăţii nu aduce atingere actelor încheiateîn numele său. Nici societatea şi nici asociaţii nu pot opune terţilor de bună credinţănulitatea societăţii.Consecinţele nerespectării cerinţelor legale privind publicitatea constituiriisocietăţii comerciale Constituirea societăţii comeciale trebuie adusă la cunoştinţa părţilor prinpublicarea încheierii judecătorului delegat în Monitorul Oficial. De asemenea înMonitorul Oficial se publică şi actul constitutiv integral sau în extras.Conform art.52 din Legea nr.31/1990, societatea este obligată să verificeidentitatea dintre textul depus la Oficiul registrului comerţului şi cel publicat în

Monitorul Oficial al României sau în presă. În caz de neconcordanţă, terţii pot opunesocietăţii oricare dintre aceste texte, în afară de cazul în care societatea face dovadacă ei cunoşteau textul depus la Oficiul registrului comerţului.Legea nr.31/1990 dispune cu valoare de principiu la art.50 că actele sau faptelepentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terţilor , înafară de cazul în care societatea face dovada că aceştia le cunoşteau. Operaţiunileefectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial alRomâniei a încheierii judecătorului delegat nu sunt opozabile terţilor, care dovedesccă au fost în imposibilitate să ia cunoştinţă de ele.

5. Înfiinţarea sucursalelor şi filialelor societăţii comercialeAsociaţii, la constituirea societăţii comerciale, pot avea în vedere perspectiveledezvoltării activităţii societăţii în sensul extinderii şi în alte localităţi sau chiar înlocalitatea unde îşi are sediul societatea. O astfel de extindere se poate realiza prinînfiinţarea unor sucursale şi filiale care să desfăşoare aceeaşi activitate ca şi societateacare se constituie. Înfiinţarea sucursalelor sau filialelor societăţii poate fi hotărâtă deasociaţi şi după constituirea societăţii.În acest caz înfiinţarea sucursalelor sau filialelor impune o modificare a actelorconstitutive ale societăţii.a. Filiala – potrivit art.42 din Legea nr.31/1990, filiala este o societatecomercială cu personalitate juridică şi se constituie în aceeaşi formă ca şi societateacăreia îi aparţine cu respectarea cerinţelor de fond şi de formă avute în vederea laconstituirea acelei societăţi. Deşi filiala, este subiect de drept distinct datorită faptuluică este constituită de societatea primară, care deţine majoritatea capitalului său, filialaeste dependentă şi se află totodată sub controlul societăţii primare. Ea participă laraporturile juridice în nume propriu, prin reprezentanţii săi, dobândind drepturi şiasumându-şi obligaţii cu angajarea unei răspunderi proprii.b.Sucursala – este un dezmembrămint fără personalitate juridică al societăţiicomerciale şi se înmatriculează, înainte de a-şi începe activitatea, în Registrulcomerţului din judeţul în care va funcţiona. În cazul în care sucursala va funcţiona înacelaşi judeţ ca şi societatea, va avea o înmatriculare distinctă de aceea a societăţii.Întrucât sucursala nu are personalitate juridică, ea nu poate participa în nume propriula circuitul juridic.Actele juridice pe care le reclamă în desfăşurarea activităţii sucursalei se încheiede reprezentanţii desemnaţi de societatea comercială.Condiţiile necesare înfiinţării sucursalelor şi filialelorLegea nr.31/1990 în actuala sa formă, reglementează numai condiţiile pentruînfiinţarea sucursalelor sau altor sedii secundare, nu şi cele privind filialele. Aceastase explica având în vedere că filiala fiind o societate comercială cu personalitatejuridică se constituie în condiţiile stabilite de lege.Sucursala se înregistrează înainte de începerea activităţii ei în Registrulcomerţului din judeţul în care va funcţiona. Celelalte sedii secundare (agenţii,reprezentanţe) se menţionează numai în cadrul înregistrării societăţii în Registrulcomerţului sediului principal. Reprezentantul sucursalei trebuie să depună semnăturasa la Registrul comerţului în condiţiile prevăzute de lege pentru reprezentanţiisocietăţii. Dispoziţiile legale privind sucursalele şi filialele se aplică totodată şisucursalelor şi filialelor înfiinţate de societăţile comerciale străine în România.

6. Personalitatea juridică a societăţii comercialeP otrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990, „în vederea efectuării de acte de comerţ,persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţicomerciale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. Societăţile comerciale cusediul în România sunt persoane juridice române”.În lipsa unei definiţii legale a persoanei juridice, pornind de la elementeleoferite de Decretul nr. 31/1954, aceasta poate fi definită ca o structură de persoane,constituită in conformitate cu dispoziţiile legii, având un patrimoniu propriu, destinatrealizării obiectului de activitate comercială, conform voinţei sale sociale, ca titularăde drepturi subiective şi obligaţii comerciale, în scopul obţinerii de beneficii.Ca persoană juridică, societatea comercială are o existenţă abstractă, fiind oficţiune a legii. Conform dispoziţiilor art. 40 societatea comercială este persoanăjuridică de la data înmatriculării în Registrul comerţului.Dobândirea personalităţii juridice conferă societăţii atributele inerente oricăruisubiect de drept: firmă proprie şi distinctă; un sediu propriu; naţionalitate; durată deexistenţă; voinţă proprie; un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul asociaţilor;capacitate juridică specifică.Personalitatea juridică îi conferă societăţii comerciale calitatea de a fi titularăde drepturi şi obligaţii, de a fi un subiect colectiv de drept. Societatea comercială areo voinţă proprie care exprimă voinţele individuale ale asociaţilor, precum şi ocapacitate care îi permite să dobândească drepturi şi să-şi asume obligaţii. Totodatăsocietatea comercială poate participa în nume propriu la raporturile juridice şirăspunde pentru obligaţiile asumate.Datorită autonomiei societăţii comerciale ca persoană juridică faţă depersoanele fizice care au creat-o, ea reprezintă o potenţială sursă de abuz. Acest abuztrebuie sancţionat dacă societatea comercială nu este decât un instrument menit să odeturneze de la vocaţia sa legală. Cele mai des întâlnite abuzuri sunt fictivitatea,utilizarea societăţii pentru obţinerea nelegală a unui avantaj necuvenit.Atributele de identificare a societăţiiCa orice subiect de drept, societatea comercială trebuie să se identifice în modobligatoriu prin anumite elemente de individualizare. Elementele cu ajutorul cărora seindividualizează societatea comercială sunt următoarele: firma; sediul; naţionalitatea.Trebuie precizat că aceste elemente de identificare sunt distincte de elementele deidentificare a asociaţilor. Totodată, un rol important în individualizarea societăţii îlare şi forma juridică a societăţilor comerciale.Firma societăţiiOrice societate comercială trebuie să aibă un nume, necesar identificării acesteiaîn activitatea comercială. Acest nume poartă denumirea de firmă. Firma estenumele, sau, după caz, denumirea sub care societatea comercială îşi exercităcomerţul şi sub care semnează.Firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţinunuia dintre asociaţi. Se are în vedere numele şi prenumele asociatului sau numele şiiniţiala prenumelui acestuia. Este obligatoriu ca numele ales ca firmă să fie însoţit demenţiunea „societate în nume colectiv” scrisă în întregime.Firma unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă tot numele a celpuţin unuia dintre asociaţi, dar numai din rândul asociaţilor comanditaţi. Numele ales

trebuie să fie însoţit de menţiunea „societate în comandită” scrisă în întregime.Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-odenumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi. Această denumiretrebuie însoţită de menţiunea scrisă în întregime ,,societate pe acţiuni” sau prescurtat„SA.”, sau după caz „societate în comandită pe acţiuni”.Firma societăţii cu răspundere limitată se compune tot dintr-o denumireproprie, la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor asociaţi, însoţită demenţiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau prescurtat„S.R.L.”. Firma unei societăţi comerciale, pentru a fi înregistrată în Registrulcomerţului, trebuie să îndeplinească trei condiţii: - să fie disponibilă; - să fiedistinctivă; - să fie licită. Aceste condiţii se întrepătrund, având ca obiectiv dominantevitarea confuziei între comercianţi, evitarea inducerii în eroare a publicului.Disponibilitatea reprezintă susceptibilitatea de a fi apropriată de un comerciant,ceea ce presupune că firma respectivă nu mai aparţine altui comerciant, prinînregistrarea anterioară în registrul comerţului. Cu alte cuvinte, firma aleasă trebuiesă nu fi făcut anterior obiectul unei aproprieri legale.Distinctivitatea presupune că orice firmă nouă trebuie să se deosebească decele existente. Spre deosebire de brevetele de invenţie, unde noutatea trebuie să fieabsolută, noutatea firmelor este relativă în sensul că se apreciază în raport cu firmeleconcurente sau potenţial concurente.Licitatea nu este expres enunţată decât sub un singur aspect, acela prevăzut deart. 40 din Legea 26/1990: „nici o firmă nu va putea cuprinde o denumireîntrebuinţată de comercianţii din sectorul public”.Această dispoziţie, explicabilă şi necesară la data adoptării legii sus menţionate,îşi va restrânge aplicabilitatea pe măsura privatizării acestui sector. Ea va rămâneoricum aplicabilă îndeosebi în legătură cu denumirea regiilor autonome. Verificareaîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege se face de către oficiul registruluicomerţului, iar în cazul în care nu sunt respectate aceste condiţii oficiul registruluicomerţului va refuza înscrierea firmei stabilite de asociaţi. Un alt element deidentificare a societăţii comerciale, facultativ însă, este emblema. Emblema estesemnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen.Sediul societăţiiSediul este un alt element al personalităţii juridice a societăţii comerciale,menţionat în actul constitutiv. Acest atribut are drept scop identificarea societăţii înspaţiu, în cadrul raporturilor juridice la care participă. În vederea realizării uneidistincţii cât mai clare de domiciliul asociaţilor , sediul societăţii este denumit şisediul social.În absenţa unor dispoziţii legale, asociaţii sunt liberi să stabilească sediulsocietăţii, având în vedere fie locul unde se va desfăşura activitatea comercială asocietăţii sau locul unde se vor găsi organele de conducere ale societăţii.În general sediul societăţii trebuie să fie acolo unde va fi centrul de conducere asocietăţii, unde vor activa organele de deliberare şi administrare a societăţii. Acestcriteriu prezintă şi avantajul stabilităţii faţă de locul desfăşurării activităţiicomerciale, care poate fi schimbat, în funcţie de conjunctură.Sediul societăţii este, de regulă, diferit de sediul filialelor sau sucursalelor sale.Sediul societăţii determină: - naţionalitatea societăţii comerciale; - legislaţia naţională

care va reglementa constituirea şi funcţionarea societăţii comerciale; - registrulcomerţului în care va fi înmatriculată societatea; - îndeplinirea procedurii de citare şinotificare; - instanţa competentă să judece litigiile în care societatea comercială esteparte; - instanţa care va fi investită cu cererea de reorganizare sau lichidare judiciară;- locul unde în lipsa unei stipulaţii exprese urmează să se execute contractul.Naţionalitatea societăţiiUn alt element de identificare a societăţii comerciale este şi naţionalitatea.Legislaţia comercială are în vedere accepţiunea juridică a termenului, adică de legeaplicabilă constituirii, funcţionării, dizolvării şi lichidării societăţii, iar nu înaccepţiunea tehnică, de apartenenţă a unui individ la un anumit stat.Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, prevede că: „societăţile comerciale cusediul în România sunt persoane juridice române”. Naţionalitatea societăţiicomerciale este o consecinţă a determinării sediului acesteia. În consecinţă toatesocietăţile comerciale cu capital românesc sau cu participare de capital străin cusediul în România sunt persoane juridice române.Vointa societatii comercialeSocietatea comercială are o voinţă proprie care se formează din voinţeleasociaţilor, pe baza principiului majorităţii. În prezent acest principiu se aplică tuturorsocietăţilor comerciale, indiferent de forma juridică.În societăţile de capitaluri se aplică principiul majorităţii, condiţiile de cvorumşi majoritate fiind diferite în raport de natura adunării generale, ordinară sauextraordinară. În societatea cu răspundere limitată, asociaţii decid prin votulmajorităţii absolute a asociaţilor şi a părţilor sociale, votul tuturor asociaţilor fiindnecesar doar pentru modificarea actelor constitutive.Indiferent de forma societăţii comerciale trebuie reţinute câteva aspectecomune: - dreptul de vot se exercită în principiu proporţional cu participarea lacapitalul social. În societăţile de capitaluri fiecare acţiune dă dreptul la un vot afarăde cazul în care nu a fost limitat prin actul constitutiv dreptul de vot al acţionarilor ceposedă mai mult de o acţiune.În societatea cu răspundere limitată fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Însocietăţile intuitu personae dreptul de vot se exercită în raport de numărul părţilor deinteres. - dreptul de vot nu poate fi cedat în nici una dintre formele de societate, faptafiind sancţionată penal în condiţiile art. 273 din Legea 31/1990.Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru asociaţii care nu au efectuatvărsămintele stabilite. - Indiferent de forma societăţii comerciale asociaţii au obligaţiade a se abţine de la vot atunci când au interese contrare acelora ale societăţii.Voinţa societăţii comerciale rezultă deci din voinţa majorităţii.Capacitatea juridica a societatii comercialeFiind persoană juridică, societatea comercială poate dobândi drepturi şi îşipoate asuma obligaţii , ceea ce înseamnă că ea dispune de capacitate juridică.Tradiţional în doctrină se distinge între capacitatea de folosinţă şi capacitatea deexerciţiu.a. Capacitatea de folosinţăSocietatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării înregistrul comerţului, conform art.40 alin.1 din Legea nr.31/1990. Înmatriculareasocietăţii se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încherii

judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea societăţii comerciale(art. 40 alin. 2 Legea nr. 31/1990 modificată prin art. 9 alin. 14 din Legea nr.161/1990). Din analiza acestui text rezultă că societatea comercială dobândeştecapacitate de folosinţă, adică aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii din ziuaînmatriculării în registrul comerţului.b. Capacitatea de exerciţiu Societatea comercială are încă de la naştere ocapacitate de exerciţiu înţeleasă ca aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şiasuma obligaţii săvârşind acte juridice . Şi în această materie sunt aplicabiledispoziţiile art.35-36 din Decretul nr.31/1954 care constituie dreptul comun înmaterie.Sunt de reţinut următoarele aspecte : a) societatea comercială îşi exercitădrepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale statutare – organe de decizieşi deliberare (adunarea generală), organe de administrare (consiliul de administraţie),organe de control (cenzorii) .Legiuitorul a adoptat soluţia unei persoane, sau unor persoane, ce reprezintălegal persoana juridică, ca fiind însăşi voinţa persoanei juridice. b) actele juridicefăcute de organele societăţii comerciale în limitele puterilor recunoscute statutar şilegal sunt considerate actele persoanei juridice însăşi; c) faptele licite sau ilicitesăvârşite de organele societăţii comerciale obligă persoana juridică în cauză, dacă aufost săvârşite cu prilejul exercitării funcţiilor lor .Patrimoniul societăţiiSocietatea comercială, fiind o persoană juridică, are un patrimoniu propriu,distinct de acela al asociaţilor sau acţionarilor. Societatea comercială este recunoscutăde lege ca fiind persoană juridică deoarece ea întruneşte toate elementele constitutiveprevăzute de lege şi anume, organizarea de sine stătătoare, un anumit scop licit şi unpatrimoniu propriu.Patrimoniul societăţii este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilorcu caracter patrimonial care aparţine societăţii. Într-o definiţie sintetică putemafirma că patrimoniul cuprinde activul şi pasivul social. Activul social cuprindedrepturile patrimoniale reale sau de creanţă. În pasivul social sunt cuprinse obligaţiipatrimoniale ale societăţii contractuale şi extracontractuale. Patrimoniul societăţii areun caracter autonom în sensul că acesta este distinct de patrimoniile asociaţilor careau constituit societatea. Autonomia patrimoniului social comportă următoareleconsecinţe juridice:a) Asociatul nu are nici un drept asupra bunurilor din patrimoniul societăţii, nicichiar asupra acelor aduse ca aport propriu. Dreptul său real se transformă într-undrept la dividende. Având în vedere că bunurile aportate au ieşit din patrimoniulasociaţilor, înseamnă că nici creditorii personali ai asociaţilor nu mai pot urmăriaceste bunuri. Creditorii asociaţilor pot poprii părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prinlichidarea societăţii. Astfel, prin poprirea efectuată suma de bani ce aparţineasociatului debitor prin lichidarea societăţii va fi indisponibilizată în favoareacreditorului asociat.b) Bunurile aduse ca aport de către asociaţi formează gajul general alcreditorilor sociali. În virtutea acestei consecinţe juridice, bunurile sociale vor puteafi urmărite numai de către creditorii societăţii pentru obligaţiile asumate de cătresocietate. În mod excepţional, creditorii sociali beneficiază pe lângă dreptul de gaj

asupra bunurilor din activul social, şi de un drept de gaj general asupra patrimoniuluiasociaţilor debitori. Avem în vedere societatea în nume colectiv şi societatea încomandită unde asociaţii, respectiv asociaţii comanditaţi răspund pentru obligaţiilesociale nelimitat şi solidar.c) Obligaţiile societăţii faţă de terţi nu se pot compensa cu obligaţiile terţilorfaţă de asociaţi. În conformitate cu art.1145 C. civil pentru a produce efecte juridicecompensaţia, trebuie ca obligaţiile să existe între aceleaşi persoane, care să fiecreditor şi debitor în acelaşi timp una faţă de alta. Având în vedere că societatea şiasociaţii sunt subiecte distincte şi patrimoniile sunt distincte de asemenea.d)Aplicarea procedurii falimentului faţă de societate priveşte numai patrimoniulsocietăţii. Deoarece societatea comercială are un patrimoniu distinct de al asociaţilor,procedura falimentului are ca obiect exclusiv patrimoniul societăţii care a încetatplăţile pentru datoriile sale comerciale, fără a se putea extinde asupra patrimoniilorasociaţilor.Consecinţele calităţii de persoană juridică a societăţii comercialePrincipalele efecte ale personalităţii juridice a societăţii comerciale sunturmătoarele:Dreptul societăţii de a participa în nume propriu la raporturile juridice. Învirtutea acestei consecinţe, societatea va putea să dobândească drepturi şi să-şi asumeobligaţii săvârşind acte juridice prin organele sale.Răspunderea societăţii pentru obligaţiile sociale. Răspunderea societăţii pentruobligaţiile sale este asigurată datorită patrimoniului propriu asupra căruia creditoriisociali au un drept de gaj general. Răspunderea societăţii va fi o răspunderecontractuală în cazul în care derivă dintr-un contract sau o răspundere civilădelictuală dacă ea rezultă din săvârşirea unei fapte ilicite.Dreptul societăţii de a sta în justiţie.Ca o consecinţă directă a personalităţii juridice, societatea are dreptul de a sta înjustiţie în calitate de reclamantă, fie în calitate de pârâtă.Din antamarea textului legal rezultă următoarele consecinţe juridice:a) cererea de chemare în judecată trebuie, în mod obligatoriu, să se arate numeleşi prenumele reprezentantului legal al societăţii fără a fi necesară să se menţionezenumele şi prenumele tuturor asociaţilor societăţii.b) în calitate de pârâtă va fi citată societatea prin reprezentanţii săi şi nuasociaţii care fac parte din societate.c) doctrina şi jurisprudenţa au statuat în privinţa citării societăţii prinreprezentanţii săi, că o atare citare nu implică menţionarea numelui şi prenumeluireprezentantului societăţii.La aceste cazuri doctrina a adăugat orice alte modificări, cum ar fi: cesiuneapărţilor sociale sau a aportului la capitalul social, înfiinţarea de filiale sau desucursale, emisiunea de obligaţiuni; continuarea societăţii cu moştenitor, continuareasocietăţii cu răspundere limitată cu un singur asociat ca urmare a retragerii, excluderiisau decesului celorlalţi asociaţi. Se impun a fi reţinute următoarele chestiuni deprincipiu: a) enumerarea legală a cazurilor de modificare a societăţii comerciale esteexemplificativă, modificarea actului constitutiv are în vedere orice schimbări aleelementelor prevăzute de art.7 şi art.8 din Legea nr. 31 1990;b) modificarea actului constitutiv are ca efect modificarea societăţii, faţă de

situaţia ei iniţială. Legea are în vedere o societate înfiinţată legal şi care a funcţionatpotrivit legii137. Societatea comercială îşi păstrează personalitatea juridică ca urmarea modificării nefiind creată o nouă persoană juridică.7. Prelungirea duratei societatiiPrelungirea duratei societăţii se poate realiza în următoarele condiţii:1. Hotărârea privind prelungirea duratei societăţii se ia de către adunareaasociaţilor, în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunareagenerală extraordinară.Reamintim că potrivit dispoziţiilor art.222 alin.2 din Legea nr.31/1990modificate prin prevederile art 9 alin. 104 din Legea nr. 161/203. , în cazul treceriitimpului stabilit pentru durata societăţii, asociaţii trebuie să fie consultaţi, cu cel puţintrei luni înainte de expirarea acesteia, cu privire la eventuala prelungire. În lipsă, lacererea oricăruia dintre asociaţi, tribunalul va putea dispune, prin încheiere,efectuarea consultării.2. Actul adiţional întocmit în formă autentică sau înscris sub semnătură privatăcuprinzând hotărârea de prelungire a duratei societăţii, se depune la oficiul registruluicomerţului şi se menţionează în acest registru, după care se transmite, din oficiu,Monitorul Oficial al României, spre publicare, pe cheltuiala societăţii.În doctrină s-au emis mai multe puncte de vedere, cu privire la momentul pânăla care trebuiesc îndeplinite formalităţile necesare prelungirii duratei societăţii, pentrua se evita dizolvarea acesteia.Astfel:a ) Efectul dizolvării automate poate fi evitat, dacă actul adiţional a fostîntocmit şi s-au efectuat formalităţile legale de publicitate şi înregistrare anteriorexpirării duratei prevăzute de actul constitutiv.Această opinie a fost nuanţată în sensulcă este decisivă doar existenţa actului adiţional în formă scrisă, anterior expirăriiduratei societăţii, înregistrarea în registrul comerţului şi publicarea ar putea fiîndeplinite şi ulterior, cu consecinţa inopozabilităţii faţă de terţi a prelungirii durateisocietăţii, până la data îndeplinirii acestor formalităţi.b ) Chiar şi în perioada lichidării, asociaţii pot reveni asupra dizolvării şilichidării şi pot prelungi durata societăţii sau pot decide fuziunea cu altă societate,exceptând dizolvarea pentru expirarea termenului. Voinţa asociaţilor, o dată termenulîmplinit, nu ar mai avea decât efectul de a contracta o altă societate nouă, iar dacăsocietatea, intrată în lichidare ar continua să exercite un comerţ oarecare, ar putea ficonsiderată o societate creată de fapt.8. Fuziunea si divizarea societatii comercialeFuziunea şi divizarea sunt considerate cazuri de modificare a societăţiicomerciale deoarece prin aceste procedee de reorganizare se modifică statutul juridical societăţii şi pe cale de consecinţă se modifică actul constitutiv al societăţilorparticipante.Doctrina de drept civil defineşte fuziunea ca fiind contopirea (unirea) adouă sau mai multe persoane juridice şi crearea în consecinţă a unei noipersoane juridice. În legislaţia comercială, fuziunea are un alt înţeles derogatoriu dela dreptul comun.Potrivit art.233 alin.1 din Legea nr.31/1990 „fuziunea se face prin absorbireaunei societăţi de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe

societăţi pentru a alcătui o societate nouă”. De asemenea potrivit alin.2 al aceluiaşitext „divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi care îşiîncetează existenţa între două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfelfiinţă”.În doctrina de drept comercial, fuziunea este definită ca operaţiunea princare se realizează o concentrare a societăţilor comerciale. Ea are două forme:absorbţia şi contopirea.Fuziunea prin absorbţie denumită şi fuziune prin anexare constă în absorbirea(înglobarea) de către o societate a uneia sau mai multor societăţi comerciale care-şiîncetează existenţa. Ca urmare a absorbţiei, societăţile absorbite se dizolvă fărălichidare, patrimoniul lor fiind preluat de societatea comercială absorbantă.Fuziunea prin contopire, denumită şi fuziunea prin crearea unei societăţicomerciale noi, constă în reunirea a două sau mai multor societăţi comerciale care-şiîncetează existenţa pentru constituirea unei societăţi comerciale noi. Ca urmare acontopirii, societăţile comerciale fuzionate se dizolvă fără lichidare iar patrimoniilelor reunite formează un patrimoniu nou ce aparţine unei persoane juridice noi.Divizarea este definită ca operaţiunea prin care se realizează împărţirea uneisocietăţi comerciale sau desprinderea unei părţi dintre o societate comercială.Divizarea constă în împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi care îşiîncetează existenţa între două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfelfiinţă. Ca urmare a divizării, societatea divizată se dizolvă fără lichidare, patrimoniulsău se împarte între două sau mai multe societăţi comerciale care îşi măresccorespunzător patrimoniile.Desprinderea constă în separarea unei părţi din patrimoniul unei societăţicomerciale care nu îşi încetează existenţa şi transmiterea ei către una sau mai multesocietăţi existente sau care iau astfel fiinţă. Societatea supusă desprinderii nu sedizolvă suferind doar o diminuare patrimonială, partea de patrimoniu desprinsă fiindpreluată de o altă societate comercială sau constituind patrimoniul necesar înfiinţăriiunei societăţi comerciale noi.9. Conditiile fuziunii si divizarii1. Fuziunea sau divizarea ca operaţiuni de restructurare, implică numaisocietăţile comerciale. La operaţiunea de fuziune nu poate participa o sucursală a uneisocietăţi comerciale sau un comerciant persoană fizică. Fuziunea şi divizarea se poateface şi între societăţi comerciale de forme diferite. Conform art.233 alin.5 societăţileîn lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai dacă nu a început repartiţia întreasociaţi a părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare.2. Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiilestabilite pentru modificarea actului constitutiv. Dacă prin fuziune sau divizare, seînfiinţează o nouă societate, aceasta se constituie în condiţiile prevăzute de legepentru forma de societate convenită (art.234 alin.1 şi 2 din Legea nr.31/1990modificat prin art. 9alin. 107 din Legea nr.161/2003).3. Societăţile comerciale cu capital de stat fuzionează sau se divid înconformitate cu reglementarea realizată prin OG nr.49/1994. Legea nr.31/1990 cuultima sa modificare si anume Legea nr. 161/2003 constituie dreptul comun aplicabilşi acestor societăţi comerciale.Procesul fuziunii sau divizării societăţilor comerciale implică parcurgerea mai

multor etape stabilite de lege. Acestea sunt:a) Aprobarea de către adunarea generală extraordinară a societăţilorparticipante a hotărârii privind fuziunea sau divizarea.Această hotărâre are un caracter preliminar, constituind temeiul în baza căruiaadministratorii derulează activităţile necesare finalizării procesului de fuziune /divizare.b) Întocmirea proiectului de fuziune sau divizare.Conform art.236 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 108 din Legeanr. 161/2003, în baza hotărârii adunării generale a acţionarilor a fiecăreia dintresocietăţile care participă la fuziune sau divizare, administratorii acestora întocmescun proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde: forma, denumirea şi sediulsocial al tuturor societăţilor participante la operaţiune; fundamentarea şi condiţiilefuziunii sau ale divizării; stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmitsocietăţilor beneficiare; modalităţile de predare a acţiunilor sau a părţilor sociale şidata de la care acestea dau dreptul la dividende; raportul de schimb al acţiunilor saual părţilor sociale şi, dacă este cazul cuantumul sultei; cuantumul primei de fuziunesau de divizare; drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje speciale;data bilanţului contabil de fuziune sau a bilanţului contabil de divizare, data care va fiaceeaşi pentru toate societăţile participante; orice alte date care prezintă interes pentruoperaţiune.Proiectul de fuziune sau de divizare este documentul pe baza căruia adunărilegenerale vor hotărî asupra acestor operaţiuni.c) Avizarea şi publicarea proiectului de fuziune sau divizare.Proiectul de fuziune sau divizare semnat de reprezentanţii societăţilorparticipante, se depune la Oficiul Registrului Comerţului unde este înmatriculatăfiecare societate.Pentru informarea şi protecţia creditorilor sociali, proiectul trebuie însoţit de odeclaraţie a societăţii care îşi încetează existenţa în urma fuziunii sau divizării, despremodul cum a hotărât să stingă pasivul său (art.237 alin.1 din Legea nr.31/1990).d) Informarea acţionarilor.Pentru a decide în cunoştinţă de cauză asupra condiţiilor şi consecinţelorfuziunii sau divizării, legea impune administratorilor societăţilor participante să punăla dispoziţia asociaţilor informaţiile legate de această operaţiune.e) Opoziţia asupra proiectului de fuziune sau de divizare.Creditorii sociali, indiferent de felul creanţei lor, au posibilitatea să facăopoziţie la proiectul de fuziune sau de divizare, aceasta întrucât fie că îşi vădpericlitate interesele prin apariţia unor creditori noi fie, că văd diminuat patrimoniuldebitorului lor.Opoziţia suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data la carehotărârea judecătorească a devenit irevocabilă. Acest efect este înlăturat în cazul încare societatea debitoare face dovada plăţii datoriilor, sau oferă garanţii acceptate decreditori ori convine cu aceştia un aranjament pentru plata datoriilor. Opoziţia sesoluţionează de către tribunal, în camera de consiliu, hotărârea fiind supusărecursului.În cazul în care, opoziţia creditorului este admisă printr-o hotărârejudecătorească definitivă şi irevocabilă, fuziunea sau divizarea nu poate fi executată.

f) Hotărârea adunării generale a asociaţilor.Pe baza proiectului de fuziune sau divizare şi a informaţiilor puse la dispoziţiede către administratori, adunările generale ale societăţilor participante la operaţiunevor decide la o nouă convocare asupra acesteia. Adunările generale vor fi convocateîn cel mult două luni de la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.62(modificat prin art. 9 alin. 21 din Legea nr. 161/2003)şi art.238 din Legea nr.31/1990,pentru exercitarea dreptului de opoziţie sau după caz de la data la care hotărâreajudecătorească a devenit irevocabilă (art.240 alin.1 din Legea nr.31/1990).Administratorii, directorii ori reprezentanţii legali ai societăţii care exercităaceste operaţiuni înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, pot fi sancţionaţipenal conform art.268 pct.1 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 125 dinLegea nr. 161/2003.g) Efectuarea formalităţilor de înregistrare şi publicitate prevăzute de lege.Persoanele împuternicite vor efectua formalităţile necesare executării hotărâriloradunărilor generale.Aceste formalităţi sunt: în cazul fuziunii prin absorbţie, actul modificator alactului constitutiv al societăţii absorbante, în formă autentică se înregistrează înRegistrul Comerţului de la sediul societăţii şi vizat de judecătorul delegat, setransmite, din oficiu, Monitorului Oficial al României, spre publicare, pe cheltuialasocietăţii; în cazul fuziunii prin contopire sau al divizării se depun la RegistrulComerţului hotărârile adunărilor generale ale societăţilor implicate, care semenţionează în registru; se radiază din Registrul Comerţului, societăţile care îşiîncetează existenţa; se înregistrează menţiunea de reducere a capitalului social încazul în care are loc divizarea prin desprindere; se înregistrează majorarea de capitalsocial, pentru societatea comercială absorbantă; pe baza actelor constitutive aprobateîn condiţiile art. 240 alin.2 din Legea nr.31/1990, se înmatriculează în RegistrulComerţului societăţile care au luat naştere prin contopire sau divizare.Fuziunea sau divizarea se consideră executate potrivit art. 243 din Legeanr.31/1990 la următoarele date: a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţinoi, la data înmatriculării în Registrul Comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintreele; b) în celelalte cazuri la data înscrierii în Registrul Comerţului a menţiunii privindmajorarea capitalului social al societăţii absorbante.10. Efectele fuziunii sau divizarii societatilor comercialeFuziunea sau divizarea au ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societăţii care-şiîncetează existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sausocietăţile beneficiare în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării.Suntem în prezenţa unei transmiteri universale în cazul fuziunii respectiv, a uneitransmiteri cu titlu universal în cazul divizării.Transmiterea universală sau cu titlu universal a patrimoniului operează de drept,fără a fi necesare formalităţile cerute pentru transmisiunile cu titlu particular. Totuşiîn cazul bunurilor imobile se consideră că trebuiesc respectate formalităţile depublicitate. Societatea sau societăţile beneficiare ale transmiterii patrimoniale trebuiesă emită acţiuni sau părţi sociale către asociaţii societăţii care îşi încetează existenţa.Aceste persoane fizice şi juridice devin asociaţi ai societăţii sau societăţilorbeneficiare.Art.235 din Legea nr.31/1990 prevede că în vederea realizării integrale a

drepturilor asociaţilor, aceştia pot primi şi o sumă de bani care nu poate depăşi 10%din valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale atribuite. Potrivit art.224 dinLegea nr.31/1990 în cazul fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă dobândeştedrepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţii pe care o absoarbe şi care îşi înceteazăastfel existenţa.În cazul fuziunii prin contopire, drepturile şi obligaţiile societăţilor care îşiîncetează existenţa trec asupra noii societăţi astfel înfiinţate. În cazul divizării,patrimoniul se transmite către două sau mai multe societăţi beneficiare fiecare dintreacestea primind o fracţiune din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce au aparţinutsocietăţilor comerciale divizate.Regulile privind divizarea se aplică corespunzător şi desprinderii care mai estedenumită şi aport parţial de activ. Prin desprindere o parte din patrimoniul uneisocietăţi se transmite la două sau mai multe societăţi beneficiare, fiind în prezenţaunei transmiteri cu titlu universal.Societatea beneficiară va răspunde pentru obligaţiile transmise ca şi în cazulabsorbţiei. Dacă de transmiterea patrimonială a unei părţi din patrimoniu beneficiazămai multe societăţi comerciale, prin proiectul de desprindere trebuie să se stabileascămodul în care societăţile beneficiare preiau drepturile şi obligaţiile aferente fracţiuniide patrimoniu desprinse. Dacă nu se poate stabili societatea răspunzătoare pentru oobligaţie, societăţile care au primit bunuri din desprindere răspund solidar.11. Dizolvarea si lichidarea societatilor comercialeDizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale reprezintă două faze obligatoriiale procesului de încetare a personalităţii juridice.Cauzele generale de dizolvare a societăţii comercialeDizolvarea societăţii comerciale priveşte operaţiile care declanşează şipregătesc încetarea existenţei societăţii. În această fază personalitatea juridicăsubzistă, însă este subordonantă cerinţelor lichidării, punându-se capăt activităţiinormale a societăţii.Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică iar nuîncetarea actului constitutiv al societăţii.Legea nr.31/1990 modificată prin Legea nr. 161/2003, prevede la art.222cauzele de dizolvare generale aplicabile tuturor societăţilor comerciale. Conformtextului citat societatea se dizolvă prin:a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizareaacestuia;c) declararea nulităţii societăţii;d) hotărârea adunării generale;e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice,precum neînţelegerile grave între asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii;f) falimentul societăţii;g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv.A. Trecerea timpului prevăzut pentru durata societăţiiConform art.222 lit. a din Legea nr.31/1990 dacă în actul constitutiv se prevededurata de funcţionare a societăţii la expirarea acesteia fără nici o formalitate,societatea se dizolvă de drept. Asociaţii trebuie să fie consultaţi cu cel puţin trei luni

înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Înlipsă, la cererea oricăruia dintre asociaţi, tribunalul va putea dispune, prin încheiereefectuarea consultării.B. Imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia.Imposibilitatea realizării obiectului societăţii poate avea o cauză materială saupoate fi motivată juridic.În practica judiciară şi în jurisprudenţă s-a decis că există imposibilitatea derealizare a obiectului societăţii în cazul neînţelegerilor grave între asociaţii care facimposibilă continuarea activităţilor ori; în cazul lipsei mijloacelor financiare necesareetc. Realizarea obiectului de activitate a societăţii conduce de asemenea în mod logicla dizolvarea societăţii.C. Declararea nulităţii societăţiiArt.56 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 17 reglementează unnumăr de opt cazuri de declarare a nulităţii societăţii, cazuri a căror enumerare estelimitativă. Acestea sunt: a) lipseşte actul constitutiv sau când aceasta nu a fostîncheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 5; b) toţi fondatorii aufost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii; c) obiectul de activitate alsocietăţii este ilicit sau contrar ordinii publice; d) lipseşte încheierea judecătoruluidelegat de înmatriculare a societăţii; e) lipseşte autorizarea legală administrativă deconstituire a societăţii; f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectulsău de activitate, aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris şi vărsat; g) s-auîncălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim subscris şi vărsat; h) nu s-arespectat numărul minim de asociaţi prevăzut de lege. Societatea poate fi salvată de ladizolvare, întrucât potrivit art.57 din Legea nr.31/1990, nulitatea nu poate fi declaratăîn cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de ase pune concluzii în fond la tribunal1.D. Hotărârea adunării asociaţilorÎntrucât societatea comercială este rezultatul unui contract, art.222 alin.1 lit.dreglementează posibilitatea dizolvării prin hotărârea adunării generale.Suntem în prezenţa unui caz de modificare a actului constitutiv, asociaţii fiindliberi să decidă asupra motivelor pentru care dizolvă societatea. Pentru a-i proteja peterţi, în cazul în care dizolvarea voluntară intervine înainte de expirarea termenuluifixat pentru durata societăţii, dizolvarea produce efecte faţă de aceştia numai dupătrecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial (art.229 dinLegea nr.31/1990). Tot ca o reflectare a caracterului contractual al societăţii art.226din Legea nr.31/1990 prevede că asociaţii vor putea reveni asupra hotărârii dedizolvare, cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, atât timp câtnu s-a făcut nici o repartiţie din activ.E. Hotărârea tribunaluluiConform art.222 alin.1 lit. e din Legea nr.31/1990, societatea comercială sepoate dizolva şi prin hotărârea tribunalului la cererea oricărui asociat, pentru motivetemeinice precum neînţelegerile grave între asociaţi. Aceste divergenţe sunt analizateîn doctrină fie ca lipsă ori dispariţie a elementului affecţio societatis, fie ca abuzuri demajoritate ori minoritate, toate având ca rezultat încălcarea interesului social.F. Falimentul societăţiiDizolvarea societăţii comerciale se produce automat odată ce judecătorul sindic

a pronunţat falimentul acesteia.G. Alte cauze prevăzute de dizolvare prevăzute de lege sau de actul constitutivAsociaţii ar putea conveni prin clauze ale actului constitutiv şi alte cauze de dizolvaredecât cele enumerate de lege.Art.232 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 106 dispune căsocietatea comercială se dizolvă şi în următoarele cazuri, la cererea oricârei persoaneinteresate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului: societatea nu maiare organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, în celmult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte actecare, potrivit legii, se depun la registrul comerţului ; societatea şi-a încetat activitateasau nu are sediul cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social oriasociaţii au dispărut sau nu au domiciliul ori reşedinţă cunoscută.Cauze de dizolvare specifice societăţii pe acţiuniSocietatea pe acţiuni se dizolvă în cazul în care se constată pierderea uneijumătăţi din activul net.În cazul în care administratorii constată această pierdere ei sunt obligaţi săconvoace adunarea generală extraordinară care va decide pe una din următoarelevariante: a) reconstituirea capitalului în cuantumul iniţial prin noi aporturi aleacţionarilor existenţi sau pr F in atragerea de noi acţionari; b) reducerea capitaluluisocial la suma rămasă urmând să se parcurgă procedura legală prevăzută de art.203 dereducere a capitalului social; c) dizolvarea societăţii dacă, variantele a şi b nu suntposibile. Potrivit art.153 alin.3 în cazul în care nici în a doua convocare nu s-a întrunitcvorumul prevăzut la art.115, administratorii vor cere instanţei din raza teritorială încare se află sediul societăţii numirea unui expert, care va verifica pierderea dincapitalul social. Instanţa, pe baza expertizei, constatând pierderea prevăzută la alin.1sau 2, va da o încheiere, autorizând administratorii să convoace adunarea generală,care va putea să hotărască limitarea capitalului la suma rămasă sau dizolvareasocietăţii, cu orice număr de acţionari prezenţi.Societatea pe acţiuni se dizolvă când capitalul social se reduce sub minimumlegal (art.223 alin.1 lit. b din Legea nr.31/1990). Legea are în vedere capitalul socialminim prevăzut de art.10 alin.1 din legea nr.31/1990 de 25 milioane lei modificat prinart. 9 alin. 131 din Legea nr. 161/2003. Trebuie avută însă în vedere limita minimă acapitalului social pentru societăţile comerciale cu statut special cum ar fi societăţilede servicii de investiţii financiare, societăţile bancare, societăţile de asigurări, etc.reglementările legale incidente stabilind un minim special.Dizolvarea nu se produce în cazul în care, în termen de 9 luni de la dataconstatării pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reîntregit sau redus lasuma rămasă ori la minimum legal ori, când societatea se transformă într-o altăformă, la care capitalul social existent corespunde.Societatea pe acţiuni se dizolvă când numărul acţionarilor scade sub minimullegal (art.223 alin.1 lit. c). Reducerea numărului de acţionari sub minimul de 5prevăzut de art.10 alin.2 din Legea nr.31/1990 este posibilă în cazuri de retragere, dedobândire de către societate a propriilor acţiuni, cesiune etc. Dizolvarea nu seproduce în cazul în care în termen de 9 luni de la data constatării reducerii număruluide acţionari sub minimul legal, acest număr este completat. O altă soluţie, este aceeaa transformării societăţii pe acţiuni în societate cu răspundere limitată.

Cauze de dizolvare specifice societăţilor intuitu personaeLegea nr. 31/1990 reglementează şi anumite cauze de dizolvare specificesocietăţilor de persoane, cauze care dau expresie caracterului intuitu personae alacestora.Conform art. 224 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 societatea în nume colectiv sedizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintreasociaţi când datorită acestor cauze numărul asociaţilor s-a redus la unulsingur.Societatea în nume colectiv nu se dizolvă conform art. 224 alin. 2 în cazulcând există clauza de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăştecontinuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociatunic.Dizolvarea poate fi evitată şi atunci când moştenitorii asociatului decedat şiasociatul rămas decid continuarea societăţii chiar în lipsa unei clauze de continuare asocietăţii cu moştenitorii.Societăţii în comandită simplă îi sunt aplicabile dispoziţiile art.222 alin.1 dinLegea nr.31/1990 privind cauzele generale de dizolvare. Societatea în comandităsimplă se dizolvă şi prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesulsingurului asociat comanditat sau comanditar în conformitate cu dispoziţiile art.224alin.1 şi 3 din Legea societăţilor comerciale. Dizolvarea nu intervine dacă în actulconstitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămashotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitatăcu asociat unic(art.224 alin.2).Cauze de dizolvare a societăţii cu răspundere limitatăSocietatea cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea,excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când datorită acestor cauze,numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Dizolvarea nu intervine în cazul în careîn actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatulrămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspunderelimitată cu asociat unic (art.224 alin.2).Art.14 din Legea nr.31/1990 reglementează un caz special, aplicabil exclusivdizolvării societăţii cu răspundere limitată. Conform art.14 alin.1 „O persoană fizicăsau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate curăspundere limitată. De asemenea o societate cu răspundere limitată nu poate avea caasociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singurăpersoană”. În cazul în care se încalcă prevederile art.14 alin.1 şi 2, statul, prinMinisterul Finanţelor, Camera de Comerţ şi Industrie teritorială sau orice persoanăinteresată poate cere dizolvarea pe cale judecătorească.Cauze de dizolvare ca sancţiuneAcestea sunt măsuri cu caracter punitiv ce pot fi luate la cererea camerei decomerţ şi industrie teritorială sau a oricărei persoane interesate.Conform art.232 din Legea nr.31/1990 modificat prin at. 9 alin. 106 din Legeanr. 161/2003, dizolvarea se dispune de către tribunal în următoarele cazuri:a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale,situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potricit legii, se depun la registrulcomerţului ;

c) societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediul cunoscut ori nuîndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social ori asociaţii au dispărut sau nu audomiciliul ori reşedinţă cunoscută.Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se publică în MonitorulOficial Partea a IV a şi într-un ziar de largă răspândire pe cheltuiala titularului cereriide dizolvare, putând fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării. Pedata rămânerii definitive a hotărârii tribunalului, societatea va fi radiată din registrulcomerţului.Ca efect al dizolvării societăţii, indiferent de cauză, se trece la proceduralichidării, faza ultimă în procesul de încetare a personalităţii juridice. Din momentuldizolvării societăţii administratorii nu mai pot întreprinde alte operaţiuni. Dinansamblul reglementării legale privind dizolvarea societăţii comerciale rezultăurmătoarele concluzii cu caracter de generalitate: a) cauzele dizolvării prevăzute deLegea nr.31/1990, modificată prin Legea nr. 161/2003, sunt reglementate prin normeimperative, de la care nu se poate deroga în sensul înlăturării lor;b) cauzele de dizolvare reglementate de Legea nr.31/1990, modificată prinLegea nr. 161/2003 sunt enunţiative şi nu limitative, asociaţii putând conveni prinactul constitutiv şi alte cauze de dizolvare.Căile dizolvării societăţii comercialeÎn doctrină cazurile generale de dizolvare a societăţii comerciale au fostclasificate în:1. Dizolvarea de drept. În cazul dizolvării de drept împlinirea unei condiţii cumar fi expirarea duratei de funcţionare (art.222 alin.1 lit. a) şi dizolvarea pentrufalimentul societăţii (art.222 alin.1 lit. e), provoacă dizolvarea automată a societăţiifără a mai fi necesară efectuarea formalităţilor legale de publicitate. În acest caz esteadmisibilă o acţiune în constatare intervenirii de drept a dizolvării.2. Dizolvarea societăţii prin voinţa asociaţilor. Această dizolvare voluntarăeste posibilă în cazurile în care asociaţii constată imposibilitatea realizării obiectuluide activitate al societăţii sau realizarea acestuia ori, atunci când adunarea generalădecide prin alte cauze dizolvarea. Hotărârea privind dizolvarea voluntară se ia curespectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunareagenerală extraordinară. În cazurile de dizolvare voluntară sunt obligatorii formalităţilede înregistrare şi publicitate prevăzute de art.226 din Legea nr.31/1990, hotărâreatrebuind să fie înscrisă în Registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial.Dat fiind caracterul contractual al societăţii comerciale, legea permite revenireaasupra hotărârii privind dizolvarea societăţii. Noua hotărâre se menţionează înRegistrul comerţului şi se publică în Monitorul Oficial al României. Creditorii şiorice parte interesată pot face opoziţie la tribunal împotriva hotărârii de revenireasupra dizolvării.Trebuie reţinut că pentru dizolvarea societăţii prin voinţa asociaţilor trebuierespectate condiţiile stabilite de art.199 din legea nr.31/1990 pentru modificareaactului constitutiv. Hotărârea asociaţilor de încetare a activităţii societăţii neurmată deîndeplinirea formalităţilor prevăzute de art.199 din Legea nr.31/1990 nu are nici unefect asupra existenţei persoanei juridice.3. Dizolvarea societăţii pe cale judecătoreascăDizolvarea societăţii se pronunţă de către tribunal dacă acesta este investit cu

procedura falimentului, conform art.227 alin.3 din Legea nr.31/1990. De asemeneaconform art.222 lit. e din acelaşi act normativ, tribunalul poate cere pentru motivetemeinice dizolvarea societăţii.Hotărârea tribunalului privind dizolvarea societăţii se înscrie în Registrulcomerţului, şi se publică în Monitorul Oficial şi într-un ziar de largă răspândire, întermen de 15 zile, de la data la care aceasta a devenit irevocabilă.Conform art.232 din Legea nr.31/1990 pe data rămânerii definitive a hotărâriitribunalului, societatea va fi radiată din Registrul comerţului.Efectele dizolvării societăţii comercialePrincipalele efecte ale dizolvării societăţii comerciale sunt următoarele:1. Deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea societăţii are ca efect conformart.228 alin.1 din Legea nr.31/1990, deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea areloc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuriprevăzute de lege.2. Interdicţia unor operaţiuni comerciale noi.Conform art.228 alin.2 din Legea nr.31/1990 din momentul dizolvăriiadministratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni, încălcarea interdicţiei legaleavând drept consecinţă răspunderea personală şi solidară a administratorilor pentruoperaţiunile întreprinse.3. Interdicţia prevăzută se aplică din ziua expirării termenului fixat pentrudurata societăţii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generalăsau declarată prin sentinţă judecătorească. 4. Societatea îşi păstrează personalitateajuridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.12. Lichidarea societatilor comercialeLichidarea este cea dea doua fază a procesului de încetare a personalităţiijuridice. Ea cuprinde acele operaţii de lichidare a patrimoniului societăţii, platacreditorilor şi împărţirea activului rămas între asociaţi. Operaţiunile de lichidare sedesfăşoară în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.31/1990 şi regulile stabilite prinactul constitutiv toate operaţiunile fiind derulate de persoane anume investite,lichidatorii.În doctrină au fost identificate următoarele principii generale ale lichidăriisocietăţii comerciale.1. Personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării. Acestprincipiu este consacrat şi de dispoziţiile art.228 alin.4 din Legea nr.31/1990 caredispune „societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării,până la terminarea acesteia”. Consecinţele acestei menţineri sunt următoarele:societatea îşi conservă atributele de identificare, patrimoniul social continuă săaparţină societăţii şi organele acesteia nu îşi încetează activitatea.2. Lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor.Legea nr.31/1990 urmăreşte prin modul în care reglementează lichidareasocietăţii, protejarea intereselor asociaţilor. Numai aceştia pot cere lichidarea, einumesc pe lichidatori şi stabilesc puterile lor, iar prin actul constitutiv stabilesccondiţiile lichidării.3. Lichidarea societăţii este obligatorie şi nu facultativă. În doctrină estecontroversată problema caracterului obligatoriu ori facultativ al lichidării.Principalele modificări produse de trecerea la faza de lichidare sunt

următoarele:a) modificarea obiectului şi scopului societăţii. Activitatea societăţii estesubordonată nevoilor lichidării, legea interzicând administratorilor să întreprindăoperaţiuni comerciale noi. Toate actele emanând de la societate trebuie să arate căaceasta este în lichidare. În ceea ce priveşte scopul societăţii, acesta constă înrealizarea lichidării şi nu în realizarea de beneficii şi împărţirea lor între asociaţi.b) înlocuirea administratorilor cu lichidatorii.Conform art.246 alin.1, administratorii îşi continuă mandatul până la preluareafuncţiei de către lichidator. Aceştia din urmă intră în funcţiune numai dupăîndeplinirea formalităţilor de publicitate şi depunerea semnăturii lor în Registrulcomerţului.Conform art.246 alin.1 pct. b actul de numire a lichidatorilor sau sentinţa care îiţine locul şi orice act interior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuiedepusă, prin grija lichidatorilor la Oficiul Registrului comerţului pentru a fi înscrisede îndată şi publicate în Monitorul Oficial al Românie Partea a IV-a.c) predarea gestiunii societăţii. Lichidatorii sunt datori, îndată după preluareafuncţiei ca împreună cu administratorii societăţii să facă un inventar şi să încheie unbilanţ, care să constate situaţia exactă activului şi pasivului societăţii şi să le semneze.Ei sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii, registrele ce li s-auîncredinţat de către administratorii şi actele societăţii. De asemenea, ei vor ţine unregistru cu toate operaţiunile lichidării în ordinea datei lor. Lichidatorii îşi îndeplinescmandatul sub controlul cenzorilor.Lichidarea activului şi pasivului societăţii comercialeLichidatorii au obligaţia să lichideze activul şi pasivul societăţi comerciale, sărepartizeze activul net între asociaţi şi să efectueze operaţiunile necesare închideriioperaţiunii lichidării societăţii comerciale.A. Lichidarea activului societăţii comerciale presupune următoarele activităţi:- transformarea bunurilor societăţii în bani. Bunurile se vor vinde prin licitaţie –publică art.249 alin.1 lit. c din Legea nr.31/1990 interzicând vânzarea bunurilor înbloc ca măsură de protecţie a asociaţilor.- încasarea creanţelor. Lichidatorii au obligaţia conform art.249 alin.1 lit. e sălichideze şi să încaseze creanţele societăţii chiar în caz de faliment a debitorului, dândchitanţă.- lichidatorii au dreptul să facă tranzacţii, să contracteze obligaţii cambiale săfacă împrumuturi neipotecare, să constituie ipoteci cu autorizarea instanţei şi cuavizul cenzorilor.B. Lichidarea pasivului societăţii comerciale.Din sumele de bani rezultate din lichidarea activului societăţii, lichidatorii vorefectua plata datoriilor societăţii către creditorii sociali.Pentru stingerea datoriilor aceştia vor putea contracta obligaţii cambiale ori săfacă împrumuturi neipotecare ori ipotecare în condiţiile Legii nr.31/1990.Operaţiunea de lichidare a pasivului societăţii se realizează de către lichidatori încondiţiile stabilite de lege. Plata datoriilor faţă de creditorii sociali se face cu sumelede bani rezultate din lichidarea activului societăţii.Legea prevede posibilitatea achitării de către lichidatori a datoriilor societăţii cu

proprii bani. Într-un asemenea caz lichidatorii au dreptul la restituirea sumelordatorate creditorilor. Creditorii societăţii au dreptul de a exercita contra lichidatoriloracţiunile care decurg din creanţele ajunse la termen până la concurenţa bunurilorexistente în patrimoniul societăţii.În consecinţă, creditori societăţii care nu au fost satisfăcuţi în drepturile lor, potacţiona societatea prin lichidatori, pentru a urmări bunurile existente în patrimoniulsocial. În subsidiar, creditorii sociali au o acţiune împotriva asociaţilor pentru platasumelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise, sau din acea a aporturilor lacapitalul societăţii. Această acţiune are ca obiect plata sumelor de bani datorate caaport de către asociaţi. Totodată, trebuie arătat că lichidarea nu împiedică declanşareaprocedurii de faliment a societăţii.Drepturile asociaţilor cuvenite din lichidarea societăţilor comercialeArt.250 din Legea nr.31/1990 dispune „lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici osumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare înaintea achitării creditorilorsocietăţii.Asociaţii vor putea cere însă ca sumele reţinute să fie depuse la CEC ori la osocietate bancară sau la una din unităţile acestora şi să se facă repartizarea asupraacţiunilor sau părţilor sociale chiar în timpul lichidării, dacă, afară de ceea ce estenecesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii, scadente sau care vor ajungela scadenţă mai rămâne un disponibil de cel puţin 10% din patrimoniul lor.Art.250 reglementează o ordine de preferinţă obligatorie între creditorii socialişi asociaţi, care se impune lichidatorului. Drepturile cuvenite asociaţilor nu se potplăti mai înainte de achitarea tuturor datoriilor sociale, fapt pentru care este posibil caasociaţii să nu mai încaseze nimic după achitarea acestor datorii.În lumina dispoziţiilor art.250 alin.2 trebuie avut în vedere că atunci când dinvânzarea bunurilor societăţii şi din încasarea creanţelor acesteia va rămâne unexcedent disponibil de cel puţin 10% din cuantumul tuturor obligaţiilor sociale, dupăplata acestora, asociaţii vor putea cere să se facă repartizarea asupra acţiunilor saupărţilor sociale, chiar în timpul lichidării.Creditorii sociali pot face opoziţie contra deciziilor lichidatorilor de repartizareanticipată asupra acţiunilor sau părţilor sociale. Lichidatorii care au făcut plăţiasociaţilor cu încălcarea dispoziţiilor mai sus menţionate se fac vinovaţi deinfracţiunea reglementată de art.272 din Legea nr.31/1990.Partajul bunurilor societăţii între asociaţiDe obicei problema partajului nu se pune în practică, deoarece toate bunurilesocietăţii sunt transformate în bani prin vânzarea la licitaţie publică.Sumele de bani obţinute vor servi pentru plata creditorilor sociali, iar restul vorfi repartizate între asociaţi. În mod excepţional se pot ivi cazuri când bunuri alesocietăţii trebuie împărţite între asociaţi. Avem în vedere acele cazuri în care asociaţiistabilind regulile lichidări, prin actul constituirii, au convenit ca anumite bunuri să nufacă obiectul vânzării pe calea licitaţiei publice. În absenţa unei reglementări apartajului bunurilor societăţii în Legea nr31/1990 trebuie să apelăm la dispoziţiileprevăzute de codul civil privind contractul de societate.În conformitate cu dispoziţiile art.1530 cod civil la împărţirea averii societăţiiîntre asociaţi se aplică regulile relative la împărţirea eredităţii, la forma acesteiîmpărţiri şi la obligaţiile ce rezultă între erezi. Pentru o bună aplicare a acestor

dispoziţii trebuie să se ţină seama şi de regulile stabilite de legea societăţilorcomerciale privitoare la repartizarea activului net între asociaţi.Închiderea lichidării societăţii comercialeÎnchiderea lichidării societăţii comerciale obligă lichidatorii la efectuarea maimultor activităţi. Lichidarea trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării,întrucât legiuitorul a considerat că această stare specială a societăţii comercialetrebuie limitată în timp.Termenul de trei ani poate fi prelungit de tribunal, pentru motive temeinice, cucel mult doi ani . După terminarea lichidării lichidatorii trebuie să ceară radiereasocietăţii din registrul comerţului. Radierea se poate face şi din oficiu. Radierea dinregistrul comerţului este obligatorie, aceasta trebuind cerută conform art.22 din Legeanr.26/1990 modificat prin art. 8 alin. 19 din Legea nr. 161/2003 în termen de 15 zilede la terminarea ultimului act de lichidare care este repartizarea activului net întreasociaţi. La data radierii societatea comercială încetează să mai fie subiect de drept.În timpul lichidării societăţii aceasta poate intra în procedură de faliment. Falimentulnu mai este posibil după data radierii din registrul comerţului întrucât persoanajuridică nu mai există ca subiect de drept .După ce societatea a fost lichidată şi radiată din registrul comerţului, creditoriiale căror creanţe nu au fost valorificate în cursul lichidării vor putea urmări numai peasociaţii care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale, respectiv asociaţiisocietăţii în nume colectiv, respectiv asociaţii comanditaţi .

CAPITOLUL IV FUNCTIONAREA SOCIETATILOR COMERCIALE CAPITOLUL IV

FUNCTIONAREA SOCIETATILOR COMERCIALESectiunea I – Societatea in nume colectivSocietatea în nume colectiv este cea mai veche şi mai simplă formă desocietate comercială.Aceasta are un caracter intuitu personae, cunoaşterea şi încrederea reciprocăîntre asociaţi fiind determinante. În cadrul societăţii în nume colectiv se manifestă celmai pregnant caracterul contractual al societăţii comerciale primând elementulpersonal şi nu mărimea capitalului social adus de asociaţi. Societatea în numecolectiv reprezintă dreptul comun pentru celelalte forme de societate comercială.Caractere definitorii ale societăţii în nume colectiv:a) este o societate cu caracter intuitu personae, încrederea între asociaţi fiindde esenţa acesteia,b) capitalul social este divizat în părţi de interes, în principiu netransmisibile.Datorită caracterului intuitu personae , societatea în nume colectiv este o societateînchisă.c) obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspundereanelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. Întrucât societatea în nume colectiv are unpatrimoniu propriu, răspunderea asociaţilor este subsidiară.Răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor pentru obligaţiilesociale constituie principalul avantaj pentru creditorii sociali, fiind în egală măsură undezavantaj pentru asociaţi.Constituirea şi funcţionarea societatii in nume colectivConform art. 5 alin. 1 din Legea 31/1990, societatea în nume colectiv seconstituie prin contract de societate.Contractul de societate se încheie în formă autentică, în conformitate cudispoziţiile art. 4 din OUG nr. 76/2001, întrucât forma juridică a societăţii comercialeimplică răspunderea nelimitată a asociaţilor pentru datoriile sociale.Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv trebuie să cuprindă, conformart. 7 din legea nr. 31/1990 modificat prin art. 9 alin. 4 din Legea nr. 161/2003,următoarele:a) numele şi prenumele,codul numeric personal, locul şi data naşterii,domiciliul şi cetăţenia asociaţilor, persoane fizice, denumirea, sediul şi naţionalitateaasociaţilor persoane juridice; numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codulunic de înregistrare, potrivit legii naţionale […];b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;c) obiectul de activitate al societăţii cu precizarea domeniului şi a activităţiiprincipale;d) capitalul social subscris şi cel vărsat cu menţionarea aportului fiecărui

asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării,precum şi data la care se va vărsa integral capitalul social subscris;e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratoriineasociaţi, persoane fizice sau juridice, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmeazăsă le exercite împreună sau separat;f) partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi;g) sediile secundare-sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţifără personalitate juridică – atunci când se înfiinţează odată cu societatea, saucondiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare,h) durata societăţii;i) modul de dizolvare şi lichidare a societăţii.

Asociatii Din textul art. 7 rezultă că asociaţi pot fi persoane fizice sau juridice. Nu sepoate constitui o societate în nume colectiv cu asociat unic, întrucât singura excepţiede la regula asocierii a cel puţin două persoane este consacrată de Legea nr. 31/1990numai cu privire la societatea cu răspundere limitată cu asociat unic.Firma societăţii Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercităcomerţul şi sub care semnează. Firma unei societăţi în nume colectiv trebuie săcuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi. Se are în vedere numele şiprenumele sau numele şi iniţiala prenumelui acestuia, însoţit de menţiunea „societateîn nume colectiv” scrisă în întregime. Dacă o persoană permite folosirea numelui ei încadrul unei societăţi în nume colectiv, aceasta nu răspunde pentru obligaţiile socialedacă nu are calitatea de asociat.Capitalul social Societatea în nume colectiv se constituie pentru exploatarea unor mici firmecomerciale sau industriale. Aportul asociaţilor poate fi în numerar, bunuri, creanţe oriprestaţii în muncă. Contractul de societate trebuie să arate cota din capitalul social care se cuvinefiecărui asociat, în schimbul aportului său. Această cotă este denumită parte de interessau aport de capital social.Legea 31/1990 nu instituie adunarea generală a asociaţilor ca for de conducereal societăţii în nume colectiv, principiul aplicabil fiind acela al majorităţii.Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social decid cuprivire la:- alegerea unuia sau mai multor administratori dintre ei, fixându-le puteriledurata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actulconstitutiv nu se dispune altfel (art. 77, alin. 1).- revocarea administratorilor sau limitarea puterilor lor, afară de cazul în careadministratorii au fost numiţi prin actul constitutiv (art. 77, alin. 2).- rezolvarea divergenţelor dintre administratori, dacă actul constitutiv dispuneca administratorii să lucreze împreună şi decizia trebuie luată în unanimitate (art. 76alin 1 şi art. 78, alin. 2).- aprobarea bilanţului societăţii (art. 86).- răspunderea administratorilor.Administrarea societăţii în nume colectiv

Societatea în nume colectiv este administrată de unul sau mai mulţiadministratori. Aceştia pot fi numiţi prin actul constitutiv sau ulterior cu votulmajorităţii absolute a capitalului social. Pot fi administratori persoane fizice saujuridice neasociaţi, dacă actul constitutiv prevede expres o asemenea ipoteză.Dacă actul constitutiv nu prevede cine sunt administratorii sau numirea nu a fostfăcută publică prin Registrul comerţului , fiecare asociat este administrator.Conform art. 78 alin. 1 din legea nr. 31/1990, dacă un administrator ia iniţiativaunei operaţiuni ce depăşeşte limitele obişnuite comerţului pe care îl exercităsocietatea, acesta trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori înainte de a o încheia,sub sancţiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.Controlul gestiunii societăţiiLegea 31/1990 nu reglementează pentru societatea în nume colectiv controlulgestiunii prin persoane special desemnate, cum sunt cenzorii.Ca urmare, controlul gestiunii este exercitat de asociaţi prin exerciţiuldrepturilor conferite de lege. De asemenea, asociaţii majoritari exercită controlul prinalegerea şi revocarea administratorilor, stabilirea conţinutului mandatului acestora,rezolvarea divergenţelor..Drepturile si obligatiile asociatilorAsociaţii societăţii în nume colectiv au următoarele drepturi:1. Dreptul de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor2. Dreptul la dividend3. Dreptul de a folosi fondurile societăţii şi de a lua din casa societăţii anumitesume pentru cheltuielile lor personale4.Dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea şi lichidarea societăţiiAsociaţii societăţii în nume colectiv au următoarele obligaţii:1. Obligaţia de efectuare a aportului promis2. Obligaţia de a nu aduce atingere patrimoniului social3. Obligaţia de a nu face concurenţă neloială societăţiiRetragerea si excluderea asociatului din societateRetragerea asociatului societate reprezintă un caz de modificare a contractuluide societate ce presupune ieşirea voluntară a unui asociat, acesta pierzând aceastăcalitate, societatea în nume colectiv continuându-şi existenţa.Conform art. 221 alin. 1, asociatul în nume colectiv se poate retrage dinsocietate:a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;c) în lipsa unor prevederi din actul constitutiv sau când nu se realizează acordulunanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri atribunalului supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.Potrivit art. 217 alin. 1 poate fi exclus din societatea în nume colectiv:a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenitlegalmente incapabil;c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept înadministraţie ori contra dispoziţiilor art. 80 şi 82;d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte

de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora.Dizolvarea si lichidarea societatilor in nume colectivConform art. 222 din legea societăţilor comerciale, societatea (…în numecolectiv) se dizolvă prin:a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau realizarea acestuia;c) declararea nulităţii societăţii;d) hotărârea adunării generale;e) hotărârea tribunalului, la cererea oricăruia dintre asociaţi pentru motivetemeinice precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionareaf) falimentul societăţii;g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.Din analiza textului legal rezultă următoarele aspecte definitorii: 1. cazurilegenerale de dizolvare a societăţii comerciale pot fi clasificate în: dizolvarea de drept,dizolvarea voluntară şi dizolvarea judiciară.Lichidarea reprezintă etapa următoare dizolvării, ce finalizează procesul dedispariţie a personalităţii juridice a societăţii comerciale.Lichidarea reprezintă un ansamblu de operaţiuni necesare încheierii afacerilorsocietăţii aflate în curs, identificarea şi cuantificarea activelor şi transformarea lor înnumerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali şi împărţirea rezultatelorlichidării între asociaţi.

Sectiunea a-II-a. Societatea in comandita simplaCaracteristici definitorii ale societăţii în comandită simplă:a) este o societate cu caracter intuituu personae, încrederea între asociaţiicomanditaţi şi comanditari fiind de esenţa acesteia; caracterul intuituu personae facedin societatea în comandită simplă o societate închisă;b) capitalul social este divizat în părţi de interes, în principiu netransmisibile;c) obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social. În subsidiarasociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale în timp ceasociaţii comanditari răspund în limita aportului lor.Constituirea si functionarea societatii in comandita simplaAspectele esenţiale care privesc constituirea societatii in comandita simpla sunt:AsociaţiiPot participa la constituirea societăţii în comandită simplă persoane fizice saupersoane juridice.Conform art.4 din Legea nr.31/1990 societatea comercială va avea cel puţin doiasociaţi, ceea ce înseamnă că pentru constituirea legală a societăţii în comandităsimplă este obligatoriu să existe cel puţin un asociat comanditat şi un asociatcomanditar.FirmaFirma este numele sau denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţulşi sub care semnează. Firma societăţii în comandită simplă trebuie să cuprindănumele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi cu menţiunea „Societate încomandită” scrisă în întregime (art.33 din Legea nr.26/1990).Dacă numele asociatului comanditar figurează în firma societăţii în comandită

simplă, cu consimţământul său acest asociat devine răspunzător nelimitat şi solitar detoate obligaţiile societăţii. Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei se dobândeşteprin înscriere la registrul comerţului. Firma va fi scrisă în primul rând în limbaromână. Firma societăţii în comandită simplă trebuie să îndeplinească cele treicondiţii ce rezultă din lege: să fie disponibilă, să fie distinctivă şi să fie licită.Administratorii societăţiiConform art.88 din Legea nr.31/1990 „Administraţia societăţii în comandităsimplă se va încredinţa unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi”. Numai asociaţiicomanditaţi au dreptul de a participa la administrarea societăţii, întrucât numai eirăspund solidar şi nelimitat pentru datoriile sociale. Nu pot fi administratori terţepersoane sau asociaţii comanditari, textul art.88 fiind imperativ.În baza dispoziţiilor art.90 din Lege, care face trimitere la regulile stabilite printextele anterioare pentru societatea în nume colectiv, putem concluziona că deciziilese iau prin votul asociaţilor ce deţin majoritatea absolută a capitalului social.Aceştia decid cu privire la:a) alegerea şi revocarea administratorilor (art.77);b) rezolvarea divergenţelor dintre administratori (art.76);c) aprobarea bilanţului societăţii (art.86 modificat prin art. 9 alin. 27 din Legeanr. 161/2003) ;d) răspunderea administratorilor (art.86 modificat prin art. 9 alin. 27 din Legeanr. 161/2003).Societăţii în comandită simplă îi sunt aplicabile dispoziţiile art.79 din Legeanr.31/1990 care reglementează conflictul de interese dintre societate şi asociaţi.Asociaţii comanditaţi ori comanditari care într-o operaţiune determinată au pecont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societăţii, nu potparticipa la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune, fiind răspunzătorde daunele cauzate societăţii, dacă fără votul lor nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.În schimb, dispoziţiile art.82 se aplică numai asociaţilor comanditaţi. Ca urmarenumai asociaţii comanditaţi nu pot lua parte ca asociaţi cu răspundere nelimitată înalte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuniîn contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fărăconsimţământul celorlalţi asociaţi. Votul se exercită proporţional cu participarea lacapitalul social, dacă nu există clauze statutare contrare.Asociaţii au dreptul să se adreseze instanţei de judecată pentru anulareahotărârilor contrare legii ori actului constitutiv în condiţiile art.132 din Legeanr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 56 din Legea nr. 161/2003 aplicabile prinanalogie şi societăţii în comandită simplă.Administrarea societăţii în comanditã simplãAdministraţia societăţii în comandită simplă se va încredinţa unuia sau maimultor asociaţi comanditaţi. Administratorii vor fi desemnaţi prin actul constitutiv.Dacă aceştia nu au fost numiţi prin actul constitutiv sunt aplicabile dispoziţiileart.77 alin.1 din Legea nr.31/1990, aceştia fiind desemnaţi de majoritatea absolută acapitalului social. Dacă actul constitutiv dispune că administratorii să lucrezeîmpreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă întreadministratori vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitaluluisocial. Un singur administrator poate lua hotărâri fără acordul celorlalţi dacă sunt

întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art.76 alin.2, respectiv: ceilalţiadministratori sunt în imposibilitate de a participa la administrare, iar operaţiunea esteurgentă, neîndeplinirea ei fiind de natură să cauzeze o pagubă mare societăţii.Drepturile si obligatiile asociatilorDistingem trei categorii de drepturi:I. Drepturi aparţinând tuturor asociaţilor comanditaţi şi comanditari.Fac parte din această categorie: dreptul de a participa la deliberări şi la luareadeciziilor; dreptul la dividend; dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea şilichidarea societăţii; dreptul de supraveghere şi control a activităţii.II. Drepturi aparţinând asociaţilor comanditaţi: dreptul de a folosi fondurilesocietăţii pentru cheltuielile acesteia sau cheltuieli personale; dreptul de a fi alesadministrator.III. Drepturi aparţinând asociaţilor comanditari: dreptul de a îndepliniiservicii în administraţia internă a societăţii; dreptul de a lua parte, ca asociaţi curăspundere nelimitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect, ori să facăoperaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător,chiar dacă nu există consimţământul celorlalţi asociaţi.Sunt comune tuturor asociaţilor două obligaţii principale:a) obligaţia de efectuare a aportului. Asociaţii care nu aduc aportul vor răspundepentru prejudiciile cauzate societăţii şi pot fi excluşi. De asemenea, pentru aportul înnumerar se vor plăti dobânzile legale (art.65 alin.2, art.217 lit. a şi art.90).b) obligaţia de a nu aduce atingere patrimoniului societăţii. Deşi dispoziţiileart.80 sunt aplicabile doar asociaţilor comanditaţi, conform art.90, această obligaţieeste, în realitate, a tuturor asociaţilor comanditari şi comanditaţi. Ca urmare, asociatulcomanditat ori comanditar care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi,încredinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său ori în acela alunei alte persoane, răspunde faţă de societate, restituind beneficiile rezultate şi plătinddespăgubiri pentru prejudiciile suferite de societate. Asociaţii comanditaţi auobligaţia prevăzută de art.82 de a nu face concurenţă societăţii.Răspunderea pentru obligaţiile societăţiiRăspunderea pentru obligaţiile societăţii este reglementată de art.3 din Legeanr.31/1990. Întrucât societatea în comandită simplă este persoană juridică ea are unpatrimoniu propriu.Ca urmare, aceasta răspunde pentru obligaţiile sociale cu patrimoniul propriu.În subsidiar creditorii sociali pot acţiona numai pe asociaţii comanditaţi pentru că,potrivit legii, numai aceştia răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile sociale.Asociaţii comanditari răspund numai în limita aportului lor. Conform art.90, societăţiiîn comandită simplă îi sunt aplicabile dispoziţiile art.85 din Legea nr.31/1990.Hotărârea judecătorească-titlu executoriu obţinută împotriva societăţii este opozabilăşi asociaţilor.Cesiunea părţii de interesSocietatea în comandită simplă are caracter intuituu personae. Ca urmare suntaplicabile dispoziţiile art.87 alin.1, 2 şi 3 din Legea nr.31/1990. Cesiunea aportului decapital social este posibilă dacă a fost permisă prin actul constitutiv. Cesiunea nuliberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societăţii din aportul său decapital.

Retragerea si excluderea asociatului din societateAsociatul din societatea în comandită simplă se poate retrage din societate înurmătoarele situaţii:a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordulcolectiv, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri atribunalului supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, instanţaprin intermediul aceleiaşi sentinţe dispunând cu privire la structura participării lacapitalul social.Conform art.217 alin.1, poate fi exclus din societatea în comandită simplă:a) asociatul care, pus în întârziere nu aduce aportul la care s-a obligat;b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenitlegalmente incapabil;c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept înadministraţie ori contravine dispoziţiilor art.80-82;d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveştede semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora.Dizolvarea si lichidarea societatilor in comandita simplaAstfel, societatea se dizolvă prin:a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizareaacestuia;c) declararea nulităţii societăţii;d) hotărârea adunării generale;e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeiniceprecum neînţelegerile grave între asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;f) falimentul societăţii;g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.Societatea în comandită simplă se dizolvă şi prin falimentul, incapacitatea,excluderea, retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau comanditar înconformitate cu dispoziţiile art.224 alin.1 şi 3 din Legea societăţilor comerciale.Lichidarea societăţii în comandită simplă urmează regulile stabilite în Titlul 7al Legii nr.31/1990 „Lichidarea societăţilor comerciale”. Asociaţii comanditaţi vor fiobligaţi să acopere pasivul exigibil, dacă lichidatorii probează, prin prezentareabilanţului contabil că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente. Dupăterminarea lichidării, la cererea lichidatorilor ori din oficiu se va proceda la radiereasocietăţii din registrul comerţului.Sectiunea a III-a. Societatea cu raspundere limitataSocietatea cu răspundere limitată poate fi definită ca acea societate comercialăconstituită pe baza deplinei încrederi de două sau mai multe persoane, care încheie uncontract de societate, înţelegând să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitareaunor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate, obligaţiilesociale fiind garantate cu patrimoniul social, răspunderea asociaţilor fiind limitatăpână la concurenţa capitalului social subscris.Din definiţia dată rezultă următoarele caractere ale societăţii cu răspundere

limitată: a) asocierea se bazează pe deplina încredere a asociaţilor; b) capitalul socialeste împărţit în părţi sociale a căror transmitere este restricţionată şi care nu sunttitluri negociabile; c) obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociaţiiavând răspundere limitată. Primele două caractere relevă că societatea cu răspunderelimitată păstrează caracterul intuituu personae ceea ce o apropie de societăţile depersoane, în timp ce ultimul ne relevă apropierea sa de regimul juridic al societăţilorde capitaluri.Societatea cu răspundere limitată cu asociat unicSocietatea cu răspundere limitată cu asociat unic reprezintă în opinia doctrinei oinovaţie îndrăzneaţă care permite aplicarea principiului limitării răspunderiicomerciantului persoană fizică pentru datoriile comerciale la patrimoniul comercial şiconstituirea unui alt fel de patrimoniu, separat de patrimoniul persoanei fizice princrearea unei ficţiuni juridice, o persoană juridică-subiect de drept distinct de subiectulcare a creat-o.Conform art.14 alin.1 şi 2 din Legea nr.31/1990, o persoană juridică saupersoană fizică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societatea cu răspunderelimitată. O societatea cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altăsocietatea cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană. În doctrină s-aremarcat că interdicţia poate fi ocolită prin construcţii juridice succesive, soluţiaadoptată de legiuitor fiind preluată din dreptul francez şi nejustificată în dreptulnostru.

Constituirea si functionarea societatii cu raspundere limitataContractul de societate.Contractul de societate trebuie să cuprindă obligatoriu menţiunile prevăzute laart.7 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 4 , respectiv:a) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, codul numeric personal,domiciliul şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitateaasociaţilor persoane juridice, numărul de înegistrare în registrul comerţului sau codulunic de înregistrare, potrivit legii naţionale;b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;c) obiectul de activitatea al societăţii, cu precizarea domeniului şi activităţiiprincipale;d) capitalul social subscris şi cel vărsat cu menţionarea aportului fiecăruiasociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării,precum şi data la care se va vărsa întregul capital social subscris. La societăţile curăspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale,precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său.e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratoriineasociaţi, persoane fizice ori juridice, puterile care li s-au conferit şi dacă ei urmeazăsă le exercite împreună sau separat;f) partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi;g ) sediile secundare-sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţifără personalitatea juridică-atunci când se înfiinţează odată cu societatea saucondiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;h) durata societăţii;i) modul de dizolvare şi de lichidare al societăţii.

AsociaţiiConform art.7, asociaţii societăţii cu răspundere limitată pot fi persoane fizicesau juridice. Aceasta se constituie cu cel puţin doi asociaţi. Cu titlu de excepţiesocietatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al uneisingure persoane. Număr maxim al asociaţilor este, conform art.12, din Legea nr.31/1990, de 50, limitare ce are în vedere menţinerea caracterului intuituu personae alacestei societăţi.FirmaPotrivit art.33 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului firmasocietăţii cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care sepoate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi şi va fi însoţită de menţiuneascrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau prescurtat „SRL”.Firma trebuie să fie disponibilă, distinctivă şi licită. La autentificarea actuluiconstitutiv se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului comerţului privinddisponibilitatea firmei şi a emblemei.Capitalul social. Aporturile asociaţilor. Părţile socialeLegea nr.31/1990 prevede un capital social minim obligatoriu. Conform art.11alin.1 „Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de2.000.000 lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000lei”.Părţile sociale au fost definite ca fracţiuni ale capitalului social, cu o valoarenominală egală şi sunt atribuite fiecărui asociat proporţional cu cota sa de participarela capitalul social. În raport de cota de participare la capitalul social, asociaţii vorprimi dividende, dacă prin contractul de societate nu au stabilit un alt criteriu derepartizare.Statutul societăţii.Conform art.5 alin.1 din legea societăţilor comerciale, societatea cu răspunderelimitată se constituie prin contract de societate şi statut. Statutul trebuie săîndeplinească cerinţele esenţiale de validitate a convenţiilor prevăzute de art.948 Codcivil. În cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic se întocmeşte numaistatutul. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiat sub forma unui înscris unicdenumit act constitutiv.Adunarea asociaţilorLegea nr.31/1990 instituie pentru societatea cu răspundere limitată adunareaasociaţilor ca organ de decizie şi deliberare care exprimă voinţa socială. Conformart.186 alin.1”Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală”. Legea nu facedistincţie în cazul societăţii cu răspundere limitată între adunarea generală ordinară şiadunarea generală extraordinară.Convocarea adunării asociaţilor poate fi făcută de:a) administratorii societăţii. Aceştia pot convoca adunarea asociaţilor cel puţin odată pe an sau ori de câte ori este necesar.b) un asociat sau un număr de asociaţi ce reprezintă cel puţin o pătrime dincapitalul social. Acesta (aceştia) trebuie să arate scopul convocării.c) cenzorii societăţii, dacă adunarea asociaţilor nu a fost convocată deadministratori. Această soluţie decurge din coroborarea art.194 alin.3 cu art.158alin.4 lit. b. Cu privire la forma convocării art.190 alin.3 dispune „Convocarea

adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv iar în lipsa unei dispoziţiispeciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 15 zile înainte de ziua fixată pentruţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.”Adunarea asociaţilor are următoarele obligaţii principale:a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profituluinet;b) să desemneze pe administratori şi cenzori, să-i revoce şi să le dea descărcarede activitatea lor, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci cândacesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuitesocietăţii, desemnând şi persoana însărcinată să exercite acţiunea în răspundere;d) să modifice actul constitutiv. În cazul societăţii cu răspundere limitată cuasociat unic, acesta are drepturile şi obligaţiile ce revin potrivit legii adunării generalea asociaţilor. În cazul în care adunarea asociaţilor hotărăşte modificarea actuluiconstitutiv, asociaţii care nu sunt de acord cu modificarea au dreptul să se retragă dinsocietate dacă actul constitutiv prevede acest drept (art.189 alin.2).Adunarea asociaţilor hotărăşte în următoarele condiţii de cvorum: - la primaconvocare adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută aasociaţilor şi a părţilor sociale (art.187 alin.1 modificat prin art. 9 alin. 86 din Legea66nr. 161/2003). Această regulă a dublei majorităţi reflectă caracteristica societăţilor curăspundere limitată de a îmbina trăsături ale societăţilor de persoane şi ale celor decapital - la a doua convocare adunarea generală poate decide asupra ordinii de zi,oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea de capital social reprezentată de asociaţiiprezenţi. De la aceste condiţii sunt reglementate următoarele excepţii:a) pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesarvotul tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevedealtfel (art.187, alin.2). Actul constitutiv nu poate, însă, stabili o majoritate inferioarăcelei prevăzute de art.187 alin.1, modificat. Practica judecătorească a decis cărevocarea din funcţie şi modificarea remuneraţiei administratorilor numiţi princontractul de societate pot fi hotărâte doar prin unanimitatea asociaţilor, iar nu deasociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.b) transmisiunea părţilor sociale către terţi este permisă numai dacă a fostaprobată de asociaţii reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social (art.197alin.2);c) asociaţii pot alege cu majoritatea absolută a capitalului social unul sau maimulţi administratori, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lorremuneraţie dacă actul constitutiv nu prevede altfel (art.192 alin.3 modificat prin art.9 alin. 89 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art.77 alin.1);d) asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social vor decidecu privire la divergenţele dintre administratorii care trebuie să lucreze împreună(art.192 alin.3 coroborat cu art.76 alin.1).Administratorii societatiiNumirea administratorilor. Modul de lucru. Revocarea :1. administratorii societăţii cu răspundere limitată pot să fie asociaţi sauneasociaţi. Ei pot fi persoane fizice sau persoane juridice, române sau străine.

2. societatea cu răspundere limitată poate fi administrată de unadministrator unic sau de mai mulţi administratori care să lucreze separat sauîmpreună. Dacă sunt mai mulţi administratori ei pot forma consiliul de administraţiecare funcţionează conform regulilor stabilite prin actul constitutiv.3. administratorii pot fi numiţi: prin actul constitutiv, ceea ce presupunevotul tuturor asociaţilor; prin hotărârea adunării generale, cu majoritatea absolută acapitalului social.4. administratorii pot fi revocaţi, dacă sunt numiţi prin actul constitutiv, cuvotul tuturor asociaţilor, iar dacă sunt numiţi prin hotărârea adunării generale, cumajoritatea absolută a capitalului social. Revocarea administratorilor este supusăregulilor mandatului comercial şi trebuie să aibă o justă cauză, în sens contraradministratorul revocat intempestiv având dreptul la dezdăunare.5. administratorul care fără autorizarea adunării asociaţilor exercitămandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect deactivitate sau face acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pecontul altei persoane fizice sau juridice va fi revocat din funcţie. De asemenea, el varăspunde pentru daunele produse societăţii. Nu va fi revocat şi nu va răspunde pentrudaune administratorul care a încunoştiinţat pe asociaţii săi de existenţa ipotezei avuteîn vedere de art.192 alin.2.Atribuţiile, obligaţiile şi răspunderea administratorilor1. obligaţia de a efectua toate operaţiunile cerute de lege şi actul constitutivpentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară derestricţiile arătate în actul constitutiv.2. obligaţia de a lua parte la toate adunările societăţii şi consiliile deadministraţie.3. obligaţia de a convoca adunarea generală (art.190).4. obligaţia de a ţine registrul asociaţilor în care se înscrie: numele şiprenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia dincapitalul social, transferul părţilor sociale sau orice altă modificare privitoare laacestea (gaj, uzufruct, sechestru) (art.193).Administratorii răspund personal şi solidarpentru orice daună, ca urmare a reţinerii registrului. Registrul poate fi cercetat deasociaţi şi creditori.5. obligaţia de a întocmi situaţiile financiare după normele prevăzute lasocietăţiile pe acţiuni. Acestea vor fi depuse după aprobarea de către adunareagenerală a asociaţilor, în termenele prevăzute de lege, la direcţiile generale alefinanţelor publice publice competente şi un exemplar la registrul comerţului (art.196astfel cum a fost modificat prin art. 9 alin. 91 din Legea nr. 161/2003).6. obligaţia de a nu abuza de semnătura socială (art.75) g) obligaţia de a nulua parte la deliberările sau deciziile ce privesc operaţiuni în care are, pe cont propriusau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii (art.79).Răspunderea administratorului poate fi civilă delictuală sau contractuală,contravenţională sau penală.Retragerea si excluderea asociatului din societateAsociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;

c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordulunanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri atribunalului supusă numai recursului în termen de 15 zile de la comunicare, instanţaprin aceeaşi sentinţă punând în discuţie şi structura participării la capitalul social.Efectele retragerii din societate sunt următoarele: asociatul retras are dreptul lao sumă de bani care să reprezinte valoarea părţilor sociale. Drepturile asociatuluiretras se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, încaz de neînţelegere, de tribunal (art.219 alin.2 şi art.221 alin.2 din Legea nr. 31/1990.asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii, până în ziuaexcluderii sale. El nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizateconform prevederilor actului constitutiv (art.219 alin.1). Asociatul retras rămâneobligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate până în ziua retragerii.Dacă în momentul retragerii sunt operaţiuni în curs de executare, asociatul esteobligat să suporte consecinţele şi nu-şi va putea retrage partea ce i se cuvine decâtdupă terminarea acelor operaţiuni (art.220). Pierderea calităţii de asociat a retrasuluiproduce efecte faţă de ceilalţi asociaţi la momentul aducerii la cunoştinţă a declaraţieiunilaterale de retragere, respectiv la data rămânerii irevocabile a hotărâriijudecătoreşti. Faţă de terţi produce efecte de la data publicării conform Legiinr.26/1990 modificată prin Legea nr. 161/2003.Din societatea cu răspundere limitată poate fi exclus din societatea curăspundere limitată:a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;b) asociatul în stare de faliment sau care a devenit incapabil;c) asociatul care se amestecă fără drept în administraţie ori contravinedispoziţiilor art.80 şi 82;d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveştede semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora. De asemenea,conform art.201 alin.2, poate fi exclus asociatul societăţii cu răspundere limitată, încazul exercitării de către creditorul personal al acestuia a opoziţiei împotriva hotărâriide prelungire a duratei societăţii.Asociatul exclus pierde calitatea de asociat de la dataexcluderii.Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitataSocietatea se dizolvă prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizareaacestuia; c) declararea nulităţii societăţii; d) hotărârea adunării generale; e) hotărâreatribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice precumneînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii; f)falimentul societăţii.Societatea cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea,excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când datorită acestor cauze,numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Dizolvarea nu intervine în cazul în careîn actul constitutiv există clauza de continuare cu moştenitorii sau când asociatulrămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspunderelimitată cu asociat unic (art.224 alin.2).Dizolvarea societăţii cu răspundere limitată are ca efect deschiderea proceduriilichidării. Regulile lichidării sunt cele stabilite de Titlul VII al Legii nr.31/1990 –

Lichidarea societăţilor comerciale – şi normele din actul constitutiv. Întrucât regulilegenerale ale lichidării au fost prezentate în secţiunile anterioare ne vom rezuma doarla prezentarea unor aspecte particulare.O primă particularitate rezultă din dispoziţiile art.230 al Legii societăţilorcomerciale. Asociaţii societăţii cu răspundere limitată pot decide modul de lichidare asocietăţii, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: hotărârea să fie aprobată cucvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv; să seasigure stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii; asociaţii să ficăzut de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii. Textulconsacră deci o procedură simplificată de dizolvare şi lichidare concomitentă.O altă situaţie simplificată de dizolvare şi lichidare este consacrată de art.231din Legea nr.31/1990 pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic.Conform textului art.231 alin.1 „Dizolvarea unui societăţii cu răspundere limitată cuasociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatulunic, fără lichidare”. Ca urmare a transmiterii universale a patrimoniului, datoriilesocietăţii devin datoriile asociatului unic, iar creditorii sociali devin creditoriiasociatului unic.Transmiterea patrimoniului are loc şi societatea îşi încetează existenţa laurmătoarele date: a) dacă nu s-a făcut opoziţie, pe data expirării termenului deintroducere a opoziţiei; b) dacă s-a făcut opoziţie, pe data la care a devenit irevocabilăhotărârea de respingere a opoziţiei sau, după caz, hotărârea prin care se constată căsocietatea sau asociatul unic a plătit datoriile ori a oferit garanţii acceptate decreditori sau a convenit cu aceştia un aranjament pentru plata datoriilor. Dupălichidare societate cu răspundere limitată va fi radiată din registrul comerţului.Sectiunea a-IV-a Societatea pe actiuniSocietatea pe acţiuni a fost definită ca forma de societate constituită prinasocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin FSocietatea pe actiunidefinitie anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni, pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale, în scopul împărţirii beneficiilor şi care răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita aporturilor lor.Pornind de la definiţia dată au fost desprinse următoarele caractere alesocietăţii pe acţiuni: a) societatea se constituie dintr-un număr minim de asociaţi,denumiţi acţionari; b) capitalul social este divizat în acţiuni, care sunt titlurinegociabile şi transmisibile; c) răspunderea acţionarilor este limitată; ei răspundnumai până la concurenţa capitalului social subscris.Constituirea si functionarea societatii pe actiuniSocietatea pe acţiuni se constituie prin contract de societate şi statut.Contractul de societate trebuie să cuprindă :a) numele şi prenumele, codul numeric personal , locul şi data naşterii,domiciliul şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice, denumirea, sediul şi naţionalitateaasociaţilor persoane juridice, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codulunic de înregistrare protrivit legii naţionale;b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţiiprincipale;d) capitalul social subscris şi cel vărsat. La constituire, capitalul social subscris,

vărsat de fiecare acţionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prinlege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 lunide la înmatriculare;e) valoarea bunurilor constituite ca aport în natură în societate, modul deevaluare şi numărul de acţiuni acordate pentru acestea;f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă suntnominative sau la purtător. Dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, se vor arătanumărul, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni;g) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţeniaadministratorilor, persoane fizice, denumirea, sediul şi naţionalitateaadministratorilor, persoane juridice; garanţia pe care administratorii sunt obligaţi să odepună, puterile ce li se conferă şi dacă ei urmează să le exercite împreună sauseparat; drepturile speciale de reprezentare şi administrare acordate unora dintre ei;h) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia cenzorilor,persoane fizice, denumirea, sediul şi naţionalitatea cenzorilor, persoane juridice;i) clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiuniisocietăţii de către organele statutare, controlul acesteia de către acţionari precum şidocumentele la care aceştia vor putea să aibă acces pentru a se informa şi a-şi exercitacontrolul;j) durata societăţii;k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;l) sediile secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe şi alte asemenea unităţifără personalitate juridică –, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, saucondiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;m) avantaje acordate fondatorilor;n) operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii ce se constituie şi pecare aceasta urmează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru aceleoperaţiuni;o) modul de dizolvare şi lichidare a societăţii. Vom prezenta în continuarecâteva elemente ale contractului de societate cu accent pe aspecte ce particularizeazăsocietatea pe acţiuni.Asociaţii Pot avea, conform art.8 alin.1 lit. a şi b, calitatea de asociaţi persoanefizice şi juridice, române sau străine. Conform art.10, alin. 2, numărul acţionarilor însocietatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 5.Firma. Firma unei societăţi pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie, denatură a o deosebi de firma altor societăţi şi va fi însoţită de menţiunea scrisă înîntregime” societate pe acţiuni” sau SA (art.35 din Legea nr. 31/1990).EmblemaPoate consta într-un semn, o denumire, combinaţii de reprezentări figurative şidenumiri. Societatea pe acţiuni poate avea o emblemă care trebuie de asemenea să fiedisponibilă, distinctivă şi licită.SediulSediul reprezintă elementul care individualizează comerciantul în spaţiu, casubiect al raporturilor juridice. Sediul este definit ca „locul unde se află centrulprincipal de conducere şi gestiune a activităţii statutare”.Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sediul sunt: unicitatea,

obligativitatea şi stabilitatea. De lege lata sediul nu poate fi o simplă adresă sauînregistrat la o căsuţă poştală. Contractul de societate trebuie să prevadă sediilesecundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fărăpersonalitate juridică – atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiilepentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o asemenea înfiinţare.Clauze privind durata societăţiiAcţionarii vor insera în contractul de societate durata de funcţionare a societăţii,ori vor menţiona că funcţionarea societăţii este nelimitată.Clauze privind obiectul de activitateAcţionarii vor trebui să prevadă în contractul de societate faptele de comerţ pecare le va desfăşura societatea. Conform art.8, lit. c din Legea nr. 31/1990, contractulde societate trebuie să prevadă „obiectul de activitate al societăţii, cu precizareadomeniului şi activităţii principale.” Obiectul de activitate al societăţii trebuie să fiedeterminat, licit şi moral.Capitalul socialConform art.8 lit. d din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv trebuie să prevadăcapitalul social subscris şi cel vărsat. La constituire, capitalul social subscris, vărsatde fiecare acţionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prin lege nuse prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de laînmatriculare.Aporturile asociaţilora) aporturile în numerar sunt obligatorii, în lei sau devize;b) aporturile în natură sunt admise.Acestea por fi bunuri imobile şi mobile, corporale sau incorporale: terenuri,construcţii, utilaje, instalaţii, fondul de comerţ sau elemente ale acestuia, mărci,licenţe etc..c) aporturile în creanţe sunt admise numai pentru societatea pe acţiuni ce seconstituie simultan. Asemenea aporturi nu sunt admise în societatea pe acţiuni ce seconstituie prin subscripţie publică;d) prestaţiile în muncă nu pot constitui aport la formarea sau majorareacapitalului social.AcţiunilePersoanele fizice şi juridice care participă la constituirea capitalului social alsocietăţii pe acţiuni primesc în schimbul lor acţiuni şi dobândesc calitatea de acţionar.Contractul de societate trebuie să arate conform art.8 lit. f numărul şi valoareanominală a acţiunilor, dacă sunt nominative sau la purtător, numărul şi valoareanominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni.Administratorii societăţiiConform art.8 lit. g din Legea nr. 31/1990 în contractul de societate acţionariitrebuie să menţioneze: numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şicetăţenia administratorilor, persoane fizice, denumirea, sediul şi naţionalitateaadministratorilor persoane juridice; garanţia pe care administratorii sunt obligaţi să odepună, puterile ce li se conferă şi dacă ei urmează să le exercite împreună sauseparat, drepturile speciale de reprezentare şi de administrare acordate unora dintre ei.Cenzorii societăţiiÎn contractul de societate trebuie să se menţioneze „numele şi prenumele, locul

şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia cenzorilor, persoane fizice, denumirea, sediulşi naţionalitatea cenzorilor persoane juridice” (art.8 lit. h din Legea nr. 31/1990).Clauze privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii şi funcţionareasocietăţiiÎn limitele legii asociaţii sunt liberi să prevadă în contractul de societate clauzespeciale privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii şi funcţionareasocietăţii.Avantaje acordate fondatorilor În contractul de societate se vor prevedeaeventualele avantaje acordate fondatorilor pentru activitatea lor legată de constituireasocietăţii.Operaţiuni încheiate de asociaţi în contul societăţii Conform art.8 lit. o dinLegea nr. 31/1990, contractul de societate trebuie să prevadă operaţiunile încheiate deasociaţi în contul societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le preia,precum şi sumele ce trebuie plătite pentru aceste operaţiuni.Clauze privind modul de dizolvare şi lichidare a societăţii Contractul desocietate trebuie să prevadă în condiţiile legii modul de dizolvare şi lichidare asocietăţii.StatutulConform art.5 din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificat prin at. 9 alin.1-3 din Legea nr. 161/2003, societatea pe acţiuni se constituie prin contract desocietate şi statut. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unuiînscris unic denumit act constitutiv.Societatea comercială pe acţiuni a fost definită în literatura juridică ca fiindsocietatea constituită prin asocierea mai multor persoane care contribuie la formareacapitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri numiteacţiuni, pentru desfăşurarea unor activităţi comerciale, în scopul împărţiriibeneficiilor şi care răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita aporturilor lor.Din această definiţie rezultă că acţiunile sunt titluri negociabile şi transmisibile,diviziuni ale capitalului social.Unii autori analizează acţiunile ca fiind titluri societareemise de societăţile de capitaluri, din categoria cărora fac parte societatea pe acţiunişi societatea în comandită pe acţiuni. În acelaşi timp acestea sunt şi titluri de valoare.Legea nr. 31/1990 a consacrat două modalităţi de constituire a societăţii peacţiuni, respectiv: 1. constituirea simultană sau concomitentă, ce presupune căfondatorii au fonduri suficiente, subscriind integral şi simultan capitalul social; 2.constituirea succesivă, continuată, prin subscripţie publică, ce presupune că fondatoriinu au suficiente fonduri şi fac apel la economiile populaţiei.Drepturile si obligatiile actionarilorDrepturile nepatrimonialeA. Dreptul de a participa la adunarea generalăOrganul suprem de conducere al societăţii comerciale pe acţiuni este adunareagenerală a acţionarilor. Stabilind prin norme, în principiu imperative, regulile dedesfăşurarea a adunării generale, legiuitorul a urmărit să asigure libertateadezbaterilor şi libera formare a voinţei sociale. Indiferent de problemele înscrise peordinea de zi, acţionarii au dreptul să participe la toate adunările generale. Acţionariipot participa la adunările generale direct sau prin reprezentare. Acţionarii nu vorputea fi reprezentaţi în adunările generale decât prin alţi acţionari în baza unei procuri

speciale. Acţionarii care nu au capacitate legală, precum şi persoanele juridice pot fireprezentaţi prin reprezentanţii lor legali care la rândul lor pot da procură specialăaltor acţionari.Aşa cum am precizat într-un capitol anterior, nu există nici un impediment legalca acţionarii ce deţin acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar să participe laadunările generale.B. Dreptul de vot Conform art.101 alin.1 din Legea societăţilor comerciale,„Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală dacă prin actulconstitutiv nu s-a prevăzut altfel”. Actul constitutiv poate limita numărul voturiloraparţinând acţionarilor care posedă mai mult de o acţiune. Exerciţiul dreptului de voteste suspendat pentru acţionarii care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse lascadenţă. În situaţia în care acţiunile sunt grevate de un drept de uzufruct, dreptul devot conferit de aceste acţiuni aparţine uzufructuarului în adunările generale ordinareşi nudului proprietar în adunările generale extraordinare. Pentru acţiunile gajate,dreptul de vot aparţine proprietarului lor. Administratorii şi funcţionarii societăţii nupot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă fără votul acestoranu s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Acţionarul care, într-o anumită operaţiune are,fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia alsocietăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune. Nu au dreptde vot acţionarii deţinători ai unor acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar.Renunţarea la dreptul de vot precum şi cesiunea dreptului de vot, separat detransmiterea acţiunii, ca şi convenţiile cu privire la exercitarea într-un anume fel adreptului de vot sunt sancţionate civil cu nulitatea şi penal.C. Dreptul la informareAdministratorii sunt obligaţi să pună la dispoziţia acţionarilor pentru consultareregistrul acţionarilor şi pe cel al deliberărilor adunării generale. La cerereadministratorii vor elibera acţionarilor, pe cheltuiala lor, extrase de pe acestedocumente. Prin Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformeieconomice în textul Legii nr.31/1990 a fost introdus textul art.1311 şi 1322, carestatuează dreptul acţionarilor ca individual sau în grup, în mod direct sau prinintermediul unor specialişti, alţii decât cenzorii, să controleze gestiunea societăţii.Acţionarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societăţii între sedinţeleadunării generale, cel mult de două ori în cursul unui exerciţiu financiar consultânddocumentele prevăzute în actul constitutiv.În urma consultării, acţionarii vor putea sesiza în scris consiliul de administraţiecare va trebui să le răspundă tot în scris în termen de 15 zile de la înregistrareasesizării. Dacă consiliul de administraţie nu va răspunde în termenul stabilit de legeacţionarii se vor putea adresa instanţei competente, care va putea obliga societatea laplata unor sume de bani pentru fiecare zi de întârziere. Unul sau mai mulţi acţionari,deţinând cel puţin 10% din acţiunile reprezentând capitalul social vor putea cere –individual sau împreună – instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi,însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmeascăun raport care să le fie înmânat şi totodată predat oficial cenzorilor societăţii, spre a fianalizat şi a se propune măsuri corespunzătoare.D. Alte drepturi nepatrimonialeI. Drepturile minorităţilor de acţionari

a) Dreptul de a cere administratorilor convocarea adunării generale (art.119 dinLegea nr. 31/1990). Acest drept aparţine acţionarilor reprezentând a zecea parte dincapitalul social sau o cotă mai mică, dacă în contractul de societate se prevede astfelşi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării;b) dreptul de a denunţa cenzorilor fapte cu privire la care se apreciazănecesitatea verificării lor. Acest drept aparţine fiecărui acţionar. Dacă reclamaţiaacţionarilor reprezentând 1/4 din capitalul social este întemeiată şi urgentă, cenzoriisunt obligaţi să convoace imediat adunarea generală (art.149 din Legea nr. 31/1990).c) dreptul oricărui acţionar de a ataca în justiţie, în condiţiile legii, hotărârileadunării generale (art.131 din Legea nr. 31/1990 modificat prin art. 9 alin. 53 dinLegea nr. 161/2003);d) dreptul de a face opoziţie la bilanţul final de lichidare.II. Drepturile majorităţii de acţionariConform art.121 din Legea nr. 31/1990, acţionarii care reprezintă întregulcapital social, pot, dacă nici unul dintre ei nu se opune, să ţină o adunare generală şisă ia o hotărâre de competenţa adunării, fără a fi respectate formalităţile cerute pentruconvocarea ei. De asemenea, conform prevederilor art 9 alin. 49 din Legea nr.161/2003 „În cazul societăţilor închise cu acţiuni nominative, prin actul constitutiv sepoate conveni ţinerea adunărilor generale şi prin corespondenţă ”.Drepturile patrimonialeA. Dreptul la dividendeDreptul la dividende este principalul drept patrimonial al acţionarului. Îndoctrina de drept comercial societatea comercială a fost definită prin raportare ladispoziţiile art.1491 Cod civil conform cărora „Societatea este un contract prin caredouă sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun cu scop de a împărţifoloasele ce ar putea deriva”.Prin contractul de societate asociaţii realizează o triplă înţelegere: să pună încomun anumite bunuri, să realizeze împreună o activitate economică şi să împartăîntre ei beneficiile rezultate. Cota parte din profit ce se va plăti fiecărui asociatconstituie dividend (art.67 alin.1 din Legea nr. 31/1990 modiicat prin art. 9 alin. 23din Legea nr. 161/2003).Dividendele nu se vor putea distribui decât din profitul real . Dividendele se vorplăti asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prinactul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.B. Dreptul asupra rezervelorPotrivit art.178 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 81 din Legea nr.161/2003 din profitul societăţii se va prelua în fiecare an o cotă de cel puţin 5%pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea partedin capitalul social. Acţionarii care se retrag, în condiţiile legii, din societate audreptul să ceară calcularea cotei lor asupra întregului activ social, cota în care se vacuprinde rezerva. Rezerva se calculează în raport de capitalul social nominal şi nuprin raportare la capitalul vărsat.C. Dreptul preferenţial de subscripţieConform art.211 din Legea societăţilor comerciale modificat prin art. 9 alin.100 in Legea nr. 161/2003 „Acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fioferite spre subscriere în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul

acţiunilor pe care le posedă, aceştia putându-şi exercita dreptul de preferinţă numai îninteriorul termenului hotărât de adunarea generală, dacă actul constitutiv nu prevedealt termen”.D. Dreptul asupra părţii cuvenite din lichidarea societăţiiÎn situaţia lichidării societăţii pe acţiuni, după terminarea lichidării, lichidatoriiîntocmesc situaţia financiară finală, arătând partea ce se cuvine fiecărei acţiuni dinrepartizarea activului societăţii (art.262 alin.1 din Legea nr.31/1990 modificat prinart. 9 alin. 120 din Legea nr. 161/2003).E. Dreptul de a înstrăina acţiunileAcţiunile fiind titluri negociabile, pot fi transmise liber. Acţiunile devinnegociabile după momentul constituirii societăţii sau după cel al majorării capitaluluisocial.Acţionarii sunt membri ai societăţii pe acţiuni, deţinători ai unor titlurinegociabile prin a căror transmitere se produc permanente transformări încomponenţa structurală a societăţii. Calitatea de acţionar conferă nu numai drepturi cişi obligaţii. În literatura juridică au fost distinse următoarele obligaţii ale acţionarilor:a) obligaţia de realizare a aportului; b) obligaţia de respectare a actului constitutiv şi ahotărârilor adunărilor generale; c) obligaţie de a suporta pierderile sociale până laconcurenţa aportului lor.Obligaţia de realizare a aportuluiObiectul aportului trebuie să aparţină asociatului, să fie real şi serios,fictivitatea acestuia atrăgând nulitatea societăţii. Aportul în numerar în modalitateasimultană de constituire, vărsat de fiecare acţionar la momentul constituirii, nu vaputea fi mai mic de 30% din cel subscris. Restul de capital social va trebui vărsat întermen de 12 luni de la înmatriculare. În modalitatea de constituire succesivă,societatea pe acţiuni se poate constitui numai dacă întregul capital social a fostsubscris şi fiecare acceptant a vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilorsubscrise.Şi în acest caz restul de capital social subscris va trebui vărsat în termen de 12luni de la înmatriculare. Aporturile în natură se realizează prin transferarea drepturilorcorespunzătoare (drept de proprietate, drept de folosinţă, drept de uzufruct) şi prinpredarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare, la momentulînmatriculării societăţii, dacă prin actul constitutiv nu s-a dispus altfel. În cazulsocietăţii pe acţiuni ce se constituie prin subscripţie publică acţiunile ce reprezintăaporturi în natură vor trebui acoperite integral la momentul constituirii.Obligaţia de respectare a actului constitutiv şi a hotărârilor adunăriigeneraleSocietatea comercială pe acţiuni este organizată să funcţioneze după principiuldemocratic al majorităţii. De aceea, potrivit art.131 din Legea nr.31/1990 „hotărârileluate de adunarea generală în limitele legii sau a actului constitutiv sunt obligatoriichiar şi pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra”.Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate înjustiţie în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, deoricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votatcontra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei.Obligaţia acţionarilor de a suporta pierderile sociale până la concurenţa

aporturilorCaracteristica societăţilor de capitaluri este aceea că asociaţii răspund pentrudatoriile sociale numai în limita aportului lor. În acest sens, art.3 alin.3 din Legeanr.31/1990 prevede că acţionarii răspund numai până la concurenţa capitalului socialsubscris.Obligatiile emise de societatea pe actiuniLegea nr.31/1990 stabileşte anumite condiţii de fond cumulative ce trebuie săfie îndeplinite pentru emiterea obligaţiunilor:Acestea sunt:1) conform art.113 lit. k din Legea nr.31/1990, competenţa de a aprobaemisiunea de obligaţiuni aparţine adunării generale extraordinare. De asemenea,adunarea generală extraordinară este competentă să aprobe conversia unei categoriide obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni (art.113 lit. j).2) conform art.162 alin 1 din Legea nr.31/1990, societatea pe acţiuni poateemite obligaţiuni nominative sau la purtător pentru o sumă care să nu depăşească treipătrimi din capitalul vărsat şi cel existent, conform celui din urmă bilanţ aprobat.3) valoarea nominală a unei obligaţiuni nu poate fi mai mică de 25000 lei(art.162 alin.2). Valoarea nominală a obligaţiunilor convertibile în acţiuni va trebui săfie egală cu cea a acţiunilor (art.165 alin.5). Având în vedere acestea din interpretareaart. 9 alin. 131 din Legea nr. 161/2003 rezultă ca valoarea nominală a unei obligaţiuniîn anul 2005 nu va putea fi mai mică de 25 de Euro, până la acel moment aceastăvaloare va evolua în funcţie de evoluţia valorii acţiunii nominale. Obligaţiunile dinaceeaşi emisiune trebuie să fie de o valoare egală şi să acorde posesorilor lor drepturiegale.Subscripţia publică de obligaţiuniA. Precizări prealabileConform art.163 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, se prevede că pentru aproceda la emiterea de obligaţiuni prin ofertă publică, definită ca atare prin Legea nr.52/1994, administratorii vor publica un prospect de emisiune.Conform art.2 lit. j din Legea nr. 52/1994, oferta publică este propunerea făcutăde un emitent către investitori sau intermediari pentru a vinde, a cumpăra, atransforma, a schimba sau transfera prin orice alt mod valori mobiliare ori drepturiaferente acestora, difuzate prin mijloace de informare în masă sau comunicate pe altecăi, dar sub condiţia posibilităţii egale de receptare din partea a minimum 100 depersoane nedeterminate în vreun fel de către autorul propunerii.Reglementarea din art.163 din Legea nr.31/1990 are în vedere oferta publicăiniţială şi oferta publică primară de vânzare de obligaţiuni.Conform art.1.2 lit. i din Regulamentul nr.6/1996 oferta publică iniţială devânzare de obligaţiuni este prima ofertă publică de vânzare de obligaţiuni. Ofertapublică primară de vânzare (oferta primară) este oferta publică făcută de un emitentcare propune spre subscriere către investitorii existenţi o nouă emisiune de valorimobiliare care se emit în mod expres cu această ocazie cu scopul de a fi plasate pepiaţă.B. Prospectul de emisiuneAdministratorii societăţii comerciale pe acţiuni emitentă de acţiuni vor publicaun prospect de emisiune care va cuprinde, următoarele date: a) denumirea, obiectul

de activitate, sediul şi durata societăţii; b) capitalul social şi rezervele; c) datapublicării în Monitorul Oficial al României a încheierii de înmatriculare şimodificările care s-au adus actului constitutiv; d) situaţia patrimoniului social dupăultimul bilanţ contabil aprobat; e) categoriile de acţiuni emise de societate; f) sumatotală a obligaţiunilor care au fost emise şi a celor care urmează a fi emise, modul derambursare, valoarea nominală a obligaţiunilor, dobânda lor, indicarea dacă suntnominative sau la purtător precum şi indicarea dacă sunt convertibile dintr-ocategorie în alta sau în acţiuni; g) sarcinile ce grevează imobilele; h) data la care afost publicată hotărârea adunării generale extraordinară care a aprobat emiterea deobligaţiuni.C. Subscrierea obligaţiunilorPersoanele fizice sau juridice vor subscrie obligaţiunile pe exemplareleprospectului de emisiune. Se vor menţiona: numele, prenumele şi domiciliulsubscriitorului, respectiv denumirea şi sediul acestuia, numărul obligaţiunilorsubscrise şi data subscrierii. Aceste menţiuni trebuie însoţite de semnăturasubscriitorului. Valoarea obligaţiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsată.D. Titlurile obligaţiunilorSocietatea comercială pe acţiuni emitentă trebuie să emită titlurileobligaţiunilor. Acestea vor cuprinde obligatoriu: datele arătate la art.163 din Legeanr.31/1990; numărul de ordine şi tabloul plăţilor în capital şi dobânzi; semnătura adoi administratori, când sunt mai mulţi, sau al unicului administrator al societăţii.Transmiterea obligaţiunilorConform art.164 din Legea nr.31/1990, obligaţiunile emise prin ofertă publicăse transmit în condiţiile Legii nr. 52/1994 (OUG nr. 28/2002). Aceasta presupune cătranzacţiile se vor realiza pe pieţe organizate, înfiinţate şi care funcţionează conformautorizării şi sub supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (Bursa deValori, Rasdaq).Intermedierea de obligaţiuni în afara pieţelor reglementate sau fără respectareaprevederilor din reglementările cu privire la transparenţa şi protecţia investitorilorîmpotriva fraudelor este nulă de plin drept, atrăgând asupra părţilor precum şi asupraintermediarilor implicaţi sancţiunile prevăzute de lege. Societatea comercialăemitentă poate dobândi propriile sale obligaţiuni. Această concluzie se bazează pedouă argumente: pe de-o parte legea nu interzice o asemenea dobândire, iar pe de altăparte interpretarea textului art.166 alin.4 ne conduce la o asemenea opinie.Textul dispune că „societatea emitentă nu poate participa la deliberăriledeţinătorilor de obligaţiuni, în baza obligaţiunilor ce le posedă”.De asemenea,societatea comercială emitentă, pe lângă faptul că poate dobândi propriile saleobligaţiuni, le poate gaja şi poate acorda împrumuturi şi avansuri asupra lor,primindu-le în gaj, pentru că legea nu interzice asemenea operaţiuni.Este de observat că legea nu prevede o limită valorică maximă şi un termen încadrul căruia societatea comercială emitentă să dobândească propriile saleobligaţiuni, aşa cum prevede art.103 din Legea nr.31/1990 astfel cum a fost modificatpentru dobândirea propriilor acţiuni. Aceasta întrucât dobândirea propriilorobligaţiuni înseamnă, în fapt, o plată anticipată a împrumutului, ceea ce în principiunu vatămă nici drepturile acţionarilor şi nici drepturile celorlalţi obligatari.Rambursarea obligaţiunilor

Conform art.171 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, în principiuobligaţiunile se rambursează de societatea emitentă la scadenţă. Cu titlu de excepţie,obligaţiunile pot fi rambursate şi înainte de scadenţă prin tragere la sorţi.A. Rambursarea la scadenţăFiecare titular al obligaţiunii va primi la scadenţă suma de bani corespunzătoarevalorii nominale a obligaţiunii şi dobânda aferentă la datele înscrise în tabloul plăţilorîn capital şi dobânzi.B. Rambursarea anticipată Societatea comercială emitentă poate rambursaînainte de scadenţă prin tragere la sorţi obligaţiunile de aceeaşi emisiune şi cu aceeaşivaloare. Conform art.171 alin.2 din Legea nr.31/1990 rambursarea anticipată se facela o sumă superioară valorii lor nominale, stabilită de societate şi anunţată public cucel puţin 15 zile înainte de data tragerii la sorţi. Întrucât legea nu prevede, publicitateapoate fi realizată prin orice mijloace alese de societatea comercială emitentă care săasigure informarea tuturor obligatarilor.Adunarea generala a actionarilorSocietatea comercială pe acţiuni are ca organ suprem de conducere şi decizieadunarea acţionarilor.Adunarea generală ordinarăConform art.111 alin.1 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 42 şi 43din Legea nr. 161/2003 adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pean, în cel mult patru luni de la încheierea exerciţiului financiar.Principalele atribuţii ale adunării generale ordinare sunt:a) să discute, să aprobe sau să modifice situatiile financiare anuale dupăascultarea raportului administratorilor şi cenzorilor sau ale auditorilor financiari, şi săfixeze dividendul;b) să aleagă pe administratori şi cenzori;c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs al administratorilor şicenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;d) să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor;e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul deactivitate, pe exerciţiul financiar următor;f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţiale societăţii. Condiţiile de cvorum necesare pentru validitatea deliberărilor suntreglementate de art.112 din Legea nr.31/1990. Conform textului, pentru validitateadeliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care săreprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate deacţionarii ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare,dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritate mai mare.Dacă condiţiile susmenţionate nu sunt îndeplinite, adunarea ce se va întrunidupă o a doua convocare poate să delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zia celei dintâi adunări oricare ar fi partea de capital social reprezentată de acţionariiprezenţi, cu majoritate.Adunarea generală extraordinarăAdunarea generală ordinară deliberează în general asupra unor probleme ceprivesc activitatea curentă a societăţii comerciale.Conform art.113 din Legea nr.31/1990, adunarea generală extraordinară se

întruneşte ori de câte ori este necesar pentru a se lua o hotărâre pentru:a) schimbarea formei juridice a societăţii;b) mutarea sediului societăţii;c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;d) prelungirea duratei societăţii;e) majorarea capitalului social;f) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiunea de noi acţiuni;g) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;h) dizolvarea anticipată a societăţii;i) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;j) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;k) emisiunea de obligaţiuni;l) orice altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru careeste cerută hotărârea adunării generale extraordinare.Adunarea generală extraordinară va putea delega consiliului de administraţiesau după caz administratorului unic, în condiţiile prevăzute de actul constitutivexerciţiul atribuţiilor menţionate de art.113 lit. b,c,e,f şi i respectiv: mutarea sediuluisocial, schimbarea obiectului de activitate, majorarea capitalului social, reducereacapitalului social sau reîntregirea lui prin emiterea de noi acţiuni, conversia acţiunilordintr-o categorie în alta (art.114 din Legea nr.31/1990).Adunarea specialăAdunarea specială nu este un organ al societăţii pe acţiuni, fiind formată numaidin acţionarii ce deţin acţiuni preferenţiale, atunci când hotărârile adunării generale arputea să le prejudicieze drepturile.Condiţiile de convocare, cvorum şi desfăşurare a adunărilor generale aleacţionarilor se aplică, potrivit art.116 alin.2, şi adunărilor speciale. Considerăm cătextul are în vedere atât adunarea generală ordinară cât şi adunarea generalăextraordinară, în raport de hotărârea ce modifică drepturile şi obligaţiile acţionarilorce deţin acţiuni preferenţiale. Această susţinere rezultă şi din interpretarea textuluiart.116 alin.3 care dispune „Hotărârile iniţiate de adunările speciale vor fi supuseaprobării adunării generale corespunzătoare”.Convocarea adunării generaleA. Titularii dreptului de convocareDin ansamblul reglementării rezultă că titularii dreptului de convocare sunturmătorii:1. Administratorii. Administratorii sunt obligaţi să convoace : a) adunareagenerală ordinară cel puţin o dată pe an în cel mult trei luni de la încheiereaexerciţiului financiar (art.111); b) adunarea generală ordinară sau extraordinară lacererea asociaţilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotă mai mică,dacă în actul constitutiv se prevede altfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră înatribuţiile adunării (art.119 alin.1); c) adunarea generală extraordinară, dacă constatăpierderea unei jumătăţi din capitalul social, pentru a hotărî reconstituirea capitalului,limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societăţii.2. Cenzorii. Aceştia pot convoca: a) adunarea generală ordinară sauextraordinară, când n-a fost convocată de administratori (art.158 alin.4 pct. b); b)adunarea generală ordinară sau extraordinară, dacă cenzorii socotesc întemeiată şi

urgentă reclamaţia acţionarilor reprezentând o pătrime din capitalul social (art.140alin.3).3. Tribunalul Conform art.119 alin.1 din Legea nr. 31/1990, administratoriisunt obligaţi să convoace de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilorreprezentând a zecea parate din capitalul social sau o cotă mai mică dacă în actulconstitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiileadunării.Dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediulsocietăţii, cu audierea părţilor, va putea ordona convocarea, desemnând dintreacţionari persoana care o va prezida (art.119 alin.3). Convocarea poate fi realizată şipe calea ordonanţei preşedinţiale, dacă întârzierea convocării ar cauza acţionarilor unprejudiciu.4. LichidatoriiÎntrucât personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării, iarlichidatorii îi înlocuiesc pe administratori, rezultă că şi aceştia pot convoca adunareagenerală ordinară sau extraordinară ori de câte ori va fi necesar.5. Comitetul de direcţie6. Acţionarii reprezentând întreg capitalul social Conform art.121 din Legeanr. 31/1990, acţionarii reprezentând întreg capitalul social vor putea, dacă nici unuldintre ei nu se opune, să ţină o adunare generală şi să ia orice hotărâre de competenţaadunării, fără respectarea formalităţilor cerute pentru convocarea ei. Acest procedeueste aplicabil societăţilor pe acţiuni cu un număr mic de acţionari.B. Conţinutul convocării. Modul de convocare. TermenConform art.117 alin. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990, convocarea va cuprindelocul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită atuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii adunării. Când în ordinea de zifigurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui săcuprindă textul integral al propunerilor. Locul unde au loc adunările va fi stabilit prinactul constitutiv.Conform art.110 alin.2 din Legea nr. 31/1990, când actul constitutiv nu dispunealtfel, adunările generale se vor ţine la sediul societăţii şi în localul ce se va indica înconvocare. Menţionarea ordinii de zi, în cuprinsul convocării, are drept scop „săîmpiedice formarea acestor majorităţi neaşteptate şi interesate, punând pe acţionar înmăsură să se pregătească, să se documenteze…”. Enunţurile de genul „problemediverse” nu răspund cerinţelor legale fiind de natură „să adoarmă conştiinţaacţionarilor îndemnându-i să renunţe a lua parte la adunare sau să nu se pregătească”.Convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a şiîntr-unul dintre ziarele locale de largă răspândire din localitatea în care se află sediulsocietăţii sau din cea mai apropiată localitate (art.117 alin.3).Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută prinscrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplăexpediată cu cel puţin 15 zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionaruluiînscris în registrul acţionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusă societăţii dacănu i-a fost comunicată în scris de acţionari (art.117 alin.4).Convocarea poate fi făcută şi prin afişare la sediul societăţii însoţită de unconvocator ce va fi semnat de acţionari, cu cel puţin 15 zile înainte de data ţinerii

adunării. Semnătura acţionarului şi data semnării vor fi certificate de un funcţionaranume desemnat (art.117 alin.5). Modurile de convocare prevăzute la art.117 alin.4 şi5 nu pot fi folosite dacă sunt interzise prin actul constitutiv al societăţii sau prindispoziţii legale. Cu privire la comunicarea convocării în doctrină s-au făcuturmătoarele comentarii, de interes practic deosebit:- cerinţa publicării convocării atât în Monitorul Oficial cât şi într-un ziar localde largă răspândire este cumulativă, nu alternativă. Termenul de 15 zile curge de ladata ultimei publicări. Data publicării în Monitorul Oficial este data număruluirespectiv din Monitorul Oficial Partea a IV-a, chiar dacă data punerii sale efectiv învânzare este ulterioară.- prin ziar de largă răspândire trebuie înţeles cel cu tiraj superior tirajului mediual ziarelor publicate în acea localitate sau într-o localitate apropiată dacă în localitateasediului nu există un ziar.- se asimilează comunicării prin scrisoare simplă comunicarea prin fax şi prinpoştă electronică. Data expedierii scrisorii este data poştei, fiind lipsită de relevanţădata la care scrisoarea este primită de acţionar.Termenul convocării adunării generale este conform art.117 din Legea nr.31/1990, de 15 zile de la data publicării convocării. Termenul se calculează pe zilelibere, este valabil şi pentru adunarea generală ordinară şi cea extraordinară, precumşi pentru toţi titularii dreptului de a convoca. El est un termen imperativ şi curge de ladata ultimei comunicări. În literatura juridică termenul de 15 zile a fost calificat catermen de decădere, motivat pe finalitatea convocării: protejarea intereseloracţionarilor.În înştiinţarea pentru prima adunare generală se va putea fixa ziua şi ora pentrucea de-a doua adunare, când cea dintâi nu s-ar putea ţine. A doua adunare generală nuse poate întruni în chiar ziua fixată pentru prima adunare. Dacă ziua pentru a douaadunare generală nu este menţionată în înştiinţarea publicată pentru prima adunare,termenul prevăzut la art.117 va putea fi redus la 8 zile (art.118 din Legea nr.31/1990).Nerespectarea formalităţilor de convocare a adunării generale conduce lanulitatea hotărârilor. În acest sens practica judiciară a decis că „în lipsa doveziiconvocării adunării generale şi a precizărilor obligatorii referitoare la prezenţă,deliberările adunării generale a acţionarilor nu sunt valabile” .C. Exerciţiul dreptului de votDreptul de vot reprezintă un drept fundamental al acţionarului. Legea nr.31/1990 consacră principiul proporţionalităţii votului prin două articole:- art.101 alin.1 – „Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generalădacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel”;- art.120 „Acţionarii exercită dreptul de vot în adunarea generală proporţionalcu numărul acţiunilor pe care le posedă”. Singura excepţie de la principiulproporţionalităţii este reglementată de art.101 alin.2 din Legea nr. 31/1990, prin actulconstitutiv putând fi limitat numărul voturilor aparţinând acţionarilor care posedă maimult de o acţiune. Legea nr. 31/1990 reglementează anumite restrângeri ale dreptuluide vot.Astfel:a) exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu sunt la

curent cu vărsămintele ajunse la scadenţă. Suspendarea dreptului de vot priveştenumai acţiunile neplătite (art.101 alin.3 din Legea nr. 31/1990).b) Administratorii nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personalşi nici prin mandatar, descărcarea gestiunii sau o problemă în care persoana sauadministraţia lor ar fi în discuţie. Ei pot vota însă bilanţul contabil şi contul de profitşi pierderi, dacă fiind posesorii a cel puţin jumătate din capitalul social, nu se poateforma majoritatea legală fără votul lor (art.125 alin.1 din Legea nr. 31/1990).c) Acţionarul care, într-o anumită operaţiune are, fie personal fie ca mandatar alunei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de ladeliberările privind acea operaţiune, fiind răspunzător de daunele produse societăţiidacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută (art.126 din Legea nr.31/1990). Tot în scopul formării libere a voinţei sociale, art.127 din Legea nr.31/1990 dispune „Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenţie privindexercitarea într-un anumit fel a dreptului de vot este nulă”. Textul are în vedereconvenţia prin care acţionarul se obligă să voteze într-un anume fel, conformregulilor stabilite de alţi acţionari. Aceasta nu exclude înţelegerea ad-hoc realizată deacţionari în cadrul adunării, pentru a vota într-un anume fel.Exerciţiul dreptului de vot în anumite situaţii particulare este reglementat deart.123 din Legea nr. 31/1990. Astfel, dacă acţiunile sunt grevate de un drept deuzufruct, dreptul de vot conferit de aceste acţiuni aparţine uzufructuarului înadunările generale ordinare şi nudului proprietar în adunările generale extraordinare.Dacă acţiunile sunt gajate, dreptul de vot aparţine proprietarului lor. În doctrină seconsideră că dreptul de vot al uzufructuarului are ca temei interesul său de a culegefructele produse de acţiuni-dividendele – fiind deci firesc să voteze în adunareagenerală ordinară.Acţionarii care exercită dreptul de vot:a) acţionarii care posedă acţiuni la purtător îşi pot exercita dreptul de vot numaidacă le-au depus la locurile arătate prin statut sau prin înştiinţarea de convocare, cucel puţin 5 zile înainte de ţinerea adunării. Cenzorii vor constata printr-un procesverbaldepunerea la timp a acţiunilor. Acţiunile vor rămâne depuse până dupăadunarea generală dar nu vor putea fi reţinute mai mult de 10 zile de la data acesteia(art.122 alin.1 din Legea nr. 31/1990). Această depunere a acţiunilor urmăreştestabilirea proprietarilor lor, pentru a se determina capitalul prezent la adunare. În lipsaprocesului-verbal al cenzorilor, hotărârea adunării generale este lovită de nulitate.b) Acţionarii ce deţin acţiuni nominative vor putea participa la vot dacă la datade referinţă sunt înscrişi în evidenţele societăţii sau cele ţinute de registrul privatindependent. Conform art.122 alin.2 din Legea nr. 31/1990, administratorul unic sauconsiliul de administraţie, după caz, va stabili o dată de referinţă pentru acţionariiîndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămânevalabilă şi în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauzaneîntrunirii cvorumului. Data de referinţă astfel stabilită nu va putea depăşi 60 de zileînainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară.D. Dezbaterile. Adoptarea hotărârilor. Procesul-verbal al şedinţeiCaracterul democratic al societăţii pe acţiuni implică ca hotărârea adunărilorgenerale să fie rezultatul dezbaterilor.Preşedintele adunării asigură ordinea dezbaterilor. Acţionarii au dreptul să

ceară consemnarea în procesul-verbal a poziţiei lor. Conform art.129 din Legea nr.31/1990, hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis – ridicare de mâini,apel nominal, ridicare în picioare etc.Votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului deadministraţie şi a cenzorilor, pentru revocarea lor şi pentru luarea hotărârilorreferitoare la răspunderea administratorilor.Actul constitutiv poate prevedea votul secret pentru luarea oricăror hotărâri.Votul secret are ca scop înlăturarea influenţei administratorilor asupra acţionarilor.Lucrările adunării generale ordinare sau extraordinare vor fi consemnate într-unproces verbal. Acesta va constata îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şilocul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile înrezumat, hotărârile luate iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă.La procesul verbal se vor anexa actele referitoare la convocare precum şi listele deprezenţă a acţionarilor. Procesul verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.Art.130 alin.1 dispune că procesul verbal se va semna de preşedinte şi secretar.În acest caz doctrina a statuat că procesul verbal reprezintă o probă sui-generis carepoate fi combătută prin orice mijloc de probă. Nimic nu se opune însă ca procesulverbal să fie semnat de toţi acţionarii prezenţi sau reprezentaţi, ori să fie încheiat înformă autentică, dacă la adunarea generală participă un notar. În primul caz, procesulverbal are valoarea unui înscris sub semnătură privată, fiind opozabil tuturor părţilor,valoarea sa probatorie putând fi contestată decât pe calea verificării scriptelor. În aldoilea caz nu poate fi contestat decât prin procedura înscrierii în fals.Întrucât legea nuprevede un termen pentru redactarea procesului verbal, trebuie avut în vederetermenul de 15 zile prevăzut de art.130 alin.4, în cadrul căruia hotărârile adunăriigenerale vor fi depuse la registrul comerţului.Procesul verbal al adunării este esenţial, lipsa lui ducând la nevalabilitateahotărârii. În cazul societăţii pe acţiuni Legea nr. 31/1990 stabileşte obligativitateaasigurării publicităţii. Conform art.130 alin.4 „Pentru a fi opozabile terţilor, hotărârileadunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţuluispre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României Partea aIV-a. În cazul în care aceste hotărâri implică modificarea actului constitutiv, se vaputea publica numai actul adiţional cuprinzând textul integral al clauzelormodificate”.Hotărârile adunării generale nu vor putea fi executate decât după ce au fostîndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute de art.130 alin.4 din Legea nr.31/1990. Hotărârea adunării generale nu produce efecte faţă de terţi şi faţă deacţionari atâta timp cât nu are caracter executoriu, chiar dacă este valabilă. Hotărârileluate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatoriichiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.E.Anularea hotărârilor adunării generaleLegea nr. 31/1990 reglementează procedura de anulare a hotărârilor adunărilorgenerale contrare legii şi actului constitutiv. Textul art.131 alin.2-7 dispune:- hotărârile adunărilor generale contrare legii sau actului constitutiv pot fiatacate în justiţie în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial alRomâniei, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală saucare au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei;

- dacă hotărârea este atacată de toţi administratorii, societatea va fi reprezentatăîn justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care vaîndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată înacest scop, va alege altă persoană;- cererea în anulare se va introduce la instanţa pe raza teritorială unde societateaîşi are sediul, acţionarul fiind obligat să depună la grefă cel puţin o acţiune;- dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare ele pot fi conexate;83- cererea se va judeca în camera de consiliu; - hotărârea definitivă de anulare vafi menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al RomânieiPartea a IV-a. De la data publicării ea este opozabilă tuturor acţionarilor. Textul citatimpune următoarele comentarii:a) Hotărârile pot fi contrare legii sau actului constitutiv, sub aspectulconţinutului sau al procedurii de adoptare;b) Sunt contrare legi hotărârile care încalcă norme imperative, dar şi normesupletive de la care actul constitutiv nu a derogat. Hotărârile pot fi lovite de nulitateabsolută atunci când se încalcă norme de ordine publică, sau de nulitate relativă,atunci când voturile viciate au fost indispensabile pentru formarea majorităţii.Acţiunile în nulitate absolută pot fi introduse numai de către acţionarii care au votatcontra sau care nu au luat parte la adunare, administratori şi cenzori, în timp ce încazul acţiunilor în nulitate ele pot fi introduse de către oricine are un interes legitim.Dacă poziţia unui acţionar nu a fost cu rea credinţă menţionată în procesul verbal aladunării, acesta va putea face dovada cu orice mijloc de probă că a votat împotrivăc) Termenul în care trebuie introdusă acţiunea este unul scurt -15 zile de la datapublicării în Monitorul Oficial. Considerăm că acţiunea în anulare poate fi introdusăşi înainte de data publicării, interesul general fiind acela de a se clarifica cât mairepede legalitatea hotărârilor adunării generale. Termenul de 15 zile este deprescripţie extinctivă.d) Acţiunea în anulare este de competenţa tribunalului de la sediul societăţii.Din considerente ce ţin de celeritatea judecării cauzei şi protecţia informaţiilorprivind societatea comercială, cauza se soluţionează în camera de consiliu.e ) Acţionarul care introduce acţiunea în anulare trebuie să depună la grefă celpuţin o acţiune. Textul are în vedere acţiunile materializate, pe suport de hârtie.Pentru acţiunile emise în cont se vor depune în extras eliberat de registrul privatindependent. Dispoziţia art.130 alin.4 este de ordine publică.P r e şedintele instanţei sesizate cu acţiunea în anulare, poate ca la cerereareclamantului să dispună suspendarea executării, pe calea unei ordonanţe, obligânddacă consideră necesar la plata unei cauţiuni. Acesta nu exclude şi posibilitateasuspendării pe calea dreptului comun, pe procedura ordonanţei preşedinţiale.Controlul legalităţii hotărârilor adunării generale poate fi realizat şi indirect printr-oacţiune în radiere din registrul comerţului a menţiunii privind hotărârea contestată,conform art.25 din Legea nr.26/1990.Retragerea actionarilor din societatea pe actiuniAcţionarii societăţilor comerciale pe acţiuni îşi pierd această calitate de regulăprin înstrăinarea acţiunilor. Cu titlu de excepţie Legea nr. 31/1990 a reglementatposibilitatea retragerii acţionarilor pentru cauze prevăzute limitativ de textul art.133.

Conform art.133 alin.1 acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate deadunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, lamutarea sediului sau la forma societăţii, au dreptul de a se retrage din societate şi deobţine contravaloarea acţiunilor pe care le posedă, la alegerea lor, fie proporţional cuactivul social net ce ar rezulta după ultimul bilanţ contabil aprobat, fie la valoareamedie de piaţă a acţiunilor din ultimul trimestru, înscrise la cota bursei sediului socialori, în lipsă a bursei locului cel mai apropiat sau, după caz, de pe o piaţă organizatăextrabursieră.Administrarea societatii pe actiuniLegea nr. 31/1990 consacră secţiunea a III-a intitulată „Despre administrareasocietăţii” regulilor privind desemnarea, organizarea şi funcţionarea administratorilorsocietăţii. Din ansamblul reglementării rezultă că societatea pe acţiuni poate fiadministrată în două sisteme: a) de către unul sau mai mulţi administratori persoanefizice, numit (i) de adunarea generală ordinară, temporari şi revocabili. Când sunt maimulţi administratori ei constituie un consiliu de administraţie (art.134). b) o persoanăjuridică prin încheierea unui contract de administrare (art.136).7. .Administratorul unic. Consiliul de administraţieConform art.134 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni este administratăde unul sau mai mulţi administratori, temporari şi revocabili. Când sunt mai mulţiadministratori ei constituie un consiliu de administraţie.Legea nr. 31/1990 reglementează un set de condiţii obligatorii şi cumulativecerute unei persoane fizice pentru a deveni administrator al societăţii pe acţiuni.Acestea privesc capacitatea, onorabilitatea, cetăţenia, calitatea de asociat şi cumululacestei calităţi.1. Capacitatea administratoruluiArt. 135 din Legea nr. 31/1990 dispune că persoanele care, potrivit prezenteilegi, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanţi aisocietăţii, iar dacă au fost alese sunt decăzute din funcţie.Conform art.6 alin.2 nu pot fi fondatori persoanele care potrivit legii suntincapabile. În sensul legii comerciale sunt incapabili minorii sub 14 ani, minorii cucapacitate de exerciţiu restrânsă (14-18 ani) şi interzişii judecătoreşti. Rezultă că opersoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nupot exercita funcţia de administrator.2. Onorabilitatea administratoruluiProblema onorabilităţii administratorului este reglementată tot de art. 135 şiart.6 alin.2 din Legea nr. 31/1990. Nu pot fi fondatori şi nici administratoripersoanele care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere,fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mităprecum şi pentru infracţiuni prevăzute de această lege.Interdicţia se aplică numai dacă persoana fizică a fost condamnată definitiv şiirevocabil şi nu a intervenit reabilitarea. Enumerarea infracţiunilor în text estelimitativă. Legea bancară nr.58/1998 solicită la autorizarea unei bănci documentepentru a verifica onorabilitatea, pregătirea şi experienţa conducătorilor băncii.Nu poate fi administrator cel care a cauzat prin activitatea sa falimentul uneisocietăţi comerciale (art.25). Onorabilitatea administratorilor este analizată dupăcriterii şi mai drastice în cazul societăţii de servicii financiare (fosta societate de

valori mobiliare).Conform art.152 din OUG nr.28/2002 aprobată prin Legea nr.525/2002, nu vorputea fi membri ai consiliului de administraţie cei care au antecedente penale ori aufost sancţionaţi de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Banca Naţională aRomâniei, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de alte autorităţi dereglementare ale pieţelor financiare cu interzicerea exercitării oricărei activităţireglementate de această ordonanţă de urgenţă pentru perioada în care aceastăinterdicţie rămâne în vigoare.3. Cetăţenia administratorilorConform art.134 alin 3 din Legea nr. 31/1990, unicul administrator saupreşedintele consiliului de administraţie şi cel puţin jumătate din număruladministratorilor vor fi cetăţeni români, dacă prin actul constitutiv nu se prevedealtfel.4. Calitatea de acţionar.Administratorii societăţii pe acţiuni pot fi sau nu acţionari. Această condiţie sesubînţelege din moment ce legea nu prevede expres condiţia de a fi acţionar şi rezultăimplicit din interpretarea textului art.137 alin.2 din Legea nr. 31/1990 care dispune că„…dacă administratorul este acţionar garanţia se poate constitui la cererea acestuiaprin depunerea a 10 acţiuni…”.5. Cumulul calităţii de administratorLegea nr. 31/1990 reglementează pentru administratorii societăţilor pe acţiuni oobligaţie de nonconcurenţă.Conform art.142 alin.1 şi 2, nimeni nu poate funcţiona în mai mult de treiconsilii de administraţie concomitent. Interdicţia nu se referă la cazurile în care celales în consiliul de administraţie este proprietar a cel puţin o pătrime din totalulacţiunilor sau este administrator al unei societăţi ce deţine pătrimea arătată. Încălcareainterdicţiei legale este sancţionată de art.142 alin.3 cu pierderea de drept a calităţii deadministrator obţinută prin depăşirea numărului legal, în ordinea cronologică anumirilor.De asemenea, persoana în culpă va fi condamnată, în folosul statului, la plataremuneraţiei şi a celorlalte beneficii ce i se cuvin, cât şi la restituirea către societăţi asumelor încasate. Au calitate procesuală activă oricare dintre acţionari şi MinisterulFinanţelor. Administratorii care sunt membri ai comitetului de direcţie nu vor puteafi, fără autorizarea consiliului de administraţie, administratori, membri în comitetulde direcţie, cenzori sau asociaţi cu răspundere nelimitată în alte societăţi concurentesau având acelaşi obiect, nici exercita acelaşi comerţ sau altul concurent, pe contpropriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocării şi răspunderii pentru daune.6. IncompatibilităţiPrin legi speciale au fost stabilite anumite incompatibilităţi între funcţia deadministrator şi anumite profesii.Astfel, legiuitorul dispune că funcţia de administrator, director, directorgeneral, preşedinte, vicepreşedinte, membru al consiliului de administraţie sau cenzorla societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile deasigurare şi cele financiare este incompatibilă cu calitatea de deputat, senator şimembru al Guvernului.Totodată, calitatea de deputat, senator şi membru al Guvernului este

incompatibilă cu funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie aleregiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale. Prefectul, subprefectul,primarul şi viceprimarul nu pot îndeplini funcţia de preşedinte, vicepreşedinte,director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie, saucenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit,societăţile de asigurare şi cele financiare precum şi la societăţile publice şi regiileautonome de interes naţional sau local.De asemenea, în art. 88 al Legii nr. 161/2003 legiuitorul dispune că funcţia deconsilier local sau judeţean este incompatibilă cu funcţia de preşedinte,vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului deadministraţie, sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes localînfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori consiliului judeţean respectivsau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediulsau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă.Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de administrator, membrual consiliului de administraţie, cenzor, director, director general ori alte funcţii deconducere la societăţile cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capitalal unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestăriservicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cuautorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiileautonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local saujudeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sauconsiliile judeţene respective.Conform art. 91 din legea mai sus menţionată starea de incompatibilitateintervine numai după ce a fost validat mandatul, respectiv după numirea sauangajarea alesului local, ulterior validarii mandatului, într-o funcţie incompatibilă cucea de ales local. Funcţionarii publici, conform dispoziţiilor actului normativmenţionat, nu pot desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate în cadrulregiilor autonome, societăţilor comerciale, deci nu pot fi administratori în cadrulacestora.8. Structura consiliului de administratieConform art.134 alin.2 din Legea nr. 31/1990 „Când sunt mai mulţiadministratori, ei constituie un consiliu de administraţie”.Preşedintele consiliului de administraţie este desemnat conform prevederiloractului constitutiv, dintre administratori, legea nereglementând o procedură dealegere. Preşedintele consiliului de administraţie este şi director general sau directoral societăţii, calitate în care conduce şi comitetul de direcţie (art.140 alin.8).Consiliul de administraţie este un organ colegial ce deliberează conform art.139din Legea nr. 31/1990 pe baza principiului majorităţii, ca urmare voinţeleadministratorilor nu se manifestă individual, ci ca element component al voinţeimajoritare419. În societăţile comerciale mari, pe lângă preşedinte sunt unul sau maimulţi vicepreşedinţi. Aceştia vor fi desemnaţi în condiţiile prevăzute de actulconstitutiv.9. Desemnarea administratorilorAdministratorii societăţii pe acţiuni sunt numiţi astfel:a) constituirea simultană sau concomitentă – administratorii sunt desemnaţi prin

actul constitutiv (art.8 din Legea nr. 31/1990 şi art.134 alin.5);b) constituirea prin subscripţie publică – administratorii vor fi desemnaţi decătre adunare generală constitutivă (art.27 din Legea nr. 31/1990);c) pe durata existenţei societăţii administratorii vor fi aleşi de adunarea generalăordinară (art.111 alin.2 din Legea nr. 31/1990);d) administratorii provizorii vor fi numiţi conform art.151 din Legea nr.31/1990. Conform textului „În caz de vacanţă a unuia sau mai multor administratori,ceilalţi administratori împreună cu cenzorii şi deliberând în prezenţa a două treimi şicu majoritate absolută procedează, dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, lanumirea unui administrator provizoriu până la convocarea adunării generale”.Principiul privind desemnarea administratorilor este statuat de art.134 alin.4 dinLegea nr. 31/1990 care dispune „Numirea şi înlocuirea administratorilor se facexclusiv de către adunarea generală”.10. Durata mandatului. Realegerea administratorilorPentru societatea pe acţiuni, reglementarea duratei mandatului administratoriloro găsim în art.134 din Legea nr. 31/1990 care dispune:- alin.1 – societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţiadministratori temporari şi revocabili;- alin.5 – primii administratori pot fi numiţi prin actul constitutiv, însă termenulmandatului lor nu va putea fi mai mare de 4 ani;- alin.6 – dacă nu s-a stabilit durata mandatului prin actul constitutiv, el estepentru 2 ani;- alin.7 – administratorii sunt reeligibili, când prin actul constitutiv nu seprevede altfel. Rezultă că doar pentru administratorii numiţi prin actul constitutiv,dacă nu s-a stabilit durata mandatului, legea îl prezumă la 2 ani. În toate celelaltesituaţii durata mandatului va fi stabilită prin actul constitutiv ori hotărârea adunăriigenerale fără însă a putea depăşi 4 ani. Administratorii sunt, în principiu, reeligibili,ceea ce interesează fiind rezultatele activităţii lor şi nu numărul de mandate.11. GaranţiiConform art.137 din Legea nr. 31/1990, fiecare administrator va trebui sădepună o garanţie pentru administraţia sa, prevăzută în actul constitutiv ori, în lipsaunei clauze în acesta, aprobată de adunarea generală a acţionarilor.Garanţia nu poate fi mai mică decât valoarea nominală a 10 acţiuni sau decâtdublul remuneraţiei lunare. Dacă administratorul este acţionar, garanţia se poateconstitui, la cererea acestuia, prin depunerea a 10 acţiuni care, pe perioadamandatului, sunt inalienabile şi se păstrează la societate. Rezultă din text că legea lasăîn principal la latitudinea asociaţilor să stabilească obiectul şi cuantumul garanţieiadministratorilor stabilind doar un minim obligatoriu.Garanţia poate fi depusă de administratori sau un terţ fidejusor inclusiv în cazulîn care obiectul garanţiei constă în acţiuni. Garanţia se depune obligatoriu înainte depreluarea funcţiei de administrator, în caz contrar administratorul fiind consideratdemisionat. Garanţia rămâne în casa societăţii şi nu va putea fi restituităadministratorului decât după ce adunarea generală a aprobat bilanţul contabil alultimului exerciţiu financiar în care administratorul a îndeplinit această funcţie şi adat descărcare. Garanţia conferă societăţii un drept de gaj fiind menită să asigure oreparaţie a eventualului prejudiciu cauzat prin administraţia sa defectuoasă.

12. Publicarea numirii administratorilorConform art.21 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului se vorînregistra în registrul comerţului menţiuni referitoare la „…modificări privindnumele, cetăţenia, data şi locul naşterii reprezentantului …”.De asemenea, art.14 din acelaşi act normativ dispune că cererea deînmatriculare a unei societăţi comerciale trebuie să arate administratorii societăţii şiputerile acestora. Cu privire specială la societatea pe acţiuni, art.138 din Legea nr.31/1990 dispune că semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registruluicomerţului, odată cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezultădepunerea garanţiei.13. Remuneraţia administratorilorAdministratorii societăţilor pe acţiuni desfăşoară o activitate remunerată.Conform art.148 din Legea nr. 31/1990 „Salarii fixe şi orice alte sume sau avantajevor putea fi acordate administratorilor şi cenzorilor numai în baza unei hotărâri aadunării generale”.Administratorii care îndeplinesc funcţia de membru al comitetului de direcţievor primi o remuneraţie stabilită de consiliul de administraţie, decizia urmând a firatificată de adunarea generală dacă depăşeşte prevederile actului constitutiv sau dacăacesta nu prevede nimic în această privinţă.14. Obligaţiile administratorilora) obligaţia de a depune semnătura la registrul comerţului în termen de 15 zilede la data înmatriculării societăţii, dacă au dreptul de reprezentare (art.45);b) obligaţia de a îndeplini formalităţile necesare constituirii societăţii (art.35);c) obligaţia de a prelua şi a păstra documentele privind constituirea societăţii(art.290 alin.2);d) obligaţia de a administra societatea, adică de a face toate operaţiile cerutepentru îndeplinirea obiectului societăţii (art.70);e) obligaţia de a urmări efectuarea de către asociaţi a vărsămintelor datorate(art.70);f) obligaţia de ţine registrele cerute de lege şi corecta lor ţinere (art.73);g) obligaţia de a întocmi bilanţul societăţii şi contul de beneficii şi pierderi,precum şi de a asigura respectarea legii la repartizarea beneficiilor şi platadividendelor (art.73);h) obligaţia de a lua parte la toate adunările societăţii, la consiliile deadministraţie, organele de conducere similare acestora (art.70 alin.2);i) obligaţia de a aduce la îndeplinire hotărârile adunării generale a asociaţilor(art.73);j) obligaţia de a îndeplini îndatoririle prevăzute de actul constitutiv şiîndatoririle stabilite de lege (art.73);k) obligaţia de a respecta şi realiza dreptul de informare al acţionarilor (art.173alin.1 şi art.179);l) obligaţia de a nu întreprinde noi operaţiuni din momentul dizolvării.Obligaţiile administratorilor sunt reglementate prin norme imperative.15. Puterile administratorilor, consiliului de administraţieNorma de principiu care reglementează puterile administratorilor este art.70 dinLegea societăţilor comerciale. Textul citat dispune „Administratorii pot face toate

operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate alsocietăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv”.Au dreptul de a reprezenta societatea pe acţiuni administratorii desemnaţi prinhotărârea adunării generale sau actul constitutiv, atribuţiile celorlalţi administratorifiind de gestiune internă. Numirea ca reprezentant al societăţii trebuie urmată deîndeplinirea formalităţilor de publicitate. Reprezentanţii societăţii au obligaţia sădepună semnătura la registrul comerţului.Consiliul de administraţie ca organ colegial are competenţa exclusivă de adecide cu privire la:a) numirea şi revocarea membrilor comitetului de direcţie, fixarea remuneraţieilor (art.141);b) numirea funcţionarilor societăţii, dacă actul constitutiv nu prevede altfel;c) alegerea preşedintelui consiliului, dacă actul constitutiv nu prevede altfel.Preşedintele consiliului de administraţie are prerogativa reprezentării societăţii.Functionarea consiliului de administratieModul de funcţionare a consiliului de administraţie este reglementat de art.146din Legea nr.31/1990.Consiliul de administraţie se întruneşte în şedinţă ordinară cel puţin o dată pelună, iar în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar. Şedinţele consiliului deadministraţie au loc la sediul societăţii, ori în alt loc decis de cei care îl convoacă, subcondiţia ca actul constitutiv să prevadă această soluţie.Consiliul de administraţie se convoacă de către preşedinte sau înlocuitorulacestuia. Convocarea va cuprinde locul unde se va ţine şedinţa şi ordinea de zi.Consiliul de administraţie nu poate lua nici o decizie asupra problemelor neprevăzuteîn ordinea de zi, cu excepţia cazurilor urgente şi sub condiţia ratificării în şedinţaurmătoare de către membrii absenţi.În tăcerea legii se consideră ca pentru asigurarea prezenţei administratorilor,convocarea trebuie făcută în scris, cu scrisoare recomandată, fax, telegramă etc. Deşi,legea nu prevede un termen pentru convocare, se consideră că aceasta trebuie făcutăîntr-un termen rezonabil, care să permită administratorilor documentarea asupraproblemelor înscrise în ordinea de zi.16. Desfăşurarea şedinţelor consiliului de administraţie. Adoptarea deciziilorŞedinţele consiliului de administraţie sunt conduse de preşedinte.Administratorii sunt obligaţi să ia parte la toate şedinţele consiliului de administraţie.Dacă sunt întrunite condiţiile legale de cvorum administratorii vor dezbate şivor delibera asupra ordinii de zi stabilite prin convocare. În doctrină estecontroversată problema reprezentării administratorilor la şedinţele consiliului deadministraţie.Nu pot vota asupra problemelor puse în discuţie, următorii:- administratorul care are, într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interesecontrare intereselor societăţii;-administratorul care, într-o anumită operaţiune, ştie că sunt interesate soţia,rudele sau afinii săi, până la gradul al patrulea inclusiv. La întrunirile consiliului deadministraţie, directorii vor prezenta rapoarte scrise despre operaţiunile pe care le-auexecutat, iar comitetul de direcţie va prezenta registrul deliberărilor sale.De asemenea, la aceste şedinţe vor participa şi cenzorii, fără drept de vot.

Conform art.146 din Legea nr.31/1990 „la fiecare şedinţă se va întocmi un proces –verbal care va cuprinde ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturiîntrunite şi opiniile separate”. Nu se vor putea lua decizii decât asupra problemelorînscrise pe ordinea de zi. În cazuri de urgenţă pot fi dezbătute şi alte probleme subcondiţia ratificării deciziilor în şedinţa următoare de către membrii absenţi.17. Anularea deciziilor consiliului de administraţieDeciziile consiliului de administraţie luate cu încălcarea dispoziţiilor legalereferitoare la convocare, ori cele statuate de art.139 din Legea nr.31/1990, suntsancţionate cu nulitatea. Anularea se decide prin hotărârea adunării generale, carepoate să decidă şi asupra suspendării deciziilor consiliului de administraţie. Soluţia afost fundamentată în doctrină pe următoarele argumente:a) atribuţia adunării generale de control a activităţii şi gestiuniiadministratorilor;b) ideea de simetrie juridică, organul care a făcut numirea administratoruluifiind competent să aprecieze şi asupra valabilităţii actelor lui de gestiune429.Conform art.131 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale poate fi atacatăcu acţiune în anulare hotărârea adunării generale care refuza anularea unei decizii aconsiliului de administraţie, nelegală.Raspunderea administratorilor societatii pe actiuniAdministratorii societăţii pe acţiuni răspund faţă de societate pentrunerespectarea obligaţiilor ce decurg din actul constitutiv, hotărârile adunării generale,ori cele ce decurg din lege. Conform art.73 din Legea nr.31/1990, administratorii suntsolidar răspunzători faţă de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate deasociaţi; b) existenţa reală a dividendelor plătite; c) existenţa registrelor cerute de legeşi corecta lor ţinere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) strictaîndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.De asemenea administratorii raspund pentru:a) administratorii răspund civil faţă de societate pentru fapta proprie.Răspunderea administratorului faţă de societate poate fi directă dacă prejudiciul estecauzat direct societăţii sau răspundere de regres dacă societatea a plătit prejudiciulcreat de administratorul său şi îşi recuperează astfel sumele plătite de laadministrator. Dacă victima prejudiciului este un terţ, acesta poate să îl cheme înjudecată şi direct pe administrator sau împreună cu societatea, iar societatea poate săîl cheme în garanţie pe administrator.b) administratorii au faţă de societate şi o răspundere de garanţie, asemănătoarerăspunderii pentru fapta altuia. Avem în vedere răspunderea rezultând din dispoziţiileart.144 alin.2, 3 şi 4 ori dispoziţiile art.30 alin.1 din Legea nr.31/1990.Această răspundere este conjunctă (divizibilă) şi nu solidară, legea neprevăzândîn acest caz solidaritatea. Ea aparţine administratorului căruia îi revenea obligaţia desupraveghere.c) răspunderea administratorilor se angajează pentru incompetenţă, ineficienţă,greşelile de gestiune sau fraudă. Ea este deci civilă contractuală ori civilă delictuală.d) răspunderea civilă poate fi individuală sau solidară, dacă sunt mai mulţiadministratori culpabili de producerea prejudiciului.e) răspunderea administratorului, contractuală sau delictuală, individuală sausolidară, este o răspundere integrală, atât pentru damnum emergens cât şi pentru

lucrum cessans, întrucât administratorul nu este un salariat ci un mandatar alsocietăţii.f) administratorul de fapt, are aceeaşi răspundere ca şi administratorul de drept.Mandatul administratorului, fiind remunerat, diligenţa cerută acestuia este maimare decât în dreptul comun; el va răspunde indiferent de forma şi gradul culpei sale.Legea nr.31/1990 prevede direct sau implicit câteva situaţii de nerăspundere:a) administratorii care au făcut să se constate în registrul deciziilor consiliuluide administraţie împotrivirea lor faţă de actele săvârşite sau omisiuni şi au înştiinţatdespre aceasta înscris pe cenzor şi, după caz, pe auditorii financiari (art.144 alin.5modificat).b) administratorul care a lipsit de la şedinţa în care consiliul de administraţie aluau decizii păgubitoare pentru societate nu va fi ţinut să răspundă în cazul în care, înmaximum o lună de la decizia consiliului de administraţie, se va fi opus în formelearătate la art.144 alin.6.c) dacă decizia a fost luată de adunarea generală. Administratorul nu va fiexonerat de răspundere când decizia adunării generale este evident nelegală, avândposibilitatea să solicite anularea acesteia în condiţiile art.131 alin.3 din Legeanr.31/1990.d) în caz de intervenţie a forţei majore sau cazului fortuit ce fac imposibilăexecutarea obligaţiilor şi sub condiţia ca acţiunile sau inacţiuniule anterioare aleadministratorului să nu fi făcut posibile aceste evenimente.18. Acţiunea în răspundereProcedura tragerii la răspundere a administratorilor societăţii pe acţiuni estereglementată de art.150 din Legea nr.31/1990, astfel cum a fost modificat prin art. 9alin. 67 din Legea nr. 161/2003.Concluzii:a) acţiunea în răspundere este o acţiune socială, decizia aparţinând adunăriigenerale care decide cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru adunarea generalăordinară. Prin hotărârea adunării generale se va stabili persoana care va exercitaacţiunea în justiţie.b) suntem într-o situaţie de excepţie de la prevederile art.117 alin.8, care obligăca în convocare să fie trecută ordinea de zi. Hotărârea privind acţiunea în răspunderea administratorilor va putea fi luată chiar dacă problema răspunderii nu figurează peordinea de zi.c) mandatul administratorului acţionat de adunarea generală printr-o acţiune înrăspundere încetează de drept.d) dacă faptele administratorilor îmbracă forma unor infracţiuni, răspundereapenală se declanşează din oficiu. Societatea pe acţiuni are posibilitatea să seconstituie parte civilă în procesul penal. Nu împărtăşim opinia conform căreia pentruinfracţiunile prevăzute de Legea nr.31/1990 având ca subiect activ administratorii, artrebui ca acţiunea penală să fie pornită la plângerea prealabilă a societăţii. Oasemenea formulă s-ar dovedi utilă pentru societăţile pe acţiuni mici, darcontraproductivă pentru societăţile pe acţiuni mari, cu mii de acţionari, unde acţiunilede fraudă ale administratorilor au implicaţii atât asupra acţionarilor cât şi asuprapublicului larg (ex. investitori).e) opinăm pentru dreptul administratorului de a putea ataca cu acţiune în

anulare decizia de acţionare a sa în răspundere. O asemenea soluţie este evidentposibilă dacă administratorul este acţionar. Dacă administratorul nu este acţionar,mandatul fiind încetat de drept, de lege lata administratorul nu are deschisă caleaacţiunii în răspundere.

Răspunderea penalăDacă fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită de către un administratorconstituie infracţiune, acesta va răspunde penal.Răspunderea penală este o răspundere personală. Sancţiunea penală îl priveştenumai pe administratorul vinovat, pe cel care a participat la săvârşirea infracţiunii.Acţiunea penală se exercită din oficiu, societatea comercială având dreptul să seconstituie parte civilă în cadrul procesului penal.Comitetul de directie, directorii executitivi si administratorul persoanajuridicaComitetul de direcţie. Delegarea de atributiiÎn societăţile pe acţiuni mari, pentru a se asigura operativitatea unor decizii, seconstituie un comitet de direcţie.Conform art.140 alin.1 din Legea nr.31/1990, consiliul de administraţie poatedelega o parte din puterile sale unui comitet de direcţie, compus din membrii aleşidintre administratori, fixându-le în acelaşi timp şi remuneraţia.Preşedintele consiliului de administraţie poate fi şi director general sau director,în care calitate conduce şi comitetul de direcţie:a) Constituirea comitetului de direcţie poate fi decisă prin actul constitutiv,printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor, şi o decizie a consiliului deadministraţie, întrucât în ultima ipoteză acest drept derivă direct din lege. Înfiinţareacomitetului de direcţie este facultativă;b) Membrii consiliului de direcţie sunt administratori, numărul lor fiind decis înconcreto. Deşi, în practică, la şedinţele comitetului de direcţie participă şi directorii, oasemenea soluţie nu este reglementată prin lege;c) Deşi, art.140 alin.1 nu reglementează expres atribuţiile ce pot fi delegatecomitetului de direcţie se consideră întemeiat că nu pot fi delegate funcţii esenţialeale consiliului de administraţie cum ar fi: convocarea adunării generale,supravegherea gestiunii sociale întrucât s-ar ajunge la transformarea consiliului deadministraţie într-un organ de control, neîndeplinindu-şi rolul său legal de organ degestiune;d) Comitetul de direcţie este un organ colectiv de decizie, ce se întruneşteconform art.146 alin.1 din Legea nr.31/1990, cel puţin o dată pe săptămână. Deciziilecomitetului de direcţie se iau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi. Încomitetul de direcţie votul nu poate fi dat prin delegaţie (art.140 alin.4 şi 5);e) Consiliul de administraţie poate revoca oricând persoanele numite încomitetul de direcţie (art.141 alin.2 din Legea nr.31/1990). De asemenea deciziaconsiliului de administraţie privind suma necesară remunerării membrilor comitetuluide direcţie, va trebui să fie ratificată de adunarea generală, dacă depăşeşte prevederileactului constitutiv sau dacă acesta nu prevede nimic în această privinţă;f) Comitetul de direcţie este obligat să prezinte, la fiecare şedinţă a consiliuluide administraţie, registrul său de deliberări (art.140 alin.5 din Legea nr.31/1990); g)

Principiul simetriei impune ca deciziile comitetului de direcţie să fie anulate de cătreconsiliul de administraţie şi cu atât mai mult de către adunarea generală a acţionarilor.Directorii executivi. AtribuţiiInstituţia directorilor executivi este specifică societăţilor pe acţiuni mari. Ei suntfuncţionari ai societăţii, cu atribuţii determinate pe anumite sectoare de activitate.Directorii executivi sunt numiţi de consiliul de administraţie. Actul constitutivpoate prevedea posibilitatea desemnării lor de către adunarea generală. Ei au statutulde salariat al societăţii, asigurând executarea tuturor operaţiunilor societăţii şi uneoriavând încredinţată de administratori şi puterea de reprezentare.Nu pot fi directori executivi persoanele incapabile sau persoanele condamnateirevocabil pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune,delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, alte infracţiuni prevăzute delegea societăţilor comerciale (art.135 coroborat cu art.6 alin.2 din Legea nr.31/1990).Legea interzice cumulul calităţii de administrator, cu aceea de director executivdeşi, în practică, asemenea situaţii sunt frecvente. Directorii executivi participă laşedinţele consiliului de administraţie, având obligaţia să prezinte rapoarte scrisedespre operaţiunile pe care le-au executat (art.146 alin.4 din Legea nr.31/1990);Deşi nu sunt administratori, ei au o răspundere faţă de societate şi terţi similarăacestora, dată fiind poziţia lor de submandatari ai societăţii şi mandatari aiadministratorilor. Ca urmare ei răspund faţă de societate civil şi nu au o răspunderematerială în limitele stabilite de Codul muncii. Acţiunea în răspundere se promoveazăconform art.150 din Legea nr.31/1990, de către adunarea generală.Directorii executivi sunt suspendaţi de drept în cazul în care acţiunea înrăspundere a fost pornită împotriva lor. În cazul în care au săvârşit infracţiuni,sesizarea organelor de cercetare penală poate fi făcută de adunarea generală, de cătreadministratori, cenzori ori oricare dintre acţionari.Administratorul persoană juridică. Condiţiile exercitării calităţii deadministratorSocietatea pe acţiuni fiind o societate pe capitaluri în care importantă esteparticiparea la constituirea acestui capital, şi nu calităţile personale ale asociaţilor,necesită uneori o administrare specială, profesionistă.1) O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al uneisocietăţi comerciale în condiţiile art.135;2) Drepturile şi obligaţiile părţilor se stabilesc printr-un contract deadministrare. În contract se va stipula, printre altele, că persoana juridică este obligatăsă-şi desemneze un reprezentant permanent persoană fizică. Acesta este supusaceloraşi condiţii şi obligaţii şi are aceeaşi responsabilitate civilă şi penală ca şi unadministrator, persoană fizică, ce acţionează în nume propriu, fără ca prin aceasta,persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să I semicşoreze răspunderea solidară.3) Când persoana juridică îşi revocă reprezentantul, ea are obligaţia sănumească, în acelaşi timp, un înlocuitor.Controlul gestiunii societatii pe actiuni. Desemnarea cenzorilorDesemnarea cenzorilorPotrivit art.154 alin.1 din Legea nr.31/1990 societatea pe acţiuni va avea treicenzori şi tot atâţia supleanţi dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai

mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar.În cazul în care cenzorii nu şi-au depus garanţia în termenul prevăzut de legesunt consideraţi demisionaţi.Nu pot fi cenzori următorii:a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor;b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea decenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administrator sau de la societate;c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator;d) funcţionarii publici în condiţiile prevăzute de Legea nr.188/1999 privindstatutul funcţionarilor publici;e) nimeni nu poate funcţiona ca cenzor în mai mult de trei societăţi comercialeconcomitent afară de cazurile când aceasta este proprietar a cel puţin ¼ din totalulacţiunilor, unde este cenzor (art.161 alin.3 şi art.142 alin.2 din Legea nr.31/1990);f) administratorii societăţii neputând fi cumulată calitatea de gestionar cu cea decontrolor al gestiunii.Drepturile şi obligaţiile cenzorilorDin analiza dispoziţiilor art.158 din Legea nr.31/1990 rezultă că cenzorii auurmătoarele obligaţii principale:a) Să supravegheze gestiunea societăţii;b) Să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă curegistrele. Adunarea generală nu va putea aproba sitaţia financiară anuală dacăacestea nu sunt însoţite de raportul cenzorilor;c) Să verifice dacă registrele societăţii sunt regulat ţinute;d) Să verifice dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilitepentru întocmirea situaţiilor fnanciare;e) Să facă, în fiecare lună şi pe neaşteptate, inspecţia casei şi să verificeexistenţa titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societăţii sau care au fost primiteîn gaj, cauţiune sau depozit;f) Să convoace adunarea ordinară sau extraordinară, când n-a fost convocată deadministratori;g) Să ia parte la adunările ordinare sau extraordinare, putând face să se inserezeîn ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare;h) Să constate regulata depunere a garanţiei din partea administratorilor;i) Să vegheze ca dispoziţiile legii şi ale actului constitutiv să fie îndeplinite deadministratori şi lichidatori;j) Să convoace adunarea generală în condiţiile prevăzute de art.158 alin.4 lit. b,art.149 alin.3, art.151 alin.2, art.113 (modificat prin art. 9 alin. 44 din Legea nr.161/2003)şi art.117 alin.1 din Legea nr.31/1990, k) Să participe întotdeauna laadunările generale pentru a da lămuri acţionarilor asupra gestiunii societăţii.În doctrină se consideră că aceste atribuţii pot fi grupate în două mari categorii,respectiv: control asupra gestiunii sociale şi control contabil. De asemenea seconsideră că normele care reglementează atribuţiile cenzorilor sunt de ordine publică,adunarea generală putând doar să stabilească şi alte atribuţii suplimentare.Din ansamblul reglementării legale, rezultă că cenzorii au şi anumite drepturi,principalele fiind: a) să ia parte la adunările administratorilor fără drept de vot(art.159 alin.2 din Legea nr.31/19901); b) să obţină în fiecare lună de la

administratori o situaţie despre mersul operaţiunilor; c) să primească o indemnizaţiefixă determinată prin actul constitutiv sau de adunarea generală care i-a numit.

Durata mandatuluiDurata mandatului cenzorilor este potrivit art.154 alin.2 de trei ani. Ei pot firealeşi. Cenzorii trebuie să-şi exercite personal mandatul, legea interzicând expres căaceştia să-şi substituie alte persoane în îndeplinirea atribuţiilor legale (art.154 alin.3).În cazul în care, în cursul mandatului un loc de cenzor devine vacant din cauzăde deces, împiedicare fizică sau legală, încetare sau renunţare la mandat, supleantulcel mai în vârstă va înlocui pe titular. Dacă prin această înlocuire numărul cenzorilornu se poate completa, cenzorii rămaşi numesc alte persoane în locurile vacante pânăla întrunirea celei mai apropiate adunări generale. În mod excepţional, dacă nurămâne în funcţie nici unul dintre cenzori, administratorii vor convoca de urgenţăadunarea generală care va proceda la numirea altor cenzori.Conform art.161 alin.2 din Legea nr.31/1990, revocarea cenzorilor se va puteaface numai de către adunarea generală cu votul cerut la adunările extraordinare. Încazul în care sunt revocaţi abuziv, ei au dreptul la daune interese. Mandatulcenzorilor încetează în următoarele situaţii: expirarea termenului, revocare, renunţare,incompatibilitate, incapacitate, împiedicare fizică.Modul de lucru al cenzorilorLegea nr.31/1990 reglementează o procedură colectivă de lucru a cenzorilor,procedură ce constituie regula, în mod excepţional cenzorii având posibilitatea sălucreze individual.Acţionând ca organ colegial, regula majorităţii guvernează formarea voinţei încadrul acestui organ. Cenzorii vor delibera împreună cu privire la supraveghereagestiunii societăţii, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi, repartizareabeneficiilor, evaluarea patrimoniului.Ei au dreptul să facă propuneri adunării generale cu privire la situaţia financiarăşi repartizarea beneficiilor. Situaţiile financiare nu vor putea fi aprobate de adunareagenerală fără ca acestea să fie însoţite de raportul cenzorilor. Pentru toate celelalteobligaţii, cenzorii vor putea lucra separat. Deliberările şi constatările cenzorilor vor fitrecute într-un registru special.În caz de neînţelegere, cenzorii vor întocmi rapoarte separate care vor fiprezentate adunării generale. Cenzorilor le este interzis să comunice acţionarilor înparticular sau terţilor datele referitoare la operaţiunile societăţii constatate cu ocaziaexercitării mandatului lor.

Răspunderea cenzorilorProblema răspunderii cenzorilor este reglementată de art.161 alin.1 din Legeanr.31/1990. Textul dispune: „Întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor suntdeterminate de regulile mandatului”.Textul art.161 alin.3 face trimitere şi la dispoziţiile art.73 şi art.150 din acelaşiact normativ modificat prin art. 9 alin. 67 din Legea nr. 161/2003. Aceasta înseamnăcă, cenzorii răspund solidar pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege,acţiunea în răspundere putând fi promovată de adunarea generală. Dacă s-a decisexercitarea acţiunii în răspundere, cenzorii sunt revocaţi de drept.În doctrină s-a subliniat întemeiat că acţiunea în răspundere împotrivacenzorilor nu poate fi exercitată de către creditorii societăţii, iar solidaritatea există

numai faţă de societate nu şi faţă de terţi întrucât cenzorii nu au calitatea de areprezenta societatea. Răspunderea cenzorilor poate fi contravenţională sau penală.Registrele societatii, bilantul contabil, beneficiile si dividendele, fondul derezevaRegistrele societăţii.Aceste registre sunt următoarele:a) un registru al acţionarilor care să arate după caz numele şi prenumele,codulnumeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor cu acţiuninominative, precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor.b) un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale. Din registrulprivind şedinţele şi dezbaterile adunării generale se poate constata tot ce s-a hotărât încadrul adunării, precum şi dacă adunările au fost ţinute în mod legal.c) un registru al şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie.d) un registru al şedinţelor şi deliberărilor comitetului de direcţie.Bilanţul contabil .Administratorii trebuie să prezinte cenzorilor, cu cel puţin o lună înainte de ziuastabilită pentru şedinţa adunării generale, situatia financiară însoţită de raportul lor şide documentele justificative.În cazul în care administratorii nu pun la dispoziţia cenzorilor documentelemenţionate, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale, ei răspund pentruconsecinţele lipsei de acurateţe a raportului cenzorilor, determinată de aceastăîntârziere. Situaţia financiară şi raportul de gestiune al administratorilor estedocumentul oficial de gestiune al societăţii şi se întocmeşte cu respectareadispoziţiilor legislaţiei contabilităţii.Conform legii române, societatea comercială este obligată să întocmeascăsituaţia financiară în următoarele cazuri: situaţie financiară anuală, conform art.111alin.1; situaţie financiară în baza căreia se dovedeşte reducerea capitalului socialconform art.153; situaţie financiară de fuziune sau divizare; situaţie financiară delichidare; situaţie financiară întocmită de societatea debitoare în cazul în care estedeclanşată procedura falimentului, precum şi situaţie financiară întocmită delichidator în vederea închiderii lichidării judiciare. Situaţie financiară anuală sau ceaîntocmită semestrial reflectă şi valoarea capitalului subscris şi a celui vărsat.Beneficiile şi dividendeleParticiparea la beneficii şi pierderi reprezintă însăşi raţiunea pentru careasociaţii au convenit înfiinţarea unei societăţi comerciale. În concepţia CoduluiComercial român prin beneficiu se înţelege atât îmbogăţirea patrimonială cât şiefectuarea de economii. Beneficiile sunt destinate dividendelor şi fondului derezervă.Societăţile pe acţiuni îi sunt aplicabile dispoziţiile art.67 din Legea nr.31/1990modificat prin art. 9 alin. 23 din Legea nr. 161/2003 care reglementează regimuljuridic al dividendelor. Conform alin.1 al textului „Cota parte din profit ce se vaplăti fiecărui asociat constituie dividend”.Dividendul cuprinde orice distribuire în bani sau în natură, în favoareaasociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi acontului de profitşi pierderi. Pentru a se distribui dividende beneficiile trebuie să fie reale şi utile.Dividendele se vor plăti acţionarilor în maximum 15 zile de la împlinirea datei

fixate de adunarea generală. Şi în doctrină şi în practica judiciară s-a statuat că dinmomentul stabilirii dividendului fiecare acţionar devine titularul unui drept de creanţăfaţă de societate, având dreptul să solicite daune interese moratorii în cazul în careacestea nu sunt plătite la scadenţă. Dividendele care se cuvin după data transmiteriiacţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit altfel.Dividendele plătite contrar dispoziţiilor legale menţionate se vor restitui. Dreptul laacţiunea de restituire a dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la datadistribuirii lor.Legea nr.31/1990 obligă şi societatea pe acţiuni să-şi constituie un fond derezervă destinat acoperirii unor deficite în anii mai puţin favorabili ori refaceriicapitalului social ca urmare a pierderilor înregistrate. Conform art.178 din Legeanr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 81 din Legea nr.161/2003 din profitul societăţiise va prelua în fiecare an cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ceacesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Dacă acest fond s-amicşorat după constituire din orice cauză, el va fi completat până la limita legală.Legea obligă la includerea în fondul de rezervă chiar dacă acesta a atins limitaminimă prevăzută, a excedentului obţinut prin vânzarea acţiunilor la un curs maimare decât valoarea lor nominală dacă, acest excedent nu este întrebuinţat la platacheltuielilor de emisiune sau destinat amortizării.Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuniCauzele de dizolvare a societăţii pe acţiuni pot fi grupate pe următoarele treicategorii:A. Cauzele generale de dizolvare a societăţii pe acţiuni sunt următoarele:1. Trecerea timpului prevăzut pentru durata societăţii.Conform art.222 lit.a din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 104 dinLegea nr. 161/2003 dacă în actul constitutiv se prevede durata de funcţionare asocietăţii la expirarea acesteia fără nici o formalitate, societatea se dizolvă de drept.Asociaţii trebuie să fie consultaţi cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea durateisocietăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. În lipsă, la cererea oricăruiadintre asociaţi, tribunalul va putea dispune, prin încheiere efectuarea consultării.2. Imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia.Imposibilitatea realizării obiectului societăţii poate avea o cauză materială sau poatefi motivată juridic.3. Declararea nulităţii societăţii.Art.56 din Legea nr.31/1990 modificat prin art. 9 alin. 17 din Legea nr.161/2003 reglementează un număr de opt cazuri de declarare a nulităţii societăţii,cazuri a căror enumerare este limitativă. Acestea sunt: a) lipseşte actul constitutiv saucând aceasta nu a fost încheiat în formă autentică în situaţiile preăzute la art. 5 alin. 5astfel cum a fost modificat; b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la dataconstituirii societăţii; c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordiniipublice; d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii; e)lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii; f) actul constitutivnu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor şicapitalul social subscris vărsat; g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalulsocial minim subscris şi vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţiprevăzut de lege.

Societatea poate fi salvată de la dizolvare, întrucât potrivit art.57 din Legeanr.31/1990, nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată încererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.4. Hotărârea adunării generale.Întrucât societatea pe acţiuni este rezultatul unui contract, art.222 alin.1 lit.dreglementează posibilitatea dizolvării prin hotărârea adunării generale. Suntem înprezenţa unui caz de modificare a actului constitutiv, asociaţii fiind liberi să decidăasupra motivelor pentru care dizolvă societatea. Pentru a-i proteja pe terţi, în cazul încare dizolvarea voluntară intervine înainte de expirarea termenului fixat pentru duratasocietăţii, dizolvarea produce efecte faţă de aceştia numai după trecerea unui termende 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial (art.229 din Legea nr.31/1990).Tot ca o reflectare a caracterului societăţii art.226 din Legea nr.31/1990 prevede căasociaţii vor putea reveni asupra hotărârii de dizolvare, cu majoritatea cerută pentrumodificarea actului constitutiv, atât timp cât nu s-a făcut nici o repartiţie din activ.5. Hotărârea tribunalului.Conform art.222 alin.1 lit e din Legea nr.31/1990, societatea comercială sepoate dizolva şi prin hotărârea tribunalului la cererea oricărui asociat, pentru motivetemeinice precum neînţelegerile grave între asociaţi. Aceste divergenţe sunt analizateîn doctrină fie ca lipsă ori dispariţie a elementului affecţion societatis, fie ca abuzuride majoritate ori minoritate, toate având ca rezultat încălcarea interesului social.6. Falimentul societăţii.Dizolvarea societăţii pe acţiuni se produce automat odată ce judecătorul sindic apronunţat falimentul acesteia.Alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv. Asociaţii ar putea conveniprin clauze ale actului constitutiv şi alte cauze de dizolvare decât cele enumerate delege.B. Cauze de dizolvare specifice societăţii pe acţiuni.Acestea sunt reglementate de dispoziţiile art.223 din Legea nr.31/1990.Astfel:1. Cazul de dizolvare prevăzut de art.153 din Legea nr.31/1990,modificat prinart. 9 alin. 68 din Legea nr. 161/2003. Societatea pe acţiuni se dizolvă în cazul în carese constată pierderea unei jumătăţi din capitalul social. În cazul în care administratoriiconstată această pierdere ei sunt obligaţi să convoace adunarea generală extraordinarăcare va decide pe una din următoarele variante: a) reîntregirea capitalului încuantumul iniţial prin noi aporturi ale acţionarilor existenţi sau prin atragerea de noiacţionari; b) reducerea capitalului social la valoarea rămasă urmând să se parcurgăprocedura legală prevăzută de art.203 de reducere a capitalului social; c) dizolvareasocietăţii dacă, variantele a şi b nu sunt posibile. Potrivit art.153 alin.3 în cazul încare nici în a doua convocare nu s-a întrunit cvorumul prevăzut la art.115,administratorii vor cere instanţei din raza teritorială în care se află sediul societăţiinumirea unui expert, care va verifica pierderea din capitalul social. Instanţa, pe bazaexpertizei, constatând pierderea prevăzută la alin.1 sau 2, va da o încheiere,autorizând administratorii să convoace adunarea generală, care va putea să hotărascălimitarea capitalului la suma rămasă sau dizolvarea societăţii, cu orice număr deacţionari prezenţi.2. Societatea pe acţiuni se dizolvă când capitalul social se reduce sub minimul

legal (art.223 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990). Legea are în vedere capitalul socialminim prevăzut de art.10 alin.1 din legea nr.31/1990 de 25 milioane lei.,(pentru viitortrebuie avută in vedere suma de 25.000 de Euro astfel cum se prevede în art. 9 alin.131 din Legea nr. 161/2003).3. Societatea pe acţiuni se dizolvă când numărul acţionarilor scade subminimum legal (art.223 alin.1 lit.c). Reducerea numărului de acţionari sub minimumlegal de 5 prevăzut de art.10 alin.2 din Legea nr.31/1990 este posibilă în cazuri deretragere, de dobândire de către societatea a propriilor acţiuni, de cesiune etc.Dizolvarea nu se produce în cazul în care în termen de 9 luni de la data constatăriireducerii numărului de acţionari sub minimul legal, acest număr este completat. Oaltă soluţie, este aceea a transformării societăţii pe acţiuni în societate cu răspunderelimitată.C. Cauze de dizolvare- sancţiune.Acestea sunt măsuri cu caracter punitiv ce pot fi luate la cererea camerei decomerţ şi industrie teritorială, şi a oricărei persoane interesate.Conform art.232 din legea nr.31/1990modificat prin art.9 alin. 106 din legea nr161/2003, dizolvarea se dispune de către tribunal în următoarele cazuri: a) societateanu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; b) societatea nu a depus,în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare sau alte actecare, potrivit legii, se depun la oficiul registrul comerţului; c)societatea şi-a încetatactivitatea sau nu are sediul cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare lasediul social sau asociaţii au dispărut sau nu au domiciliu ori reşedinţa cunoscută. d)societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii Hotărârea tribunaluluiprin care s-a pronunţat dizolvarea se publică în Monitorul Oficial Partea a IV-a şiîntr-un ziar de largă răspândire pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, putând fiatacată cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării. Pe data rămâneriidefinitive a hotărârii tribunalului, societatea va fi radiată din registrul comerţului. Caefect al dizolvării societăţii indiferent de cauză, se trece la procedura lichidării fazaultimă în procesul de încetare a personalităţii juridice. Din momentul dizolvăriisocietăţii, administratorii nu mai pot întreprinde alte operaţiuni.Lichidarea societăţii pe acţiuniLichidarea societăţii reprezintă aşa cum am arătat faza ultimă în procesul deîncetare a personalităţii juridice. Lichidarea societăţii pe acţiuni este supusă regulilorprevăzută în Titlul VII Capitolul I art. 246-264 din Legea nr.31/1990 precum şiprevederilor actului constitutiv. Lichidarea societăţii pe acţiuni presupune unansamblu de operaţiuni care au drept scop terminarea afacerilor aflate în curs,transformarea în bani a bunurilor societăţii, încasarea creanţelor acestora şi împărţireaîntre acţionari a activului rămas după plata datoriilor.Principiile lichidării consacrate de doctrina se regăsesc şi în cazul societăţii peacţiuni, respectiv: personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării,lichidarea societăţii se realizează în interesul asociaţilor, lichidarea societăţii esteobligatorie nu facultativă.Numirea lichidatorilor se face potrivit art.258 alin.1 din Legea nr.31/1990 decătre adunarea generală care hotărăşte lichidarea dacă, actul constitutiv nu prevedealtfel, cu majoritatea prevăzută pentru modificarea acestui act constitutiv. Dacămajoritatea nu a fost obţinută, numirea se face de către tribunal, la cererea oricăruia

dintre administratori sau asociaţi, cu citarea societăţii şi a celor care au cerut-o.Numirea lichidatorilor este însoţită de îndeplinirea formalităţilor de publicitateprevăzute de art.246 din Legea nr.31/1990. De regulă, lichidatorii sunt persoanefizice sau juridice autorizate, în mod excepţional legea permiţând numirea calichidatori a unuia sau mai multora dintre administratori. Administratorii vor prezentalichidatorilor o dare de seamă asupra gestiunii pentru timpul trecut de la ultimulbilanţ contabil aprobat şi până la începerea lichidării.Lichidatorii îndeplinesc toate activităţile prevăzute de lege pentru realizareaactivului şi plata pasivului, iar dacă lichidarea se prelungeşte peste durata exerciţiuluifinanciar, lichidatorii sunt obligaţi să întocmească bilanţul contabil anual (art.261 dinLegea nr.31/1990).După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc bilanţul contabil final, arătândpartea ce se cuvine fiecărei acţiuni din repartizarea activului societăţii. Bilanţulcontabil semnat de lichidatori şi însoţit de raportul cenzorilor se va depune, pentru afi menţionat, la oficiul registrului comerţului şi se publica în Monitorul Oficial alRomâniei Partea a IV-a. Orice acţionar poate face opoziţie în condiţiile art.62.Dacă termenul prevăzut la art.260 alin.3 a expirat fără să se facă vreo opoziţie,bilanţul contabil se consideră aprobat de către toţi acţionarii, iar lichidatorii suntliberaţi sub rezerva repartizării activului societăţii. Independent de expirareatermenului chitanţa de primire a celei din urmă repartiţii ţine loc de aprobare acontului şi a repartiţiei făcute fiecărui acţionar. Sumele cuvenite acţionarilorneîncasate în două luni de la publicarea bilanţului contabil, vor fi depuse la CEC orila o societate bancară sau la una dintre unităţile acestora, cu arătarea numelui şiprenumelui acţionarului, dacă acţiunile sunt nominative, sau a numerelor acţiunilor,dacă ele sunt la purtător. Plata se va face persoanei arătate sau posesorului acţiunilor,reţinându-se titlul.

Sectiunea aV-a. Societatea in comandita pe actiuniSocietatea în comandită pe acţiuni este o societate asemănătoare, sub uneleaspecte, societăţii în comandită simplă, deoarece ea cuprinde două categorii deasociaţi: comanditaţi şi comanditari.Deosebirea esenţială dintre cele două forme ale societăţii constă în aceea că, încazul societăţii în comandită pe acţiuni, capitalul social este împărţit în acţiuni, ca şiîn cazul societăţii pe acţiuni. Întrucât capitalul social al societăţii în comandită peacţiuni are aceeaşi structură ca şi acela al societăţii pe acţiuni, legea asimileazăsocietatea în comandită pe acţiuni cu societatea pe acţiuni. Pe aceeaşi bază, art.182din Legea nr.31/1990 prevede că societatea în comandită pe acţiuni este reglementatăde dispoziţiile referitoare la societatea pe acţiuni, cu excepţia dispoziţiilor specialedin capitolul legii consacrat societăţilor în comandită pe acţiuni. În ceea ce priveşteobligaţiile sociale, societatea în comandită pe acţiuni urmează regulile societăţii încomandită simplă; asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar, iar asociaţiicomanditari răspund numai în limita aportului lor.Conform art. 3 din Legea nr.31/1990, societatea în comandită pe acţiunieste acea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul socialşi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditariisunt obligaţi numai până la concurenţa capitalului social subscris.Pe baza dispoziţiilor legale şi a definiţiei generale a societăţii comerciale,

societatea în comandită pe acţiuni poate fi definită ca acea societate constituită prinasocierea mai multor persoane, care participă la formarea capitalului social prinanumite contribuţii reprezentate prin acţiuni, în vederea desfăşurării unei activităţicomerciale, pentru realizarea unor beneficii şi împărţirea lor, şi care răspund pentruobligaţiile sociale nelimitat şi solidar, în cazul asociaţilor comanditaţi, şi numai înlimita aportului lor, în cazul asociaţilor comanditari.Constituirea societatii in comandita pe actiuniActele constitutive ale societatiiSocietatea în comandită pe acţiuni se constituie potrivit aceloraşi reguli ca şisocietatea pe acţiuni. La baza constituirii societăţii în comandită pe acţiuni se aflăcontractul de societate şi statutul societăţii sau după caz înscrisul unic. Contractul desocietate se încheie în formă autentică şi trebuie să cuprindă elementele prevăzute deart.8 din Legea nr.31/1990.Asociaţii Asociaţii societăţii în comandită pe acţiuni pot fi persoane fizice saujuridice. Potrivit legii, numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 5 şi, cu condiţia săexiste asociaţi din cele două categorii: comanditaţi şi comanditari. Aceştia dobândesccalitatea de acţionar.Firma În cazul societăţii în comandită pe acţiuni, firma se compune dintr-odenumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi şi va fi însoţită demenţiunea scrisă în întregime „societate în comandită pe acţiuni”.Acţiunile Capitalul social al societăţii în comandită pe acţiuni este divizat înacţiuni. Acţiunile urmează regimul juridic analizat în cazul societăţii pe acţiuni.A dministratorii societăţii In societatea în comandită pe acţiuni, pot fiadministratori numai acţionarii comanditaţi. Înlăturarea asociaţilor comanditari de laadministrarea societăţii în comandită pe acţiuni se datorează răspunderii lor limitatepentru obligaţiile sociale. În acest sens, art. 183, alin. 1 din Legea nr. 31/1990dispune: „Administrarea societăţii este încredinţată unuia sau mai multor asociaţicomanditaţi”.Statutul societăţii în comandită pe acţiuni se încheie în formă autentică sau caînscris sub semnătură privată şi cuprinde aceleaşi elemente ca şi contractul desocietate.Modalitatile de constituire a societatiiCa şi societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni se constituie princele două modalităţi: constituire simultană şi constituire continuată sau prinsubscripţie publică. Societatea în comandită pe acţiuni devine persoană juridică înziua înmatriculării sale în registrul comerţului.Formalităţile necesare constituirii societăţii în comandită pe acţiuni sunturmătoarele: întocmirea actelor constitutive; înmatricularea la registrul comerţului.Aceste formalităţi sunt necesare, atât în cazul constituirii simultane, cât şi în cazulconstituirii continuate sau prin subscripţie publică.Functionarea societatii in comandita pe actiuniDatorită asemănărilor privind structura capitalului social, legea asimileazăsocietatea în comandită pe acţiuni cu societatea pe acţiuni. În acest sens, art.182 dinLegea nr.31/1990 prevede că „societatea în comandită pe acţiuni este reglementată dedispoziţiile referitoare la societatea pe acţiuni, cu excepţia dispoziţiilor prezentuluicapitol”.

În concluzie, emiterea acţiunilor, adunarea generală a acţionarilor, administrareasocietăţii, cenzorii societăţii, emiterea obligaţiunilor, registrele societăţii, bilanţulcontabil, beneficiile şi fondul de rezervă al societăţii sunt guvernate de aceleaşireguli, pe care legea le prevede pentru societatea pe acţiuni.

Administrarea societăţii.Potrivit art.183 din Legea nr.31/1990, administrarea societăţii în comandită peacţiuni este încredinţată unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi. Administratoriisocietăţii vor putea fi revocaţi de adunarea generală a acţionarilor, printr-o hotărâreluată cu condiţiile de cvorum şi majoritate cerute pentru adunarea generalăextraordinară. Cu respectarea aceloraşi condiţii, adunarea generală va alege altăpersoană în locul administratorului revocat. Ca o particularitate a acestei societăţi,putem menţiona că numirea trebuie aprobată şi de ceilalţi administratori, dacă suntmai mulţi. Noul administrator devine asociat comanditat. Administratorul revocatrămâne răspunzător nelimitat faţă de terţi pentru obligaţiile pe care le-a contractat întimpul administraţiei sale.El are însă, acţiunile de regres împotriva societăţii.Drepturile si obligatiile actionarilorAsociaţii comanditaţi şi asociaţii comanditari au toate drepturile şi obligaţiiledecurgând din calitatea lor de acţionari. Legiuitorul, reglementează diferenţiatraporturile asociaţilor comanditaţi şi asociaţilor comanditari.În privinţa asociaţilor comanditaţi, legea trimite la dispoziţiile privind asociaţiisocietăţii în nume colectiv, deoarece ei răspund pentru obligaţiile sociale nelimitat şisolidar ca şi asociaţii în nume colectiv.Asociaţii comanditaţi din societatea în comandită pe acţiuni au dreptul de afolosi fondurile societăţii în limitele legii, fiind obligaţi totodată să nu aducă atingerecapitalului social, bunurilor sau creditului societăţii în folosul lor propriu, precum şide a nu face concurenţă societăţii. Dacă, aportul aparţine mai multor asociaţicomanditaţi, ei sunt obligaţi solidar faţă de societate şi trebuie să desemneze unreprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest raport.Cu privire la asociaţii comanditari, legea face trimitere la dispoziţiile aplicabileasociaţiilor comanditari în societatea în comandită simplă, precum şi la uneledispoziţii privind societatea în comandită simplă. Asociatul comanditar din societateape acţiuni, poate încheia operaţiuni determinate în contul societăţii, pe baza uneiprocuri speciale date de reprezentantul societăţii; el poate îndeplini anumite serviciiîn administrarea internă a societăţii, poate participa la numirea şi revocareaadministratorilor şi este îndreptăţit la informare privind activitatea societăţii.Asociaţii comanditaţi, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberărileadunărilor generale pentru alegerea cenzorilor, chiar dacă posedă acţiuni alesocietăţii.Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita pe actiuniDizolvarea şi lichidarea societăţii în comandită pe acţiuni urmează regulilegenerale prevăzute de lege pentru dizolvarea şi lichidarea oricărei societăţicomerciale, precum şi cele stabilite pentru dizolvarea şi lichidarea societăţii peacţiuni. Societatea în comandită pe acţiuni se dizolvă dacă singurul asociatcomanditat sau comanditar este supus procedurii falimentului, devine incapabil, esteexclus ori se retrage sau decedează. Acest efect, nu se produce când actul constitutiv

prevede clauza de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăştecontinuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociatunic.