drept comercial unitatea i

DREPT COMERCIAL

Anul IV, semestrul I

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALA ŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNV ĂŢĂMÂNT LA DISTAN ŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE DREPT

ANGELICA RO ŞU

2011

Drept comercial I 2

© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (cod 111/2006)

ISBN: 978-606-533-275-1

Tipografia Zigotto Galaţi Tel.: 0236.477171

Drept comercial I 3

CUPRINS

1. Consideraţii generale privind dreptul comercial Noţiunea şi obiectul dreptului comercial 8

Dreptul comercial în condiţiile noului Cod civil 9

Caracterele raporturilor de drept comercial 13

Evoluţia dreptului comercial 15

Izvoarele dreptului comercial 19

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 22

Teste de autoevaluare 22

Bibliografie minimală 23

2. Comerciantul – subiect de drept comercial. Fondul de comerţ

Comerciantul – subiect de drept comercial 25

Fondul de comerţ 41


Rezumat 52


Lucrarea de verificare 53


Drept comercial I 4

3. Consideraţii generale privind societăţile comerciale. Clasificare Consideraţii generale 88

Reglementarea juridică a societăţilor comerciale 88

Noţiunea, definiţia şi natura juridică a societăţii comerciale 57

Elementele specifice contractului de societate 60

Formele şi clasificarea societăţilor comerciale 66


Rezumat 71



4. Societățile comerciale – înfiinţare, funcţionare, modificare, dizolvare şi lichidare

Constituirea societăţilor comerciale 74

Funcţionarea societăţilor comerciale 89

Modificarea societăţilor comerciale 104

Fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale 111

Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale 118


Rezumat 132


Lucrarea de verificare 133


Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Drept comercial I 5

INTRODUCERE Modulul intitulat Drept comercial se studiază în anul IV, semestrul I şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul dreptului comercial.

Obiectivele cadru pe care ţi le propun sunt următoarele:

• definirea și integrarea dreptului comercial în cadrul științelor juridice, în actuala reglementare;

• expunerea conceptului de comerciant - profesionist;

• identificarea categoriilor de comercianți;

• caracterizarea elementelor fondului de comerț;

• analizarea formelor societăților comerciale.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Considerații generale privind dreptul comercial - Comerciantul – subiect de drept comercial. Fondul de comerț - Consideraţii generale privind societățile comerciale. Clasificare - Societăţile comerciale – înfiinţare, funcţionare, modificare, dizolvare şi lichidare

În prima unitate de învăţare, intitulată Considerații generale privind dreptul comercial, vei regăsi operaţionalizarea următoarelor competenţe specifice:

- să explici sensurile noțiunii de drept comercial, în concepţia noului Cod civil;

- să argumentezi caracterele specifice dreptului comercial;

- să descrii modul în care a evoluat dreptul comercial, ca ramură distinctă

a dreptului privat; - să analizezi specificul fiecărui izvor al dreptului comercial,

după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare, Comerciantul – subiect de drept comercial. Fondul de comerț, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe:

- să explici conceptul de comerciant;

- să delimitezi conceptul de comerciant de cel al altor profesionişti;

- să interpretezi concepţiile asupra fondului de comerţ.

care îţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare corespunzătoare primelor două unităţi de învăţare. Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de evaluare care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.

După ce ai parcurs informaConsideraţii generale privindachiziţiona, odată cu cuno

- să identifici

- să analizezi elementele specifice

- să clasifici societforme de societate

- să aplici dispozi

După ce ai parcurs informaSocietăți comercialevei achiziţiona, odată

- să identifici actele constitutive ale societ

- să prezinţi formalit

- să explici modul de func

- să analizezi modificsocietăţi comerciale;

- să indici cazurile de dizolvare ale unei societ

- să enumeri principiile generale ale lichid

Pentru o învăţare eficient

• Citeşti modulul cu maxim• Evidenţiezi informa

adnotezi în spa• Răspunzi la întreb• Mimezi evaluarea final

să apelezi la suportul scris;• Compari rezultatul cu suportul de curs

anumite secven• În caz de rezultat îndoielnic

Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verificate de tutore în cadrul întâlnirilor tutoriale.

Pe măsură ce vei parcurge modululverificare pe care le vei regrăspunde în scris la aceste cerinurmătoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Veigradul în care ai reuacurateţea rezolvării, de modul de prezentare Pentru neclarităţi ş N.B. Informația de specialitate oferitconsecință, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea sarcinilor de lucru, a testelor putea fi evaluat cu o

ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învii generale privind societăţile comerciale. Clasificare

iona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe: identifici reglementarea juridică a societăţilor comerciale;

ă analizezi elementele specifice contractului de societate;

clasifici societăţile comerciale şi să prezinţi caracteristicile fiecforme de societate;

aplici dispoziţiile legii la o situaţie concretă.

ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţi comerciale – înfiinţare, funcţionare,modificare, dizolvare şţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe: identifici actele constitutive ale societăţilor comerciale;

ă ţi formalităţile necesare constituirii societăţilor comerciale;

ă explici modul de funcţionare a societăţilor comerciale;

ă analizezi modificările ce pot fi aduse actului constitutiv al unei ăţi comerciale;

ă indici cazurile de dizolvare ale unei societăţi comerciale;

numeri principiile generale ale lichidării societăţilor comerciale.

ăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:

ti modulul cu maximă atenţie; iezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii;

ăspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse; Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvândă apelezi la suportul scris;

Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat anumite secvenţe; În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.

Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verificate de tutore în cadrul întâlnirilor tutoriale.

ă ce vei parcurge modulul, îţi vor fi administrate douăverificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2

spunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs toarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dup

gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi competenţele. Se va ţea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea ră

ăţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat

ția de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în ță, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea

sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învățare.

unitate de învăţare, Clasificare, vei

ilor comerciale;

contractului de societate;

i caracteristicile fiecărei

, în a patra unitate de învăţare, intitulată modificare, dizolvare şi lichidare

ăţilor comerciale;

rile ce pot fi aduse actului constitutiv al unei

i comerciale;

ăţilor comerciale.

iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le

ă şi rezolvând-o fără

ţi de ce ai eliminat

ăţare.

Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verificate de tutore în cadrul

vor fi administrate două lucrări de ăţare 2 şi 4. Vei

te de suportul de curs şi de fi evaluat după

ele. Se va ţine cont de i de promptitudinea răspunsului.

ii suplimentare vei apela la tutorele indicat.

ă. Se impune în , parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea

rilor de verificare. Doar în acest fel vei

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să explici sensurile noţiunii de drept comercial, în concepţia noului Cod civil;

• să argumentezi caracterele specifice dreptului comercial;

• să descrii modul în care a evoluat dreptul comercial, ca ramură distinctă a dreptului privat

• să analizezi specificul fiecărui izvor al dreptului comercial.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3 ore

1.1. Noţiunea şi obiectul dreptului comercial 8

1.2. Dreptul comercial în condiţiile noului Cod civil 9

1.3. Caracterele raporturilor de drept comercial 13

1.4. Evoluţia dreptului comercial 15

1.5. Izvoarele dreptului comercial 19


Rezumat 22


Bibliografie minimal ă 23

Angelica Roșu Considerații generale privind dreptul comercial

Drept comercial I 8

1.1. Noţiunea şi obiectul dreptului comercial

În sens etimologic, termenul de comerţ provine din limba latină, cuvântul commercium formându-se prin juxtapunerea a două cuvinte „cum” şi „ merx, mercis”, ceea ce înseamnă cu marfă.

Din sensul etimologic al cuvântului se poate formula cea mai simplă definiţie, prin comerţ înţelegându-se operaţiuni efectuate cu mărfuri. În dreptul roman expresia commercium se folosea pentru a desemna toate raporturile juridice care apăreau între oameni atunci când utilizau bunurile. Sensul cuvântului s-a restrâns de-a lungul timpului. Nu numai că expresia comerţ nu mai desemnează toate tranzacţiile cu bunuri materiale, mai mult, în limbajul economiştilor, acesta este separat de ceea ce numim industrie. În această accepţiune, comerţul se referă doar la sfera circulaţiei şi a distribuţiei, nu şi la cea a producţiei.

Prin urmare, în sens economic, comerţul a fost definit ca o activitate al cărei scop este schimbul şi circulaţia mărfurilor de la producători la consumatori. Deci, comerţul ar consta în operaţiunile cuprinse în intervalul dintre momentul producerii mărfurilor şi intrării lor în circulaţie, până în momentul ajungerii acestora la consumatori.

Aceste operaţiuni sunt realizate de comercianţi, cunoscuţi şi sub denumirea de negustori, care sunt agenţi economici diferiţi de producătorii mărfurilor. Folosind această accepţiune a noţiunii de comerţ, care este şi cea uzuală, dreptul comercial ar putea fi definit ca totalitatea normelor juridice privind interpunerea şi circulaţia mărfurilor de la producători la consumatori. (Cărpenaru, 2004, p. 1)

Însă, noţiunea de comerţ a fost definită într-un sens mai larg. Astfel, din punct de vedere juridic , această noţiune ar cuprinde pe lângă operaţiunile de interpunere dintre producător şi consumator şi circulaţia mărfurilor pe care o realizează comercianţii şi operaţiile de producere a mărfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor etc. şi obţinerea unor rezultate de o valoare mai mare, operaţii pe care le efectuează fabricanţii sau, în general, întreprinzătorii.

Stabilirea obiectului dreptului comercial este subordonată opţiunii între cele două sisteme regăsite în concepţia clasică a dreptului comercial. Potrivit unui sistem, denumit sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerţului. Aşadar, „comercialitatea unui raport juridic este detaşată de profesiunea de comerciant exercitată de persoana care a săvârşit actul respectiv” (Angheni, Volonciu, & Stoica, 2004, p. 3).

Acest sistem a fost inspirat de ideile revoluţiei franceze din 1789 care au impus suprimarea corporaţiilor şi principiul egalităţii civile. El a fost adoptat de Codul comercial francez din 1807 şi de celelalte legislaţii de inspiraţie franceză.

Potrivit unui alt sistem, denumit sistemul subiectiv, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comercianţilor. Dacă un raport juridic se concretizează în acte sau fapte juridice făcute de o persoană care are calitatea de comerciant, acel raport va fi calificat ca fiind un raport comercial. Aşadar, dreptul comercial este un drept profesional.

Angelica Roșu

Drept comercial I

Acest sistem a stat la baza primelor reglementcomerciale, anterioare marii codificsecolului al XIX-comercial german

Codul comercial românDispoziţiile art. 3 C. com. identificconsiderate fapte de comerdacă persoana care le s

În aceeaşi măsurăcomerciantului care, potrivit art. 7 din cod, activităţii comerciale pe care o exercitconsacra astfel o serie de prevederi condicomerciant, obligaţeliminare din viaţ(Schiau, 2004, p. 11)

În prezent, dândusistemele enunţate anterior prezintteoretic.

Selectează şbibliografia indicataspectelor conceptuale care au stat la baza articul

1.2. Dreptul comercial în condi

Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009 noutăţi în reglementarea raporturilor juridice civile.

În expunerea de motive la proiectul noului Cod civil se afirmurmăreşte ideea de a promova o concepraporturilor de drept privat întrnoua reglementare încorporeazfăceau obiectul unor acte normative distincte.

În concretizarea acestei concepdispoziţiile codului reglementeaznepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civilaceluiaşi articol prevede c

Considerații generale privind drep

Acest sistem a stat la baza primelor reglementări legale ale activitcomerciale, anterioare marii codificări a dreptului comercial, de la începutul

-lea. Ulterior, sistemul subiectiv a fost adoptat de Codul comercial german din 1900. (Cărpenaru, 2004, p. 2)

Codul comercial român de la 1887 a adoptat, ca principiu, sistemul obiectiv. iile art. 3 C. com. identificau actele juridice, faptele şi opera

considerate fapte de comerţ, cărora li se aplică Codul comercia persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant.

ş ăsură, prevederile Codului comercial reglementaucomerciantului care, potrivit art. 7 din cod, era definit prin raportare la natura

rciale pe care o exercită cu titlu profesional. Codul comercial astfel o serie de prevederi condiţiilor dobândirii calit

comerciant, obligaţiilor profesionale ale comercianţilor, procedurii de eliminare din viaţa comercială a comercianţilor imprudenţi sau necinsti(Schiau, 2004, p. 11)

În prezent, dându-se eficienţă principiului unit ăţii dreptului privat, ţate anterior prezintă relevanţă doar din punct de vedere

Sarcina de lucru 1 ă şi transcrie trei definiţii ale dreptului comercial din

bibliografia indicată la finalul unităţii şi realizează o comparaaspectelor conceptuale care au stat la baza articulării definiţiilor.

. Dreptul comercial în condiţiile noului Cod civil

Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009 privind Codul civil) aduce multiple i în reglementarea raporturilor juridice civile.

În expunerea de motive la proiectul noului Cod civil se afirmăte ideea de a promova o concepţie monistă de reglementare a

raporturilor de drept privat într-un singur cod, împrejurare ce explicnoua reglementare încorporează în structura sa reglementări care anterior

ceau obiectul unor acte normative distincte.

În concretizarea acestei concepţii, art. 2 alin. (1) din noul Cod civil prevede ciile codului reglementează raporturile patrimoniale

intre persoane, ca subiecte de drept civil, iar alin. (2) al i articol prevede că acest cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli

ii generale privind dreptul comercial

9

ri legale ale activităţii ri a dreptului comercial, de la începutul

lea. Ulterior, sistemul subiectiv a fost adoptat de Codul

a adoptat, ca principiu, sistemul obiectiv. actele juridice, faptele şi operaţiunile

Codul comercial, indiferent te are sau nu calitatea de comerciant.

au şi statutul definit prin raportare la natura

cu titlu profesional. Codul comercial iilor dobândirii calităţii de

ţilor, procedurii de ţi sau necinstiţi.

ăţii dreptului privat, doar din punct de vedere

ii ale dreptului comercial din ă o comparaţie a

rii definiţiilor.

aduce multiple

În expunerea de motive la proiectul noului Cod civil se afirmă că acesta ă de reglementare a

un singur cod, împrejurare ce explică faptul că ări care anterior

ii, art. 2 alin. (1) din noul Cod civil prevede că raporturile patrimoniale şi cele

, iar alin. (2) al un ansamblu de reguli


Drept comercial I 10

care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.

Reţine însă atenţia împrejurarea că această reglementare stabileşte, în art. 3, domeniul de aplicare a normelor Codului civil.

Potrivit acestuia – alin. (1) -, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

În continuare – alin. (2) -, se precizează că sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

Adoptarea noului Cod civil, prin care au fost unificate dispoziţiile, regulile de bază ale dreptului privat, determină o nouă abordare a dreptului comercial şi chiar o redefinire a „materiei comerciale”.

Problema se impune cu atât mai mult cu cât Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil conţine prevederi referitoare la abrogarea Codului comercial, iar expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”, cuprinse în actele normative în vigoare, se înlocuiesc cu expresiile „activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii”.

Prin abrogarea Codului comercial potrivit noului Cod civil, au „dispărut” din cadrul legislativ faptele (actele) de comerţ.

Deşi nu mai există o consacrare legislativă a faptelor (actelor) de comerţ, totuşi, legiuitorul, atât în cuprinsul noului Cod civil, cât şi în Legea de punere în aplicare a acestuia, foloseşte termenul de „comercial” (art. 1363 – divulgarea secretului comercial) sau chiar activitate de „comerţ” (art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011), termeni care, aşa cum s-a arătat în doctrina de specialitate (Angheni, 2011, p. 40 – 57), ar trebui definiţi.

Această reglementare unitară a raporturilor de drept privat pune în discuţie soarta/existenţa dreptului comercial ca ramură de drept.

Această problematică trebuie analizată în contextul mai larg al concepţiilor existente de-a lungul timpului cu privire la sistemul de reglementare a dreptului comercial.

Sisteme clasice de reglementare a dreptului comercial

În istoria modernă a dreptului comercial au fost practicate două sisteme de reglementare:

1. Sistemul autonomiei dreptului comercial;

2. Sistemul unităţii dreptului privat.

La începutul secolului al XX-lea nevoile dezvoltării comerţului şi apărarea intereselor comercianţilor au dus la recunoaşterea dreptului comercial ca un drept special faţă de dreptul civil.



Piatra de temelie în formarea dreptului comercial a constituit-o adoptarea Codului comercial francez în anul 1807. Anumite acte juridice, fapte juridice şi operaţiuni economice au ieşit de sub incidenţa Codului civil francez încă din anul 1804, dându-li-se o reglementare nouă în Codul comercial potrivit noilor exigenţe ale acestei activităţi.

Prin adoptarea Codului comercial francez s-a consacrat dualismul dreptului privat şi autonomia dreptului comercial ca ramură distinctă a dreptului privat.

Dreptul comercial, ca drept special, se completează cu normele de drept civil, care reprezintă dreptul comun al raporturilor de drept privat. Sistemul autonomiei dreptului comercial a fost considerat un progres în reglementarea raporturilor juridice. Acesta a fost preluat şi de Codul civil italian (1882) şi a stat la baza adoptării Codului comercial român din anul 1887.

Deşi s-a recunoscut caracterul particular al dreptului comercial, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea, în doctrină s-a discutat dacă dreptul comercial trebuie să fie un drept autonom sau trebuie să se integreze în dreptul civil în vederea realizării unui drept unitar.

Opiniile şi argumentele au fost în ambele sensuri.

În anul 1942, în Italia, a fost adoptat un nou Cod civil care cuprindea o reglementare unitară a dreptului privat. Această împrejurare a generat noi discuţii cu privire la autonomia dreptului comercial.

Sistemul de reglementare a dreptului comercial în Noul Cod civil român

Urmând principiile tradiţionale, art. 2 alin. (1) din Noul Cod civil prevede că dispoziţiile sale reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.

Consacrând aplicarea generală a Codului civil, în alin. (2) al aceluiaşi articol se precizează că acest cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.

Mai mult, art. 3 din Noul Cod civil lărgeşte domeniul de aplicare, arătând că aceeaşi reglementare se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

În înţelesul noii legi, sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Codul defineşte întreprinderea ca fiind exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Art. 3 din Noul Cod civil nu cuprinde dispoziţii care să consacre în mod direct un sistem de reglementare a dreptului comercial, fiind abandonat sistemul



autonomiei dreptului comercial în favoarea sistemului unităţii dreptului privat.

În sistemul vechiului cod, autonomia dreptului comercial era realizată prin reglementarea faptelor de comerţ obiective.

Art. 3 din Codul comercial stabilea o listă de douăzeci de acte juridice, fapte juridice şi operaţiuni economice pe care le declara fapte de comerţ. Erau considerate fapte de comerţ obiective, deoarece legiuitorul le-a considerat comerciale datorită naturii lor şi pentru motive de ordine publică.

După obiectul şi funcţia economică, faptele de comerţ obiective erau clasificate în:

- operaţiuni de interpunere în schimb sau circulaţie (vânzare-cumpărare; operaţiuni de bancă şi schimb etc.);

- întreprinderile (activităţi de producere de mărfuri; executarea de lucrări şi prestarea de servicii);

- acte şi operaţiuni conexe cu cele calificate de lege ca fapte de comerţ.

În concepţia Codului comercial, întreprinderea reprezenta o categorie de fapte de comerţ obiective.

Prin stabilirea acestora se realiza şi determinarea calităţii de comerciant, întrucât art. 7 din Codul comercial arăta că este comerciant orice persoană care săvârşeşte cu caracter profesional una din faptele de comerţ prevăzute de art. 3.

Odată dobândită calitatea de comerciant, toate actele şi operaţiunile se prezumau a fi comerciale.

Având ca premise sistematizarea faptelor de comerţ şi noţiunea de comerciant, dreptul comercial era definit ca un ansamblu de noţiuni juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea faptelor de comerţ, precum şi raporturilor juridice la care participă comercianţii.

În concepţia Noului Cod civil, profesionist este cel care exploatează o întreprindere, indiferent dacă are sau nu ca scop obţinerea de profit.

Dispoziţia din noul Cod civil este completată de Legea de punere în aplicare a sa, care, în art. 8 alin. (1) prevede că „noţiunea „profesionist” prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător …”

Ori, prin abrogarea dispoziţiilor din Codul Comercial, în principal a art. 7, coroborat cu art. 3-6, şi a art. 56 C. com, comerciantul nu mai este definit potrivit activităţii pe care o desfăşoară ci, eventual, potrivit criteriului formal, procedural, respectiv obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege şi înmatricularea în Registrul Comerţului, fie că este vorba despre o persoană fizică – comerciant care îşi organizează activitatea sub forma persoanei fizice autorizate, întreprinderii individuale sau a întreprinderii familiale (conform

Angelica Roșu

Drept comercial I

OUG nr. 44/2008 privind desfpersoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale familiale), fie căsocietăţile comerciale, republicat

În aceste condiţii, se pune problema existende drept distinctă.

Opiniile sunt în ambele sensuri, cei care susramuri de drept recunoscând cmodalităţii în care legiuitorul Noului Cod civil define

1.3. Caracterele raporturilor de drept comercial

Conturarea obiectului dreptului comercial evidendetermină specificitatea de drept privat. Aceste caractere specifice ale dreptului comercial sunt:

a) caracterul patrimonial;

b) caracterul comercial;

c) egalitatea juridic

Caracterul patrimonial

Raporturile juridice care se stabilesc între participansunt, în principal, patrimoniale, adicpoate fi exprimatăconţinut economic în drnepatrimoniale dobândesc o natur

Caracterul comercial

Criteriul general al comercialitactele civile este cel care are în vedere cauza acinterpunerea în procesul de circulade a realiza beneficii. Raporturile de drept comercial se caracterizeazprin comercialitate, adiccomerţ. Calificarea nofiecărei ţări şi se face dupcomercialităţii cunoape care le-am redat, pe scurt, anterior: concepobiectivă.

Egalitatea juridică a păr ţilor

Raporturile juridice comerciale se bazeazcadrul relaţiilor contractualvoinţei sale, spre deosebire de inegalitatea subiectelor de drept care


OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de cpersoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale), fie că sunt societăţi comerciale (Legea nr. 31/1990 privind

ile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).

ţii, se pune problema existenţei dreptului comercial, ca ramură.

Opiniile sunt în ambele sensuri, cei care susţin existenţa independentramuri de drept recunoscând că sistemul trebuie reconsiderat prin prisma

ăţii în care legiuitorul Noului Cod civil defineşte întreprinderea.

. Caracterele raporturilor de drept comercial

Conturarea obiectului dreptului comercial evidenţiază caracterele specificitatea raporturilor de drept comercial faţă de alte raporturi

de drept privat. Aceste caractere specifice ale dreptului comercial sunt:


b) caracterul comercial;

c) egalitatea juridică a părţilor.

juridice care se stabilesc între participanţii la activitatea comercialsunt, în principal, patrimoniale, adică au un conţinut economic şi o valoare ce poate fi exprimată în bani. Raporturile personal nepatrimoniale sunt lipsite de

inut economic în dreptul civil. În dreptul comercial şi raporturile personal nepatrimoniale dobândesc o natură patrimonială.

Criteriul general al comercialităţii prin care se disting actele comerciale de actele civile este cel care are în vedere cauza actelor de comerţ şinterpunerea în procesul de circulaţie al mărfurilor şi al serviciilor cu intende a realiza beneficii. Raporturile de drept comercial se caracterizeazprin comercialitate, adică sunt raporturi care izvorăsc din acte

. Calificarea noţiunii de comercialitate aparţine dreptului intern al ţă şi se face după criterii proprii. Din acest motiv determinarea ăţii cunoaşte în diferitele sisteme naţionale de drept, douăam redat, pe scurt, anterior: concepţia subiectivă ş

Raporturile juridice comerciale se bazează pe egalitatea juridică a pţiilor contractuale fiecare persoană fiind liberă să acţioneze potrivit

ei sale, spre deosebire de inegalitatea subiectelor de drept care


13

ilor economice de către şi întreprinderile

i comerciale (Legea nr. 31/1990 privind le ulterioare).

ei dreptului comercial, ca ramură

a independentă a acestei rat prin prisma

te întreprinderea.

caracterele care ţă de alte raporturi

de drept privat. Aceste caractere specifice ale dreptului comercial sunt:

ii la activitatea comercială inut economic şi o valoare ce

în bani. Raporturile personal nepatrimoniale sunt lipsite de şi raporturile personal

ii prin care se disting actele comerciale de telor de comerţ şi constă în

i al serviciilor cu intenţia de a realiza beneficii. Raporturile de drept comercial se caracterizează, deci,

sc din acte şi fapte de ine dreptului intern al

criterii proprii. Din acest motiv determinarea ionale de drept, două concepţii,

ia subiectivă şi concepţia

pe egalitatea juridică a părţilor, în ă ă ţioneze potrivit

ei sale, spre deosebire de inegalitatea subiectelor de drept care



caracterizează metoda de reglementare a raporturilor de drept administrativ sau de drept financiar, bazate pe subordonarea unui subiect faţă de altul.

1.1.4. Specificitatea dreptului comercial

Comerţul desfăşurat în cadrul economiei de piaţă are nevoie de imaginaţie, creativitate şi specificitate care să determine reguli, tehnici şi mecanisme în măsură să faciliteze circulaţia mărfurilor şi a bunurilor în general, diferite de cele ale dreptului civil. Dreptul comercial reprezintă aşadar un drept orientat spre mobilitatea raporturilor juridice dintre partenerii de afaceri, el trebuind să satisfacă exigenţele de rapiditate (celeritate), de adaptabilitate, de publicitate şi de transparenţă, dar nu în ultimul rând exigenţa de asigurare a creditului comercial şi a circulaţiei bunurilor.

Exigenţa rapidităţii operaţiilor comerciale

Este în afara oricărei contestări împrejurarea că în comerţ câştigul se poate asigura pe baza accelerării circulaţiei capitalului, adică prin scurtarea timpului de realizare a ciclului bani – marfă – bani. De regulă, participanţii la operaţiunile comerciale nu au posibilitatea de a aştepta mult. Ei trebuie să decidă cât mai rapid, uneori chiar imediat (ca de pildă în cazul operaţiunilor la bursele de mărfuri sau de valori) şi să încheie tranzacţii de mare valoare fără posibilitatea de a-şi constitui garanţii de drept civil greoaie (cum ar fi de pildă ipoteca). Ei nu au întotdeauna timpul necesar pentru spre a-şi rezerva probe (deci sa-şi procure probe preconstituite), ci trebuie să se mulţumească adeseori cu forme mai simple şi chiar cu un acord verbal, telefonic, pe baza căruia avansează sume imense partenerului lor ori unui intermediar (Severin, 2004, p. 19).

Ritmul rapid al afacerilor este asigurat prin recunoaşterea în dreptul comercial al oricărui mijloc de probă pentru dovedirea obligaţiilor comerciale, dar şi prin acceptarea formelor simplificate de contractare (de exemplu: oferta scrisă urmată de acceptare; oferta scrisă sau verbală urmată de executare). La acestea se adaugă simplificarea tehnicilor de transmitere a creanţelor (factoring), simplificarea tehnicilor de executare şi nu în ultimul rând simplificarea regulilor de soluţionare a litigiilor dintre comercianţi printr-o procedură comercială mai restrânsă şi mai rapidă, pe cale amiabilă sau pe cale arbitrală, în baza unei clauze compromisorii.

Exigenţa de adaptabilitate, publicitate şi transparenţă

Dreptul comercial nu poate fi conceput în afara capacităţii de adaptare a acestuia, iar normele sale trebuie să satisfacă această cerinţă întrucât afacerile evoluează repede şi adesea trebuie să se conformeze unor constrângeri exterioare: fiscalitate, taxe vamale, relaţii sociale sau context internaţional. În acest sens se menţionează crearea unor noi categorii de contracte rezultate din practica de afaceri cum sunt: leasingul, franciză, factoringul, ingineeringul, diferite operaţiuni de bursă şi contracte bursiere. Se subliniază de asemenea nevoia de adaptare a afacerii, a societăţii comerciale sau a contractului unor



cerinţe de ordin fiscal, organizatoric sau economic, ca de exemplu alegerea formei societate, crearea unui holding, operaţiuni care exprimă în general libertatea contractuală.

În ceea ce priveşte exigenţa de adaptabilitate şi transparenţă, acesta este asigurat prin oficializarea măsurilor de publicitate care aduc participanţilor la viaţa comercială informaţia indispensabilă, măsuri concretizate în dispoziţiile Legii nr. 26/1990 şi parţial Legea nr. 31/1990, dar şi în alte acte normative speciale.

Exigenţa de asigurare a creditului

Dreptul comercial se bazează pe credit, termenul având două accepţiuni:

- credit în sens de amânare în timp a plăţii datoriei;

- credit în sens de încredere, bună-credință, care trebuie să existe între relaţiile dintre comercianţi (cuvântul derivă din termenul latin „credere” care înseamnă încredere).

Necesitatea garantării creditului a inspirat numeroase reguli specifice de protecţie a intereselor creditorilor. Dreptul comercial creează un regim special al actelor de comerţ şi al obligaţiilor comerciale, cum sunt: prezumţia de solidaritate a creditorilor, rigoarea scadenţei cambiale, sancţionarea emiterii unui cec fără acoperire, organizarea unei proceduri colective contra unui comerciant insolvent, toate aceste măsuri fiind menite să asigure participanţii la activitatea comercială că drepturile derivând din aceasta le sunt garantate.

Sarcina de lucru 2 Identifică caracterele specifice ale dreptului comercial şi rezumă în câteva fraze conţinutul acestora.

1.4. Evoluţia dreptului comercial 1.4.1. Prezentare generală

O privire asupra genezei şi evoluţiei dreptului comercial de-a lungul istoriei va permite punerea în lumină a trăsăturilor sale, până în zilele noastre. Istoria dreptului comercial este strâns legată de istoria comerţului şi, totodată, a dezvoltării a însăşi societăţii omeneşti. Primele manifestări ale activităţii de comerţ au apărut sub forma schimburilor, odată cu apariţia noţiunii de proprietate.

Angelica Roșu

Drept comercial I

Perioada antică

Aproape toate documentele referitoare la comerdeţinem vorbesc despre comerrespectând însă propriile legi. Pentru buna desfera necesar să existe un drept care sa luat naştere din necesitconvenţiile private ş

Pentru satisfacerea trebuinîntre ei produsele fă

Trocul, ca primă formsatisfacerea trebuinschimburilor produselor. Dar, crerelaţiilor dintre ei au evidencare se asigurau condimai mare, la anumite perioade „târgurile” care au avut un rol important în naIstoricii atestă faptul ccomerţul de-a lungul coastelor Mau instituit anumite reguli pentru activitatea comercian

Epoca de înflorire a dreptului roman nu a constituit însa dreptului comercial, astfel dreptaceea, ei au considerat cordonarea activităţsfârşitul Imperiului Roman, un drept unitar.

Romanii au cunoscut comermanifestat sub forma comerproprietari (moşieri), comerajungeau să practice comerjocul tranzacţiilor prin ac

Practicarea comerţasupra dreptului. A dus la formarea unui cetăţenilor. Influenţformalismului primitiv recunoscând forvânzării. Cu toate acestea dreptul roman nu a recunoscut niciodatregulilor comerciale specialeintegrat în dreptul civil. În secolul al IIeconomia Romei care participcomerţul cu grâu şrezervă monopolul asupra comercondamna uzura,Intensificarea comerţJuriştii din aceastăobligaţiilor în integrarea unor anumite institu

Cunoaşterea dreptului roman nu este utilprin tehnica sa general

Perioada Evului Mediu


Aproape toate documentele referitoare la comerţul din Antichitate pe care le inem vorbesc despre comerţul maritim ce se desfăşura între ora

ă propriile legi. Pentru buna desfăşurare a relaţiilor comerciale ă existe un drept care să nu aibă caracter naţional. Acest drept care

ştere din necesităţile economice ale vremii respecta cu preciile private şi era impregnat de principiul bunei-credinţe.

sfacerea trebuinţelor existenţei lor, oamenii au început sîntre ei produsele făurite prin munca lor ori agonisite din mediul înconjur

ă formă a schimbului, asigura în această perioadăsatisfacerea trebuinţelor economice, ci şi pacea triburilor pe durata schimburilor produselor. Dar, creşterea nevoilor oamenilor şi amplificarea

iilor dintre ei au evidenţiat necesitatea adoptării unor forme organizate prin care se asigurau condiţii pentru ca oamenii să se poată întâlni întrmai mare, la anumite perioade şi în locuri determinate. Aş„târgurile” care au avut un rol important în naşterea şi înflorirea comer

ă faptul că egiptenii, fenicienii şi grecii s-au ocupat intens cu a lungul coastelor Mării Mediterane. Grecii au fost cei dintâi care

au instituit anumite reguli pentru activitatea comercianţilor.

Epoca de înflorire a dreptului roman nu a constituit însă şi o epocăa dreptului comercial, astfel dreptul comercial era integrat în dreptul civil. De aceea, ei au considerat că reglementările de drept civil erau suficiente ordonarea activităţii de comerţ, astfel încât dreptul civil a rămas, pân

itul Imperiului Roman, un drept unitar.

anii au cunoscut comerţul maritim, care sub influenţă orientalmanifestat sub forma comerţului cu amănuntul. Însă la acest popor de

şieri), comerţul apare ca o ocupaţie pentru sclavi. Romanii ă practice comerţul doar printr-un subterfugiu. Astfel dreptul facilita ţiilor prin acţiuni exercitoria şi institoria.

Practicarea comerţului între oraşele cetăţi a avut o influenţă considerabilasupra dreptului. A dus la formarea unui jus gentium care nu a fost destinat

enilor. Influenţa comerţului exterior a diminuat impactul exigenformalismului primitiv recunoscând forţa contractelor consensuale, în special a

rii. Cu toate acestea dreptul roman nu a recunoscut niciodatregulilor comerciale speciale, iar atunci când le-a întâlnit în altăintegrat în dreptul civil. În secolul al II-lea e.n. s-a produs o transformare în economia Romei care participă la comerţul pe Mediterană, în special la

ul cu grâu şi metale preţioase. Astfel apare aristocraţia, iar cavalerii î monopolul asupra comerţului. Sub influenţa creştinismului care

, comercianţii sunt văzuţi ca cei mai josnici oameni. Intensificarea comerţului maritim a determinat apariţia unui drept cutumiar.

tii din această perioadă foloseau mecanismul contractelor iilor în integrarea unor anumite instituţii de drept comercial.

terea dreptului roman nu este utilă în studiul dreptului comercial decât a sa generală de contracte şi obligaţii.


16

ul din Antichitate pe care le ura între oraşe, fiecare

ţiilor comerciale ţional. Acest drept care

ile economice ale vremii respecta cu precădere

ei lor, oamenii au început să schimbe urite prin munca lor ori agonisite din mediul înconjurător.

ă perioadă nu numai i pacea triburilor pe durata

şi amplificarea rii unor forme organizate prin

tâlni într-un număr i în locuri determinate. Aşa au apărut

i înflorirea comerţului. au ocupat intens cu

rii Mediterane. Grecii au fost cei dintâi care

ă şi o epocă de înflorire ul comercial era integrat în dreptul civil. De

rile de drept civil erau suficiente şi pentru , astfel încât dreptul civil a rămas, până la

ţă orientală s-a ă la acest popor de

ie pentru sclavi. Romanii subterfugiu. Astfel dreptul facilita

ţă considerabilă care nu a fost destinat

ului exterior a diminuat impactul exigenţelor a contractelor consensuale, în special a

rii. Cu toate acestea dreptul roman nu a recunoscut niciodată existenţa a întâlnit în altă parte le-a a produs o transformare în

ă, în special la ţia, iar cavalerii îşi

ţ ştinismului care i ca cei mai josnici oameni.

unui drept cutumiar. foloseau mecanismul contractelor şi cel al

ii de drept comercial.

în studiul dreptului comercial decât

Angelica Roșu

Drept comercial I

Secolul al XI-lea este momentul naurmare a dezvoltării fa dus la fărâmiţarea puterii politice Genova, Milano, Pisa, Bologna etc. Simultan cu procesul de fintervine şi procesul de dezmembrare a sistemului de drept. În consecindreptul unitar roman a fost înlocuit cu reguli de drep

Comercianţii, pentru a(universitas), care, dejudecătorească şi chiar legislativcomerţului, sub efectul rolului civilizator târgurile medievale italiene, germane, spaniole etc.

Practicile folosite de comercianunui drept al contractelavantajul transferăperfecţionarea procedurii falimentului.

Totodată, cruciadele, colonizarea Americii Orient şi Occident au contribuit Biserica, prin interdicreorganizarea sistemului bancar comerciale. Aceastămenită să excludăcreditorilor o executare rapidfolosirii uzurilor comerciale duc la concluzia cdrept al comercianinternaţionale.

Perioada modernă

Secolul al XVII-lea este marcat de constituirea marilor naocazie cu care folosirea internaDezvoltarea comerţstatute) şi consuetudinar (cel realizat prin norme interne emise de consuli), ambele constituind un drept cutumiar, bazat pe obiceiuri, cu un drept s

Prima ţară care a trecut de la dreptul cutumiar la legi scrise, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, a fost FranXIV- lea, când au apăterestru şi maritim, acte ce au premers marilor monumente legislative franceze. Astfel, au apLudovic al XIV-lea din 1673 asupra comerţului maritim, ordonancomercial, stabilind regulile de desfprofesia de comerciant, cambia

Revoluţia francezăbreslelor, proclamând libertatea comerliberă dezvoltării comer

Un moment esenţial în formarea dreptului comercial îl constituie adoptarea în 1807 a Codului comercial frianuarie 1808. Prin aceast


lea este momentul naşterii unui adevărat drept comercial ca urmare a dezvoltării f ără precedent a comerţului. Prăbuşirea Imperiului Roman

ă ţarea puterii politice şi la apariţia statelor cetăţi italiene: VeneGenova, Milano, Pisa, Bologna etc. Simultan cu procesul de fărâmiţ

şi procesul de dezmembrare a sistemului de drept. În consecindreptul unitar roman a fost înlocuit cu reguli de drept proprii fiecărui stat.

ţii, pentru a-şi apăra drepturile, se organizează în corpora), care, de-a lungul timpului, vor dobândi autonomie administrativă şi chiar legislativă. În acest context şi într-o epocă de

ului, sub efectul rolului civilizator şi pacificator al acestuia, au aptârgurile medievale italiene, germane, spaniole etc.

Practicile folosite de comercianţi în târgurile existente au ajutat la dezvoltarea unui drept al contractelor, la apariţia cambiei, ca titlu de valoare, care avea avantajul transferării de fonduri în mod sigur pe drumuri nesigure, la

ionarea procedurii falimentului.

, cruciadele, colonizarea Americii şi legăturile tot mai frecvente dintre i Occident au contribuit şi ele la lărgirea orizontului comercian

Biserica, prin interdicţia impusă împrumutului cu camătă a ajutat la reorganizarea sistemului bancar şi la apariţia unor forme noi de societcomerciale. Această perioadă a fost prielnică şi apariţiei instituţiei falimentului,

ă excludă pe debitorul falit din viaţa comercială şcreditorilor o executare rapidă a bunurilor acestuia. Dezvoltarea ş

folosirii uzurilor comerciale duc la concluzia că în evul mediu exista deja un drept al comercianţilor, un lex mercantoria care capătă

lea este marcat de constituirea marilor naţiuni şocazie cu care folosirea internaţională a uzurilor comerciale este restrânsDezvoltarea comerţului a impus înlocuirea dreptului statutar (cel realizat prin

şi consuetudinar (cel realizat prin norme interne emise de consuli), ambele constituind un drept cutumiar, bazat pe obiceiuri, cu un drept s

ă care a trecut de la dreptul cutumiar la legi scrise, aplicabile pe întreg ţării, a fost Franţa, în timpul regelui Carol al IX-lea ş

lea, când au apărut edicte şi ordonanţe regale privind activitatea de comerşi maritim, acte ce au premers marilor monumente legislative

franceze. Astfel, au apărut celebrele ordonanţe ale lui Colbert emise de lea din 1673 şi 1681 asupra comerţului terestru ş

ţului maritim, ordonanţe ce cuprind elementele unui veritabil cod comercial, stabilind regulile de desfăşurare a comerţului şi reglementând profesia de comerciant, cambia şi societăţile comerciale.

ia franceză, prin Legea din 2-17 martie 1791, dă o grea loviturproclamând libertatea comerţului şi a industriei, astfel asigurând cale ării comerţului şi accesului la practicarea oricărei profesiuni.

Un moment esenţial în formarea dreptului comercial îl constituie adoptarea în 1807 a Codului comercial francez şi care a intrat în vigoare în Franianuarie 1808. Prin această reglementare actele şi operaţiunile legate de


17

rat drept comercial ca şirea Imperiului Roman ăţi italiene: Veneţia, ărâmiţare politică

i procesul de dezmembrare a sistemului de drept. În consecinţă, t proprii fiecărui stat.

ă în corporaţiuni a lungul timpului, vor dobândi autonomie administrativă,

o epocă de înflorire a i pacificator al acestuia, au apărut

i în târgurile existente au ajutat la dezvoltarea ia cambiei, ca titlu de valoare, care avea

rii de fonduri în mod sigur pe drumuri nesigure, la

turile tot mai frecvente dintre rgirea orizontului comercianţilor, iar

ătă a ajutat la ia unor forme noi de societăţi

ţiei falimentului, ă şi să permită

a bunurilor acestuia. Dezvoltarea şi extinderea evul mediu exista deja un

ătă dimensiuni

ţiuni şi a statelor, comerciale este restrânsă.

ului a impus înlocuirea dreptului statutar (cel realizat prin i consuetudinar (cel realizat prin norme interne emise de consuli),

ambele constituind un drept cutumiar, bazat pe obiceiuri, cu un drept scris.

care a trecut de la dreptul cutumiar la legi scrise, aplicabile pe întreg lea şi Ludovic al

e regale privind activitatea de comerţ i maritim, acte ce au premers marilor monumente legislative

e ale lui Colbert emise de ului terestru şi respectiv

cuprind elementele unui veritabil cod ţ şi reglementând

ă o grea lovitură i a industriei, astfel asigurând cale

ărei profesiuni.

ial în formarea dreptului comercial îl constituie adoptarea în i care a intrat în vigoare în Franţa la 1

ţiunile legate de

Angelica Roșu

Drept comercial I

schimbul şi circulaţCodul civil au primit un nou sediu.

Influenţa ideilor rfacilitat preluarea Codului comercial francez de diferite lege comercială proprie (Italia, Belgia, Olanda, Spania, Egipt, Turcia etc.).

În Italia, după realizarea statului ureglementărilor din legislaun nou cod comercial, care cuprindea o concepPentru România acest cod a avut un rol important, întrude inspiraţie principal

1.4.2. Evoluţia dreptului comercial în România

În România relaţiile comerciale au avut parte de o reglementare care, în linii mari, a urmat evoluEuropei. Astfel, la începuturile sale, comerpământului, dar odatscrise cu caracter general, cum ar fi: Îndreptarea legii a lui Matei Basarab

Aceste legiuiri, care se aplicau atât comercianîn Codul lui Andronache Donici din 1814 care reglementa comerciale” şi „iconomicosul faliment”. AlteCodul Caragea (1817) din Muntenia

Un pas important în dezvoltarea dreptului comercial îl reprezintRegulamentele Organice ale Munteniei Acestea cuprind, pe lângdouă principate, şi anumite reguli referitoare la comertemeiul cărora se înfiinpricinilor comerciale, acesteCondica de Comerciu a Fran(Georgescu, 1994, p. 117)

În anul 1887 a fost adoptat Codul comercial român, reprezentat o încununare a efortului legislativ în materie comercialavând ca sursă de inspiraconcepţia obiectivăraporturilor juridice generatecont de persoanele care le s

După adoptarea sa, Codul comercial a constituit reglementarea de bazactivităţii comerciale, contribuind la dezvoltarea industriei noastră, în a doua jumal XX-lea (Cărpenaru, 2004, p. 7). Astfel, Codul comercial român spână în 1948 când, datoritproprietate şi a economieicăzut în desuetudine, rexterior.

După prăbuşirea, în decembrie 1989, a sistemului comunist declarării României ca stat al economiei de pia


şi circulaţia mărfurilor care erau prevăzute până în acel moment de Codul civil au primit un nou sediu.

a ideilor revoluţiei franceze, precum şi expansiunile napoleoniene, au facilitat preluarea Codului comercial francez de diferite ţări, fiind adoptat ca

ă proprie (Italia, Belgia, Olanda, Spania, Egipt, Turcia etc.).

ă realizarea statului unitar şi sub influenţa Codului francez ărilor din legislaţia belgiană şi germană, a fost adoptat în anul 1882

un nou cod comercial, care cuprindea o concepţie modernă asupra comerPentru România acest cod a avut un rol important, întrucât el a servit ca surs

ţie principală pentru legiuitorul român.

ia dreptului comercial în România

În România relaţiile comerciale au avut parte de o reglementare care, în linii a urmat evoluţia normativă a domeniului din ţările dezvoltate ale

Europei. Astfel, la începuturile sale, comerţul a fost reglementat de dar odată cu trecerea timpului au apărut şi unele reglement

scrise cu caracter general, cum ar fi: Pravila lui Vasile Lupu Îndreptarea legii a lui Matei Basarab – 1652, Târgovişte.

Aceste legiuiri, care se aplicau atât comercianţilor cât şi necomercianîn Codul lui Andronache Donici din 1814 care reglementa ş

şi „iconomicosul faliment”. Alte reguli speciale se găCodul Caragea (1817) din Muntenia şi în Codul Calimach (1828) din Moldova.

Un pas important în dezvoltarea dreptului comercial îl reprezintRegulamentele Organice ale Munteniei şi Moldovei adoptate în anul 1831.

prind, pe lângă reglementările cu caracter constituţional ale celor principate, şi anumite reguli referitoare la comerţ, precum ş

ărora se înfiinţează tribunalele de comerţ. Cu privire la judecarea pricinilor comerciale, aceste reglementări prevedeau că vor judeca „Condica de Comerciu a Franţei, care se traduce în limba româneasc(Georgescu, 1994, p. 117)

În anul 1887 a fost adoptat Codul comercial român, recent abrogato încununare a efortului legislativ în materie comercială de inspiraţie principală Codul comercial italian, s-a întemeiat

ia obiectivă a dreptului comercial, normele sale devenindraporturilor juridice generate de săvârşirea de fapte de comerţ, făcont de persoanele care le săvârşesc.

adoptarea sa, Codul comercial a constituit reglementarea de bazii comerciale, contribuind la dezvoltarea industriei şi comerţ

a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului ărpenaru, 2004, p. 7). Astfel, Codul comercial român s

în 1948 când, datorită naţionalizării şi instaurării relaţiilor socialiste de şi a economiei planificate centralizate, a fost considerat ca fiind

zut în desuetudine, rămânând aplicabil numai în raporturile de comer

ă şirea, în decembrie 1989, a sistemului comunist ş

rii României ca stat al economiei de piaţă, Codul comercial


18

ă în acel moment de

i expansiunile napoleoniene, au ţări, fiind adoptat ca

proprie (Italia, Belgia, Olanda, Spania, Egipt, Turcia etc.).

ţa Codului francez şi a , a fost adoptat în anul 1882

ă asupra comerţului. cât el a servit ca sursă

iile comerciale au avut parte de o reglementare care, în linii ile dezvoltate ale

ul a fost reglementat de obiceiul şi unele reglementări

– 1646, Iaşi,

i necomercianţilor, apar în Codul lui Andronache Donici din 1814 care reglementa şi „daraverile

reguli speciale se găsesc şi în i în Codul Calimach (1828) din Moldova.

Un pas important în dezvoltarea dreptului comercial îl reprezintă i Moldovei adoptate în anul 1831.

ţional ale celor , precum şi dispoziţii în

. Cu privire la judecarea ă vor judeca „după

ei, care se traduce în limba românească”.

recent abrogat, care a o încununare a efortului legislativ în materie comercială. Acesta,

a întemeiat pe devenind aplicabile

ţ, fără a se ţine

adoptarea sa, Codul comercial a constituit reglementarea de bază a şi comerţului în ţara

ătate a secolului rpenaru, 2004, p. 7). Astfel, Codul comercial român s-a aplicat

ţiilor socialiste de planificate centralizate, a fost considerat ca fiind

mânând aplicabil numai în raporturile de comerţ

irea, în decembrie 1989, a sistemului comunist şi consecutiv , Codul comercial şi-a



redobândit atributele de principală reglementare a raporturilor comerciale. Însă, urmare a faptului că unele instituţii ale sale erau depăşite şi datorită faptului că dezvoltarea complexă a vieţii comerciale moderne solicită măsuri adecvate, s-a simţit necesitatea emiterii unor noi acte normative care să contureze drumul României spre economia de piaţă (Schiau, Drept comercial, 2009, p. 14). Prin urmare, apariţia unor neconcordanţe între normele juridice cuprinse în Codul comercial şi realităţile economice din perioada postcomunistă au impus înlocuirea unor dispoziţii cu altele care fac obiectul unor legi speciale ca: Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Unificarea dreptului privat în principal, prin includerea în noul Cod civil a principalelor dispoziţii care reglementează „materia comercială”, nu aduce cu nimic atingere existenţei dreptului comercial – ca ramură de drept privat, parte integrantă a sistemului de drept românesc.

Chiar dacă Codul civil reprezintă dreptul comun pentru toate ramurile de drept privat, totuşi, în materie comercială, există o bogată legislaţie specială care reglementează regimul juridic al comercianţilor, în principal Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, O.U.G. nr. 44/2008, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată etc., legislaţie care, adăugându-se dispoziţiilor din noul Cod civil, constituie un argument hotărâtor în privinţa legitimităţii dreptului comercial, al autonomiei acestuia (Angheni, 2011, p. 56 – 57).

Sarcina de lucru 3 Prezintă, pe scurt, principalele etape în dezvoltarea dreptului comercial.

1.5. Izvoarele dreptului comercial 1.5.1. Izvoarele normative ale dreptului comercial

În noua reglementare, sub aspect formal, izvoarele dreptului comercial nu pot fi diferite de cele ale dreptului civil.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din noul Cod civil, sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului. În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.



• Constituţia. Ca lege fundamentală a ţării, Constituţia reglementează principiile de organizare a activităţii economice.

Conform dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Constituţie:

„Economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă”.

Statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Întrucât raporturile juridice, în general, şi raporturile comerciale în special, se bazează pe raporturile de proprietate, Constituţia prevede că proprietatea este publică sau privată [art. 136 alin. (1)]. Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale [art. 136 alin. (2)], iar proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice [art. 136 alin. (5)].

• Codul civil. Potrivit art. 3 alin. (1) din noul Cod civil, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

• Legile comerciale speciale. Cu privire la legile comerciale speciale este de precizat că se aplică principiul general „specialia generalibus derogant”, potrivit căruia norma specială derogă de la legea generală.

Astfel, în virtutea acestui principiu, legile comerciale sunt de aplicaţie prioritară faţă de noul Cod civil, care constituie dreptul comun în materie. Atunci când prin aceste legi nu sunt reglementate anumite situaţii juridice, se recurge la regulile şi principiile consacrate în noul Cod civil.

Printre cele mai importante acte normative, care reglementează materia comercială, se numără:

- Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului;

- Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale;

- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale;

- Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin;

- Legea nr. 59/1934 privind cecul;

- Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa;

- Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.

1.5.2. Izvoarele interpretative ale dreptului comercial

Alături de izvoarele normative, există şi izvoarele interpretative ale dreptului comercial. Rolul acestor izvoare este de a ajuta la interpretarea voinţei manifestate în raporturile comerciale, ca şi în cazul uzurilor comerciale, sau la interpretarea actelor normative comerciale, în vederea aplicării lor, ca în cazul doctrinei şi practicii judiciare.

Angelica Roșu

Drept comercial I

• Uzurile comerciale.îndelungată (atitudini, comprepetabilitate şi stabilitate aplicatpoate avea sau nu, caracter de izvor de drept.

În dreptul comercial român, uzurile comerciale nu normative. Concluzia se întemeiazizvoarele dreptului comercial, nu le mendistingeau totuşi, în materie comercial(interpretative) şi uzan

Uzanţele au, de regulpărţilor sau în tălămurească voinţa pă

În noua reglementare, uzancomercial, ele fiind enunCod civil, care dispune: principiile generale ale dreptului.

• Practica judiciarăde izvor de drept. Acest lucru rezultprevede că: „Judecăurmare hotărârile date de instanrespectivă, nefiind obligatorii pentru alte cauze similare. Acestea pot influenpractica altor instanprecedentului judiciar soluinterpretarea legilor comerciale.

• Doctrina. Alături de practica judiciarvaloarea de izvor de drept nici doctrinei (caracterul ştiinţific şcomercial, de multe ori acesnormative. Ca şi în cazul practicii judiciare doctrina are rol activ, contribuind, în mfundamentate, la crearea

Selectează trei dintre izvoarele dreptului comercial câte o frază distinct


Uzurile comerciale. Uzul (obiceiul sau cutuma) reprezintăă (atitudini, comportări), care are un anumit grad de vechime, şi stabilitate aplicată unui număr nedefinit de comercian

poate avea sau nu, caracter de izvor de drept.

În dreptul comercial român, uzurile comerciale nu erau consideratee. Concluzia se întemeiază pe faptul că art. 1 C. com., care reglement

izvoarele dreptului comercial, nu le menţiona. Doctrina şi jurisprudenşi, în materie comercială, între uzanţele convenşi uzanţele normative (legislative).

ele au, de regulă, un caracter convenţional (producând efecte prin voinilor sau în tăcerea legii şi a contractului) şi interpretativ (menit s

ă ţa părţilor, potrivit regulilor de conduită pe care le consacr

noua reglementare, uzanţele sunt izvoare normative ale dreptului , ele fiind enunţate expres de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din noul

Cod civil, care dispune: sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanprincipiile generale ale dreptului.

Practica judiciară. Dreptul nostru nu recunoaşte practicii judiciare calitatea de izvor de drept. Acest lucru rezultă din art. 124 alin. (3) din Constitu

Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legiiile date de instanţele judecătoreşti au efect numai în cauza

ă, nefiind obligatorii pentru alte cauze similare. Acestea pot influenpractica altor instanţe, dar nu creează dreptul. Fără a avea puterea precedentului judiciar soluţiile date de instanţele judecătoreşti contribuie la interpretarea legilor comerciale.

ături de practica judiciară nu se recunoaşte în dreptul nostru valoarea de izvor de drept nici doctrinei (ştiinţei dreptului). Totuş

ş ţific şi convingător al unor soluţii date de doctrina dreptului comercial, de multe ori acestea sunt însuşite de legiuitor şi transpu

şi în cazul practicii judiciare doctrina are şi ea un incontestabil rol activ, contribuind, în măsura în care opiniile formulate sunt riguros fundamentate, la crearea şi perfecţionarea normelor de drept comercial.

Sarcina de lucru 4 ă trei dintre izvoarele dreptului comercial şi descrieă distinctă.


21

Uzul (obiceiul sau cutuma) reprezintă o practică ri), care are un anumit grad de vechime,

r nedefinit de comercianţi, care

erau considerate izvoare art. 1 C. com., care reglementa

şi jurisprudenţa ţele convenţionale

ional (producând efecte prin voinţa i interpretativ (menit să

pe care le consacră).

ele sunt izvoare normative ale dreptului iile art. 1 alin. (1) din noul

sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi

te practicii judiciare calitatea din art. 124 alin. (3) din Constituţie care

i se supun numai legii”, drept ti au efect numai în cauza

, nefiind obligatorii pentru alte cauze similare. Acestea pot influenţa ă ă a avea puterea ă şti contribuie la

şte în dreptul nostru ei dreptului). Totuşi, dat fiind ii date de doctrina dreptului

şi transpuse în actele şi ea un incontestabil

sura în care opiniile formulate sunt riguros melor de drept comercial.

şi descrie-le în

Angelica Roșu

Drept comercial I

Teste de autoevaluare

1. Care dintre urmă


b) caracterul necomercial;

c) poziţia de subordonare dintre comercian

2. Sunt izvoare normative ale dreptului comercial:

a) Constituţ

b) Codul civil, uzan

c) Constituţ

3. Codul comercial român a fost adoptat în anul:

a) 1989;

b) 1887;

c) 1807.

4. Potrivit noului Cod civil, uzan

a) sunt izvoare normative ale

b) sunt izvoare interpretative ale dreptului comercial;

c) nu au calitatea de izvoare ale dreptului comercial.

Rezumat Potrivit concepţpermit determinarea sferei dreptului comercial. Întrsistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice la care sunt supuşi comerciancare se aplică persoanelor care au casistem, denumit sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comercalificate de lege ca fapte de comersăvârşeşte. În noua reglementare, sfera materiei comerciale urmeazstabilită prin raportare la conceptul de întreprindere.dreptului comercial care determincomercial faţă de alte rapcaracterul comercial; egalitatea juridicaspect formal, izvoarele dreptului comercial dreptului civil, acestea fiind legea, uzandreptului. Adoptarea noului Cod civil, prin care au fost unificate dispoziregulile de bazăcomercial şi chiar o redefinire a „


Teste de autoevaluare

Care dintre următoarele caractere este specific dreptului comercial:

caracterul patrimonial;

caracterul necomercial;

ţia de subordonare dintre comercianţi.

Sunt izvoare normative ale dreptului comercial:

Constituţia, doctrina, jurisprudenţa;

Codul civil, uzanţele comerciale, doctrina;

Constituţia, noul Cod civil, legile comerciale speciale.

Codul comercial român a fost adoptat în anul:

Potrivit noului Cod civil, uzanţele:

unt izvoare normative ale dreptului comercial;

unt izvoare interpretative ale dreptului comercial;

u au calitatea de izvoare ale dreptului comercial.

Potrivit concepţiei clasice a dreptului comercial există două sisteme care determinarea sferei dreptului comercial. Într-un sistem, denumit

sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice la care şi comercianţii. Deci, dreptul comercial este un drept profesional,

ă persoanelor care au calitatea de comerciant. sistem, denumit sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerţului, adică acelor acte juridice, fapte şcalificate de lege ca fapte de comerţ, indiferent de persoana car

În noua reglementare, sfera materiei comerciale urmează prin raportare la conceptul de întreprindere. Caracterele specifice

dreptului comercial care determină specificitatea raporturilor de drept ţă de alte raporturi de drept privat sunt: caracterul patrimonial;

caracterul comercial; egalitatea juridică a părţilor. În noua reglementare, saspect formal, izvoarele dreptului comercial nu pot fi diferite de cele ale dreptului civil, acestea fiind legea, uzanţele şi principiile generale ale

Adoptarea noului Cod civil, prin care au fost unificate dispoziregulile de bază ale dreptului privat, determină o nouă abordare a dreptului

şi chiar o redefinire a „materiei comerciale”.


22

dreptului comercial:

ă două sisteme care un sistem, denumit

sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice la care ii. Deci, dreptul comercial este un drept profesional,

După un alt sistem, denumit sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele

acelor acte juridice, fapte şi operaţiuni, , indiferent de persoana care le

În noua reglementare, sfera materiei comerciale urmează să fie Caracterele specifice

specificitatea raporturilor de drept orturi de drept privat sunt: caracterul patrimonial;

În noua reglementare, sub nu pot fi diferite de cele ale

i principiile generale ale Adoptarea noului Cod civil, prin care au fost unificate dispoziţiile,

ă abordare a dreptului

Angelica Roșu

Drept comercial I

Bibliografie minimalAngheni, S., Volonciu, M., & Stoica, C. (2004). Bucureşti: All Beck, pp. 1

Cărpenaru, St. (200Editura All Beck, pp. 1

Schiau, I. (2009). Drept comercial.

Corsiuc, Olia-Maria; Giurgea, ELumina Lex, pp. 15

Roşu, A. (2010). Drept comercial

Angheni, S. (2011)civil. Comentarii, în adăugită, coordonator Marilena Uliescu, Bucure

*** Noul Cod civil. Note. Corela


Bibliografie minimal ă Angheni, S., Volonciu, M., & Stoica, C. (2004). Drept comercial.

ti: All Beck, pp. 1-20.

(2004). Drept comercial român. Ediţia a VI-, pp. 1-22.

Drept comercial. București: Hamangiu, pp. 1-24.

Maria; Giurgea, E-C. (2009). Drept comercial.15-26.

Drept comercial. Bucureşti: Pro Universitaria, pp. 5

(2011). Dreptul comercial – între dualism şi monism în Noul Cod , în Noul Cod civil comentarii. Ediţia a II-a rev

, coordonator Marilena Uliescu, Bucureşti: Universul juridic.

Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii (2011). Bucureşti: C.H. Beck.


23

Drept comercial. Ediţia 3.

-a, București:

24.

Drept comercial. București:

: Pro Universitaria, pp. 5 – 22.

i monism în Noul Cod a revăzută şi

ti: Universul juridic.

şti: C.H. Beck.

drept comercial unitatea i

Documents