drept civil. succesiuni. unitatea 1 dorin

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALA ŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNV ĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE DREPT

GABRIELA LUPŞAN

Anul III, Semestrul al II-lea

DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

Drept civil. Succesiuni 2

CUPRINS

1. Introducere în studiul succesiunilor

Despre succesiune, felurile ei şi caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

8

Data şi locul deschiderii succesiunii 11

Condiţiile necesare pentru a putea veni la moştenire 13

Nedemnitatea succesorală 16

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 21

Teste de autoevaluare 21

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 22

Bibliografie minimală 22

2. Devoluţiunea succesorală legală

Principiile generale ale devoluţiunii succesorale legale 24

Reprezentarea succesorală 27

Clasele de moştenitori 32

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor 38

Dreptul Statului asupra succesiunii vacante 43


Rezumat 45



Lucrarea de verificare 46



3. Devoluţiunea succesorală testamentară

Despre testament 49

Felurile testamentului 55

Legatele 64


Rezumat 79




4. Dreptul de opţiune succesorală şi transmisiunea succesorală

Despre dreptul de opţiune succesorală 82

Acceptarea moştenirii 86

Renunţarea la moştenire 92

Transmisiunea succesorală 94


Rezumat 103



Lucrarea de verificare 104


Bibliografie (de elaborare a cursului)


INTRODUCERE Modulul intitulat Drept civil. Succesiuni se studiază în anul III, semestrul al II-lea şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul dreptului civil.

Obiectivele cadru pe care ţi le propun sunt următoarele:

• explicarea principiilor devoluţiunii succesorale legale;

• prezentarea particularităţilor specifice devoluţiunii succesorale testamentare;

• identificarea claselor de moştenitori şi conţinutul drepturilor succesorale ale reprezentanţilor fiecărei clase;

• interpretarea normelor de drept succesoral prin raportare la situaţii concrete;

• identificarea modalităţior în care se realizează acceptarea moştenirii şi renunţarea la moştenire;

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Introducere în studiul succesiunilor - Devoluţiunea succesorală legală - Devoluţiunea succesorală testamentară - Dreptul de opţiune succesorală şi transmisiunea succesorală

In prima unitate de învăţare, intitulată Introducere în studiul succesiunilor, vei regăsi operaţionalizarea următoarelor competenţe specifice:

- să identifici felul moştenirii; - să răspunzi la întrebările legate de data şi locul deschiderii succesiunii; - să identifici condiţiile legale pentru ca cineva să poată să vină la moştenire, plecând de la o situaţie concretă,

după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare, Devoluţiunea succesorală legală, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe:

- să explici conţinutul principiilor generale ale devoluţiunii succesorale legale şi mecanismul lor de funcţionare;

- să identifici locul fiecărui membru de familie, raportat la de cujus, într-o clasă de moştenitori legali;

- să descrii conţinutul drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor;

- să delimitezi instituţia reprezentării succesorale şi să explici modul în care ea se aplică;

- să aplici dispoziţiile legii la o situaţie concretă,

Drept civil. Succesiuni

care îţi vor permite scorespunzătoare primelor douînsuşire a cunoştinvei primi cu observamodulele următoare.

După ce ai parcurs informaDevoluţiunea succesoraloferite, noi competen

- să identifici felul testamentului

- să elaborezi un testament, plecând de la condiprevăzute de lege;

- să identifici condide la un caz concret.

După ce ai parcurs informaDreptul de opţiune succesoralodată cu cunoştinţ

- să analizezi dreptul subiectiv - să identifici

renunţarea la mo- să aplici efectele juridice ale accept

un caz concret;- să prezinţi categoria mo

Pentru o învăţare eficient

• Citeşti modulul cu maxim• Evidenţiezi informa

adnotezi în spa• Răspunzi la întreb• Mimezi evaluarea final

să apelezi la suportul scris;• Compari rezultatul cu suportul de curs

anumite secven• În caz de rezultat în

Pe măsură ce vei parcurge modulul îverificare pe care le vei regrăspunde în scris la aceste cerinurmătoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dupgradul în care ai reuacurateţea rezolvării, de modul de prezentare Pentru neclarităţi Răspunsurile la examen/colocviu/lucratestate/laborator/lucrsemestrului - 5%

i vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare toare primelor două unităţi de învăţare. Ca sa îţi evaluez gradul de

tinţelor, vei rezolva o lucrare de evaluare care după

mi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învătoare.

ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de înviunea succesorală testamentară, vei achiziţiona, odată cu cuno

ompetenţe:

identifici felul testamentului şi a legatelor, în fiecare caz concret;

elaborezi un testament, plecând de la condiţiile de fond zute de lege;

identifici condiţiile legale de validitate ale unui testament, plecând un caz concret.

ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţiune succesorală şi transmisiunea succesorală, vei achiziţele oferite, noi competenţe:

analizezi dreptul subiectiv de opţiune succesorală; identifici modalităţile în care se realizează acceptarea moţarea la moştenire;

efectele juridice ale acceptării şi ale renunţării la moun caz concret;

i categoria moştenitorilor sezinari.

ăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:

ti modulul cu maximă atenţie; iezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le

adnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii; la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;

Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând apelezi la suportul scris;

Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat anumite secvenţe; În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.

ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate douverificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2

spunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs toarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dup

gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi competenţele. Se va ea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea r

ăţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat.spunsurile la examen/colocviu/lucrări practice - 80%; activit

atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc. - 10%; teste pe parcursul şi teme de control - 5%.

6

i lucrarea de verificare i evaluez gradul de

elor, vei rezolva o lucrare de evaluare care după corectare o de învăţare pentru

, în a treia unitate de învăţare, ă cu cunoştinţele

i a legatelor, în fiecare caz concret;

iile de fond şi de formă

iile legale de validitate ale unui testament, plecând

, în a patra unitate de învăţare, intitulată vei achiziţiona,

acceptarea moştenirii şi

rii la moştenire, la

iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le

i rezolvând-o fără

i de ce ai eliminat

ăţare.

i vor fi administrate două lucrări de ăţare 2 şi 4. Vei

ortul de curs şi de toarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat după

ele. Se va ţine cont de i de promptitudinea răspunsului.

vei apela la tutorele indicat. 80%; activităţi aplicative

10%; teste pe parcursul


1. INTRODUCERE ÎN STUDIUL SUCCESIUNILOR

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

- să identifici felul moştenirii;

- să răspunzi la întrebările legate de data şi locul deschiderii succesiunii;

- să identifici condiţiile legale pentru ca cineva să poată să vină la moştenire, plecând de la o situaţie concretă.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

1.1. Despre succesiune, felurile ei şi caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

8

1.2. Data şi locul deschiderii succesiunii 11

1.3. Condiţiile necesare pentru a putea veni la moştenire 13

1.4. Nedemnitatea succesorală 16


Rezumat 21



Bibliografie minimal ă 22

Gabriela Lupşan

1.1. Despre succesiune, felurile ei succesorale

1.1.1. Accepţiunile şi definiţ

Dreptul la moştenire este enumeră succesiunea printre modurile de dobândire dreptului de proprietate. Facem precizarea creglementează mounei persoane fizice

Noţiunea de succesiune

- prin succesiune universal sau cu titlu particular) de la o persoanfie prin acte pentru cauz

- prin succesiune fracţiuni din acesta ori a unor bunuri sau valori determinate de la o persoanfizică decedată cmai multe persoane juridice în fiinprestabilite (accep

Noţiunea de moşunei persoane (masa succesoral

Persoana al cărei patrimoniu se transmite prin succesiune se numeprescurtare a expresiei romane cărui moştenire este vorba), iar persoanele care dobândesc, în tot sau înpatrimoniul celui care a lmoştenitori.

1.1.2. Felurile moştenirii

Potrivit art. 650 C. civ.:

„Succesiunea se deferă sau prin lege, sau dup

Prin urmare, în funcsuccesiunea legal

a. Moştenirea legal

Moştenirea este are loc în temeiul legii, fiind cunoscutintestat (fără testament).

Ea intervine atunci când persoana care a decedat nu a dispus de bunurile sale prin testament, în favoarea uneia sau a mai multor persoane, precum în care cel decedat a lla patrimoniului succesoral sau, de

b. Moştenirea testamentar

Moştenirea este loc în baza testamentului, vor moşteni.

an Introducere în studiul succesiunilor

Despre succesiune, felurile ei şi caracterele juridice ale transmisiunii

i definiţia noţiunii de moştenire

Dreptul la moştenire este garantat de art. 46 din Constituţie, iar art. 644 C. civ. succesiunea printre modurile de dobândire şi de transmitere a

dreptului de proprietate. Facem precizarea că normele juridice civile care ă moştenirea sunt aplicabile numai în cazul încet

persoane fizice.

succesiune este susceptibilă de mai multe înţelesuri:

succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universaluniversal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta, fie prin acte întrefie prin acte pentru cauză de moarte (accepţiune mai largă).

succesiune se înţelege transmisiunea întregului patrimoniului, a unei iuni din acesta ori a unor bunuri sau valori determinate de la o persoan decedată către una sau mai multe persoane fizice în viaţă

mai multe persoane juridice în fiinţă sau către stat, în baza unor norme de drept prestabilite (accepţiune mai restrânsă).

moştenire desemnează şi patrimoniul care se transmite la moartea rsoane (masa succesorală).

ărei patrimoniu se transmite prin succesiune se numeprescurtare a expresiei romane is de cujus successione agitur

tenire este vorba), iar persoanele care dobândesc, în tot sau înpatrimoniul celui care a lăsat moştenirea sunt denumite generic

Potrivit art. 650 C. civ.:

sau prin lege, sau după voinţa omului, prin testament”.

Prin urmare, în funcţie de izvorul ei, succesiunea este de dousuccesiunea legală şi succesiunea testamentară.

tenirea legală

tenirea este legală în cazul în care transmisiunea pentru cauzare loc în temeiul legii, fiind cunoscută şi sub denumirea de mo

ă testament).

Ea intervine atunci când persoana care a decedat nu a dispus de bunurile sale prin testament, în favoarea uneia sau a mai multor persoane, precum în care cel decedat a lăsat testament, dar acesta nu cuprinde dispozila patrimoniului succesoral sau, deşi conţine, ele nu produc efecte.

tenirea testamentară

tenirea este testamentară în cazul în care transmisiunea patrimoniului are loc în baza testamentului, de cujus desemnând prin voinţa sa persoanele care îl

Introducere în studiul succesiunilor

i caracterele juridice ale transmisiunii

ie, iar art. 644 C. civ. şi de transmitere a

normele juridice civile care tenirea sunt aplicabile numai în cazul încetării din viaţă a

elesuri:

elege orice transmisiune de drepturi (universală, cu titlu la alta, fie prin acte între vii,

elege transmisiunea întregului patrimoniului, a unei iuni din acesta ori a unor bunuri sau valori determinate de la o persoană

i multe persoane fizice în viaţă, către una sau tre stat, în baza unor norme de drept

i patrimoniul care se transmite la moartea

rei patrimoniu se transmite prin succesiune se numeşte de cujus, successione agitur (cel despre a

tenire este vorba), iar persoanele care dobândesc, în tot sau în parte, tenirea sunt denumite generic succesori sau

”.

ie de izvorul ei, succesiunea este de două feluri:

în cazul în care transmisiunea pentru cauză de moarte ea de moştenire ab

Ea intervine atunci când persoana care a decedat nu a dispus de bunurile sale prin testament, în favoarea uneia sau a mai multor persoane, precum şi în cazul

u cuprinde dispoziţii cu privire ine, ele nu produc efecte.

în cazul în care transmisiunea patrimoniului are a sa persoanele care îl

Gabriela Lupşan Introducere în studiul succesiunilor


Moştenirea este testamentară în cazul în care transmisiunea patrimoniului are loc în baza testamentului, de cujus desemnând prin voinţa sa persoanele care îl vor moşteni. Cel care dispune de patrimoniul său prin testament se numeşte testator, iar persoanele desemnate să-i culeagă patrimoniul prin testament se numesc legatari.

Deşi art. 650 C. civ. precizează că moştenirea se deferă „...prin lege sau ... prin testament”, moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară. Astfel, dacă de cujus a făcut unul sau mai multe legate care nu epuizează masă succesorală, moştenirea este testamentară, în limitele legatelor făcute şi legală, pentru rest.

Situaţia este similară şi atunci când de cujus a făcut legate, dar există moştenitori rezervatari (descendenţi, ascendenţi privilegiaţi, soţ supravieţuitor): moştenirea este legală, cu privire la rezerva succesorală şi testamentară, cu privire la rest (cotitatea disponibilă). În schimb, moştenirea testamentară ar putea s-o înlăture pe cea legală, în ipoteza în care testatorul nu a lăsat moştenitori rezervatari, iar legatele inserate în testament epuizează întregul patrimoniu succesoral.

1.1.3. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

A. Caracterul mortis causa al transmisiunii succesorale

Transmisiunea succesorală are loc numai la încetarea din viaţă a unei persoane fizice, un astfel de efect nefiind de conceput în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. (art. 651 C. civ.).

B. Caracterul universal al transmisiunii succesorale

Obiectul transmisiunii succesorale (cu excepţia legatului cu titlu particular) îl formează patrimoniul celui decedat, în totalitate sau o fracţiune a acestuia, ca universalitate juridică, respectiv ca totalitate a drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică şi care au aparţinut persoanei decedate.

În cazul transmisiunii mortis causa universale, odată cu activul se transmite şi pasivul moştenirii, pe când în cazul transmisiunilor cu titlu particular, se transmite doar un anumit bun, fără nici o datorie aferentă, cu excepţia sarcinilor reale, care sunt opozabile erga omnes.

Pentru opozabilitatea faţă de terţi a drepturilor reale transmise, în cazul succesiunii nu este necesară îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. Totuşi, dacă titularul lor înţelege să garanteze cu acestea sau să dispună de ele, nu o va putea face decât după ce le-a înscris în prealabil în cartea funciară (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliară, aşa cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 201 din 3 martie 2006).

C. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale

În principiu, întregul patrimoniu succesoral este guvernat de aceleaşi norme juridice. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale subzistă şi în cazul în care de cujus a dispus prin testament de o parte din bunurile sale, restul deferindu‑se potrivit regulilor devoluţiunii succesorale legale.

De la caracterul unitar al transmisiunii succesorale se admit şi unele excepţii :

a) Potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, dacă acesta vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori



decât descendenţii, el are un drept special asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă, fără a suporta concursul celorlalţi moştenitori. În acest caz, aceleiaşi succesiuni i se vor aplica două categorii de norme: unele conţinute în Codul civil şi altele de Legea nr. 319/1944.

b) Dacă de cujus este un cetăţean român având bunuri în străinătate sau un cetăţean străin având bunuri pe teritoriul ţării noastre, succesiunea va fi reglementată, cu privire la imobile şi fondul de comerţ, de legea locului unde sunt situate acestea (lex rei sitae), iar în ce priveşte bunurile mobile, de legea naţională (lex patriae) a lui de cujus (art. 66 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat).

c) În cazul transmisiunii succesorale a drepturilor patrimoniale de autor se vor aplica dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

d) În ceea ce priveşte drepturile băneşti ale defunctului rezultate din salarii care i se cuveneau până la data decesului şi neîncasate de către acesta se vor aplica dispoziţiile art. 162 alin. 2 C. muncii, iar cu privire la sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat se vor aplica dispoziţiile art. 97 (1) coroborate cu cele ale art. 136 (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

D. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale

Transmisiunea succesorală este întotdeauna inseparabilă, ceea ce înseamnă că acceptarea şi renunţarea la moştenire sunt acte care au un caracter indivizibil, astfel că un succesibil nu poate să accepte parţial sau să refuze numai o parte a succesiunii. Acest caracter al transmisiunii succesorale decurge din indivizibilitatea patrimoniului succesoral.

Când la succesiune vin mai mulţi moştenitori, patrimoniul succesoral, fiind indivizibil, se transmite în această stare şi se menţine astfel până la efectuarea partajului succesoral, cu excepţia cazului în care de cujus a făcut o împărţeală de ascendent prin testament. În ceea ce priveşte creanţele şi datoriile lui de cujus, ele sunt împărţite de drept între moştenitori de la data deschiderii succesiunii.

Sarcina de lucru 1 1. Consideraţi că noţiunea de „moştenire” se suprapune cu cea de

„succesiune”? 2. Care reprezintă regula în dreptul nostru: moştenirea legală sau cea

testamentară? 3. Identificaţi în nou Cod civil reglementarea moştenirii.


1.2. Data şi locul deschiderii succesiunii 1.2.1. Data deschiderii succesiunii

Potrivit art. 651 Cod civil, „succesiunile se deschid prin moarte”, ceea ce înseamnă că o persoană în viaţă nu poate transmite o moştenire. Aşa fiind, transmiterea drepturilor şi a obligaţiilor celui care a încetat din viaţă are loc de îndată, în clipa morţii.

Deschiderea succesiunii este consecinţa juridică principală a stingerii din viaţă a unei persoane fizice şi are drept efect încetarea calităţii de subiect de drept a lui de cujus.

Faptul juridic care determină naşterea dreptului de moştenire îl constituie moartea persoanei fizice, moarte constatată fizic sau declarată prin hotărâre judecătorească. Declararea judecătorească a dispariţiei unei persoane nu duce la deschiderea succesiunii, întrucât conform art. 19 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice „cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu intervine o hotărâre declarativă de moarte, rămasă definitivă”.

Momentul deschiderii succesiunii este concomitent cu încetarea din viaţă a lui de cujus (art. 651 C. civ.) şi nu trebuie confundat cu cel al deschiderii procedurii succesorale notariale, care are loc ulterior celui dintâi. Persoanele care pretind drepturi cu privire la moştenire trebuie să dovedească atât moartea, cât şi data (eventual ora sau chiar minutul) la care s‑a stins din viaţă cel la a cărui moştenire se consideră îndreptăţiţi.

Dovada morţii şi a datei sale se face prin certificat de deces, întocmit de funcţionarul de stare civilă al primăriei din localitatea unde a fost înregistrată moartea sau prin hotărâre judecătorească de declarare a morţii . În acest ultim caz, data morţii este cea stabilită de instanţa judecătorească prin hotărâre, şi nu data la care hotărârea a rămas irevocabilă (art. 18 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954). Se admite proba contrară pentru a se dovedi că o altă dată este data morţii, probă care se face prin orice mijloace de probă admise de lege, deoarece decesul este un fapt material.

Importanţa juridică a datei deschiderii succesiunii rezultă se concretizează în următoarele:

- se determină sfera persoanelor chemate să culeagă moştenirea, capacitatea lor de a moşteni, precum şi drepturile care li se cuvin;

- în principiu, de la această dată curge termenul de 6 luni în care se poate exprima dreptul de opţiune succesorală (art. 700 C. civ.);

- marchează data până la care retroactivează acceptarea succesiunii (art. 688 C. civ.) sau renunţarea la aceasta (art. 696 C. civ.);

- influenţează compunerea şi valoarea patrimoniului succesoral; - dacă sunt mai mulţi moştenitori, marchează ziua în care începe starea de

indiviziune între ei şi până la care retroactivează efectul declarativ al partajului (art. 768 C. civ.);

- în cazul unui conflict în timp de legi succesorale succesive, se determină legea aplicabilă moştenirii.

Reţine toate aspectele legate de

data deschiderii moştenirii!



1.2.2. Locul deschiderii succesiunii

Succesiunea se deschide la ultimul domiciliu al celui care a încetat din viaţă, adică acolo unde acesta a avut locuinţa statornică, astfel cum rezultă din menţiunile înscrise în actul de identitate. În ceea ce priveşte succesiunea incapabililor (minori şi interzişi judecătoreşti), succesiunea se deschide acolo unde stabileşte legea (art. 25 din Legea nr. 105/1996).

Dacă de cujus nu a avut ultimul domiciliu în ţară sau domiciliul său nu este cunoscut, locul deschiderii succesiunii este acolo unde se găsesc bunurile de mai mare importanţă valorică ale moştenirii, indiferent dacă este vorba despre un cetăţean român sau un cetăţean străin (art. 68 alin. 2 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995). Aceleaşi soluţii cu privire la stabilirea locului deschiderii succesiunii se aplică şi în cazul declarării judecătoreşti a morţii unei persoane fizice.

Fiind un fapt material, dovada ultimului domiciliu al lui de cujus se face prin orice mijloace de probă. De regulă, proba ultimului domiciliu se face cu actul de identitate sau, dacă este vorba despre o persoană decedată, şi cu certificatul de deces.

Importanţa practică a stabilirii locului deschiderii succesiunii rezultă din următoarele:

- în materie de procedură succesorală necontencioasă este competent notarul public în raza căruia de cujus şi-a avut ultimul domiciliu (art. 68 din Legea nr. 36/1995).

- autoritatea locală a administraţiei de stat al ultimului domiciliu al de cujus- lui sau procurorul pot solicita (iar dacă în masa succesorală se cuprind şi imobile au obligaţia să ceară) deschiderea procedurii succesorale notariale (art. 68 alin. 1 din Legea nr. 36/1995) şi, atunci când este cazul, luarea măsurilor de conservare;

- instanţa judecătorească competentă să soluţioneze litigiile născute între moştenitori în legătură cu succesiunea este cea de la locul deschiderii succesiunii (14 din C. pr. civ).

Nu sunt de competenţa instanţei de judecată de la locul deschiderii succesiunii următoarele categorii de cereri:

a) cele privitoare la bunurile imobile cuprinse în succesiune (de exemplu, revendicarea unui bun care face obiectul unui legat cu titlu particular), care atrag competenţa instanţei în raza căreia se află situat bunul (art. 13 C. p. civ.);

b) cele introduse de către moştenitori sau împotriva acestora după efectuarea partajului, şi care sunt de competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului (art. 5 C. p. civ.).

Gabriela Lupşan

Numitul A.B, cu ultimul domiciliu în Brde schi în localitatea Sinaia la data de 15 ianuarie 2009. Soeste însărcinatcopii. Răspunde- Care este în spe

juridică a stabilirii acesteia? - Cum se face dovada datei deschi- Care este locul deschiderii mo

determină- Ce prevă

moştenirii?

1.3. Condiţiile necesare pentru a putea veni la mo

Oricare ar fi temeiul în baza ctestamentul), conform art. 654la moştenire, ea trebuie scomune atât mo

- să aibă capacitate succesoral

- să fie chemat

În cazul moştenirii legale658 C. civ. mai prevnegative, şi anume persoana în cauz

1.3.1. Capacitatea succesorală

Consideraţii generale referitoare la capacitatea succesoral

Potrivit art. 654 alin. 1 C. civ.,

„pentru a succede trebuie neapsuccesiunii”.

Aşa fiind, o persoansuccesiune, dacă

Capacitatea succesoraldrepturilor şi obliga

Dovada existenţpretinde drepturi asupra mo


Sarcina de lucru 2

Numitul A.B, cu ultimul domiciliu în Brăila, a decedat întrde schi în localitatea Sinaia la data de 15 ianuarie 2009. So

ărcinată în luna a VII-a, iar din căsătorie nu au mai rezultat alăspundeţi la următoarele întrebări:

Care este în speţă data deschiderii moştenirii şi care este importanjuridică a stabilirii acesteia?

Cum se face dovada datei deschiderii moştenirii? Care este locul deschiderii moştenirii şi importandeterminării acesteia? Ce prevăd dispoziţiile art. 954 din noul Cod civil despre deschiderea ştenirii?

iile necesare pentru a putea veni la moştenire

Oricare ar fi temeiul în baza căruia se transmite moştenirea (legea sau testamentul), conform art. 654-658 C. civ., pentru ca o persoan

tenire, ea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condicomune atât moştenirii le gale, cât şi celei testamentare:

ă capacitate succesorală;

fie chemată la moştenire, adică să aibă vocaţie succesoral

ştenirii legale, deosebit de aceste două condiţii pozitive, art. 655658 C. civ. mai prevăd şi necesitatea îndeplinirii unei condi

i anume persoana în cauză să nu fie nedemnă de a mo

1.3.1. Capacitatea succesorală

ii generale referitoare la capacitatea succesorală

Potrivit art. 654 alin. 1 C. civ.,

ie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii

a fiind, o persoană are capacitate succesorală şi, deci, poate culege o succesiune, dacă este în viaţă la data deschiderii acesteia.

Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect al şi obligaţiilor pe care le presupune calitatea de moştenitor

Dovada existenţei la momentul deschiderii succesiunii revine persoanei care pretinde drepturi asupra moştenirii.


ila, a decedat într-un accident de schi în localitatea Sinaia la data de 15 ianuarie 2009. Soţia lui A.B

torie nu au mai rezultat alţi

i care este importanţa

i importanţa juridică a

iile art. 954 din noul Cod civil despre deschiderea

ştenirea (legea sau 658 C. civ., pentru ca o persoană să poată veni

ătoarele condiţii ,

ie succesorală.

ţii pozitive, art. 655-condiţii speciale

de a moşteni.

existe în momentul deschiderii

i, deci, poate culege o

ptitudinea unei persoane de a fi subiect al moştenitor.

ei la momentul deschiderii succesiunii revine persoanei care

Gabriela Lupşan

Persoanele care au capacitate succesoral

a) Persoanele nviaţă la data deschiderii succesiunii.

Dacă moştenitoruldrepturile sale succesorale trec la proprii s

b) Persoanele nencondiţia de a se na

Potrivit art. 654 alin. 2 C. civ. condiţia însă de a se na„copilul născut mort este considerat cdin Decretul nr. 31/195la concepţiune, îns

Dovada momentului concepcalitate de reprezentant legal al copilului n

În ceea ce privetimpului legal al concepîntre a trei suta legal al concepţîn care a avut loc procreareazile, cuprins între a

Prin urmare, apreciem cnăscut viu înainte de a fi trecut are capacitate succesoralnăscuse încă.

c) Persoanele declarate judec

Câtă vreme moartea disphotărâre judecădispărutul este considerat de lege a fi în viaoricât timp ar fi tra persoanei dispcontrarie. Aşa fiind, se consider

În ipoteza în care capacitatea sa succesoraldeclarativă de moarte. Astfel, dacsuccesiunii, se considersuccesorală, iar dacdeschiderii succesiunii, persoana disp

d) Persoanele juridice pot dobândi numai prin testament toatdin moştenirea ldobândirii personalit

Totuşi, legea recunoaanticipată, care opereazbunurile succesorale legale a persoanei juridice.

În toate cazurile, persoana juridicdreptul care formeaz


citate succesorală

Persoanele născute anterior decesului de cujus-ului şi care se afl la data deschiderii succesiunii.

tenitorul decedează la scurt timp după deschiderea succesiunii, drepturile sale succesorale trec la proprii săi moştenitori, prin retransmitere.

ersoanele nenăscute, dar concepute la data deschiderii succesiunii, cu ia de a se naşte vii.

654 alin. 2 C. civ. „copilul conceput este considerat că de a se naşte viu, întrucât conform alin. 3 al aceluia

scut mort este considerat că nu există”. În acelaşi sens, art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 dispune că: „drepturile copilului sunt recunoscute de

iune, însă numai dacă el se naşte viu”.

Dovada momentului concepţiei incumbă celui care pretinde mocalitate de reprezentant legal al copilului născut viu.

În ceea ce priveşte momentul concepţiei, legiuitorul a instituit prezumtimpului legal al concepţiunii (art. 61 din C. fam. prevede: între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii” ). Prin expresia data concepţiei nu se înţelege în care a avut loc procrearea, ci oricare din zilele situate în intervalul de 121 zile, cuprins între a 180 şi a 300-a zi dinaintea naşterii copilului.

Prin urmare, apreciem că, dacă în cazul concret se face dovada cscut viu înainte de a fi trecut 300 de zile din momentul morţii lui de cujus, el

are capacitate succesorală, chiar dacă la momentul deschiderii succesiunii nu se

c) Persoanele declarate judecătoreşte dispărute

e moartea dispărutului nu a fost constată fizic şi nici nu a intervenit o râre judecătorească de declarare a morţii, care să fi rămas rutul este considerat de lege a fi în viaţă (art. 19 din Decretul nr. 31/1954),

oricât timp ar fi trecut de la data dispariţiei sale. Această prezuma persoanei dispărute este însă relativă, putând fi înlăturat

şa fiind, se consideră că dispărutul are capacitate succesoral

În ipoteza în care persoana dispărută este declarată judecăcapacitatea sa succesorală depinde de data morţii stabilită

de moarte. Astfel, dacă această dată este anterioară datei deschiderii succesiunii, se consideră că persoana dispărută nu a avut capaci

ă, iar dacă data morţii stabilită în hotărâre este deschiderii succesiunii, persoana dispărută şi-a păstrat capacitatea succesoral

Persoanele juridice pot dobândi numai prin testament toattenirea lăsată de de cujus, în condiţiile legii, însă numai

personalităţii juridice.

i, legea recunoaşte persoanelor juridice şi o capacitate de folosin, care operează de la data actului de înfiinţare, în m

ile succesorale servesc la formarea patrimoniului necesar constituirii legale a persoanei juridice.

În toate cazurile, persoana juridică poate să culeagă un legat numai dacdreptul care formează obiectul acestuia corespunde scopului pentru care


şi care se află în

deschiderea succesiunii, prin retransmitere.

scute, dar concepute la data deschiderii succesiunii, cu

„copilul conceput este considerat că există”, sub 3 al aceluiaşi articol şi sens, art. 7 alin. 2

: „drepturile copilului sunt recunoscute de

celui care pretinde moştenirea, în

iei, legiuitorul a instituit prezumţia „Timpul cuprins

terii copilului este timpul ţelege o anumită zi

, ci oricare din zilele situate în intervalul de 121 terii copilului.

a că un copil este de zile din momentul morţii lui de cujus, el la momentul deschiderii succesiunii nu se

i nici nu a intervenit o fi rămas irevocabilă,

(art. 19 din Decretul nr. 31/1954), prezumţie de existenţă ăturată prin proba

rutul are capacitate succesorală.

judecătoreşte moartă, ii stabilită în hotărârea

este anterioară datei deschiderii nu a avut capacitate râre este ulterioară datei

strat capacitatea succesorală.

Persoanele juridice pot dobândi numai prin testament toată sau o parte ă numai după data

i o capacitate de folosinţă are, în măsura în care

la formarea patrimoniului necesar constituirii

un legat numai dacă obiectul acestuia corespunde scopului pentru care

Gabriela Lupşan

aceasta a fost înfiin(art. 34 din Decretul nr. 31/1954).

Persoanele care nu au capacitate succesoral

a) Copilul născut mort

b) Persoanele predecedatelor la moştenire, nu mai erau în viadrept.

Cu toate că predecedatul este exclus de la moculeagă partea din momomentul deschiderii succesiunii, prin intermediul reprezentdacă sunt îndeplinite condi

c) Comorienţiiau decedat în aceeacatastrofă aerianstabili cu certitudine dac

Datorită imposibilitcomorienţi, se prezum21 din Decretul nr. 31/1954), adeoarece, nesupraviesuccesorală. Moşsuccesori.

d) Codecedaţiiunilaterală, legalaceeaşi împrejurare (de exemplu, doulocuri diferite, din cauza bolilor de care sufereau).

S-a apreciat că, ceea ce face ca aceste persoane s

e) Potrivit reglementapatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România nici prin moştenirii , indart. 44 alin. 2 din privire la actele juridice între vii privire la moştenirea testamesă dobândeascămoştenitori legali.

1.3.2. Chemarea (vocaţia) succesoral

Legea conferă vocacujus (cu anumite limite), statului. În ceea ce priveprincipiu, să apar

Prin urmare, motestamentului, făori religia moştenitorului.


a fost înfiinţată, conform principiul specialităţii capacităţart. 34 din Decretul nr. 31/1954).

Persoanele care nu au capacitate succesorală

ăscut mort (art. 654 alin. 3 C. civ.).

Persoanele predecedate, deoarece la data când urma să ia natenire, nu mai erau în viaţă şi nu mai aveau calitatea de subiect de

ă predecedatul este exclus de la moştenire, descenden partea din moştenire care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost în via

momentul deschiderii succesiunii, prin intermediul reprezentă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege.

ţii . Aceştia sunt persoane cu vocaţie succesorală reciprocau decedat în aceeaşi împrejurare (de regulă, o întâmplare extraordinar

aeriană, feroviară, naufragiu, cutremur, incediu etc.), fstabili cu certitudine dacă una a supravieţuit celeilalte.

imposibilităţii practice de a se dovedi momentul morţii fii, se prezumă că toate aceste persoane au murit în acela

21 din Decretul nr. 31/1954), aşa încât comorienţii nu se pot deoarece, nesupravieţuind unul celuilalt, nici unul nu a dobândit capacitate

ă. Moştenirea lăsată de fiecare comorient este culeas

ţii sunt acele persoane fizice cu vocaţie succesoral, legală sau testamentară, care au decedat în acelaşi timp, dar nu

i împrejurare (de exemplu, două persoane au decedat în aceladin cauza bolilor de care sufereau).

a apreciat că, şi în aceste cazuri, operează prezumţia morţceea ce face ca aceste persoane să nu se poată moşteni între ele.

Potrivit reglementării constituţionale anterioare, cetăţenii strapatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România nici prin actelor juridice inter vivos şi nici

indiferent că era legală sau testamentară). În formularea actualdin Constituţia revizuită a înlăturat interdicţia sus

actele juridice între vii şi moştenirea legală, menţştenirea testamentară. Prin urmare, cetăţenii străini

dobândească terenuri situate pe teritoriul României, tenitori legali.

ia) succesorală

Legea conferă vocaţie succesorală rudelor fire şti sau din adop(cu anumite limite), soţului supravieţuitor al acestuia, precum . În ceea ce priveşte vocaţia conferită prin testament, ea poate, în ă aparţină oricărei persoane capabile a moşteni.

Prin urmare, moştenirea se deferă fie în temeiul legii, fie în temeiul testamentului, fără a deosebi după naţionalitatea, sexul, gradul de cultur

ştenitorului.


ii capacităţii de folosinţă

ă ia naştere dreptul i nu mai aveau calitatea de subiect de

tenire, descendenţii săi pot să fi fost în viaţă la

momentul deschiderii succesiunii, prin intermediul reprezentării succesorale,

ie succesorală reciprocă şi care , o întâmplare extraordinară:

etc.), fără a se putea

ii practice de a se dovedi momentul morţii fi ecăruia dintre toate aceste persoane au murit în acelaşi timp (art.

moşteni între ei, nici unul nu a dobândit capacitate

culeasă de proprii săi

ie succesorală reciprocă sau şi timp, dar nu şi în

persoane au decedat în acelaşi timp, în

ia morţii concomitente, teni între ele.

ăţenii străini şi apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor

şi nici intermediul ). În formularea actuală, ţia sus-menţionată cu

, menţinând-o însă cu ăini şi apatrizii pot

în calitate de

ti sau din adopţie ale lui de al acestuia, precum şi

prin testament, ea poate, în

fie în temeiul legii, fie în temeiul ionalitatea, sexul, gradul de cultură, rasa

Gabriela Lupşan

1.4. Nedemnitatea succesoral1.4.1. Noţiunea şi natură juridic

Nedemnitatea saretroactiv a unui mola moştenire prin reprezentare cujus sau faţă de memoria acestuia de o inclusiv din dreptul la rezerva succesoralrezervatar. Ca naturaplicabilă nedemnului culpabil,

Pentru a fi nedemn, modiscernământ, întrucât, în lipsa discernvinovăţie.

Din calificarea nedemnitjuridice:

- nedemnitatea îprevăzute de lege (art. 655 pct. 1

- cel care lasă monu poate sănedemnitatea opereaz

1.4.2. Cazurile de nedemnitate succesoral

Art. 655 C. civ., enumer

1. Atentatul la via

Este nedemn de a succ„condamnatul pentru c655 pct. 1 C. civ.).

Pentru a opera acest caz de nedemnitate se cer a fi întrunite cumulativ trei condiţii:

- Omorul să fi fost sconsumată de omor, legea civilomor, deşi rezultatul socialmente periculos al activitprodus. În schimb, nu estede ucidere din culp- Moştenitorul sămoştenitorul condamnat (autor, coautor, instigator sa- Hotărârea penal

2. Acuzaţia capital

Potrivit art. 655 pct. 2 C. civ., este nedemn a mo

„acela care a făcut în contra defunctului o acuzacalomnioasă”.

Actualmente, acest caz de nedemnitate succesoralaplicabilitate, deoarece pedeapsa cu moartea a fost abrogatcapitală trebuie în


1.4. Nedemnitatea succesorală juridic ă a nedemnităţii succesorale

Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală constă în decăretroactiv a unui moştenitor legal (şi a descendenţilor acestuia

tenire prin reprezentare succesorală) care s-a făcut vinovat faţă de memoria acestuia de o faptă gravă, din dreptul de a

inclusiv din dreptul la rezerva succesorală, în cazul în care este morezervatar. Ca natură juridică, nedemnitatea succesorală este o sanc

nedemnului culpabil, întemeiată pe motive de moralitate public

Pentru a fi nedemn, moştenitorul în cauză trebuie să fi acmânt, întrucât, în lipsa discernământului, nu se poate vorbi de

Din calificarea nedemnităţii ca sancţiune civilă, decurg următoarele consecin

nedemnitatea îşi găseşte aplicarea numai în cazurile expres zute de lege (art. 655 pct. 1-3 C. civ.);

cel care lasă moştenirea nu poate înlătura sancţiunea nedemnitnu poate să-l ierte pe nedemn pentru fapta sa culpabilnedemnitatea operează în puterea legii.

1.4.2. Cazurile de nedemnitate succesorală

Art. 655 C. civ., enumeră trei cazuri de nedemnitate succesorală

1. Atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea

Este nedemn de a succede şi, prin urmare, exclus de la succesiune, condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct

655 pct. 1 C. civ.).

Pentru a opera acest caz de nedemnitate se cer a fi întrunite cumulativ trei

fi fost săvârşit cu intenţie (directă sau indirectă). Al de omor, legea civilă sancţionează cu nedemnitatea i rezultatul socialmente periculos al activităţii infrac

este sancţionat cu nedemnitatea succesibilul care a sde ucidere din culpă sau infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

tenitorul să fi fost condamnat. Nu interesează calitatea în care a actenitorul condamnat (autor, coautor, instigator sau complice).

rârea penală de condamnare să fi rămas definitivă.

ia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă mo

Potrivit art. 655 pct. 2 C. civ., este nedemn a moşteni:

cut în contra defunctului o acuzaţie capitală declarat

Actualmente, acest caz de nedemnitate succesorală nu-aplicabilitate, deoarece pedeapsa cu moartea a fost abrogată. Expresia

trebuie înţeleasă în sensul de plângere, denunţ ori mă


în decăderea cu efect ilor acestuia, care ar fi venit

cut vinovat faţă de de , din dreptul de a-l moşteni,

, în cazul în care este moştenitor o sancţiune civilă

moralitate publică.

ă fi acţionat cu mântului, nu se poate vorbi de

ătoarele consecinţe

te aplicarea numai în cazurile expres şi limitativ

iunea nedemnităţii, respectiv sa culpabilă, întrucât

trei cazuri de nedemnitate succesorală, şi anume:

i, prin urmare, exclus de la succesiune, omoare pe defunct” (art.

Pentru a opera acest caz de nedemnitate se cer a fi întrunite cumulativ trei

). Alături de fapta cu nedemnitatea şi tentativa de

ii infracţionale nu s-a

nedemnitatea succesibilul care a săvârşit fapta iunea de lovituri cauzatoare de moarte.

calitatea în care a acţionat u complice).

ă moştenirea

declarată de judecată

-şi mai găseşte ă. Expresia acuzaţie

ori mărturie pentru o



faptă deosebit de gravă, de natură să atragă pedeapsa capitală. Atât plângerea sau denunţul, cât şi mărturia trebuie făcute la un organ jurisdicţional.

Pentru ca nedemnitatea să opereze pe acest temei, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii:

- să existe o plângere, un denunţ sau o mărturie a succesibilului în contra lui de cujus;

- plângerea, denunţul sau mărturia să fi fost de natură să atragă după sine condamnarea la moarte a lui de cujus;

- moştenitorul să fi fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă, pentru acuzaţia calomnioasă.

3. Nedenunţarea omorului a cărui victim ă a căzut de cujus

Conform art. 655 pct. 3 C. civ., este nedemn de a succede „moştenitorul major care, având cunoştinţă de omorul defunctului, nu a denunţat aceasta justiţiei”. În acest caz, nedemnitatea sancţionează atingerea adusă memoriei lui de cujus, şi operează în prezenţa următoarelor condiţii:

- Moştenitorul să fie major (capabil). Minorii şi interzişii nu au obligaţia denunţării omorului a cărui victimă a fost cel despre a cărui moştenire este vorba, dar numai cât timp durează minoritatea sau starea de interdicţie.

- Moştenitorul să fi cunoscut omorul. Această împrejurare este o chestiune de fapt, pe care instanţa de judecată o poate stabili prin orice mijloace de probă admise de lege.

- Moştenitorul să nu fi denunţat omorul organelor competente. Legea nu prevede un termen pentru denunţarea omorului. Ca atare, instanţa de judecată va aprecia, în funcţie de împrejurările concrete, dacă denunţarea s-a făcut sau nu la timp şi, în raport de aceasta, dacă moştenitorul este sau nu nedemn.

- Nedenunţarea moştenitorului să nu fie considerată de lege ca scuzabilă. Potrivit art. 656 C. civ., nu pot fi consideraţi nedemni ca urmare a nedenunţării omorului moştenitorii care sunt rude de sânge în linie directă, descendentă sau ascendentă sau în linie colaterală cu făptuitorul ori cu soţul acestuia, în anumite limite (fraţi, surori, unchi, mătuşi, nepoţi şi nepoate), precum şi soţul făptuitorului.

În acest din urmă caz de nedemnitate, nu se cere o condamnare penală prealabilă a făptuitorului.

1.4.3. Constatarea nedemnităţii succesorale

Atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru aceste cazuri, nedemnitatea succesorală operează de drept, în virtutea legii, fără să fie necesară o hotărâre judecătorească prin care instanţa să pronunţe nedemnitatea.

Dacă instanţa de judecată este sesizată cu privire la neînţelegeri între moştenitori în această materie, ea verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a opera nedemnitatea succesorală. Cu alte cuvinte, instanţa de judecată nu pronunţă, ci doar constată nedemnitatea succesorală.

Nedemnitatea poate fi constatată numai după deschiderea succesiunii şi poate fi invocată de orice persoană interesată, cum ar fi:

- comoştenitorii chemaţi la succesiune împreună cu nedemnul; - moştenitorii subsecvenţi;



- creditorii celor de mai sus, prin intermediul acţiunii oblice; - procurorul în baza art. 45 C. p. civ.; - donatarii sau legatarii, beneficiari ai unor liberalităţi excesive.

Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cât timp acesta se află în viaţă, iar după moartea lui, împotriva moştenitorilor acestuia care au primit în tot sau în parte patrimoniul nedemnului.

1.4.4. Efectele nedemnităţii succesorale

Principalul efect al nedemnităţii succesorale este înlăturarea nedemnului de la moştenirea ab intestat, nedemnul fiind considerat total străin de moştenire, titlul său de moştenitor desfiinţându-se retroactiv din momentul deschiderii succesiunii, ca şi cum n-ar fi avut niciodată chemare la moştenirea lui de cujus faţă de care s-a făcut vinovat.

Efectele nedemnităţii succesorale sunt relative, în sensul că nedemnul nu este înlăturat de la orice moştenire, ci numai de la cea lăsată de persoana faţă de care s-a dovedit a fi nedemn. Efectele nedemnităţii succesorale sunt analizate din trei puncte de vedere, şi anume:

a Efectele nedemnităţii succesorale în raporturile dintre nedemn şi ceilalţi moştenitori

Deoarece titlul de moştenitor legal al nedemnului este desfiinţat retroactiv, el nu culege nimic din succesiunea lui de cujus. Aşa fiind, el nu poate pretinde cota succesorală care i-ar fi revenit în calitate de moştenitor legal, iar, dacă este moştenitor rezervatar, pierde şi dreptul la rezerva succesorală. Această cotă va fi dobândită de cei care ar fi venit în concurs cu el la moştenire, sporindu-le partea prin intermediul dreptului de acrescământ, sau celor pe care prezenţa sa i-ar fi înlăturat de la succesiune.

În ipoteza în care nedemnul este moştenitor rezervatar, înlăturarea sa de la moştenire profită legatarilor şi donatarilor, întrucât, dacă ar fi venit să culeagă moştenirea, acest fapt ar fi avut drept consecinţă reducţiunea liberalităţilor excesive făcute de de cujus.

Dacă anterior constatării nedemnităţii succesorale, nedemnul a intrat în posesia totală sau parţială a patrimoniului succesoral, el este obligat să restituie celorlalţi moştenitori tot ceea ce a primit din moştenire, precum şi „toate fructele şi veniturile a căror folosinţă a avut-o de la deschiderea succesiunii” (art. 657 C. civ.).De asemenea, el este obligat să restituie şi fructele pe care ar fi trebuit să le perceapă sau valoarea lor.

Nedemnul este ţinut şi la plata dobânzilor pentru sumele încasate în contul moştenirii din chiar ziua încasări lor (art. 994 C. civ.) şi nu de la data somaţiei de a le restitui. Pe de altă parte, în cazul în care nedemnul a plătit unele datorii ale succesiunii sau a suportat anumite sarcini în legătură cu aceasta din propriul său patrimoniu, el este îndreptăţit să le pretindă şi să le primească de la adevăraţii moştenitori.

Tot astfel, nedemnul are dreptul să i se restituie cheltuielile necesare şi utile – nu şi cele voluptuarii – făcute cu bunurile moştenirii în perioada în care le-a avut în posesie.

Gabriela Lupşan

În fine, toate drepturile stins prin consolidare sau confuziune, renasc cu efect retroactiv de la data deschiderii moş

b. Efectele nedemnitdescendenţii săi

Fiind o sancţiune civiltrebui să nu aibpotrivit art. 658 C. civ., pentrdrepturi cu privire la modeclarat nedemn,

1. dacă descendenpropriu . Potrivit art. 658 C. civ. copiii nedemnului nu sunt înlsuccesiune dacăreprezentării. În aceastpersonale. Descendenîn care nedemnul este chemat sde la aceasta, nimic nu

2. dacă descendenreprezentare succesoralfolosească de beneficiul fi reprezentat.

Reprezentarea succesoralgrad vine la moşîn cazul în care pdacă s-ar fi aflat în viaAstfel, de exemplu, moşi doi fii. Neponedemn, în concurs cu unchii lor acestora din urm

c. Efectele nedemnitpersoane

Este posibil casuccesiunii şi cel al constatîncheiat anumite acte juridice cu titlu oneros sau cu titlu gratuit cu privire la bunurile dobândite (de exemplu, vânz

În asemenea situacu terţa persoanactele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale rvalabile, deoarece ele nu contravin nici intereselor adevnici interesului economic general. În privinnedemn asupra bunurilor succesorale, trebuie arcu următoarele preciz

- actele de înstrăcredinţă se menţ- actul de înstrăîncheiat cu un tercertitudinea că a contractat cu adev


În fine, toate drepturile şi obligaţiile nedemnului faţă de succesiune, care sstins prin consolidare sau confuziune, renasc cu efect retroactiv de la data deschiderii moştenirii.

Efectele nedemnităţii succesorale în raporturile dintre nedemn ii săi

ţiune civilă şi având caracter personal, nedemnitatea succesoral nu aibă nici un efect asupra descendenţilor nevrednicului. Totu

potrivit art. 658 C. civ., pentru a şti dacă descendenţii nedemnului au saudrepturi cu privire la moştenirea lăsată de cel faţă de care părintele lor a fost declarat nedemn, se impune să se analizeze, în mod distinct, dou

descendenţii nedemnului sunt chemaţi la moştenire în nume . Potrivit art. 658 C. civ. copiii nedemnului nu sunt înl

succesiune dacă ei vin la aceasta în virtutea propriului lor drept, frii. În această împrejurare, nedemnitatea produce efecte strict

personale. Descendenţii nedemnului vin la succesiune în nume propriu în cazul în care nedemnul este chemat să culeagă singur succesiunea şde la aceasta, nimic nu-i împiedică pe aceştia să culeagă ei moş

descendenţii nedemnului sunt chemaţi la moreprezentare succesorală. Într-o asemenea împrejurare, ei nu

de beneficiul reprezentării succesorale, întrucât nedemnul nu poate

Reprezentarea succesorală, în temeiul căreia un descendent mai îndepgrad vine la moştenire în locul ascendentului său predecedat, opereazîn cazul în care părintele predecedat ar fi avut dreptul să culeag

ar fi aflat în viaţă la momentul deschiderii succesiunii lui Astfel, de exemplu, moştenitorii sunt doi nepoţi ai unui fiu nedemn predecedat i doi fii. Nepoţii nu pot veni la moştenire, prin reprezentarea tat

nedemn, în concurs cu unchii lor – fiii lui de cujus – astfel că mon urmă.

Efectele nedemnităţii succesorale în raporturile dintre nedemn

Este posibil ca, în intervalul de timp cuprins între momentul deschiderii şi cel al constatării nedemnităţii sale, moştenitorul nedemn s

t anumite acte juridice cu titlu oneros sau cu titlu gratuit cu privire la bunurile dobândite (de exemplu, vânzări, donaţii, ipoteci etc.).

În asemenea situaţii, pentru a se stabili valabilitatea actelor juridice încheiate a persoană, se face distincţie în raport de natura acestor acte. Astfel,

actele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale rvalabile, deoarece ele nu contravin nici intereselor adevăraţilor monici interesului economic general. În privinţa actelor de înstrănedemn asupra bunurilor succesorale, trebuie arătat că acestea r

toarele precizări:

actele de înstrăinare a unor bunuri mobile corporale către un ter se menţin în baza art. 1909 C. civ.;

actul de înstrăinare a unui bun imobil este menţinut, cu condiîncheiat cu un terţ de bună-credinţă, care trebuie să facă dovada ccertitudinea că a contractat cu adevăratul proprietar, că s-a aflat într


de succesiune, care s-au stins prin consolidare sau confuziune, renasc cu efect retroactiv de la data

ii succesorale în raporturile dintre nedemn şi

edemnitatea succesorală ar ilor nevrednicului. Totuşi, ii nedemnului au sau nu au

de care părintele lor a fost se analizeze, în mod distinct, două împrejurări:

la moştenire în nume . Potrivit art. 658 C. civ. copiii nedemnului nu sunt înlăturaţi de la

ei vin la aceasta în virtutea propriului lor drept, fără ajutorul împrejurare, nedemnitatea produce efecte strict

ii nedemnului vin la succesiune în nume propriu în cazul singur succesiunea şi, fiind înlăturat

ei moştenirea.

i la moştenire prin , ei nu pot să se

întrucât nedemnul nu poate

scendent mai îndepărtat în u predecedat, operează numai

culeagă moştenirea, la momentul deschiderii succesiunii lui de cujus.

i ai unui fiu nedemn predecedat tenire, prin reprezentarea tatălui lor

moştenirea revine

ii succesorale în raporturile dintre nedemn şi terţele

în intervalul de timp cuprins între momentul deschiderii tenitorul nedemn să fi

t anumite acte juridice cu titlu oneros sau cu titlu gratuit cu privire la ii, ipoteci etc.).

ii, pentru a se stabili valabilitatea actelor juridice încheiate ie în raport de natura acestor acte. Astfel,

actele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale rămân ţilor moştenitori şi

e înstrăinare făcute de acestea rămân valabile,

ătre un terţ de bună-

inut, cu condiţia să fi fost ă dovada că a avut a aflat într-o eroare

Gabriela Lupşan

comună şi invincibilcommunis facit jus

La data de 15 decembrie 2007, somaritim ca urmare a scufundReclamantul, în A, a chemat în judecatrestituirea unor bunuri care fac parapărare, pârâta a argumentat csoţul acesteia A, ea fiind unicRăspundeţi la urm- Persoanele disp- Enumeraţi persoanele care- În speţă, A şdespre situaţia comorien- Ce opinie aveinstanţa judec- Identificaţi cazurile de959 din noul Cod civil.

Rezumat Fiinţă trecătoare, omul piere prin moarte, ceea ce din punct de vedere juridic determină dispariconţinut economic, patrimoniul persoanei fizice decedate rpunându-se astfel o serie de probleme de drept, dintre care cea mai importantderivă din transmiterea acestuia cgeneral o transmisiuîntotdeauna de la o singuruna sau mai multe persoane (fizice să fie în fiinţă la data deschiderii distinctă de transmisiunea prin acte juridice prin faptul că este pentru cauzvedere juridic, deschiderea succesiunii presupune andata deschiderii succesiunii importante. Oricare ar fi temeiul în baza cpentru ca o persoanpozitive legate de capacitatea succesoralcondiţie negativsuccesorală.


i invincibilă asupra calităţii de moştenitor a nedemnului (communis facit jus).

Sarcina de lucru 3

La data de 15 decembrie 2007, soţii A şi B au fost victimele unui accident maritim ca urmare a scufundării unui feribot, toţi pasagerii decedând. Reclamantul, în calitate de unic fiu, rezultat dintr-o căsătorie anterioarA, a chemat în judecată pe X, nepoata pe soră a lui B pentru a fi obligatrestituirea unor bunuri care fac parte din masa succesorala cuvenit

rare, pârâta a argumentat că aceste bunuri sunt ale lui B, moul acesteia A, ea fiind unică moştenitoare a mătuşii B.

ţi la următoarele întrebări: Persoanele dispărute au capacitate succesorală? Argumentaţ

ţi persoanele care nu au capacitate succesorală? ţă, A şi B sunt codecedaţi sau comorienţi? Ce prevede noul Cod civil

despre situaţia comorienţilor şi a codecedaţilor? Ce opinie aveţi în legătură cu apărarea pârâtei? Ce soluţ

judecătorească? Identificaţi cazurile de nedemnitate succesorală din cuprinsul art. 958

959 din noul Cod civil.

ătoare, omul piere prin moarte, ceea ce din punct de vedere juridic dispariţia lui ca subiect de drept. Alcătuit din drepturi

inut economic, patrimoniul persoanei fizice decedate rse astfel o serie de probleme de drept, dintre care cea mai important

din transmiterea acestuia către moştenitori. Moştenirea reprezintgeneral o transmisiune de patrimoniul (drepturi şi obligaţii luate împreunîntotdeauna de la o singură persoană fizică, care trebuie să fi decedat, cuna sau mai multe persoane (fizice şi juridice, inclusiv către stat), care trebuie

ţă la data deschiderii succesiunii. Transmisiunea succesoral de transmisiunea prin acte juridice intre vivos, ea caracterizându

ă este pentru cauză de moarte, universală şi unitarăvedere juridic, deschiderea succesiunii presupune analizarea a doudata deschiderii succesiunii şi locul dezbaterii acesteia, cu implicaimportante. Oricare ar fi temeiul în baza căruia se transmite mopentru ca o persoană să poată moşteni trebuie să îndeplineascpozitive legate de capacitatea succesorală şi vocaţia la moştenire, precum

ie negativă, numai pentru moştenirea legală, şi anume nedemnitatea


tenitor a nedemnului (error

i B au fost victimele unui accident i pasagerii decedând. ătorie anterioară a lui

a lui B pentru a fi obligată la te din masa succesorala cuvenită lui. In ste bunuri sunt ale lui B, moştenite de la

Argumentaţi.

Ce prevede noul Cod civil

rarea pârâtei? Ce soluţia va pronunţa

din cuprinsul art. 958 şi art.

toare, omul piere prin moarte, ceea ce din punct de vedere juridic tuit din drepturi şi obligaţii cu

inut economic, patrimoniul persoanei fizice decedate rămâne însă, se astfel o serie de probleme de drept, dintre care cea mai importantă

tenirea reprezintă, în ţii luate împreună) ă fi decedat, către

ătre stat), care trebuie succesiunii. Transmisiunea succesorală este

, ea caracterizându-se i unitară. Din punct de

alizarea a două aspecte: i locul dezbaterii acesteia, cu implicaţii juridice

ruia se transmite moştenirea, îndeplinească două condiţii

ştenire, precum şi o i anume nedemnitatea

Gabriela Lupşan

Teste de autoevaluare

1. În acelaşi timp, se întâlneipoteza în care:

a) de cujusb) prin testament c) prin testament,

parte din 2. Deschiderea succesiunii are loc:

a) în urma decesului unei persoane;b) în cazul disparic) în momentul deschiderii procedurii succesorale notariale.

3. Pentru ca o persoan

a) capacitatb) vocaţie succesoralc) să nu fie nedemn

4. Nu au capacitate succesoral

a) copilul nb) comorienc) persoana declarat

5. Se pot transmite prin acte între vii:

a) patrimoniul unei persoane fizice;b) drepturile personale ale c) drepturile succesorale.

Răspunsuri la întreb1. c; 2. a; 3. a; 4. b; 5. a.

Bibliografie minimaDeak, Francisc (2002). completată. Bucure

Dogaru, Ion; StăVol. V. Bucureşti: All Beck, pp. 5

Macovei, Dumitru; Cadariu, Iolanda Elena (2005). Junimea, pp. 9-52.

Stănciulescu, Liviu (2009şi actualizată. Bucure


utoevaluare

şi timp, se întâlneşte moştenirea testamentară şi moşipoteza în care:

de cujus lasă prin testament dispoziţii privind funeraliile;prin testament se face numai recunoaşte paternitate a unui copilprin testament, de cujus desemnează persoana care îi va moparte din patrimoniu.

2. Deschiderea succesiunii are loc: în urma decesului unei persoane; în cazul dispariţiei unei persoane; în momentul deschiderii procedurii succesorale notariale.

3. Pentru ca o persoană să poată veni la moştenire, trebuie să aibcapacitate succesorală şi vocaţie succesorală;

ţie succesorală generală; fie nedemnă de a moşteni.

4. Nu au capacitate succesorală: copilul născut viu la data deschiderii succesiunii; comorienţii şi codecedaţii; persoana declarată judecătoreşte dispărută.

5. Se pot transmite prin acte între vii: patrimoniul unei persoane fizice; drepturile personale ale unei persoane fizice; drepturile succesorale.

spunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 1. c; 2. a; 3. a; 4. b; 5. a.

Bibliografie minima lă Deak, Francisc (2002). Tratat de drept succesoral. Ediţia a II

. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 5-53.

Dogaru, Ion; Stănescu, Vasile; Soreaţă, Maria Marieta (2009). Bazele dreptului civil. Vol. V. Bucureşti: All Beck, pp. 5-23; pp. 51-64.

Macovei, Dumitru; Cadariu, Iolanda Elena (2005). Drept civil. Succesiuni.52.

nciulescu, Liviu (2009). Drept civil.. Contracte şi succesiunii. EdiţBucureşti: Hamangiu, pp. 357-382.


i moştenirea legală în

ii privind funeraliile; unui copil;

persoana care îi va moşteni o

în momentul deschiderii procedurii succesorale notariale.

ă aibă:

rile din testele de autoevaluare

ia a II-a actualizată şi

Bazele dreptului civil.

Drept civil. Succesiuni. Iaşi:

Ediţia a 4-a revizuită

drept civil. succesiuni. unitatea 1 dorin

Documents