1

TITLUL I

PROBLEME GENERALE PRIVIND

MOŞTENIREA

2

CAPITOLUL I

CONSIDERAłII INTRODUCTIVE

SECłIUNEA I

NOłIUNEA DE MO ŞTENIRE. FELURILE MO ŞTENIRII

A. DefiniŃia moştenirii Art. 644 C. civ. enumeră succesiunea printre modurile de dobândire şi de

transmitere a dreptului de proprietate. Dreptul la moştenire este consacrat şi de art. 46 din ConstituŃie. NoŃiunea de succesiune este susceptibilă de mai multe înŃelesuri. Într-o primă

accepŃiune, mai largă, prin succesiune se înŃelege orice transmisiune de drepturi (universa-lă, cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta, fie prin acte între vii, fie prin acte pentru cauză de moarte.

Într-o altă accepŃiune, restrânsă, prin succesiune sau moştenire se înŃelege transmisiunea întregului patrimoniului, a unei fracŃiuni din acesta ori a unor bunuri sau valori determinate de la o persoană fizică decedată către una sau mai multe persoane fizice în viaŃă, către una sau mai multe persoane juridice în fiinŃă sau către stat, în baza unor norme de drept prestabilite.

Normele juridice civile care reglementează moştenirea sunt aplicabile numai în cazul încetării din viaŃă a unei persoane fizice.

NoŃiunea de moştenire desemnează şi patrimoniul care se transmite la moartea unei persoane (masa succesorală).

Persoana al cărei patrimoniu se transmite prin succesiune se numeşte de cujus, prescurtare a expresiei romane is de cujus successione agitur (cel despre a cărui moştenire este vorba), iar persoanele care dobândesc, în tot sau în parte, patrimoniul celui care a lăsat moştenirea sunt denumite generic succesori sau moştenitori.

B. Felurile moştenirii Potrivit art. 650 C. civ.: „Succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voinŃa

omului, prin testament” (subl. n.). Prin urmare, în funcŃie de izvorul ei, succesiunea este de două feluri, şi anume:

succesiunea legală şi succesiunea testamentară. Teoretic, am mai putea vorbi şi despre succesiunea convenŃională, denumită şi instituŃiune contractuală (art. 933 C. civ.), lipsită astăzi de interes practic.

a. Moştenirea legală Moştenirea este legală în cazul în care transmisiunea pentru cauză de moarte are

loc în temeiul legii, fiind cunoscută şi sub denumirea de moştenire ab intestat (fără testament). Ea intervine atunci când persoana care a decedat nu a dispus de bunurile sale, prin testament, în favoarea uneia sau a mai multor persoane, precum şi în cazul în care cel decedat a lăsat testament, dar acesta nu cuprinde dispoziŃii cu privire la patrimoniului succesoral sau, deşi conŃine, ele nu produc efecte.

b. Moştenirea testamentară Moştenirea este testamentară în cazul în care transmisiunea patrimoniului are loc

3

în baza testamentului, de cujus desemnând prin voinŃa sa persoanele care îl vor moşteni. Cel care dispune de patrimoniul său prin testament se numeşte testator, iar

persoanele desemnate să-l culeagă testament se numesc legatari. Deşi art. 650 C. civ. precizează că moştenirea se deferă „...prin lege sau...prin

testament”, moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară. Astfel, în ipoteza în care de cujus a făcut unul sau mai multe legate care nu epuizează masă succesorală, moştenirea va fi testamentară în limitele legatelor făcute şi legală pentru rest.

SituaŃia este similară şi atunci când de cujus a făcut legate, dar există moştenitori rezervatari (descendenŃi, ascendenŃi privilegiaŃi, soŃ supravieŃuitor): moştenirea va fi legală cu privire la rezerva succesorală şi testamentară cu privire la rest (cotitatea disponibilă).

În schimb, moştenirea testamentară ar putea s-o înlăture pe cea legală, în ipoteza în care testatorul nu a lăsat moştenitori rezervatari, iar legatele inserate în testament epuizează întregul patrimoniu succesoral.

SECłIUNEA A II-A

CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE

A. Caracterul mortis causa al transmisiunii succesorale Transmisiunea succesorală are loc numai la încetarea din viaŃă a unei persoane

fizice (art. 651 C. civ.), un astfel de efect nefiind de conceput în cazul încetării existenŃei unei persoane juridice.

B. Caracterul universal al transmisiunii succesorale Obiectul transmisiunii succesorale (cu excepŃia legatului cu titlu particular) îl

formează patrimoniul celui decedat, în totalitate sau o fracŃiune a acestuia, ca universalitate juridică, respectiv ca totalitate a drepturilor şi obligaŃiilor care au valoare economică şi care au aparŃinut persoanei decedate.

În cazul transmisiunii mortis causa universale, o dată cu activul se transmite şi pasivul moştenirii, pe când în cazul transmisiunilor cu titlu particular, se transmite doar un anumit bun, fără nici o datorie aferentă, cu excepŃia sarcinilor reale, care sunt opozabile erga omnes.

În cazul succesiunii, pentru opozabilitatea faŃă de terŃi a drepturilor reale transmise, nu este necesară îndeplinirea formalităŃilor de publicitate imobiliară. Totuşi dacă titularul lor înŃelege să garanteze cu acestea sau să dispună de ele, nu o va putea face decât după ce le-a înscris în prealabil (art. 28 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară).

C. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale În principiu, întregul patrimoniu succesoral este guvernat de aceleaşi norme juridi-

ce. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale subzistă şi în cazul în care de cujus a dispus prin testament de o parte din bunurile sale, restul deferindu-se potrivit regulilor devoluŃiunii succesorale legale.

De la caracterul unitar al transmisiunii succesorale se admit şi unele excepŃii : a) Potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944 privind dreptul de moştenire al soŃului

supravieŃuitor, dacă acesta vine la moştenire în concurs cu alŃi moştenitori decât descendenŃii, el are un drept special asupra mobilelor şi obiectelor aparŃinând gospodăriei

4

casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă, fără a suporta concursul celorlalŃi moştenitori. În acest caz, aceleiaşi succesiuni i se vor aplica două categorii de norme: unele conŃinute în Codul civil şi altele de Legea nr. 319/1944.

b) Dacă de cujus este un cetăŃean român având bunuri în străinătate sau un cetăŃean străin având bunuri pe teritoriul Ńării noastre, succesiunea va fi reglementată, cu privere la imobile şi fondul de comerŃ, de legea locului unde sunt situate acestea (lex rei sitae), iar în ce priveşte bunurile mobile, de legea naŃională (lex patriae) a lui de cujus (art. 66 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat).

c) În cazul transmisiunii succesorale a drepturilor patrimoniale de autor se vor aplica dispoziŃiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

d) În ceea ce priveşte drepturile băneşti ale defunctului rezultate din salarii care i se cuveneau până la data decesului şi neîncasate de către acesta se vor aplica dispoziŃiile art. 162 alin. 2 C. muncii, iar cu privire la sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat se vor aplica dispoziŃiile art. 97 alin 1 coroborate cu cele ale art. 136 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

D. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale Transmisiunea succesorală va fi întotdeauna inseparabilă, ceea ce înseamnă că

acceptarea şi renunŃarea la moştenire sunt acte care au un caracter indivizibil, astfel că un succesibil nu poate să accepte parŃial sau să refuze numai o parte a succesiunii.

Acest caracter al transmisiunii succesorale decurge din indivizibilitatea patrimoniului succesoral.

Când la succesiune vin mai mulŃi moştenitori, patrimoniul succesoral, fiind indivi-zibil, se va transmite în această stare şi se va menŃine astfel până la efectuarea partajului succesoral, cu excepŃia cazului în care de cujus a făcut o împărŃeală de ascendent prin testament.

În ceea ce priveşte creanŃele şi datoriile lui de cujus, ele sunt împărŃite de drept între moştenitori de la data deschiderii succesiunii.

SECłIUNEA A III-A

DESCHIDEREA SUCCESIUNII

A. Precizări prealabile Deschiderea succesiunii este consecinŃa juridică principală a stingerii din viaŃă a

unei persoane fizice şi are drept efect încetarea calităŃii de subiect de drept a lui de cujus. Potrivit art. 651 Cod civil, „succesiunile se deschid prin moarte”, o persoană în

viaŃă neputând transmite o moştenire. Aşa fiind, transmiterea drepturilor şi a obligaŃiilor celui care a încetat din viaŃă are loc de îndată, în clipa morŃii, fără nici o întrerupere.

Faptul juridic care determină naşterea dreptului de moştenire îl constituie moartea persoanei fizice, moarte constatată fizic sau declarată prin hotărâre judecătorească. Declararea judecătorească a dispariŃiei unei persoane nu duce la deschiderea succesiunii, întrucât conform art. 19 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice „cel dispărut este socotit a fi în viaŃă, dacă nu intervine o hotărâre declarativă de moarte, rămasă definitivă”.

5

B. Data deschiderii succesiunii Momentul deschiderii succesiunii este concomitent cu încetarea din viaŃă a lui de

cujus (art. 651 C. civ.) şi nu trebuie confundat cu cel al deschiderii procedurii succesorale notariale, care are loc ulterior celui dintâi.

Persoanele care pretind drepturi cu privire la moştenire vor trebui să dovedească atât moartea, cât şi data (eventual ora sau chiar minutul) la care s-a stins din viaŃă cel la a cărui moştenire se consideră îndreptăŃiŃi.

Dovada morŃii şi a datei sale se face prin certificat de deces, întocmit de funcŃio-narul de stare civilă al primăriei din localitatea unde a fost înregistrată moartea sau prin hotărâre judecătorească de declarare a morŃii . În acest ultim caz, data morŃii este cea stabilită de instanŃa judecătorească prin hotărâre, şi nu data la care hotărârea a rămas definitivă (art. 18 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954).

Moartea fiind un fapt material, se admite proba contrară pentru a se dovedi că o altă dată este data morŃii, probă care se va putea face prin orice mijloace de probă admise de lege.

Data deschiderii succesiunii prezintă o deosebită importanŃă: a) în funcŃie de această dată se determină sfera persoanelor chemate să culeagă

moştenirea, capacitatea lor de a moşteni, precum şi drepturile care li se cuvin; b) în principiu, de la această dată curge termenul de 6 luni de opŃiune succesorală

(prevăzut de art. 700 C. civ.); c) marchează data până la care retroactivează acceptarea succesiunii (art. 688 C.

civ.) sau renunŃarea la aceasta (art. 696 C. civ.); d) influenŃează compunerea şi valoarea patrimoniului succesoral; e) dacă sunt mai mulŃi moştenitori, marchează ziua în care începe starea de indivi-

ziune între ei şi până la care retroactivează efectul declarativ al partajului (art. 768 C. civ.); f) în cazul unui conflict în timp de legi succesorale succesive, în funcŃie de această

dată se determină legea aplicabilă. C. Locul deschiderii succesiunii Succesiunea se deschide la ultimul domiciliu al celui care a încetat din viaŃă, adică

acolo unde acesta a avut locuinŃa statornică, astfel cum rezultă din menŃiunile înscrise în actul de identitate.

În ceea ce priveşte succesiunea incapabililor (minori şi interzişi judecătoreşti), succesiunea se va deschide acolo unde stabileşte legea (art. 25 din Legea nr. 105/1996).

Dacă de cujus nu a avut domiciliul în Ńară sau domiciliul său nu este cunoscut, locul deschiderii succesiunii este acolo unde se găsesc bunurile de mai mare importanŃă ale moştenirii (art. 68 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici şi a activităŃii notariale), indiferent dacă este vorba despre un cetăŃean român sau un cetăŃean străin.

Aceleaşi soluŃii cu privire la stabilirea locului deschiderii succesiunii se aplică şi în cazul declarării judecătoreşti a morŃii unei persoane fizice.

Fiind un fapt material, dovada ultimului domiciliu al lui de cujus se poate face prin orice mijloace de probă. De regulă, proba ultimului domiciuliu se face cu actul de identitate sau, dacă este vorba despre o persoană decedată, şi cu certificatul de deces.

Locul deschiderii succesiunii prezintă o deosebită importanŃă practică. Astfel: - organul local al administraŃiei de stat al ultimului domiciliu al lui de cujus sau

procurorul pot solicita (iar dacă în masa succesorală se cuprind şi imobile au obligaŃia să

6

ceară) deschiderea procedurii succesorale notariale (art. 68 din Legea nr. 36/1995) şi, atunci când este cazul, luarea măsurilor de conservare.

- în materie de procedură succesorală necontencioasă este competent notarul public în raza căruia de cujus şi-a avut ultimul domiciliu (art. 68 din Legea nr. 36/1995).

- instanŃa judecătorească competentă să rezolve litigiile născute între moştenitori în legătură cu succesiunea este cea de la locul deschiderii succesiunii (14 din C. pr. civ).

Nu sunt de competenŃa instanŃei de judecată de la locul deschiderii succesiunii: a) cererile privitoare la bunurile nemişcătoare cuprinse în succesiune (de exemplu,

revendicarea unui bun care face obiectul unui legat cu titlu particular), care se vor soluŃiona de către instanŃa locului unde este situat imobilul (art. 13 C. pr. civ.);

b) cererile făcute de către moştenitori sau împotriva acestora după efectuarea partajului, care se vor soluŃiona de instanŃa domiciliului pârâtului (art. 5 C. pr. civ.).

7

CAPITOLUL II

CONDIłIILE LEGALE PENTRU A PUTEA MO ŞTENI

SECłIUNEA I

CONDIłIILE POZITIVE PENTRU A VENI LA MO ŞTENIRE A. Precizări prealabile Oricare ar fi temeiul în baza căruia se transmite moştenirea (legea sau testamentul),

conform art. 654-658 C. civ., pentru ca o persoană să poată veni la moştenire, ea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii:

a) să aibă capacitate succesorală; b) să fie chemată la moştenire, adică să aibă vocaŃie succesorală. Aceste două condiŃii sunt comune atât moştenirii legale, cât şi celei testamentare. c) În cazul moştenirii legale, deosebit de aceste două condiŃii pozitive, art. 655-658

C. civ. mai prevăd şi necesitatea îndeplinirii unei condiŃii speciale negative, şi anume persoana să nu fie nedemnă de a moşteni.

B. Capacitatea succesorală 1. ConsideraŃii generale referitoare la capacitatea succesorală Potrivit art. 654 alin. 1 C. civ., „pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce

succede să existe în momentul deschiderii succesiunii”. Aşa fiind, o persoană are capaci-tate succesorală şi, deci, poate culege o succesiune, dacă este în viaŃă la data deschiderii acesteia.

Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect al drepturilor şi obligaŃiilor pe care le presupune calitatea de succesor.

Dovada existenŃei la momentul deschiderii succesiunii revine persoanei care pretinde drepturi asupra moştenirii.

2. Persoanele care au capacitate succesorală a. Persoanele născute anterior decesului celui despre a cărui moştenire este vorba

şi care se află în viaŃă la data deschiderii succesiunii. Dacă succesorul decedează la scurt timp după deschiderea succesiunii, drepturile

sale succesorale vor trece prin retransmitere la proprii săi moştenitori. b. Persoanele nenăscute, dar concepute la data deschiderii succesiunii, cu condiŃia

de a se naşte vii. Potrivit art. 654 alin. 2 C. civ. „copilul conceput este considerat că există”, sub

condiŃia însă de a se naşte viu, întrucât conform alin. 3 al aceluiaşi articol „copilul născut mort este considerat că nu există”. În acelaşi sens, art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 dispune că: „drepturile copilului sunt recunoscute de la concepŃiune, însă numai dacă el se naşte viu”.

Este considerat că s-a născut viu copilul care a respirat după naştere, chiar şi o singură dată. Acest fapt se poate dovedi prin prezenŃa aerului în plămâni, relevat prin proba docimaziei.

Dovada momentului concepŃiei incumbă celui care pretinde moştenirea, în calitate de reprezentant legal al copilului născut viu.

În ceea ce priveşte momentul concepŃiei, legiuitorul a instituit prezumŃia timpului

8

legal al concepŃiunii (art. 61 din C. fam.). Potrivit acestui articol „Timpul cuprins între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepŃiunii”. Prin urmare, data concepŃiei nu este o anumită zi, ci oricare din zilele situate în intervalul de 121 zile, cuprins între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului.

Prin urmare, apreciem că, dacă în cazul concret se va face dovada că un copil este născut viu înainte de a fi trecut trei sute de zile din momentul morŃii lui de cujus, el are capacitate succesorală, chiar dacă la momentul deschiderii succesiunii nu se născuse încă.

c. Persoanele declarate judecătoreşte dispărute Câtă vreme moartea dispărutului nu a fost constată fizic şi nici nu a intervenit o

hotărâre judecătorească de declarare a morŃii, care să fi rămas definitivă, dispărutul este considerat de lege a fi în viaŃă (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), oricât timp ar fi trecut de la data dispariŃiei sale. Această prezumŃie de existenŃă a persoanei dispărute este însă relativă, putând fi înlăturată prin proba contrarie.

Aşa fiind, se consideră că dispărutul are capacitate succesorală. Dacă persoana declarată dispărută va fi, ulterior, declarată judecătoreşte moartă,

capacitatea sa succesorală depinde de data morŃii stabilită în hotărârea declarativă de moarte. Astfel, dacă această dată este anterioară datei deschiderii succesiunii, se consideră că persoana dispărută nu a avut capacitate succesorală, iar dacă data morŃii stabilită în hotărâre este posterioară datei deschiderii succesiunii, persoana dispărută a păstrat capa-citatea succesorală.

d. Persoanele juridice pot dobândi numai prin testament toată sau o parte din moştenirea lăsată de de cujus, în condiŃiile legii, după data obŃinerii personalităŃii juridice.

Totuşi, legea recunoaşte persoanelor juridice şi o capacitate de folosinŃă anti-cipată, care operează de la data actului de înfiinŃare, în măsura în care bunurile succe-sorale vor servi la formarea patrimoniului necesar constituirii legale a persoanei juridice.

În toate cazurile, persoana juridică va putea să culeagă un legat numai dacă dreptul care formează obiectul acestuia corespunde scopului pentru care aceasta a fost înfiinŃată - principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă - (art. 34 din Decretul nr. 31/1954).

3. Persoanele care nu au capacitate succesorală a. Copilul născut mort (art. 654 alin. 3 C. civ.). b. Persoanele predecedate, deoarece, la data când urma să ia naştere dreptul lor la

moştenire, nu mai erau în viaŃă şi deci nu mai aveau calitatea de subiect de drept. Cu toate că predecedatul este exclus de la moştenire, descendenŃii săi pot să

culeagă partea din moştenire care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost în viaŃă la momentul deschiderii succesiunii, prin intermediul reprezentării succesorale, dacă sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege.

c. ComorienŃii. Aceştia sunt persoane cu vocaŃie succesorală reciprocă şi care au decedat în aceeaşi împrejurare (de regulă, o întâmplare extraordinară: catastrofă aeriană, naufragiu, cutremur, bombardamente etc.), fără a se putea stabili cu certitudine dacă una a supravieŃuit celeilalte.

Datorită imposibilităŃii practice de a se dovedi momentul morŃii fiecăruia dintre comorienŃi, se prezumă că toate aceste persoane au murit în acelaşi timp (art. 21 din Decretul nr. 31/1954), aşa încât comorienŃii nu se vor putea moşteni între ei, deoarece, nesupravieŃuind unul celuilalt, nici unul nu a dobândit capacitate succesorală. Moştenirea

9

lăsată de fiecare comorient va fi culeasă de proprii săi succesori. d. CodecedaŃii sunt acele persoane fizice (cu vocaŃie succesorală reciprocă sau

unilaterală, legală sau testamentară) care au decedat în acelaşi timp, dar nu şi în aceeaşi împrejurare (de exemplu, două persoane care au decedat în acelaşi timp din cauza bolilor de care sufereau).

S-a apreciat că, şi în aceste cazuri, operează prezumŃia morŃii concomitente, ceea ce face ca aceste persoane să nu se poată moşteni între ele.

e. Potrivit reglementării constituŃionale anterioare, cetăŃenii străini şi apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România nici prin intermediul moştenirii (indiferent că era legală sau testamentară). În formularea actuală, ConstituŃia revizuită (art. 44 alin. 2) a înlăturat interdicŃia sus-menŃionată cu privire la moştenirea legală, menŃinând-o însă cu privire la moştenirea testamentară. Prin urmare, cetăŃenii străini şi apatrizii vor putea să moştenească terenuri situate pe teritoriul României în calitate de moştenitori legali.

C. Chemarea (vocaŃia) succesorală Chemarea (vocaŃia) succesorală este a doua condiŃie pozitivă pe care trebuie să o

îndeplinească o persoană fizică, o persoană juridică sau statul pentru a veni la moştenirea unei persoane fizice decedate.

Legea conferă vocaŃie succesorală rudelor fireşti sau din adopŃie ale lui de cujus (cu anumite limite), soŃului supravieŃuitor al acestuia, precum şi statului. În ceea ce priveşte vocaŃia conferită prin testament, ea poate, în principiu, să aparŃină oricărei persoane capabile a moşteni.

Prin urmare, moştenirea se deferă fie în temeiul legii, fie în temeiul testamentului, fără a deosebi după naŃionalitatea, sexul, gradul de cultură, rasa ori religia moştenitorului.

SECłIUNEA A II-A

NEDEMNITATEA SUCCESORAL Ă – CONDIłIE NEGATIV Ă PENTRU A VENI LA MO ŞTENIRE

A. NoŃiunea şi natură juridică a nedemnităŃii succesorale Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală constă în decăderea, cu efect retroactiv,

a unui moştenitor legal – şi a descendenŃilor acestuia care ar fi venit la moştenire prin reprezentare – care s-a făcut vinovat faŃă de de cujus sau faŃă de memoria acestuia de o faptă gravă, din dreptul de a-l moşteni, inclusiv din dreptul la rezerva succesorală, în cazul în care este moştenitor rezervatar.

Ca natură juridică, nedemnitatea succesorală este o sancŃiune civilă aplicabilă nedemnului culpabil, întemeiată pe motive de moralitate publică.

Pentru a fi nedemn, moştenitorul în cauză trebuie să fi acŃionat cu discernământ, întrucât, în lipsa discernământului, nu se poate vorbi de vinovăŃie.

Din calificarea nedemnităŃii ca sancŃiune civilă, decurg următoarele consecinŃe juridice:

- nedemnitatea îşi găseşte aplicarea numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 655 pct. 1-3 C. civ.);

10

- cel care lasă moştenirea nu poate înlătura sancŃiunea nedemnităŃii, respectiv nu poate să-l ierte pe nedemn pentru fapta sa culpabilă, întrucât nedemnitatea operează în puterea legii.

B. Cazurile de nedemnitate succesorală Art. 655 C. civ., enumeră trei cazuri de nedemnitate succesorală, şi anume: a. Atentatul la viaŃa celui care lasă moştenirea Este nedemn de a succede şi, prin urmare, exclus de la succesiune, „condamnatul

pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct” (art. 655 pct. 1 C. civ.). Pentru a opera acest caz de nedemnitate se cer a fi întrunite cumulativ trei condiŃii: - Omorul să fi fost săvârşit cu intenŃie (directă sau indirectă). Alături de fapta

consumată de omor, legea civilă sancŃionează cu nedemnitatea şi tentativa de omor, deşi rezultatul socialmente periculos al activităŃii infracŃionale nu s-a produs.

În schimb, nu va fi sancŃionat cu nedemnitatea succesibilul care a săvârşit fapta de ucidere din culpă sau infracŃiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

- Moştenitorul să fi fost condamnat. Nu interesează calitatea în care a acŃionat moştenitorul condamnat (autor, coautor, instigator sau complice).

- Hotărârea penală de condamnare să fi rămas definitivă. b. AcuzaŃia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea Potrivit art. 655 pct. 2 C. civ., este nedemn a moşteni „acela care a făcut în contra

defunctului o acuzaŃie capitală declarată de judecată calomnioasă”. Actualmente, acest caz de nedemnitate succesorală nu-şi mai găseşte aplicabilitate,

deoarece pedeapsa cu moartea a fost abrogată. Expresia acuzaŃie capitală trebuie înŃeleasă în sensul de plângere, denunŃ ori

mărturie pentru o faptă deosebit de gravă, de natură să atragă pedeapsa capitală. Atât plângerea sau denunŃul, cât şi mărturia trebuie făcute la un organ jurisdicŃional.

Pentru ca nedemnitatea să opereze pe acest temei, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiŃii:

- Să existe o plângere, un denunŃ sau o mărturie a succesibilului în contra lui de cujus.

- Plângerea, denunŃul sau mărturia să fi fost de natură să atragă după sine condamnarea la moarte a lui de cujus.

- Moştenitorul să fi fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă, pentru acuzaŃia calomnioasă.

c. NedenunŃarea omorului a cărui victimă a căzut de cujus Conform art. 655 pct. 3 C. civ., este nedemn de a succede „moştenitorul major

care, având cunoştinŃă de omorul defunctului, nu a denunŃat aceasta justiŃiei”. În acest caz, nedemnitatea sancŃionează atingerea adusă memoriei lui de cujus, şi

operează în prezenŃa următoarelor condiŃii: - Moştenitorul să fie major (capabil). Minorii şi interzişii nu au obligaŃia denunŃării

omorului a cărui victimă a fost cel despre a cărui moştenire este vorba, dar numai cât timp durează minoritatea sau starea de interdicŃie.

- Moştenitorul să fi cunoscut omorul. Această împrejurare este o chestiune de fapt, pe care instanŃa de judecată o poate stabili prin orice mijloace de probă admise de lege.

- Moştenitorul să nu fi denunŃat omorul organelor competente. Legea nu prevede un termen pentru denunŃarea omorului. Ca atare, instanŃa de judecată va aprecia, în funcŃie

11

de împrejurările concrete, dacă denunŃarea s-a făcut sau nu la timp şi, în raport de aceasta, dacă moştenitorul este sau nu nedemn.

- NedenunŃarea moştenitorului să nu fie considerată de lege ca scuzabilă. Potrivit art. 656 C. civ., nu pot fi consideraŃi nedemni ca urmare a nedenunŃării omorului moştenitorii care sunt rude de sânge în linie directă, descendentă sau ascendentă sau în linie colaterală, în anumite limite (fraŃi, surori, unchi, mătuşi, nepoŃi şi nepoate), cu făptuitorul ori cu soŃul (soŃia) acestuia, precum şi soŃul (soŃia) făptuitorului.

În acest din urmă caz de nedemnitate nu se cere o condamnare penală prealabilă a făptuitorului.

C. Constatarea nedemnităŃii succesorale Atunci când sunt întrunite condiŃiile cerute de lege pentru aceste cazuri, nedem-

nitatea succesorală operează de drept, în virtutea legii, fără să fie necesară o hotărâre judecătorească prin care instanŃa să pronunŃe nedemnitatea.

Dacă instanŃele judecătoreşti sunt sesizate cu privire la neînŃelegeri între moştenitori în această materie, ele sunt chemate doar să constate dacă sunt sau nu îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru a opera nedemnitatea. Cu alte cuvinte, instanŃa de judecată nu pronunŃă, ci doar constată nedemnitatea succesorală.

Nedemnitatea poate fi constatată numai după deschiderea succesiunii şi poate fi invocată de orice persoană interesată, precum:

- comoştenitorii chemaŃi la succesiune împreună cu nedemnul; - moştenitorii subsecvenŃi; - creditorii celor de mai sus, prin intermediul acŃiunii oblice; - procurorul în baza art. 45 C. pr. civ.; - donatarii sau legatarii, beneficiari ai unor liberalităŃi excesive. Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cât timp acesta se află în

viaŃă, iar după moartea lui, împotriva moştenitorilor acestuia, care au primit în tot sau în parte patrimoniul nedemnului.

D. Efectele nedemnităŃii succesorale Principalul efect al nedemnităŃii succesorale este înlăturarea nedemnului de la

moştenirea ab intestat, nedemnul fiind considerat total străin de moştenire, titlul său de moştenitor desfiinŃându-se retroactiv din momentul deschiderii succesiunii, ca şi cum n-ar fi avut niciodată chemare la moştenirea lui de cujus faŃă de care s-a făcut vinovat.

Efectele nedemnităŃii succesorale sunt relative, în sensul că nedemnul nu este înlăturat de la orice moştenire, ci numai de la aceea lăsată de cel faŃă de care s-a dovedit a fi nedemn.

Efectele nedemnităŃii succesorale trebuie analizate din trei puncte de vedere, şi anume:

a Efectele nedemnităŃii succesorale în raporturile dintre nedemn şi ceilalŃi moştenitori

Deoarece titlul de moştenitor legal al nedemnului este desfiinŃat retroactiv, el nu va culege nimic din succesiunea lui de cujus. Aşa fiind, el nu va putea pretinde cota succesorală care i-ar fi revenit în calitate de moştenitor legal, iar, dacă este moştenitor rezervatar, va pierde şi dreptul la rezerva succesorală. Această cotă va reveni celor care ar fi venit în concurs cu el la moştenire, sporindu-le partea acestora prin intermediul dreptului de acrescământ, sau celor pe care prezenŃa sa i-ar fi înlăturat de la succesiune.

12

În ipoteza în care nedemnul este moştenitor rezervatar, înlăturarea sa de la moştenire va profita legatarilor şi donatarilor, întrucât, dacă ar fi venit să culeagă moştenirea, acest fapt ar fi avut drept consecinŃă reducŃiunea liberalităŃilor excesive, făcute de cel despre a cărui succesiune este vorba.

Dacă anterior constatării nedemnităŃii, nedemnul a intrat în posesia, totală sau parŃială, a patrimoniului succesoral, el va fi obligat să restituie celorlalŃi moştenitori tot ceea ce a primit din moştenire, precum şi „toate fructele şi veniturile a căror folosinŃă a avut-o de la deschiderea succesiunii” (art. 657 C. civ.).De asemenea, el va fi obligat să res- tituie şi fructele pe care ar fi trebuit să le perceapă sau valoarea lor.

Nedemnul este Ńinut şi la plata dobânzilor pentru sumele încasate în contul moştenirii din chiar ziua încasări lor (art. 994 C. civ.) şi nu de la data somaŃiei de a le restitui.

Pe de altă parte, în cazul în care nedemnul a plătit unele datorii ale succesiunii sau a suportat anumite sarcini în legătură cu aceasta din propriul său patrimoniu, el este îndreptăŃit să le pretindă şi să le primească de la adevăraŃii moştenitori.

Tot astfel, nedemnul are dreptul să i se restituie cheltuielile necesare şi utile – nu şi cele voluptuarii – făcute cu bunurile moştenirii în perioada în care le-a avut în posesie.

În fine, toate drepturile şi obligaŃiile nedemnului faŃă de succesiune, care s-au stins prin consolidare sau confuziune, renasc cu efect retroactiv de la data deschiderii moşte-nirii.

b. Efectele nedemnităŃii succesorale în raporturile dintre nedemn şi descendenŃii săi

Nedemnitatea succesorală fiind o sancŃiune civilă şi având, deci, caracter personal, ar trebui să nu aibă nici un efect asupra descendenŃilor nevrednicului.

Totuşi, potrivit art. 658 C. civ., pentru a şti dacă descendenŃii nedemnului au sau, dimpotrivă, nu au drepturi cu privire la moştenirea lăsată de cel faŃă de care părintele lor a fost declarat nedemn, va trebui să se analizeze, în mod distinct, două împrejurări:

1.dacă descendenŃii nedemnului sunt chemaŃi la moştenire în nume propriu; 2.dacă descendenŃii nedemnului sunt chemaŃi la moştenire prin reprezentare

succesorală. 1. Potrivit art. 658 C. civ. copiii nedemnului nu sunt înlăturaŃi de la succesiune

dacă ei vin la aceasta în virtutea propriului lor drept, fără ajutorul reprezentării. În această împrejurare, nedemnitatea produce efecte strict personale.

DescendenŃii nedemnului vin la succesiune în nume propriu în cazul în care nedemnul este chemat să culeagă singur succesiunea şi, fiind înlăturat de la aceasta, nimic nu-i împiedică pe aceştia să culeagă ei moştenirea.

2. Atunci când descendenŃii nedemnului sunt chemaŃi la succesiune prin reprezentare succesorală, ei nu se vor putea folosi de beneficiul acesteia, întrucât nedemnul nu poate fi reprezentat.

Reprezentarea succesorală, în temeiul căreia un descendent mai îndepărtat în grad vine la moştenire în locul ascendentului său predecedat, operează numai în cazul în care părintele predecedat ar fi avut dreptul să culeagă moştenirea, dacă s-ar fi aflat în viaŃă la momentul deschiderii succesiunii lui de cujus.

Astfel, de exemplu, cel despre a cărui moştenire este vorba decedează şi lasă moştenitori doi nepoŃi ai unui fiu nedemn predecedat şi doi fii. NepoŃii nu vor putea veni

13

la moştenire, prin reprezentarea tatălui lor nedemn, în concurs cu unchii lor – fiii lui de cujus –, ci moştenirea se va deferi acestora din urmă.

c. Efectele nedemnităŃii succesorale în raporturile dintre nedemn şi terŃele persoane

Este posibil ca, în intervalul de timp cuprins între momentul deschiderii succesiunii şi cel al constatării nedemnităŃii sale, moştenitorul nedemn să fi încheiat anumite acte juridice cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, cu privire la bunurile dobândite (de exemplu, vânzări, donaŃii, ipoteci etc).

În asemenea situaŃii, pentru a se stabili valabilitatea actelor juridice încheiate cu terŃa persoană, se va face distincŃie în raport de natura acestor acte. Astfel, actele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale vor rămâne valabile, deoarece ele nu contravin nici intereselor adevăraŃilor moştenitori şi nici interesului economic general.

În privinŃa actelor de înstrăinare făcute de nedemn asupra bunurilor succesorale, trebuie arătat că acestea rămân valabile, cu următoarele precizări:

- actele de înstrăinare a unor bunuri mobile corporale către un terŃ de bună-credinŃă se menŃin în baza art. 1909 C. civ.;

- actul de înstrăinare a unui bun imobil va fi menŃinut, cu condiŃia să fi fost încheiat cu un terŃ de bună-credinŃă, care va trebui să facă dovada că a avut certitudinea că a contractat cu adevăratul proprietar, că s-a aflat, deci, într-o eroare comună şi invincibilă asupra calităŃii de moştenitor a nedemnului (error communis facit jus).

14

ÎNTREBĂRI DE EVALUARE:

1. Care sunt accepŃiunile noŃiunii de succesiune? 2. Poate coexista moştenirea legală cu cea testamentară? Dar calitatea de moştenitor legal şi cea de moştenitor testamentar pot fi întrunite în aceeaşi persoană? 3. Care sunt caracterele juridice ale transmisiunii succesorale şi excepŃiile de la acestea? 4. Care sunt deosebirile între transmisiunile prin acte juridice între vii şi cele prin acte juridice mortis causa? 5. Care sunt data şi locul deschiderii succesiunii şi importanŃa acestora? 6. Ce este capacitatea succesorală şi care sunt persoanele care au capacitate succesorală? Dar cele care nu au capacitate succesorală pentru a putea veni la moştenirea lui de cujus? 7. Care este definiŃia şi natura juridică a nedemnităŃii succesorale? 8. Care sunt în actuala reglemantare cazurile de nedemnitate succesorală? 9. Care sunt efectele nedemnităŃii succesorale?

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă:

1. Adam, Ioan, Rusu, Adrian, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 2. Alexandresco, Dimitrie, ExplicaŃiunea teoretică şi practică a Dreptului Civil Român, tom. III, partea a II-a, Moştenirile ab intestat, Atelierele Grafice „Socec & Co”, Bucureşti, 1912; 3. Bacaci, Alexandru, ComăniŃă, Gheorghe, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 4. Cantacuzino, Matei B., Elementele Dreptului Civil, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1921; 5. Chirică, Dan, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003; 6. Deak, Francisc, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003; 7. Dogaru, Ion şi colectivul, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 8. Eliescu, Mihail, Moştenirea şi devoluŃiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966; 9. Hamangiu, C., Rosetti-Bălănescu, I., Băicoianu, Al., Tratat de Drept Civil Român, vol. III, Ed. NaŃională „S. Ciornei”, Bucureşti, 1928; 10. Macovei, Dumitru, Drept civil. Succesiuni, Ed. FundaŃiei „Chemarea” Iaşi, 1993; 11. Macovei, Dumitru, Cadariu, Iolanda Elena, Drept civil. Succesiuni, Ed. Junimea, Iaşi, 2005; 12. Mazeaud, Henri, Léon et Jean, Leçons de droit civil, tom. IV, vol. II, (Successions. Libéralités), Ed. Montchrestien, Paris, 1963; 13. Rosetti-Bălănescu, I., Băicoianu, Al., Drept Civil Român. Regimuri matrimoniale. Succesiuni. DonaŃiuni. Testamente, vol. III, Ed. „Socec & Co”, Bucureşti, 1948; 14. Safta-Romano, Eugeniu, Dreptul de moştenire în România. Doctrină şi jurisprudenŃă, vol. I, Ed. Graphix, Iaşi, 1995; 15. Stănciulescu, Liviu, Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002; 16. Terré, François, Lequette, Yves, Droit civil. Les successions. Les libéralités, 3e

édition, Ed. Dalloz, Paris, 1997;

15

TITLUL II

DEVOLUłIUNEA MO ŞTENIRII

16

CAPITOLUL I

DEVOLUłIUNEA SUCCESORALĂ LEGAL Ă

SECłIUNEA I NOłIUNI GENERALE REFERITOARE LA MO ŞTENIREA LEGAL Ă

A. Precizări prealabile Pentru ca o persoană să poată moşteni o altă persoană fizică se cere, deosebit de

condiŃia capacităŃii succesorale şi cea de a nu fi nedemnă, şi o a treia condiŃie, şi anume, să fie chemată la moştenire, respectiv să aibă vocaŃie succesorală, fie în temeiul legii, fie al testamentului, ori în baza unei instituŃiuni contractuale.

OperaŃiunea de determinare a cercului persoanelor chemate să culeagă patrimoniul unei persoane fizice decedate reprezintă devoluŃiunea moştenirii. După izvorul acesteia, devoluŃiunea moştenirii poate fi legală, testamentară şi contractuală.

În principiu, vocaŃia succesorală legală este reciprocă. Astfel, dacă o persoană este chemată, potrivit legii, să moştenească o altă persoană, atunci şi aceasta din urmă are vocaŃie succesorală faŃă de prima.

B. Rudenia – baza devoluŃiunii succesorale legale În dreptul civil român, transmisiunea succesorală este edificată pe principiul

tradiŃional al legăturii de sânge existente între membrii aceleiaşi familii. Potrivit art. 45 C. fam., „rudenia este legătura bazată pe descendenŃa unei persoane

dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun”. În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea, în linie colaterală.

Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă. Alături de rudenia de sânge (firească), constituie fundament al devoluŃiunii

succesorale legale şi rudenia civilă, rezultată din căsătorie (soŃul supravieŃuitor) sau din adopŃie.

Deşi legea stabileşte sfera rudelor chemate la moştenire, totuşi, acestea nu pot culege toate, împreună şi deodată, bunurile care alcătuiesc patrimoniul succesoral, întrucât s-ar ajunge la o excesivă fracŃionare a acestuia. Pentru a evita aceste inconveniente, legiuitorul a adoptat o anumită ordine de chemare la moştenire a rudelor celui decedat, instituind două criterii de bază în acest sens, şi anume: clasa sau ordinul de moştenitori şi gradul de rudenie existent între succesibil şi de cujus.

1. Clasa de moştenitori Clasa sau ordinul de moştenitori reprezintă grupul de rude apropiate ale lui de

cujus, chemate la moştenire într-o ordine stabilită de lege, cu prioritate faŃă de alte rude dintr-o altă clasă.

Codul Civil reglementează patru clase de moştenitori, şi anume: a. Clasa I - clasa descendenŃilor lui de cujus (copiii, nepoŃii, strănepoŃii etc.); b. Clasa a II-a, mixtă, - clasa ascendenŃilor privilegiaŃi şi a colateralilor privilegiaŃi

(părinŃii lui de cujus, fraŃii şi surorile acestuia, precum şi descendenŃii acestora din urmă până la gradul al IV-lea inclusiv);

c. Clasa a III-a - clasa ascendenŃilor ordinari (bunicii, străbunicii celui decedat etc.); d. Clasa a IV-a – clasa colateralilor ordinari, până la gradul al IV-lea (unchii şi

17

mătuşile, verii primari, precum şi fraŃii şi surorile bunicilor lui de cujus). 2. Gradul de rudenie Gradul de rudenie este distanŃa dintre două rude, măsurată pe linia legăturii de

rudenie, după numărul naşterilor intervenite. Potrivit art. 46 C. fam., gradul de rudenie se stabileşte astfel: a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor (astfel, fiul şi tatăl sunt rude de gradul

întâi, nepotul de fiu şi bunicul sunt rude de gradul al doilea etc.); b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la

ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă (astfel, fraŃii sunt rude de gradul al doilea, unchiul şi nepotul în gradul al treilea, verii primari în gradul al patrulea).

Codul civil reglementează chemarea la moştenire a rudelor în linie dreaptă la infinit, iar a celor colaterale până la gradul al patrulea inclusiv.

C. Principiile generale aplicabile devoluŃiunii succesorale legale. ExcepŃii 1. Principiul priorităŃii clasei de moştenitori Potrivit acestui principiu, clasele de moştenitori sunt chemate să culeagă

succesiunea numai câte una, în ordinea de preferinŃă stabilită de Codul civil. Astfel, la moştenire vor fi chemaŃi, mai întâi, descendenŃii lui de cujus (moştenitorii din clasa I), cu excluderea moştenitorilor din celelalte trei clase, indiferent de gradul lor de rudenie.

Dacă la moartea lui de cujus nu sunt moştenitori din clasa I sau, deşi există, sunt renunŃători sau nedemni, atunci moştenirea va fi culeasă de succesorii din clasa a II-a (părinŃii lui de cujus împreună cu fraŃii şi surorile acestuia sau descendenŃii lor), cu excluderea de la succesiune a celorlalŃi moştenitori din ultimele două clase ş.a.m.d.

De la acest principiu, legiuitorul a instituit expres o excepŃie, şi anume, soŃul supravieŃuitor al lui de cujus, care nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar care vine la moştenire în concurs cu fiecare dintre acestea, fără să înlăture şi fără să fie înlăturat de la succesiune de nici un moştenitor, indiferent cărei clase ar aparŃine acesta.

2. Principiul proximităŃii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă Dacă de cujus a lăsat mai mulŃi moştenitori din aceeaşi clasă, rudele de grad mai

apropiat cu cel despre a cărui moştenire este vorba le înlătură de la succesiune pe cele de grad mai îndepărtat. De exemplu, copiii lui de cujus, descendenŃi de gradul I, înlătură de la succesiune pe nepoŃii şi strănepoŃii celui decedat, care, deşi tot descendenŃi ai acestuia, sunt de grade de rudenie mai îndepărtate (de gradul al II-lea, respectiv al III-lea).

Tot astfel, în clasa a III-a, bunicul lui de cujus, rudă de gradul al doilea, îi înlătură pe străbunici, care sunt rude de gradul al treilea, iar în clasa a IV-a, unchii şi mătuşile, rude în linie colaterală de gradul al treilea cu de cujus, înlătură pe verii primari ai acestuia, care sunt rude colaterale de gradul al patrulea cu cel decedat.

Principiul proximităŃii gradului de rudenie cunoaşte două excepŃii, şi anume: - În cadrul clasei a doua de moştenitori, clasa mixtă a ascendenŃilor privilegiaŃi,

părinŃii lui de cujus, deşi sunt rude de gradul întâi, nu înlătură de la moştenire pe fraŃii şi surorile acestuia, rude de gradul al doilea, şi nici pe descendenŃii din fraŃi şi surori până la gradul al patrulea, ci, dimpotrivă, vin împreună la moştenirea lăsată de de cujus.

- Cea de a doua excepŃie de la acest principiu o întâlnim în cazul reprezentării succesorale.

3. Principiul împărŃirii succesiunii între rudele de acelaşi grad în părŃi egale (pe capete)

Potrivit acestui principiu, când există mai mulŃi moştenitori din aceeaşi clasă şi de

18

acelaşi grad de rudenie, fiecare va moşteni o parte egală cu a celorlalŃi (de exemplu, în cazul în care cel decedat a lăsat patru copiii, aceştia vor împărŃi moştenirea în părŃi egale, fiecare culegând câte un sfert din masa succesorală).

De la acest principiu există o excepŃie, întâlnită în cazul în care la succesiune sunt chemaŃi fraŃi şi surori din căsătorii diferite. În această ipoteză, împărŃirea moştenirii nu se va mai face în părŃi egale (pe capete), ci pe linii. Astfel, fraŃii şi surorile lui de cujus, atât după mamă, cît şi după tată, vor culege o parte mai mare din moştenire decât fraŃii şi surorile numai după mamă sau numai după tată.

Acest principiu nu se aplică nici în cazul chemării la moştenire pe calea reprezentării succesorale, când împărŃirea moştenirii se face pe tulpini, iar nu pe capete.

SECłIUNEA A II-A

REPREZENTAREA SUCCESORALĂ (art. 664-668 C. civ.) A. NoŃiunea şi natura juridică a reprezentăii succesorale Reprezentarea succesorală constituie un beneficiu al legii în virtutea căruia un

succesibil într-un grad de rudenie mai îndepărtat urcă în locul şi gradul ascendentului său predecedat la data deschiderii moştenirii, pentru a culege, în concurs cu moştenitorii mai apropiaŃi în grad, partea de moştenire care s-ar fi cuvenit celui pe care îl reprezintă, dacă s-ar fi aflat în viaŃă.

Ascendentul predecedat, al cărui loc şi grad este împrumutat, se numeşte reprezentat, iar cel care vine la succesiune pe calea reprezentării succesorale se numeşte reprezentant.

Ca natură juridică, reprezentarea succesorală constituie un beneficiu al legii creat în favoarea anumitor moştenitori legali, şi nu o ficŃiune a legii, cum impropriu o califică art. 664 C. civ.

B. Cazurile în care este admisă reprezentarea succesorală Reprezentarea succesorală este admisă numai în două cazuri, şi anume: - în linie dreaptă, descendenŃii se pot reprezenta unii pe alŃii (art. 665 C. civ.); - în linie colaterală, descendenŃii fraŃilor şi surorilor lui de cujus îi pot reprezenta

pe ascendenŃii lor predecedaŃi (art. 666 C. civ.). Atunci când reprezentarea succesorală este permisă de lege, ea operează: a. în toate cazurile, ceea ce înseamnă că nepoŃii, rude de gradul al doilea, au

vocaŃie la moştenire prin reprezentare, fie că există fii ai lui de cujus, rude de gradul întâi, fie că la moştenire vin doar nepoŃi ai lui de cujus.

Să presupunem că, în urma lui de cujus, au rămas în viaŃă un fiu (A) şi doi nepoŃi (C şi D) – nepoŃii fiind copiii unui al doilea fiu (B), predecedat. La moştenire sunt chemaŃi fiul în viaŃă (care va culege 1/2 din moştenire în nume propriu) şi cei doi nepoŃi care, reprezentând pe părintele lor, vor culege cealaltă jumătate din moştenire, respectiv partea care i-ar fi revenit acestuia, dacă ar fi fost în viaŃă la data deschiderii succesiunii.

De cujus

A (fiu în viaŃă) 1/2 din moştenire în nume

propriu

B (fiu predecedat) 1/2

C

1/4

D (nepoŃi)

1/4 pe calea reprezentării

19

Într-un al doilea exemplu, să presupunem că ambii fii ai lui de cujus (A şi B) sunt decedaŃi la data deschiderii succesiunii, însă fiul A a avut patru copii, iar fiul B doi copii, toŃi aflaŃi în viaŃă. La moştenire vor fi chemaŃi, pe calea reprezentării, cei şase nepoŃi ai lui de cujus. Deşi fac parte din aceeaşi clasă de moştenitori şi sunt rude de grad egal, moştenirea se va împărŃi pe tulpini, deoarece, venind la succesiune prin reprezentare, nepoŃii sunt îndreptăŃiŃi numai la partea care s-ar fi cuvenit părintelui lor dacă ar fi fost în viaŃă la momentul morŃii lui de cujus.

De cujus

A

(fiu predecedat)

B

(fiu predecedat)

1/2

1/4 1/4(nepoŃi în viaŃă)

1/2

1/8 1/8 1/8 1/8(nepoŃi în viaŃă)

La fel, nepoŃii de frate sau soră au vocaŃie la moştenire pe calea reprezentării

succesorale atât în cazul în care la moştenire vin şi fraŃi (surori) ai lui de cujus, rude de gradul al doilea, cât şi atunci când la moştenire vin numai nepoŃi de frate şi soră.

b. nemărginit (la infinit), înŃelegându-se prin aceasta că de reprezentare se vor bucura nu numai descendenŃii de gradul al doilea, spre a reprezenta pe descendenŃii de gradul întâi, ci şi descendenŃii de gradul al treilea pot reprezenta pe descendenŃii de gradul al doilea ş.a.m.d.

În cazul descendenŃilor proveniŃi din colaterali privilegiaŃi, reprezentarea nu mai operează nemărginit, ci numai până la gradul al patrulea.

C. CondiŃiile reprezentării succesorale Reprezentarea succesorală poate opera numai cu îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiŃii prevăzute de lege: a. Reprezentatul să fie decedat la data deschiderii succesiunii. Potrivit dispoziŃiilor art. 668 C. civ., „nu se reprezintă decât persoanele moarte”.

Aşadar, este absolut necesar ca reprezentatul să fie predecedat lui de cujus, lăsând locul său vacant, astfel încât descendentul să poată urca în gradul şi locul său.

Persoanele în viaŃă nu pot fi reprezentate, chiar dacă ele renunŃă la moştenirea lui de cujus sau sunt înlăturate de la aceasta pentru nedemnitate. Nu pot fi reprezentate nici persoanele declarate dispărute, întrucât, atâta vreme cît nu a fost pronunŃată o hotărâre judecătorească declarativă de moarte, se prezumă că acestea sunt în viaŃă.

Aşa fiind, reprezentarea succesorală nu poate opera per saltum şi omisso medio, ci numai din grad în grad vacant, fără a se putea sări peste gradele intermediare ocupate de succesibilii în viaŃă. Să ne imaginăm următoarea situaŃie:

De cujus

A (fiu în viaŃă) B (fiu predecedat)

C (renunŃător sau nedemnîn viaŃă)

D

20

În exemplul nostru, de cujus a lăsat un fiu (A) în viaŃă, iar cel de al doilea fiu (B) este predecedat, lăsând şi el un fiu (C), care, la rândul său, are o fiică (D). Dacă C a renunŃat la moştenire ori este nedemn, D nu va putea veni să culeagă moştenirea, prin reprezentarea lui C şi în concurs cu A, întrucât ea nu-l poate reprezenta pe C în viaŃă, şi nici pe B, locul intermediar fiind ocupat.

b. Locul celui reprezentat să fie util. Aceasta înseamnă că, dacă cel reprezentat ar fi în viaŃă la momentul deschiderii

succesiunii lui de cujus, el ar fi putut să-l moştenească pe acesta. Reprezentantul nu poate avea, cu privire la moştenirea lui de cujus, decât aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut ascendentul său dacă ar fi fost în viaŃă la data deschiderii succesiunii.

c. Reprezentantul să fie descendent în linie dreaptă sau descendent din fraŃii şi surorile lui de cujus.

d. Reprezentantul să aibă vocaŃie succesorală proprie la moştenirea lui de cujus. Reprezentantul trebuie să îndeplinească toate cerinŃele legale pentru a-l putea

moşteni pe de cujus (capacitate succesorală, vocaŃie succesorală şi să nu fie nedemn). D. Efectele reprezentării succesorale Principalul efect al reprezentării succesorale constă în împărŃirea moştenirii pe

tulpini. Indiferent de numărul reprezentanŃilor, aceştia au dreptul numai la partea din succesiune care s-ar fi cuvenit autorului lor, dacă acesta s-ar fi aflat în viaŃă la data deschiderii succesiunii.

Prin tulpină se înŃelege ascendentul predecedat (autor comun) care este reprezentat de către descendenŃii săi. Să ne imaginăm următoarea situaŃie:

De cujus

A (fiu în viaŃă)

1/3

B (fiu predecedat)

1/3

2 copii1/6 1/6

C (fiică predecedată)

1/3

4 copii1/12 1/12 1/12 1/12

Dacă de cujus a avut trei copiii (A, B şi C) dintre care doi (B şi C) au predecedat, lăsând, la rândul lor, B doi copii, iar C patru copii, moştenirea se va împărŃi astfel:

- în primul rând, se vor stabili cele trei tulpini, după numărul copiilor lui de cujus, fiecare tulpină având 1/3 din întreaga moştenire;

- A va culege 1/3 din moştenire, iar partea cuvenită lui B (1/3 din moştenire) se va împărŃi între cei doi copii ai săi care îl reprezintă, fiecăruia revenindu-i câte 1/6 din moş-tenire (1/2 din 1/3); partea cuvenită lui C (1/3 din moştenire) se va împărŃi între cei patru copiii ai săi, care îl reprezintă, fiecăruia revenindu-i câte 1/12 din moştenire, (1/4 din 1/3).

În situaŃia în care o tulpină a produs mai multe ramuri, porŃiunea din moştenire cuvenită acelei tulpini se va divide pe ramuri, partea cuvenită rudelor din aceeaşi ramură împărŃindu-se între dânşii. Să luăm următorul exemplu:

De cujus

A (predecedat) B (predecedat)

C 1/2 D

1/4 E (predecedat)

F 1/8

G 1/8

21

Potrivit situaŃiei din schema de mai sus, de cujus a avut doi fii (A şi B) predecedaŃi. A a lăsat un copil (C), iar B doi copii (D şi E). E este predecedat, lăsând doi copii (F şi G). Moştenitorii chemaŃi la succesiune vor fi:

- C, care va culege, prin reprezentarea lui A, o jumătate din întreaga moştenire; - nepotul de fiu, D, şi strănepoŃii de fiu, F şi G, care – toŃi trei – vin la moştenire

prin reprezentarea lui B. Partea din moştenire cuvenită tulpinii B, de o jumătate din masa succesorală, se va subdivide între cele două ramuri: D şi E. D va primi 1/2 din aceasta, adică 1/2 din 1/2 = 1/4 (un sfert) din moştenire, iar F şi G îşi vor împărŃi celălalt sfert 1/4 : 2 = 1/8 din moştenire.

Regulile reprezentării succesorale nu sunt aplicabile în cazul moştenirii testamentare şi nici în cazul moştenirii convenŃionale.

Îndată ce moştenirea a fost acceptată, efectele reprezentării succesorale se produc de drept.

SECłIUNEA A III-A

MOŞTENITORII LEGALI A. Clasa descendenŃilor (clasa I) Potrivit art. 669 C. civ., clasa descendenŃilor este alcătuită din: a) copiii din căsătorie şi urmaşii lor; b) copiii din afara căsătoriei, a căror filiaŃie a fost stabilită potrivit legii; c) copiii adoptaŃi de către de cujus şi urmaşii lor. Potrivit principiului priorităŃii clasei de moştenitori, când există descendenŃi,

aceştia vor înlătura de la moştenire pe toate celelalte rude ale lui de cujus. Dacă există şi soŃ supravieŃuitor, acesta va veni şi va culege moştenirea alături de descendenŃi, fără să-i înlăture şi fără să fie înlăturat prin prezenŃa acestora.

În ceea ce priveşte întinderea drepturilor succesorale ale descendenŃilor, trebuie avute în vedere două ipoteze, şi anume:

- dacă descendenŃii vin singuri la succesiune, în nume propriu, vor culege întreaga masă succesorală şi o vor împărŃi în părŃi egale, în funcŃie de numărul lor; dacă vin prin reprezentare vor împărŃi moştenirea potrivit regulilor arătate la reprezentarea succesorală;

- dacă descendenŃii vin în concurs cu soŃul supravieŃuitor, indiferent de numărul lor, vor culege 3/4 din moştenire, parte pe care o vor împărŃi în mod egal.

Drepturil succesorale ale descendenŃilor prezintă următoarele caractere juridice: - descendenŃii pot culege moştenirea fie în nume propriu, fie prin reprezentare; - descendenŃii sunt moştenitori rezervatari, ceea ce înseamnă că ei beneficiază, în

puterea legii, de o parte din moştenire, denumită rezerva succesorală (art. 841 C. civ.); - descendenŃii sunt moştenitori sezinari, se bucură, de drept, de posesia titlului de

moştenitor şi nu au nevoie, spre a intra în posesia moştenirii, de îndeplinirea vreunei formalităŃi (art. 653 alin. 1 C. civ.);

- descendenŃii sunt obligaŃi să raporteze donaŃiile, respectiv să readucă la masa succesorală bunurile pe care le-au primit de la de cujus cu titlu de donaŃie, făcută fără scutire de raport (art. 751 C. civ.).

B. Clasa ascendenŃilor privilegiaŃi şi a colateralilor privilegiaŃi (clasa a II-a) Dacă de cujus nu a lăsat descendenŃi sau aceştia au renunŃat la succesiune ori au

22

fost înlăturaŃi ca nedemni, moştenirea se cuvine celei de a doua clase de moştenitori, alcătuită din părinŃii lui de cujus, fraŃii şi surorile acestuia, precum şi descendenŃii fraŃilor şi surorilor lui de cujus, până la gradul al IV-lea inclusiv.

Clasa a II-a este o clasă mixtă, în sensul că ea este alcătuită din două categorii diferite de rude şi care, deşi sunt de grade diferite, vin şi moştenesc împreună. Astfel, cu toate că ascendenŃii privilegiaŃi (părinŃii lui de cujus) sunt rude de gradul I, în vreme ce colateralii privilegiaŃi (fraŃii şi surorile lui de cujus) sunt rude de gradul al II-lea aceşti moştenitori pot veni împreună la succesiune.

I. AscendenŃii privilegiaŃi În această categorie intră: a. tatăl şi mama din căsătoria cărora s-a născut de cujus (art. 670-671 C. civ.); b. mama din afara căsătoriei (art. 678); c. tatăl din afara căsătoriei, cu condiŃia de a-şi fi stabilit filia Ńia potrivit legii; d. adoptatorii din adopŃia cu efectele filiaŃiei fireşti (aceştia îi înlătură de la

succesiune pe părinŃii fireşti ai adoptatului); e. adoptatorii din adopŃia cu efecte restrânse, care a avut loc până la apariŃia

O.U.G. nr. 25/1997 (în prezent abrogată prin Legea nr. 273/2004), vor veni numai la succesiunea adoptatului, nu şi a rudelor acestuia, alături de părinŃii fireşti ai adoptatului.

Atunci când vin singuri la succesiune, ascendenŃii privilegiaŃi vor culege întreaga moştenire, în mod egal (art. 670 alin. 2 C. civ.), în funcŃie de numărul lor. În cazul în care la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege întreaga moştenire.

Dacă de cujus a fost adoptat cu efecte restrânse, la moştenirea sa vor veni atât părinŃii fireşti, cât şi părinŃii adoptivi, urmând ca moştenirea să se împartă între ei, în cote egale.

În ipoteza concursului cu colateralii privilegiaŃi, întinderea drepturilor succesorale ale ascendenŃilor privilegiaŃi va fi:

a. Dacă există un singur părinte în concurs cu fraŃii şi surorile lui de cujus sau descendenŃii acestora, părintele va primi 1/4 din moştenire, restul de 3/4 revenind colateralilor privilegiaŃi;

b. Dacă există ambii părinŃi în concurs cu colateralii privilegiaŃi sau descendenŃii acestora, părinŃii vor avea dreptul la 1/2 din succesiune (fiecare câte 1/4), iar cealaltă jumătate se cuvine fraŃilor şi surorilor sau descendenŃilor acestora pe calea reprezentării succesorale;

c. Dacă există atât părinŃi fireşti, cît şi adoptatori (în cazul fostei adopŃii cu efecte restrânse) în concurs cu colateralii privilegiaŃi, acestora li se cuvine împreună 1/2 din moştenire. PărinŃii, indiferent de felul lor, vor lua, în mod egal, câte o cotă de 1/4, 1/6 sau 1/8 (din jumătatea de moştenire care se cuvine ascendenŃilor privilegiaŃi), iar cealaltă jumătate va fi atribuită fraŃilor şi surorilor lui de cujus sau descendenŃilor acestora.

Dacă este cazul, alături de moştenitorii din clasa a II-a, la moştenire vine şi soŃul supravieŃuitor al lui de cujus. În această situaŃie, după ce se deduce dreptul succesoral al soŃului supravieŃuitor de 1/3 (4/12), ceea ce rămâne (8/12) se va împărŃi între părinŃi: 1/4 (2/12 din întreg) pentru un părinte şi 3/4 (6/12 din întreg) pentru colateralii privilegiaŃi sau 1/2 (4/12 din întreg) pentru părinŃi şi tot 1/2 (4/12 din întreg) pentru fraŃi şi surori ori descendenŃii acestora.

23

Drepturile succesorale ale ascendenŃilor privilegiaŃi prezintă următoarele caractere juridice:

- ascendenŃii privilegiaŃi vin la succesiune numai în nume propriu; - ascendenŃii privilegiaŃi sunt moştenitori rezervatari; - ascendenŃii privilegiaŃi sunt moştenitori sezinari; - ascendenŃii privilegiaŃi nu sunt obligaŃi la raportul donaŃiilor . II. Colateralii privilegiaŃi Colateralii privilegiaŃi sunt fraŃii şi surorile lui de cujus, precum şi descendenŃii lor

până la gradul al IV-lea inclusiv (nepoŃi şi strănepoŃi de frate ori soră). FraŃii şi surorile lui de cujus pot fi: a. din aceeaşi căsătorie a părinŃilor, fraŃi buni şi surori bune; b. din căsătorii diferite: fraŃi (surori) consângeni sau consangvini, dacă au tată

comun firesc sau adoptator şi mame diferite; fraŃi (surori) uterini, dacă au aceeaşi mamă firească sau adoptatoare şi taŃi diferiŃi;

c. din afara căsătoriei; d. din adopŃia cu efecte depline. Întinderea drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaŃi diferă după cum

fraŃii şi surorile lui de cujus sau descendenŃii acestora vin sau nu la succesiune în concurs cu ascendenŃii privilegiaŃi, ori dacă la moştenire vine şi soŃul supravieŃuitor.

Dacă la moştenire vine şi soŃul supravieŃuitor se va defalca mai întâi cota parte de moştenire cuvenită acestuia.

În ipoteza în care la succesiune, colateralii privilegiaŃi vin în concurs cu părinŃii lui de cujus, ei vor culege 1/2 sau 3/4 din patrimoniul succesoral, după cum există ambii părinŃi sau un singur părinte (art. 672 şi 673 C. civ.). Astfel:

De cujus

Ambii părinŃi 1/2 (12/24) Colateralii privilegiaŃi 1/2 (12/24)

Afrate în

viaŃă4/24

Bsora înviaŃă4/24

Csora

predecedată

D2/24

E2/24

Atunci când fraŃii şi surorile lui de cujus ori descendenŃii acestora vin singuri la succesiune, ei vor culege întreaga moştenire.

În ipoteza împărŃirii succesiunii între colateralii privilegiaŃi, trebuie făcută distincŃia între fraŃii şi surorile care provin din aceeaşi căsătorie şi fraŃii şi surorile lui de cujus care provin din căsătorii diferite.

Astfel, dacă fraŃii şi surorile lui de cujus provin din aceeaşi căsătorie, fiind rude de acelaşi grad, aceştia vor împărŃi moştenirea care li se cuvine în părŃi egale.

Când fraŃii şi surorile provin din căsătorii diferite, moştenirea nu se va mai împărŃi pe capete (în porŃiuni egale), ci pe linii, cotele fraŃilor şi surorilor fiind deosebite, inegale.

Potrivit art. 674 C. civ., există trei categorii de colaterali privilegiaŃi, şi anume: - fraŃi (surori) buni (drepŃi, primari, germani), când au aceeaşi mamă şi acelaşi tată

cu de cujus; - fraŃi (surori) consangvini (consângeni), adică fraŃi care au numai acelaşi tată cu

de cujus;

24

- fraŃi (surori) uterini, când au numai aceeaşi mamă ca şi de cujus. Dacă la succesiunea lui de cujus vin fraŃi (surori) care sunt din aceeaşi categorie,

atunci porŃiunile lor succesorale vor fi egale, dar dacă la succesiunea lui de cujus vin fraŃi (surori) din categorii diferite, moştenirea se va împărŃi pe linii, astfel încât fraŃii buni vor lua o parte mai mare decât fraŃii (surorile) consangvini sau uterini.

Pentru a determina partea din succesiune cuvenită fiecărui frate (soră), se va proceda astfel: moştenirea se împarte în două părŃi egale, dintre care una (jumătate) se cuvine liniei paterne (dimidia paternis), iar cealaltă jumătate, liniei materne (dimidia maternis). FraŃii (surorile) buni sunt chemaŃi la succesiunea lui de cujus în ambele linii. FraŃii (surorile) numai după mamă (uterini) ori numai după tată (consangvini) vin la succesiune numai în linia din care fac parte (art. 674 C. civ.).

Următoarea schemă ne prezintă modul de stabilire a părŃilor succesorale cuvenite fraŃilor (surorilor) din categorii diferite:

Ade cujus

CFrate consangvin1/4 din moştenire

Tatăl1/2

Mama1/2

BFrate bun

1/2 din moştenire

DSora uterină

1/4 din moştenire

1/4 1/4 1/41/4

1/2

1/2

B (frate bun) fiind frate cu de cujus în ambele linii, va lua potrivit art. 675 C. civ.

cota-parte corespunzătoare din ambele jumătăŃi, adică 1/4 din linia paternă şi 1/4 din linia maternă, deci 1/2 din moştenire.

C (frate consangvin) va împărŃi cu B jumătate din linia paternă 1/2 : 2 = 1/4 din moştenirea lăsată de A (de cujus). D (soră uterină) va împărŃi cu B jumătatea din linia maternă, adică 1/2 : 2 = 1/4 din moştenirea lăsată de A.

ÎmpărŃirea pe linii se aplică şi descendenŃilor din fraŃi (surori) când aceştia vin la succesiune pe calea reprezentării, dar şi prin valorificarea unui drept de moştenire propriu.

Caractere juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaŃi sunt: - colateralii privilegiaŃi pot veni la moştenire în nume propriu; descendenŃii lor

până la gradul al IV-lea inclusiv pot veni să culeagă succesiunea şi prin reprezentare succesorală;

- colateralii privilegiaŃi nu sunt moştenitori rezervatari şi nici moştenitori sezinari; - colateralii privilegiaŃi nu sunt obligaŃi la raportul donaŃiilor . C. Clasa ascendenŃilor ordinari (clasa a III-a) AscendenŃii ordinari sunt rude în linie dreaptă ascendentă ale lui de cujus, şi

anume: bunicii, străbunicii, străstrăbunicii etc., fără limită de grad, din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopŃia cu efecte depline a părinŃilor lui de cujus.

AscendenŃii ordinari, făcând parte din clasa a III-a de moştenitori legali, vor veni la moştenire în lipsa succesorilor din primele două clase sau atunci când aceştia sunt renunŃători ori nedemni sau au fost exheredaŃi.

Când la moştenire vin numai ascendenŃi de acelaşi grad, ei vor împărŃi succesiunea în părŃi egale, iar dacă sunt de grade diferite, potrivit principiului proximităŃii gradului de rudenie, ascendenŃii mai apropiaŃi în grad vor înlătura de la moştenire pe cei mai

25

îndepărtaŃi în grad (bunicii, gradul al II-lea, înlătură pe străbunicii, gradul al III-lea etc.). Dacă vin în concurs cu soŃul supravieŃuitor, vor culege, indiferent de numărul lor,

1/4 din moştenire, pe care o vor împărŃi în părŃi egale, după ce, în prealabil, i s-a dat soŃului supravieŃuitor cota cuvenită.

Caractere juridice ale drepturilor succesorale ale ascendenŃilor ordinari sunt: - ascendenŃii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu; - ascendenŃii ordinari sunt moştenitori sezinari, fiind rude în linie dreaptă; - ascendenŃii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari; - ascendenŃii ordinari nu sunt obligaŃi la raportul donaŃiilor . D. Clasa colateralilor ordinari (clasa a IV-a) Potrivit art. 675 C. civ., clasa colateralilor ordinari este alcătuită din rudele lui de

cujus în linie colaterală până în gradul al IV-lea inclusiv, respectiv: unchii şi mătuşile (gradul al III-lea), precum şi verii primari (gradul al IV-lea) din căsătorie, din afara căsătoriei şi din adopŃia cu efecte depline. Considerăm că fac parte din clasa a IV-a de moştenitori şi fraŃii şi surorile bunicilor lui de cujus (rude de gradul IV).

Colateralii ordinari vin la moştenire numai în lipsa moştenitorilor legali din primele trei clase, sau când, deşi aceştia există, sunt renunŃători sau nedemni, ori exheredaŃi, cei rezervatari de cotitatea disponibilă, ceilalŃi exheredaŃi în totalitate.

Potrivit principiului proximităŃii gradului de rudenie unchii şi mătuşile (gradul al III-lea) înlătură de la moştenire pe verii primari şi pe fraŃii sau surorile bunicilor lui de cujus (gradul IV).

ÎmpărŃirea moştenirii între colateralii ordinari de acelaşi grad de rudenie se face pe capete (în părŃi egale).

În cazul în care colateralii ordinari vin singuri la succesiune, vor culege întreaga moştenire, împărŃind-o în mod egal. Dacă suferă concursul soŃului supravieŃuitor al lui de cujus, vor culege 1/4 din moştenire, după ce, în prealabil, s-a stabilit cota care se cuvine soŃului lui de cujus rămas în viaŃă.

Caractere juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor ordinari sunt: - colateralii ordinari pot veni la succesiune numai în nume propriu; - colateralii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari şi nici sezinari; - colateralii ordinari nu sunt obligaŃi la raportul donaŃiilor . E. Drepturile succesorale ale soŃului supravieŃuitor al lui de cujus a. CondiŃiile cerute soŃului supravieŃuitor pentru a succede SoŃul rămas în viaŃă este chemat la moştenirea soŃului predecedat, fără a se Ńine

cont de sex, de faptul dacă are sau nu mijloace de existenŃă, dacă există sau nu copii, dacă soŃii convieŃuiau, sau, din contra, erau despărŃiŃi în fapt la momentul deschiderii succesiunii, indiferent din vina căruia dintre ei.

Pentru a putea culege moştenirea la care este chemat, soŃul supravieŃuitor trebuie să îndeplinească atât condiŃiile generale (capacitate succesorală, vocaŃie succesorală şi să nu fie nedemn), cât şi o condiŃie specială, respectiv să aibă calitatea de soŃ la data deschiderii succesiunii.

Spre deosebire de rudenie, calitatea de soŃ, dobândită prin căsătorie, se poate pierde ca efect al desfacerii căsătoriei prin divorŃ ori al desfiinŃării căsătoriei ca urmare a constatării nulităŃii sau anulării ei.

Potrivit art. 39 alin. 1 din C. fam., căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea

26

prin care s-a pronunŃat divorŃul a rămas definitivă. Dacă unul dintre soŃi încetează din viaŃă după ce s-a pronunŃat divorŃul, dar înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă, efectele ei nu se mai produc, căsătoria nedesfăcându-se prin divorŃ, ci încetând prin decesul unuia dintre soŃi, iar cel rămas în viaŃă îşi păstrează calitatea de soŃ, având chemare la moştenire.

Calitatea de soŃ se poate pierde şi datorită desfiinŃării căsătoriei prin hotărâre judecătorească de constatare a nulităŃii ori de anulare a căsătoriei. Dacă hotărârea de desfiinŃare a căsătoriei a intervenit anterior datei deschiderii succesiunii, soŃul rămas în viaŃă nu va moşteni.

La fel dacă desfiinŃarea căsătoriei a fost constatată ori s-a pronunŃat prin hotărâre judecătorească după decesul unuia dintre foştii soŃi, căsătoria se desfiinŃează cu efect retroactiv, desfiinŃând şi calitatea de soŃ pe care cel rămas în viaŃă o avusese la data deschiderii succesiunii, astfel că înlătură de la succesiune pe soŃul rămas în viaŃă. În mod excepŃional, aceste efecte nu se vor putea produce în cazul în care soŃul supravieŃuitor a fost de bună-credinŃă la încheierea căsătoriei(art. 23 alin. 1 C. fam.).

În ipoteza în care căsătoria încetează prin declararea judecătorească a morŃii unuia dintre soŃi, cel declarat mort va fi considerat că a decedat la data stabilită prin hotărârea rămasă definitivă; de la această dată – considerată data deschiderii succesiunii – se vor naşte drepturile succesorale ale soŃului supravieŃuitor. Dacă soŃul declarat mort reapare, hotărârea respectivă va fi anulată, iar „soŃul supravieŃuitor” este Ńinut a restitui tot ceea ce a primit din patrimoniul celui declarat mort, cu titlu de moştenire.

b. Drepturile succesorale ale soŃului supravieŃuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali

Drepturile succesorale ale soŃului supravieŃuitor sunt reglementate de Legea nr. 319/1944.

Masa succesorală a soŃului decedat este alcătuită din: - bunurile proprii ale lui de cujus (soŃul predecedat), astfel cum sunt ele prevăzute

de art. 31 C. fam.; - partea din bunurile comune care s-ar fi cuvenit soŃului care a încetat din viaŃă. De regulă, împărŃirea bunurilor comune se face, în caz de deces al unui soŃ, pe cale

amiabilă, între soŃul rămas în viaŃă şi ceilalŃi succesibili ai de cujus. În cazul în care nu se înŃeleg, împărŃirea se face pe cale judecătorească.

Potrivit Legii nr. 319/1944, soŃul supravieŃuitor se bucură de următoarele drepturi succesorale:

- un drept la moştenire, în concurs cu oricare dintre cele patru clase de moştenitori legali sau singur, în lipsa rudelor din aceste clase (art. 1);

- drepturi succesorale asupra mobilelor şi obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă (art. 5);

- un drept temporar de abitaŃie asupra casei de locuit (art. 4). Deşi în actuala reglementare nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali,

soŃul supravieŃuitor vine în concurs la moştenire cu oricare clasă de moştenitori. Prin urmare, prezenŃa sa la moştenire nu înlătură nici una dintre rudele aflate în clasele de moştenitori instituite de lege şi nici nu este înlăturat de vreuna dintre acestea.

Acest drept al său este conceput sub forma unor cote variabile, în funcŃie de clasele de moştenitori cu care vine efectiv în concurs, la moştenire.

Potrivit Legii nr. 319/1944 cota-parte din masa succesorală cuvenită soŃului

27

supravieŃuitor diferă astfel: - În concurs cu clasa descendenŃilor (clasa I) soŃul supravieŃuitor are dreptul la 1/4

din moştenire, indiferent de numărul descendenŃilor; - În concurs cu clasa ascendenŃilor privilegiaŃi şi a colateralilor privilegiaŃi, trebuie

să distingem astfel: În concurs cu părinŃii lui de cujus (ascendenŃii privilegiaŃi) şi cu fraŃii şi surorile

acestuia ori descendenŃii acestora (colaterali privilegiaŃi), soŃul supravieŃuitor are dreptul la 1/3 din moştenire, indiferent de numărul ascendenŃilor sau al colateralilor privilegiaŃi.

În concurs numai cu ascendenŃii privilegiaŃi sau numai cu colateralii privilegiaŃi, soŃul supravieŃuitor are dreptul la 1/2 din moştenire.

- În concurs cu clasa ascendenŃilor ordinari, soŃul supravieŃuitor are dreptul la 3/4 din moştenire;

- În concurs cu clasa colateralilor ordinari, soŃul rămas în viaŃă are dreptul, de asemenea, la 3/4 din moştenire;

- În situaŃia în care soŃul supravieŃuitor vine singur la moştenire va culege întreaga masă succesorală.

Întotdeauna când la moştenire vine şi soŃul supravieŃuitor, mai întâi se stabileşte partea succesorală cuvenită acestuia, iar ceea ce rămâne se împarte între ceilalŃi moştenitori. Aceasta înseamnă că partea soŃului supravieŃuitor se impută asupra părŃilor moştenitorilor cu care acesta vine în concurs, ducând la micşorarea acestora.

Pentru stabilirea cotei-părŃi succesorale cuvenite soŃului rămas în viaŃă, se Ńine seama, potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, numai de rudele împreună cu care acesta vine efectiv în concurs la succesiune, deci nu sunt renunŃători, nedemni sau exheredaŃi, nefiind moştenitori rezervatari.

Atunci când există două sau mai multe persoane (bigamie, poligamie) care pretind drepturi succesorale, în calitate de soŃ supravieŃuitor, moştenirea lăsată de de cujus sau cota-parte din moştenire prevăzută de lege în favoarea soŃului supravieŃuitor, în concurs cu diferite clase de moştenitori legali, se împarte în mod egal între soŃul din căsătoria valabilă şi soŃul inocent din căsătoria nulă, acesta din urmă fiind tot de bună-credinŃă.

Caractere juridice ale drepturilor succesorale ale soŃului supravieŃuitor sunt: - soŃul supravieŃuitor vine la moştenire în nume propriu; - soŃul supravieŃuitor este moştenitor rezervatar; - soŃul supravieŃuitor nu este moştenitor sezinar, astfel că el va trebui să ceară

trimiterea în posesiune de către notarul public competent, care îi va elibera un certificat de moştenitor;

- soŃul supravieŃuitor este obligat, în situaŃia în care vine în concurs la moştenire cu descendenŃii lui de cujus, să raporteze la masa succesorală donaŃiile primite;

- soŃul supravieŃuitor este moştenitor regulat, caracter care rezultă din prevederile Legii nr. 319/1944, care conferă soŃului rămas în viaŃă calităŃi pe care le au rudele cele mai apropiate ale lui de cujus – descendenŃii (calitatea de rezervatar, obligaŃia de raport al donaŃiilor).

c. Dreptul succesoral al soŃului supravieŃuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă

1. Mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice

28

Potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944, mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice i se cuvin soŃului supravieŃuitor peste partea sa succesorală din celelalte bunuri, cu îndeplinirea cumulativă a două condiŃii speciale, şi anume:

- soŃul supravieŃuitor să nu vină la moştenire în concurs cu descendenŃii soŃului decedat, adică numai în cazul în care vine la moştenire în concurs cu moştenitorii din clasele a II-a (ascendenŃii privilegiaŃi şi colateralii privilegiaŃi), a III-a (ascendenŃii ordinari) sau a IV-a (colateralii ordinari); dacă soŃul supravieŃuitor vine în concurs cu moştenitori din aceste din urmă clase, aceste bunuri îi revin în totalitate şi în mod exclusiv, în virtutea dreptului special prevăzut de art. 5 din Legea nr. 319/1944;

- soŃul decedat să nu fi dispus în totalitate de partea sa din aceste bunuri prin donaŃii sau prin legate, căci, dacă a dispus în acest fel, actele liberale ale lui de cujus sunt valabile.

În situaŃia în care soŃul rămas în viaŃă vine la succesiune alături de descendenŃii lui de cujus, bunurile mobile aparŃinând gospodăriei casnice şi darurile de nuntă intră în masa succesorală, el putând primi aceste bunuri, sau o cotă-parte din acestea, în cadrul părŃii sale succesorale la care îi dă dreptul legea.

Pentru determinarea concretă a bunurilor care fac parte din categoria mobilelor şi bunurilor aparŃinând gospodăriei casnice, trebuie luate în considerare atât criteriile legate de natura intrinsecă a bunurilor, cît şi de afectaŃia dată de soŃi acestor bunuri.

În ceea ce priveşte natura intrinsecă a bunurilor, sunt avute în vedere doar acele bunuri uzuale care, prin definiŃie şi funcŃionalitate, deservesc gospodăria.

Cât priveşte afectaŃiunea dată de soŃi acestor bunuri, vor trebui avute în vedere condiŃiile obişnuite de viaŃă ale soŃilor, nivelul lor profesional şi cultural, în aşa fel încât soŃului supravieŃuitor să nu i se modifice, fără o temeinică justificare, condiŃiile de viaŃă. Astfel, intră în această categorie: televizorul, radioul, frigiderul, congelatorul, aspiratorul, cuptorul cu microunde şi alte asemenea bunuri, precum şi biblioteca, mobila, covoarele, biroul, precum şi alte obiecte integrate uzului gospodăresc, care, prin natura şi destinaŃia lor, nu pot fi considerate că au avut o altă afectaŃiune decât de a fi folosite în familie.

Nu intră în această categorie bunurile mobile care reprezintă investiŃii sub forma unor obiecte de lux, care depăşesc nivelul profesional sau cultural al soŃilor (imobile, autoturisme, instrumente muzicale de valoare, bijuterii, tablouri de valoare, piese de mobilă etc., dacă au fost făcute în scopul investirii unor economii comune).

De asemenea, nu intră în această categorie bunurile care servesc unei profesiuni ori unei îndeletniciri personale a unuia dintre soŃi; soluŃia fiind aceeaşi şi în cazul în care soŃii au avut aceeaşi profesiune.

În fine, nu intră în această categorie bunurile aparŃinând gospodăriei Ńărăneşti (animale, unelte agricole etc.).

Dreptul succesoral special al soŃului supravieŃuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice vizează partea care s-ar fi cuvenit soŃului decedat în urma împărŃirii bunurilor comune şi bunurile proprii ale lui de cujus din această categorie. Restul bunurilor aparŃinând gospodăriei casnice rămân soŃului supravieŃuitor, dar nu în calitate de moştenitor, ci ca devălmaş ori ca proprietar al propriilor bunuri.

2. Darurile de nuntă Potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944, soŃului supravieŃuitor i se cuvin, peste partea

sa succesorală, şi darurile de nuntă.

29

Prin daruri de nuntă se înŃeleg darurile manuale făcute soŃilor cu ocazia celebrării căsătoriei, fie că au fost făcute în comun ambilor soŃi, fie unuia sau altuia dintre ei, chiar şi cele făcute de unul dintre ei celuilalt sau reciproc, fiind irelevant faptul dacă acestea au fost sau nu afectate folosinŃei comune.

Dreptul succesoral special al soŃului supravieŃuitor are ca obiect doar partea din darurile de nuntă care s-ar fi cuvenit soŃului defunct, cealaltă parte a acestora, precum şi darurile făcute exclusiv soŃului supravieŃuitor revenindu-i acestuia în baza unui drept propriu de proprietate. Astfel, legea conferă o parte a acestor bunuri soŃului supravieŃuitor, doar dacă ele au fost destinate folosinŃei ambilor soŃi.

d. Dreptul temporar de abitaŃie al soŃului supravieŃuitor asupra casei de locuit Legea nr. 319/1944 recunoaşte soŃului supravieŃuitor şi un drept temporar de

abitaŃie asupra casei de locuit, care face parte din masa succesorală. Astfel, potrivit art. 4 din legea citată, soŃul supravieŃuitor are un drept legal de abitaŃie asupra locuinŃei care a aparŃinut soŃului predecedat, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii:

1. soŃul supravieŃuitor să nu aibă locuinŃă proprie; 2. casa în care a locuit să facă parte din moştenirea soŃului predecedat, respectiv

acesta să o fi deŃinut în calitate de proprietar exclusiv sau în proprietate comună cu soŃul supravieŃuitor sau cu alte persoane..

În baza art. 4 din Legea nr. 319/1944 comoştenitorii soŃului supravieŃuitor pot cere restrângerea dreptului de abitaŃie, în situaŃia în care locuinŃa nu îi este necesară în întregime; tot astfel, ei vor avea dreptul să procure soŃului supravieŃuitor o locuinŃă în altă parte, cu obligaŃia corelativă a acestuia din urmă de a se muta în locuinŃa pusă la dispoziŃie, dacă aceasta este corespunzătoare.

Durata dreptului de abitaŃie al soŃului supravieŃuitor asupra casei de locuit este limitată, în principiu, până la ieşirea din indiviziune (împărŃeala moştenirii).

În ipoteza în care soŃul supravieŃuitor se recăsătoreşte mai înainte de împărŃeala moştenirii, dreptul de abitaŃie durează până la încheierea noii căsătorii.

În toate cazurile, potrivit legii, durata acestui drept este de cel puŃin un an de la data deschiderii moştenirii.

F. Drepturile statului asupra succesiunilor vacante Potrivit art. 680 C. civ, „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile

lăsate de defunct trec în proprietatea statului”. Aşadar patrimoniul succesoral trece în proprietatea statului în totalitate, în ipoteza

în care nu există moştenitori legali sau testamentari ori, deşi există, aceştia nu pot culege moştenirea (fiind renunŃători sau nevrednici) şi numai în parte va spori proprietatea statului, dacă există moştenitori, însă vocaŃia lor succesorală concretă nu cuprinde întreaga moştenire (succesori legali rezervatari, exheredaŃi de cotitatea disponibilă).

Potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, „în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanŃă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii”.

VacanŃa succesorală poate fi constatată şi prin hotărâre judecătorească. Statul dobândeşte moştenirea din momentul deschiderii succesiunii. Bunurile sunt

preluate cu titlu universal, ca elemente ale unui patrimoniu şi nu cu titlu particular, individual determinate.

30

Statul nu are drept de opŃiune succesorală, el neputând renunŃa la moştenirea vacantă, deoarece bunurile succesorale rămase fără stăpân ar reveni tot acestuia, în baza art. 646 C. civ. Statul va culege moştenirea numai sub beneficiu de inventar.

Caractere juridice ale dreptului statului asupra succesiunii vacante sunt: - culegând o universalitate, statul va răspunde pentru datoriile şi sarcinile

moştenirii, însă răspunderea sa este limitată la activul succesoral (intra vires hereditatis); - pentru a putea prelua moştenirea, statul va cere eliberarea de către notar a unui

certificat de vacanŃă succesorală; el nu are nevoie de o trimitere în posesie propriu-zisă, prin eliberarea certificatului de moştenitor.

31

CAPITOLUL II

DEVOLUłIUNEA SUCCESORALĂ TESTAMENTAR Ă

SECłIUNEA I

TESTAMENTUL

A. NoŃiunea şi caracterele juridice ale testamentului Legea civilă recunoaşte dreptul oricărei persoane de a decide soarta bunurilor

agonisite după stingerea sa din viaŃă, creând astfel posibilitatea înlăturării chemării succesorale legale. În acelaşi timp, nu se poate renunŃa prin convenŃie la dreptul de a testa.

Art. 802 C. civ. dă o definiŃie incompletă testamentului, potrivit căreia prin acest act juridic se poate dispune mortis causa numai de bunurile moştenirii, definind, în fapt, legatul testamentar, ştiut fiind că printr-un testament se poate dispune şi cu privire la alte persoane sau chiar asupra propriei persoane.

Testamentul poate fi definit, pe baza art. 800 şi art. 802 C. civ., ca fiind un act juridic unilateral, gratuit, personal, solemn, pentru cauză de moarte şi esenŃialmente revocabil, prin care o persoană, numită testator, dispune, pentru timpul încetării sale din viaŃă, de tot sau de o parte din avutul său şi îşi poate exprima ultima voinŃă în legătură cu persoana sa ori alte persoane.

Din această definiŃie dată testamentului rezultă următoarele caractere juridice: a) Testamentul este un act juridic şi, prin urmare, pentru a fi valabil, trebuie să

îndeplinească toate condiŃiile generale de validitate cerute de lege pentru orice act juridic (art. 948 C. civ.), precum şi pe cele specifice actelor cu titlu gratuit.

b) Testamentul este un act juridic unilateral, deoarece exprimă o singură voinŃă, a testatorului, care este creatoare de efecte juridice, indiferent de manifestarea de voinŃă a gratificatului.

c) Testamentul este un act juridic cu titlu gratuit, şi anume, o liberalitate (în cazul în care conŃine legate).

d) Testamentul este un act juridic personal. El nu poate fi încheiat decât de către testator personal, nu şi prin reprezentare.

e) Testamentul este un act juridic solemn, deoarece voinŃa testatorului trebuie să fie exprimată în una din formele prevăzute de lege pentru însăşi validitatea testamentului.

f) Testamentul este un act juridic pentru cauză de moarte, întrucât va produce efecte din clipa încetării din viaŃă a testatorului.

g) Testamentul este un act juridic esenŃialmente revocabil. Aşa fiind, testatorul va putea să revină asupra conŃinutului său, să-l modifice ori să-l revoce, până în ultima clipă a vieŃii sale. Orice clauză de renunŃare la dreptul de a revoca dispoziŃiile testamentare este sancŃionată cu nulitatea.

B. Cuprinsul testamentului Testamentul poate cuprinde una sau, de regulă, mai multe dispoziŃii de ultimă

voinŃă, care, fiecare în parte, constituie un act juridic independent de celelalte. Obiectul principal al testamentului îl constituie legatele, care sunt acte juridice

referitoare la bunurile care alcătuiesc masa moştenirii.

32

Deosebit de legate, testamentul poate să cuprindă şi alte dispoziŃii de ultimă voinŃă ale testatorului, şi anume:

a) sarcini impuse legatarilor, respectiv obligaŃii de natură patrimonială sau morală pe care trebuie să le execute gratificatul, dacă acceptă legatul (art. 830 C. civ.);

b) dezmoşteniri (exheredări), respectiv acele dispoziŃii prin care sunt înlăturaŃi de la moştenire expres sau implicit toŃi sau anumiŃi moştenitori legali nerezervatari sau cei rezervatari de la cotitatea disponibilă (art. 841 C. civ.);

c) desemnarea unuia sau chiar a mai multor executori testamentari, persoane fizice care să îndeplinească actele de ultimă voinŃă a testatorului (art. 910 C. civ.);

d) revocarea unui testament întocmit anterior; e) retractarea revocării dispoziŃiilor unui testament anterior; f) o împărŃeală de ascendent (art. 795 C. civ.); g) recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (art. 57 C. fam.); h) dispoziŃii referitoare la înmormântarea sa. C. ObservaŃii cu privire la definiŃia dată de lege testamentului Din analiza dispoziŃiilor art. 802 C. civ. care cuprinde definiŃia testamentului, ca

act juridic prin care testatorul dispune, pentru timpul cât nu va mai fi în viaŃă, de bunurile sale, sau pe cele ale art. 807, 809, 920-922 C. civ., rezultă neîndoielnic că testamentul este un act juridic unilateral, în sensul de negotium juris, prin care se realizează dreptul de dispoziŃie pentru cauză de moarte al testatorului, cu privire la avutul său, testamentul cuprinzând numai legate, nu şi alte dispoziŃii de ultimă voinŃă. Dar testamentul poate cuprinde şi alte dispoziŃii decât cele referitoare la bunuri sau numai astfel de dispoziŃii, fără a se face referire la patrimpniul succesoral.

Analiza altor texte legale, precum cele conŃinute de art. 644, 647, 852-853, 889, 895, 899 şi art. 923-930 C. civ., va releva ideea că nu testamentul realizează transmisiunea mortis causa a avutului testatorului, ci legatele.

Testamentul nu este un act juridic omogen, ci el constituie o simplă formă, un tipar în care se îmbracă o pluralitate de acte juridice de sine stătătoare, fiecare act având regimul său juridic distinct.

Această concluzie îşi are temeiul legal în art. 48 alin. 3. şi art. 57 alin. 3 C. fam, potrivit cărora recunoaşterea copilului din afara căsătoriei „chiar făcută prin testament nu se poate revoca”.

Dacă însă testamentul cuprinde numai un singur legat, actul juridic nu este nicidecum testamentul, ci legatul.

Din împrejurarea că testamentul este o simplă formă care poate cuprinde mai multe acte juridice de sine stătătoare, decurg unele consecinŃe, astfel:

a) DispoziŃiile de ultimă voinŃă cuprinse într-un testament pot produce efecte la date diferite. Astfel, legatele, desemnarea unui executor testamentar, dispoziŃii referitoare la înmormântare ş.a. îşi produc efectele, de regulă, la data deschiderii succesiunii, în vreme ce recunoaşterea filiaŃiei va produce efecte de îndată, din clipa întocmirii testamentului.

b) Dacă unul sau unele acte juridice cuprinse în testament sunt nule, această sancŃiune nu se va răsfrânge asupra testamentului în întregime, celelalte acte juridice rămân valabile, producându-şi efectele, cu excepŃia cazului când nulitatea intervine pentru lipsa sau viciile voinŃei, lovind dispoziŃiile testamentare în întregime.

33

c) Revocarea expresă a unei dispoziŃii testamentare, inserată într-un testament întocmit ulterior, va produce efecte revocatorii, chiar dacă testamentul ulterior nu ar putea fi executat din cauza incapacităŃii legatarului sau a renunŃării sale, deoarece voinŃa revocatorie a fost declarată în mod valabil.

D. CondiŃiile de fond cerute de lege pentru validitatea testamentului Pentru a fi valabil întocmit, testamentul trebuie să îndeplinească toate condiŃiile de

fond prevăzute de art. 948 C. civ. pentru orice alt act juridic. 1. Capacitatea de a dispune şi capacitatea de a primi prin testament a) Potrivit art. 856 C. civ., „orice persoană este capabilă de a face testament, dacă

nu este poprită de lege”. Prin urmare, regula generală o constituie libertatea de a testa, excepŃia constând în

restrângerea acestui drept pentru acele persoane cărora legea nu le permite acest lucru. Legea civilă stabileşte următoarele incapacităŃi de a dispune prin testament: - minorii care nu au împlinit 16 ani nu pot dispune prin testament (art. 806 C.

civ.). „Minorul de 16 ani poate dispune prin testament şi numai pentru jumătate din bunurile de care după lege poate dispune majorele” (art. 807 C. civ.). Cu toate acestea, minorul care a împlinit 16 ani nu poate dispune prin testament în favoarea tutorelui său. Tot astfel, minorul ajuns la majorat nu poate dispune în favoarea fostului său tutore, dacă socotelile definitive ale tutelei nu au fost predate şi primite. În ambele ipoteze, potrivit art. 809 alin. 4 C. civ., sunt exceptaŃi ascendenŃii minorului, care sunt, sau care au fost tutori ai săi.

- interzişii judecătoreşti nu pot dispune prin testament (nici personal nici prin reprezentant), deoarece, prin hotărârea judecătorească prin care s-a pronunŃat interdicŃia, sunt consideraŃi ca fiind lipsiŃi de discernământ.

Testamentul, întocmit cu neobservarea prevederilor legale privind capacitatea de a dispune, se sancŃionează cu nulitatea relativă.

b) În ceea ce priveşte capacitatea de a primi prin testament, regula generală este că oricine poate fi gratificat în acest mod, mai puŃin acele persoane cărora legea nu le permite după cum urmează:

- nu pot fi gratificate prin testament persoanele neconcepute la data deschiderii succesiunii (art. 808 alin. 2 C. civ.);

- nu va putea primi prin testament nici tutorele de la minorul aflat sub ocrotirea sa (art. 809 C. civ.);

- tot astfel, medicii şi farmaciştii nu pot primi de la bolnavii pe care îi îngrijesc în boala de care aceştia au murit (art. 810 alin. 1 C. civ.);

- preoŃii, de la cei pe care îi asistă din punct de vedere religios, spiritual (art. 810 C. alin. 3 civ.);

- ofiŃerii de marină, de la persoanele care se află la bord, în timpul unei călătorii maritime (art. 883 C. civ.), cu excepŃia cazului când aceştia sunt rude cu testatorul;

- cetăŃenii străini şi apatrizii nu pot dobândi prin testament dreptul de proprietate asupra terenurilor, întrucât art. 44 alin. 2 din ConstituŃia revizuită menŃine interdicŃia dobândirii pe cale testamentară a terenurilor situate în România de către aceste persoane, permiŃându-le, în schimb, să dobândească astfel de bunuri prin moştenire legală, dacă prin clasă şi grad au chemare concretă la succesiune.

- persoanele juridice nu vor putea primi prin testament, dacă liberalităŃile nu

34

corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de înfiinŃare ori statut (art. 34 din Decretul nr. 31/1954).

Nerespectarea acestor interdicŃii se va sancŃiona cu nulitatea relativă atunci când testamentul este făcut în favoarea tutorelui, de către minorul aflat sub ocrotirea sa ori în favoarea ofiŃerilor de marină, în timpul călătoriilor pe mare, de către călătorii aflaŃi la bord. În toate celelalte cazuri, va interveni nulitatea absolută, întrucât considerente de ordine publică reclamă această sancŃiune.

2. ConsimŃământul testatorului Pentru ca testamentul să fie valabil şi să producă efecte juridice, este necesar ca

manifestarea de voinŃă a testatorului să nu fie afectată de nici un viciu de consinŃământ. În ceea ce priveşte eroarea, pentru ca aceasta să vicieze voinŃa testatorului, trebuie

să fie substanŃială şi să poarte asupra: - fie a identităŃii persoanei fizice în favoarea căreia s-a dispus prin testament; - fie a evenimentului care a constituit motivul determinant al legatului. În materie de testament, dolul prezintă unele particularităŃi, manifestându-se sub

forma sugestiei şi captaŃiei, dacă faptele sunt exercitate prin manopere viclene şi dolosive, în scopul de a determina pe dispunător să facă o liberalitate, pe care, altfel, nu ar face-o şi nici nu ar avea motive să o facă.

Atât sugestia, cât şi captaŃia au ca efect înşelarea bunei-credinŃe a testatorului şi duc la anularea acstuia.

În materie testamentară, dolul poate să provină de la orice persoană. În ceea ce priveşte violenŃa ca viciu de consimŃământ, în această materie nu este

întâlnită, deoarece testatorul, chiar dacă ar fi fost victima unei ameninŃări care i-ar fi afectat liberalitatea de exprimare a voinŃei, are posibilitatea de a revoca legatul pe care l-ar fi f ăcut sub imperiul violenŃei.

Testamentul afectat de vicii de consimŃământ este lovit de nulitate relativă. Anularea acestuia poate fi cerută în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii şi nu de la „încheierea actului”, aşa cum prevede art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.

3. Cauza testamentului Testamentul trebuie să aibă o cauză licită şi morală. În materia testamentului,

cauza constă în intenŃia de a gratifica pe o anumită persoană, intenŃie determinată de motive concrete şi personale.

Dimpotrivă, un testament este nul, dacă a fost inspirat de o cauză imorală, cum ar fi începerea, reluarea sau continuarea unei relaŃii de concubinaj.

E. CondiŃiile generale de formă cerute de lege pentru validitatea testamentului Având în vedere consecinŃele juridice deosebite pe care acest act le produce asupra

patrimoniului familiei celui care lasă moştenirea şi, în acelaşi timp, pentru a atrage atenŃia testatorului asupra acestor consecinŃe, legea, cere, în mod imperativ, îndeplinirea a două condiŃii de formă, şi anume:

a) testamentul să fie scris. Această condiŃie îşi are raŃiunea în intenŃia legiuitorului de a pune la adăpost

voinŃa testatorului de eventualele presiuni şi falsificări, precum şi de a înlătura incertitudinile cu privire la existenŃa şi înŃelesul manifestării lui de ultimă voinŃă.

CerinŃa formei scrise a testamentului constituie o condiŃie ad validitatem, însă, de

35

aici, nu trebuie să tragem concluzia că voinŃa testatorului trebuie exprimată doar în formă autentică. Testamentul autentic este doar una dintre modalităŃile de exprimare a voinŃei testatorului şi, fără îndoială, cea mai sigură, însă este permisă şi forma înscrisului sub semnătură privată (testamentul olograf).

Forma scrisă este cerută nu numai pentru testament, ci şi pentru orice alt act juridic care se află în legătură cu acesta. Astfel, codicilul (înscris care cuprinde dispoziŃii de ultimă voinŃă care completează sau modifică dispoziŃii testamentare anterioare) trebuie să îmbrace tot forma scrisă.

SancŃiunea nerespectării formei scrise este nulitatea absolută. Aşadar testamentul oral, făcut în faŃa martorilor (testamentul nuncupativ), este

lovit de nulitate absolută. b) testamentul să reprezinte manifestarea de voinŃă a unei singure persoane,

făcută pe un act separat. Potrivit prevederilor art. 857 C. civ., „două sau mai multe persoane nu pot testa

prin acelaşi act, una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane”. Un asemenea testament, denumit conjunctiv, este lovit de nulitate. RaŃiunea interdicŃiei testamentului conjunctiv constă în preocuparea legiuitorului

de a asigura caracterul unilateral, personal şi esenŃialmente revocabil al testamentului. InterdicŃia instituită de legiuitor nu se referă la ipoteza în care se întocmesc

testamente de către două sau mai multe persoane pe aceeaşi hârtie, însă fiecare din acestea este opera uneia singure dintre ele, fiind semnate separat. În această situaŃie, testamentele sunt valabile, chiar dacă în cuprinsul lor conŃin dispoziŃii reciproce şi independente.

SECłIUNEA A II-A

FELURILE TESTAMENTULUI

A. ConsideraŃii generale Potrivit legislaŃiei noastre, o persoană îşi poate exprima ultima sa voinŃă în diferite

forme testamentare, în funcŃie de dorinŃa sa ori de împrejurările în care se află. Astfel, în condiŃii obişnuite, testatorul poate să dispună printr-unul din testa-

mentele ordinare: testamentul olograf, autentic sau secret (art. 858 C. civ.). Dacă se află în împrejurări excepŃionale, care nu-i permit să testeze în una din for-

mele menŃionate mai sus, persoana va putea să-şi exprime ultima voinŃă printr-un testa-ment privilegiat, simplificat, corespunzător condiŃiilor în care se află (art. 868-886 C. civ.).

Deosebit de testamentele ordinare şi cele privilegiate, legea reglementează şi anumite forme simplificate de testament.

B. Testamentele ordinare Prin testamente ordinare vom înŃelege acele testamente care se întocmesc în

condiŃii de viaŃă normale, când este posibilă folosirea unei proceduri complete, care asigură condiŃii optime pentru ca testatorul să dispună pentru cauză de moarte.

Art. 858 C. civ. dispune că: „un testament poate fi sau olograf, sau făcut prin act autentic, sau în formă mistică”.

I . Testamentul olograf a. NoŃiune Potrivit art. 859 C. civ., testamentul olograf este acel testament pentru a cărui

36

validitate se cere să fie în întregime scris, datat şi semnat de mâna testatorului. b. Avantaje şi dezavantaje Testamentul olograf prezintă unele avantaje practice, dar şi anumite inconveniente.

Dintre avantaje, menŃionăm: - este foarte practic, el putând fi întocmit de orice persoană care ştie să scrie; - poate fi făcut oriunde şi oricând, fără a fi nevoie de ajutorul unei alte per-soane; - se face fără nici o cheltuială; - fiind supus celor mai simple formalităŃi, prilejuieşte cele mai puŃine nulităŃi de

formă; - poate fi revocat (şi prin distrugere fizică) oricând; - în fine, ar putea asigura secretul asupra dispoziŃiilor de ultimă voinŃă a

testatorului, dacă este păstrat corespunzător. Testamentul olograf prezintă însă şi unele inconveniente, tocmai datorită faptului

că este supus unor formalităŃi atât de simple. Astfel: - testatorul poate fi supus influenŃelor abuzive din partea persoanelor interesate; - înlesneşte falsul; - fiind întocmit de către un necunoscător al dreptului, poate cuprinde exprimări

confuze, susceptibile de interpretări contradictorii; - poate fi uşor dosit ori distrus, dacă testatorul nu l-a depus într-un loc sigur sau

dacă nu l-a întocmit în mai multe exemplare. c. CondiŃiile de validitate ale testamentului olograf 1. Scrierea testamentului olograf. Testamentul trebuie scris de testator în întregime

cu mâna sa proprie, fără ca aceasta să fie condusă de o terŃă persoană. Testamentul olograf poate fi scris pe orice fel de material (hârtie, pânză, material

plastic, scândură, sticlă etc.), cu orice mijloace (creion, cerneală, cărbune, vopsea, diamant, cuŃit etc.) şi cu orice fel de scriere (litere de mână ori de tipar, stenografiat, în alfabetul Braille pentru nevăzători, idiograme, în limba română sau în orice altă limbă cunoscută de către testator).

Testamentul scris de o altă persoană este nul. În ipoteza în care testamentul este scris de testator, însă cuprinde şi o intervenŃie

străină (ştersătură, modificare sau completare) acesta va fi nul, dacă intervenŃia s-a făcut cu ştirea testatorului, şi, dimpotrivă, va fi valabil, aşa cum a fost conceput de către testator, dacă acesta nu a avut cunoştinŃă de intervenŃie.

Ştersăturile, modificările sau completările aparŃinând testatorului trebuie datate şi semnate de către testator, dacă ele cuprind dispoziŃii testamentare noi, diferite faŃă de redactarea iniŃială.

Testamentul va putea avea şi codiciluri care, dacă conŃin dispoziŃii noi faŃă de cele din cuprinsul testamentului, vor trebui, de asemenea, scrise de testator, datate şi semnate de către acesta. În ipoteza în care prin aceste adaosuri se aduc unele explicaŃii cu privire la dispoziŃiile de ultimă voinŃă conŃinute în testament, nu este necesară datarea şi semnarea lor distinctă, întrucât nu au caracterul unui codicil.

2. Data testamentului olograf. Data redactării testamentului prezintă o deosebită importanŃă practică, deoarece:

- permite a se verifica împrejurarea dacă testatorul avea sau nu capacitate la momentul întocmirii testamentului;

37

- în cazul pluralităŃii de testamente succesive, cuprinzând dispoziŃii contradictorii, permite stabilirea testamentului valabil şi a celui (celor) revocat (revocate), ştiut fiind că testamentul cu dată mai recentă revocă dispoziŃiile contrare sau incompatibile, cuprinse într-un testament anterior;

În tăcerea legii, se consideră că datarea testamentului trebuie să cuprindă anul, luna şi ziua redactării acestuia, în litere sau cifre. Se admite ca fiind validă datarea şi prin indicarea unui eveniment de notorietate (de exemplu, Revelionul 2005, Sf. Maria din anul 2006 etc.). În toate situaŃiile, indicarea anului este obligatorie.

Legea nu cere ca data să fie inserată într-un anume loc al testamentului. Ea poate figura la început sau la sfârşit, înainte sau după semnătură, esenŃial fiind să rezulte că ea se referă la întregul cuprins al testamentului.

De vreme ce data constituie un element esenŃial al testamentului, lipsa ei are drept consecinŃă nulitatea absolută a acestui act.

În ipoteza în care data trecută în testament este falsă, testamentul va fi nul. Dacă prin falsificarea datei s-a urmărit fraudarea legii, dovada se face prin orice mijloc de probă, iar dacă nu s-a urmărit o asemenea fraudă, proba se face şi prin elemente scoase din cuprinsul intelectual sau din starea materială a testamentului (elemente intrinseci).

În cazul în care data este incompletă sau eronată, datorită unei simple greşeli a testatorului, instanŃa de judecată va putea întregi sau rectifica aceasta pe baza unor elemente intelectuale sau materiale extrase din cuprinsul actului de ultimă voinŃă. Dacă instanŃa nu poate stabili cu certitudine data exactă, testamentul olograf va fi nul.

Data trebuie scrisă integral de mâna testatorului. Totuşi, jurisprudenŃa mai veche a admis ca fiind valabilă data parŃial scrisă de mâna testatorului, parŃial tipărită.

3. Semnătura testamentului olograf. Prin semnătură, testatorul atestă că testamentul este opera sa şi că exprimă ultima lui voinŃă.

Legea nu reglementează locul unde trebuie să fie pusă semnătura şi nici modul cum trebuie să se semneze. De regulă, semnătura se pune la sfârşitul testamentului, însă nimic nu-l împiedică pe testator să semneze la începutul sau în cuprinsul acestuia. EsenŃial este să rezulte în mod neîndoielnic că, semnând, testatorul şi-a însuşit întregul cuprins al testamentului. În ipoteza în care testamentul este scris pe mai multe pagini, testatorul nu este Ńinut să semneze pe fiecare dintre ele.

Semnătura nu trebuie să cuprindă obligatoriu numele şi prenumele testatorului. Este suficient ca semnătura să fie aceea pe care testatorul o foloseşte de obicei, sub condiŃia de a putea fi identificat.

Semnătura trebuie să fie manuscrisă. Semnătura fiind o formalitate esenŃială, lipsa ei atrage nulitatea absolută a

testamentului. d. FormalităŃile posterioare deschiderii succesiunii Înainte de a fi pus în executare, art. 892 C. civ. cere, ca o formalitate posterioară

redactării testamentului olograf, înfăŃişarea lui, de către orice persoană l-ar găsi, notarului public de la locul deschiderii succesiunii.

Notarul public are îndatorirea legală de a constata printr-un proces-verbal atât deschiderea testamentului, cât şi starea în care acesta a fost găsit, dipunând păstrarea lui în arhiva notariatului respectiv.

e. ForŃa probantă a testamentului olograf

38

Testamentul olograf este un înscris sub semnătură privată şi va avea puterea doveditoare a unui asemenea înscris.

Referitor la aplicarea acestui principiu, în cazul testamentului olograf trebuie făcută distincŃia între puterea doveditoare a scrierii şi semnăturii , pe de o parte, şi puterea doveditoare a datei, pe de altă parte.

În cazul în care moştenitorii legali cărora le este opus un asemenea testament nu recunosc scrierea ori semnătura (potrivit art. 1177 C. civ.), legatarii care-şi întemeiază drepturile pe testamentul contestat sunt ŃinuŃi să dovedească, inclusiv prin verificare de scripte, sinceritatea scrierii şi semnăturii de mâna testatorului.

În ceea ce priveşte data, dacă scrierea şi semnătura au fost recunoscute de către cei cărora li se opun sau, prin verificare de scripte, s-a stabilit că ele aparŃin testatorului, aceasta are valoare de dată certă, opozabilă terŃilor, până la proba contrarie. Moştenitorii interesaŃi, cărora li se opune data testamentului, vor putea să o combată, dovedind că ea nu corespunde realităŃii, prin folosirea elementelor intrinseci testamentului. Numai în caz de fraudă sau incapacitate ei vor putea combate data testamentului cu orice mijloc de probă.

II . Testamentul autentic a. NoŃiune Potrivit art. 860 din Codul civil, testamentul autentic este testamentul autentificat

de notarul public, potrivit dispoziŃiilor legale (Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială şi Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul nr. 710/C/1995 al ministrului justiŃiei).

b. Avantaje şi dezavantaje Testamentul autentic prezintă avantaje, în sensul că face mai dificilă folosirea

mijloacelor dolosive, asigură păstrarea sa şi garantează îndeplinirea dispoziŃiilor de ultimă voinŃă – un exemplar al acestuia rămânând la notarul public – şi, în fine, poate fi folosit şi de acei care nu pot să scrie.

Acest testament prezintă inconvenientul de a nu asigura păstrarea secretului ultimei voinŃe a testatorului şi de a necesita cheltuieli materiale şi de timp pentru întocmirea lui.

c. Întomirea testamentului autentic Testamentul autentic se poate redacta şi se autentifică de către notarii publici. Proiectul de testament va putea fi întocmit de către testator sau de către un terŃ

care, de regulă, este o persoană cu pregătire de specialitate (avocat sau notar public). Fiind un act personal, testatorul va trebui să se prezinte personal la notar cu

proiectul de testament. În ipoteza în care proiectul de testament a fost redactat de un terŃ, acesta trebuie să se prezinte şi el la notarul public şi să ateste pe proiect că l-a redactat.

În vederea autentificării, notarul public verifică identitatea testatorului şi, după caz, şi a celui care a redactat proiectul de testament (art. 58 din Legea nr. 36/1995).

Se dă apoi citire înscrisului testamentar, cuvânt cu cuvânt, de către notarul public, în auzul testatorului care va fi întrebat dacă înscrisul reprezintă ultima sa voinŃă (art. 60 alin. 1 din Legea nr. 36/1995).

După obŃinerea consimŃământului, înscrisul se semnează în faŃa notarului public de către testator şi, atunci când este cazul, de către terŃul care l-a redactat. Dacă unul dintre aceştia se află în imposibilitate de a semna (datorită infirmităŃii, bolii sau oricărei alte cauze), notarul public va face menŃiune despre această împrejurare în încheierea de autentificare, menŃiune care va Ńine loc de semnătură (art. 62 din Legea nr. 36/1995).

39

d. Autentificarea testamentului autentic Dacă notarul constată că testamentul este întocmit cu respectarea tuturor

dispoziŃiilor legale, va încuviinŃa autentificarea acestuia. Îndeplinirea operaŃiunii de autentificare a testamentului se constată printr-o

încheiere de autentificare a notarului public şi se face, de regulă, la sediul biroului notarului public (art. 48 alin 1 din Legea nr. 36/1995). Atunci când testatorul este împiedicat de un motiv temeinic să se prezinte la sediul biroului notarului public, testamentul autentic se poate îndeplini şi la domiciliul testatorului (art. 48 alin. 2 din Legea nr. 36/1995).

În ipoteza în care nu s-au îndeplinit toate formalităŃile esenŃiale, testamentul va fi nul absolut ca testament autentic, însă va putea fi valabil ca testament olograf, dacă a fost scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului.

e. ForŃa probantă a testamentului autentic Cât priveşte forŃa probantă a testamentului autentic, acesta va face dovada deplină

până la înscrierea în fals atât cu privire la caracterul său autentic, cât şi cu privire la menŃiunile procesului-verbal de autentificare, întemeiate pe constatările personale, făcute prin propriile simŃuri şi în limitele atribuŃiilor sale, de către notarul public, (de exemplu, constatarea înfăŃişării în persoană a testatorului şi a redactorului proiectului de testament, a prezentării testamentului în două exemplare, constatarea citirii cuprinsului testamentului în auzul testatorului, consemnarea declaraŃiilor acestuia, menŃiunea privind data şi locul autentificării etc.).

MenŃiunile care cuprind declaraŃiile testatorului, precum şi constatările personale ale notarului public, făcute în afara atribuŃiilor conferite de lege, fac dovada până la proba contrarie.

III. Testamentul mistic (secret) a. NoŃiune Testamentul secret este acel testament (scris de mână, dactilografiat etc.) semnat de

testator, strâns şi sigilat, iar apoi prezentat judecătoriei în vederea îndeplinirii anumitor formalităŃi (art. 864 C. civ.).

b. Avantaje şi dezavantaje Această formă de a testa, deşi asigură secretul dispoziŃiilor de ultimă voinŃă, nu

este prea utilizată în practică, întrucât implică unele formalităŃi, cheltuieli materiale şi de timp, precum şi unele inconveniente. Astfel, de cele mai multe ori, la redactarea acestuia participă şi o terŃă persoană, deoarece legea cere numai semnătura testatorului.

c. Întocmirea testamentului mistic Potrivit art. 864 C. civ., testamentul secret trebuie să fie semnat de testator, fie că

l-a scris el însuşi sau l-a dactilografiat, fie că a fost scris de către un terŃ. Persoanele care nu ştiu sau nu pot să citească şi să scrie nu pot să testeze în formă

secretă (art. 865 C. civ.). Art. 864 alin. 2 C. civ. impune cerinŃa ca hârtia pe care a fost întocmit testamentul

sau plicul în care a fost introdusă această hârtie să se strângă şi să se sigileze, pentru a se evita sustragerea ori înlocuirea frauduloasă a înscrisului testamentar.

InsuficienŃa sigilării testamentului are drept consecinŃă nulitatea testamentului. d. FormalităŃile de suprascriere Înscrisul testamentar trebuie înfăŃişat unei judecătorii, aceasta putând fi oricare din

40

Ńară. Testatorul va prezenta judecătorului hârtia sau plicul închis ori sigilat, sau le va închide ori le va sigila în faŃa acestuia (art. 864 alin 3 C. civ.), declarând că dispoziŃiile din acea hârtie sau din acel plic reprezintă testamentul său, scris şi semnat de el sau scris de o altă persoană, dar semnat de el (art. 864 alin. 4 C. civ.).

Dacă testatorul se află în imposibilitate fizică de a se prezenta la judecătorie, datorită bolii sau infirmităŃii, atunci prezentarea, strângerea şi sigilarea testamentului se va face la domiciliul acestuia, în faŃa unui judecător special delegat (art. 864 alin. 5 C. civ.).

În toate cazurile, judecătorul care primeşte un asemenea testament are obligaŃia să întocmească, pe hârtia sau plicul sigilat, actul de suprascriere cu valoare de proces-verbal (art. 864 alin. 6 C. civ.), care constată prezentarea testatorului, data, declaraŃia acestuia că testamentul este al său, precum şi starea testamentului.

Actul de suprascriere se va semna atât de testator, cât şi de judecător (art. 864 alin. 7 C. civ.). Dacă primul, dintr-o cauză posterioară întocmirii testamentului, nu mai poate semna, se va face menŃiune despre aceasta în actul de suprascriere (art. 864 alin. 8 C. civ.).

Legea cere ca toate lucrările mai sus arătate să se desfăşoare fără întrerupere, pentru a se evita substituirea frauduloasă a testamentului (art. 864 alin. 8 C. civ.).

Nerespectarea vreuneia dintre formalităŃile arătate atrage nulitatea testamentului. Cu toate acestea, dacă testamentul secret a fost scris, datat şi semnat de către testator, deşi nul în privinŃa celorlalte formalităŃi, va fi valabil ca testament olograf.

După îndeplinirea formalităŃilor, la dorinŃa testatorului, testamentul secret poate fi înapoiat acestuia sau poate rămâne spre păstrare la judecătorie.

Nu este necesar ca testamentul să fie datat de către testator; data va fi considerată aceea a înfăŃişării sale înaintea judecătorului şi care va fi constată în procesul-verbal de suprascriere.

e. ForŃa probantă a testamentului mistic MenŃiunile din testamentul propriu-zis (înscris sub semnătură privată) fac dovada

deplină, până la proba contrarie, în vreme ce acelea din actul de suprascriere (act autentic) care au la bază propriile constatări ale judecătorului făcute în limitele atribuŃiilor conferite de lege, până la înscrierea în fals.

C. Testamentele privilegiate a. NoŃiune Testamentele privilegiate sunt testamente autentice în formă simplificată, întocmite

de persoane care, temporar, se află în situaŃii excepŃionale, prevăzute de lege, ca, de exemplu, starea de război pe teritoriu străin sau prizonier la inamic, într-un loc asediat, fără comunicaŃie cu exteriorul ş.a.

Se numesc privilegiate datorită faptului că, pentru întocmirea acestor testamente, legea permite formalităŃi mai reduse, care avantajează pe acei care le folosesc.

b. Forme de testamente privilegiate 1. Testamentul militarilor Potrivit art. 870 C. civ., pot testa în această formă militarii şi cei asimilaŃi lor, cât

timp aceştia se află pe teritoriu străin, în misiune ori prizonieri la inamic, sau pe teritoriul românesc, într-o localitate asediată, ori ale cărei comunicaŃii au fost întrerupte din cauza războiului.

Agentul instrumentator va fi ofiŃerul comandant al unităŃii sau un ofiŃer superior, asistat de doi martori (art. 868 C. civ.). În cazul în care testatorul este bolnav sau rănit,

41

agentul instrumentator va fi medicul militar şef al spitalului, asistat de doi martori (art. 869 C. civ.).

2. Testamentul făcut în timp de boală contagioasă Potrivit art. 872 C. civ., testamentul, făcut într-o localitate izolată din cauza ciumei

sau a altei boli contagioase, se poate face înaintea unui membru al primăriei din localitate, asistat de doi martori, cu condiŃia ca în localitatea respectivă să nu existe un birou notarial.

Testamentul trebuie să fie datat şi semnat de către testator, agentul instrumentator şi de către martori.

3. Testamentul maritim Testamentul maritim este acel testament privilegiat, întocmit în timpul unei

călătorii pe mare, de către membrii echipajului navei sau de către călători (art. 874-875 C. civ.).

Nu se poate apela la forma simplificată a testamentului maritim, ci la formele testamentelor ordinare, dacă vasul se află într-un port românesc sau într-un port străin în care se află un agent diplomatic sau consular român.

Ca agent instrumentator apare fie comandantul vasului, fie un înlocuitor al său, asistat de ofiŃerul intendent de bord şi de doi martori.

Testamentul maritim se întocmeşte în două exemplare originale, dintre care unul se va preda primului organ consular sau diplomatic român întâlnit într-unul din porturile în care a ancorat vasul, spre a fi trimis biroului notarial de la domiciliul testatorului. Dacă vasul ancorează într-un port românesc, prin organul portuar, exemplarul testamentului se înaintează notarului de la domiciliul testatorului (art. 876-878 C. civ.).

c. Reguli comune tuturor testamentelor privilegiate În ceea ce priveşte condiŃiile de formă a testamentelor privilegiate, acestea, sub

sancŃiunea nulităŃii absolute, trebuie întocmite în formă scrisă. De asemenea, legea cere ca toate testamentele privilegiate, sub sancŃiunea nulităŃii

absolute, să fie semnate de către următoarele persoane: - de testator (în ipoteza în care nu ştie sau nu poate să semneze, se va face

menŃiune despre această împrejurare, precum şi despre cauza împiedicării); - de agentul instrumentator; - de cel puŃin unul dintre cei doi martori (făcându-se menŃiune despre motivul care

a împiedicat semnarea testamentului şi de către celălalt). Testamentele privilegiate îşi produc efectele de la data deschiderii moştenirii, dar

numai dacă testatorul a decedat în împrejurările excepŃionale, care l-au împiedicat să testeze în formele ordinare. În caz contrar, testamentele îşi pierd eficacitatea după 6 luni (în cazul testamentului militarilor şi cel al testamentului făcut pe timpul unei boli contagioase) şi, respectiv, după 3 luni (în cazul testamentului maritim) de la data când a încetat cauza care l-a împiedicat pe testator să testeze în formele ordinare (art. 871, 873, 881 C. civ.).

Testamentele privilegiate, fiind considerate testamente autentice simplificate, vor avea forŃa probantă corespunzătoare.

D. Alte forme speciale de testament a. testamentul privind depunerile la Casa de Economii şi ConsemnaŃiuni (C.E.C.)

a României; Titularul unui libret de economii poate dispune, pentru cauză de moarte, asupra

42

depunerilor la C.E.C. printr-un testament ordinar sau printr-un testament privilegiat. Deosebit de aceste modalităŃi, titularul unui asemenea libret poate testa, cu privire la sumele înscrise în el, şi printr-o dispoziŃie inserată chiar în cuprinsul libretului de economii şi care poartă denumirea de clauză testamentară.

Potrivit reglementărilor în vigoare, „titularul unei depuneri are dreptul să indice Casei de Economii şi ConsemnaŃiuni persoanele cărora urmează să li se elibereze sumele depuse în caz de moarte a sa. Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziŃii testamentare se eliberează de către Casa de Economii şi ConsemnaŃiuni moştenitorilor legali”.

Rezultă, deci, că titularul libretului poate dispune asupra depunerilor printr-o declaraŃie scrisă, cuprinsă în libretul de economii. Această dispoziŃie pentru cauză de moarte, dată Casei de Economii şi ConsemnaŃiuni, constituie un testament olograf simplificat, deoarece el nu trebuie scris în întregime şi datat de mâna testatorului, ci numai semnat de către acesta.

Ca natură juridică, actele de dispoziŃie pentru cauză de moarte ale titularului libretului de economii sunt dispoziŃii testamentare, adică legate, şi nicidecum nu constituie o stipulaŃie pentru altul.

b. Testamentul făcut de cetăŃeanul român în străinătate Potrivit art. 885 C. civ., cetăŃeanul român aflat în străinătate poate dispune prin

testament în următoarele moduri: - în formă olografă, prevăzută de legea română; - în formă autentică, potrivit legii civile române, în faŃa unui agent diplomatic sau

consular român; - în formă autentică, prevăzută de legea locului unde se află. Posibilitatea cetăŃeanului român aflat în străinătate de a testa în forma olografă

prevăzută de legea română constituie o derogare de la regula locus regit actum, întrucât cetăŃeanul român aflat în situaŃia menŃionată va putea să testeze în această formă, chiar dacă ea nu este prevăzută de legea locului unde se întocmeşte testamentul.

Tot o derogare de la regula amintită este şi posibilitatea cetăŃeanului român de a testa în forma testamentului autentic prevăzut de legea locului unde se întocmeşte testamentul, considerându-se că se poate testa numai în această formă, nu şi într-o altă formă prevăzută de aceeaşi lege.

Aceste interpretări restrictive au fost înlăturate odată cu intrarea în vigoare a noilor reglementări conŃinute de art. 68 alin. 3 din Legea nr. 105/1992. Potrivit acestui articol testamentele făcute de cetăŃenii români aflaŃi în străinătate (ca şi celelalte testamente care cuprind un element de extraneitate) sunt valabil întocmite dacă respectă condiŃiile de formă aplicabile, fie la data întocmirii lor, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre legile următoare:

- legea naŃională a testatorului; - legea domiciliului acestuia; - legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat; - legea instanŃei sau organului care îndeplineşte procedura de transmitere a

bunurilor moştenite. Având în vedere că art. 885 C. civ. cuprinde dispoziŃii mai restrictive în materia

testamentului făcut de cetăŃeanul român în străinătate decât cele ale Legii nr. 105/1992,

43

apreciem că acest articol a fost abrogat în mod implicit prin intrarea în vigoare a legii menŃionate.

SECłIUNEA A III-A

PRINCIPALELE DISPOZI łII TESTAMENTARE

A. Legatul a. NoŃiunea legatului. Desemnarea legatarului Legatul este acel act juridic cuprins într-un testament, prin care testatorul

desemnează una sau mai multe persoane care, la decesul său, vor primi întregul patrimoniu, o fracŃiune din el sau anumite bunuri lăsate de de cujus.

Legatul este o liberalitate pentru cauză de moarte. El constituie principalul act juridic pe care îl conŃine testamentul.

Persoana care dobândeşte prin moştenire un legat poartă denumirea de legatar. Pentru a fi valabilă, desemnarea legatarului trebuie să îndeplinească două cerinŃe,

şi anume: - desemnarea legatarului trebuie făcută prin testament Desemnarea legatarului trebuie să fie făcută, în mod obligatoriu, prin testament.

Nu este obligatoriu ca legatarul să fie determinat pe de-a întregul în cuprinsul testamentului, ci este suficient ca în testament să fie inserate cel puŃin o parte din elementele cu ajutorul cărora legatarul să poată fi determinat în viitor.

Legatul făcut unei persoane nedeterminate sau insuficient determinate este nul. De asemenea, va fi nul legatul în ipoteza în care în testament nu este indicat legatarul, precizându-se doar că numele acestuia s-a comunicat verbal moştenitorilor legali.

Pentru valabilitatea legatului, determinarea beneficiarului acestuia va trebui să se raporteze nu la data întocmirii testamentului, ci la data deschiderii succesiunii.

Orice persoană poate fi instituită ca beneficiar al unui legat. Potrivit art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, „drepturile copilului sunt recunoscute de la concepŃie, numai dacă s-a născut viu”.Ca urmare, va putea fi instituit legatar copilul conceput, care încă nu s-a născut, sub condiŃia însă de a se naşte viu.

- legatarul trebuie să fie desemnat personal de către testator Legatul fiind un act juridic personal, care nu se poate face prin reprezentare,

rezultă, deci, că persoana legatarului trebuie să fie desemnată prin testament personal de către testator. Aşa fiind, va fi nul legatul cu facultatea de alegere, adică acel legat prin care testatorul permite ca persoana legatarului să fie desemnată de către o terŃă persoană (de exemplu, legatul va reveni acelei persoane pe care o vor indica moştenitorii testatorului).

Legatarul poate fi desemnat direct sau indirect. Desemnarea directă se poate înfăŃişa în două moduri: - prin indicarea numelui şi prenumelui celui gratificat; - prin indicarea unor calităŃi ale legatarului, care să-l individualizeze (să-l

identifice). De exemplu, „fiica mea cea mai mică”, sau „fraŃii mei”, ori „nepotul meu de fiu” etc.

Desemnarea indirectă a legatarului se realizează printr-o dezmoştenire a moştenitorilor legali nerezervatari ai testatorului sau doar a unora dintre aceştia.

44

Legatarul, care a supravieŃuit cât de puŃin testatorului, a dobândit un drept asupra legatului, transmiŃându-l moştenitorilor săi.

b. Clasificarea legatelor 1. În funcŃie de modalităŃile de care pot fi sau nu afectate, legatele se clasifică: - Legatul pur şi simplu Legatul este pur şi simplu atunci când nu este afectat de modalităŃi. În această

situaŃie, potrivit art. 899 C. civ. drepturile legatarului, sub rezerva acceptării legatului, se nasc din chiar ziua deschiderii succesiunii, la fel ca şi drepturile moştenitorilor legali.

- Legatul cu termen Termenul este un eveniment viitor şi sigur ca realizare de care depinde exercitarea

sau stingerea dreptului transmis. Termenul poate fi suspensiv sau extinctiv, cert sau incert. Termenul suspensiv amână executarea legatului până la momentul împlinirii sale

(de exemplu, „Casa situată în localitatea... se va preda legatarului la un an de la decesul meu”). Drepturile legatarului se nasc şi pot fi înstrăinate (fie prin acte între vii, fie mortis causa) de la data deschiderii succesiunii, numai că executarea (predarea) legarului va putea fi cerută doar la data împlinirii termenului.

În ceea ce priveşte termenul extinctiv, acesta permite legatarului să intre în posesia bunului legat din momentul deschiderii succesiunii, însă, la împlinirea lui, drepturile legatarului se sting pentru viitor (de exemplu, „Las lui A, prin legat, uzufructul unei livezi până când împlineşte 50 de ani”).

- Legatul sub condiŃie CondiŃia constituie un eveniment viitor şi nesigur ca realizare de care depinde

naşterea sau stingerea dreptului transmis. CondiŃia poate fi suspensivă sau rezolutorie. CondiŃia suspensivă suspendă, până la realizarea ei, dobândirea dreptului real sau

de creanŃă transmis prin legat, însă, odată îndeplinită, dreptul legatarului se naşte cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii (de exemplu, „Las câte 10 milioane nepoŃilor mei de frate pe care fiul meu îi voi cununa după terminarea studiilor superioare”).

CondiŃia rezolutorie nu afectează naşterea şi transmiterea drepturilor care formează obiectul legatului. Acestea sunt dobândite şi pot fi exercitate de către legatar de la data deschiderii succesiunii, însă, în cazul în care condiŃia se realizează, ele se desfiinŃează cu efect retroactiv (de exemplu, „Las lui X terenul situat în localitatea... dacă fiicei mele nu i se va naşte un copil în termen de 5 ani de la căsătorie”).

- Legatul cu sarcină Sarcina constituie o obligaŃie constând în a da, a face sau a nu face ceva cu privire

la legat, pe care legatarul, dacă acceptă legatul, este Ńinut să o execute. Sarcina poate fi prevăzută fie în interesul testatorului (de exemplu, să-i plătească impozitul pe imobilul lăsat moştenire, pe care nu l-a achitat în anul decesului), fie în interesul legatarului (de exemplu, cu suma de bani lăsată să-şi continue studiile), fie în interesul unei terŃe persoane (de exemplu, să-i presteze unui nepot al testatorului întreŃinere până la majoratul acestuia).

În caz de neîndeplinire a sarcinii impuse, moştenitorii interesaŃi (legali sau testamentari) sau creditorii pot solicita instanŃei competente revocarea legatului. Atunci când sarcina este prevăzută în interesul unei terŃe persoane, în caz de neexecutare, aceasta poate să ceară numai executarea silită a sarcinii, nu şi revocarea legatului.

2. În funcŃie de obiectul lor, legatele se clasifică în: - Legatul universal

45

Potrivit art. 888 din Codul civil, „legatul universal este dispoziŃia prin care testatorul lasă după moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale”.

Ceea ce este caracteristic pentru legatul universal este chemarea, vocaŃia eventuală, la întreaga universalitate a bunurilor care au aparŃinut testatorului, şi nu emolumentul efectiv (cantitatea bunurilor culese). Legatarului universal nu i se transmite întinderea unor drepturi, ci întinderea unei vocaŃii, putând să preia drepturile renunŃătorilor ori legatele ineficace.

Aşadar, legatul universal este acela care conferă legatarului o vocaŃie eventuală la întreaga succesiune, indiferent care vor fi foloasele efectiv culese, pe care prezenŃa moştenitorilor rezervatari sau existenŃa unor legate particulare ar putea să le diminueze sau chiar să le suprime.

De aici decurg următoarele consecinŃe: - în ipoteza în care testatorul a instituit mai mulŃi legatari universali, va trebui să

distingem dacă toŃi sau numai unul acceptă moştenirea. Dacă toŃi acceptă legatele, fiecare va culege efectiv numai o parte din averea succesorală, natura legatului rămânând nemodificată. Dacă însă, un singur legatar acceptă legatul, el va culege întregul patrimoniu succesoral, în virtutea chemării sale universale;

- legatul rămâne universal, chiar dacă, din cauza unor legate cu titlu particular şi sarcini, emolumentul ar fi neînsemnat, întrucât, dacă aceşti legatari nu vor culege legatele care le-au fost atribuite sau beneficiarii sarcinilor nu ar pretinde drepturile lor, legatarul universal va culege totul, în virtutea vocaŃiei sale la întreaga moştenire.

În literatura de specialitate şi în practica judiciară sunt considerate unanim ca fiind legate universale următoarele:

- legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile ale testatorului; - legatul nudei proprietăŃi a întregii succesiuni, deoarece legatarul (sau moştenitorii

săi) va deveni, la stingerea uzufructului, proprietar deplin; - legatul cotităŃii disponibile, deoarece, în cazul în care moştenitorii rezervatari

renunŃă sau sunt excluşi de la succesiune ca nedemni, legatarul va avea vocaŃie la întreaga moştenire;

- legatul rămăşiŃei (prisosului), prin care testatorul, după ce a făcut legate cu titlu particular, atribuie unui legatar tot ceea ce rămâne din masa succesorală, după executarea legatelor şi a sarcinilor cuprinse în testament.

Legatarul universal este obligat, potrivit art. 893 C. civ., la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, până la concurenŃa sumei sale. De asemenea, el este obligat să achite, în aceleaşi condiŃii, şi legatele cu titlu particular (art. 902 C. civ.).

Legatarul universal va trebui să ceară punerea în posesie în condiŃiile art. 889 C. civ. sau ale art. 891 C. civ..

- Legatul cu titlu universal Legatul cu titlu universal este definit de art. 894 C. civ. ca având drept obiect „o

fracŃiune a moştenirii, precum jumătate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fracŃiune din imobile sau mobile”. Aşadar, legatul cu titlu universal este legatul care conferă vocaŃie la o fracŃiune din patrimoniul succesoral al testatorului.

Caracteristică pentru legatul cu titlu universal, ca şi pentru legatul universal, este întinderea vocaŃiei succesorale şi nu emolumentul moştenirii.

46

Între legatul cu titlu universal şi legatul universal există o identitate de natură juridică. Deosebirea dintre ele nu este calitativă, ci doar cantitativă. Astfel, legatarul universal are vocaŃie la întregul emolument succesoral, în vreme ce legatarul cu titlu universal are vocaŃie numai la întreaga parte din bunurile testate.

În ipoteza în care testatorul a instituit mai mulŃi legatari cu titlu universal şi toŃi acceptă legatele, fiecare dintre ei va culege fracŃiunea din moştenire la care are dreptul. Dacă unul sau mai mulŃi dintre legatari renunŃă la legat, renunŃarea nu va spori partea celorlalŃi legatari cu titlu universal, ci va profita moştenitorilor legali sau legatarului universal, iar în absenŃa acestora, statului.

Art. 894 din Codul civil enumeră limitativ legatele cu titlu universal: - legatul unei fracŃiuni din moştenire (o jumătate, o treime etc.); - legatul tuturor bunurilor imobile; - legatul tuturor bunurilor mobile; - legatul unei fracŃiuni din totalitatea bunurilor imobile; - legatul unei fracŃiuni din totalitatea bunurilor mobile. La aceasta se adaugă legatul minorului de 16 ani, făcut cu privire la întreaga

moştenire. Un asemenea legat este, în realitate, un legat cu titlu universal, deoarece minorul de 16 ani nu poate dispune prin testament decât de jumătate din ceea ce ar fi putut dispune dacă ar fi fost major (art. 807 C. civ.).

Legatarul cu titlu universal are o răspundere proporŃională şi, de aceea, va trebui să se stabilească procentul din activul succesoral, pe care îl reprezintă valoarea legatului cu acest titlu, în raport cu care se calculează suma în limita căreia urmează să răspundă pentru datoriile şi sarcinile succesiunii.

- Legatul cu titlu particular (singular) Codul civil defineşte legatul cu titlu particular într-o formă negativă, prevăzând în

art. 894 alin. 2 că este cu titlu particular orice legat care nu este universal sau cu titlu universal.

Legatul cu titlu particular este acela prin care unei persoane i se conferă de către testator vocaŃie succesorală la unul sau mai multe bunuri succesorale, determinate sau determinabile.

Spre deosebire de legatarul universal sau cel cu titlu universal, legatarul cu titlu particular, în principiu, nu răspunde de pasivul moştenirii (art. 900 C. civ.).

În literatura de specialitate şi în practica judiciară sunt considerate ca fiind legate cu titlu particular următoarele:

- legatul unui bun cert şi determinat; - legatul unui bun determinat prin gen (o sumă de bani, o cantitate de struguri etc.); - legatul unui bun incorporal (creanŃa pe care testatorul o avea contra unei terŃe

persoane); - legatul prin care debitorul este iertat de datoria pe care o avea faŃă de testator

(datoria se stinge de la data deschiderii succesiunii); - legatul unor bunuri situate într-o anumită localitate; - o succesiune cuvenită lui de cujus, nelichidată la decesul acestuia. 3. Diferite tipuri de legate cu titlu particular - Legatul lucrului altuia Ne aflăm în această situaŃie în cazul în care testatorul face un legat care are ca

47

obiect un bun care este proprietatea unei alte persoane, terŃ sau chiar moştenitor al său (moştenitor legal sau legatar universal ori cu titlu universal).

Pentru a ne afla în prezenŃa legatului lucrului altuia, trebuie îndeplinite cumulativ două condiŃii:

- testatorul să nu aibă, la data deschiderii succesiunii, nici un drept actual sau viitor asupra bunului care formează obiectul legatului;

- obiectul legatului să fie un bun individual determinat, întrucât numai acestea pot să aparŃină altuia.

Legatul care are ca obiect bunuri determinate numai prin gen va fi întotdeauna valabil, chiar şi atunci când în patrimoniul succesoral nu se găsesc bunuri asemănătoare. Această soluŃie este admisă pe considerentul că aceste bunuri nu pot să aparŃină nimănui.

Dacă aceste condiŃii sunt îndeplinite şi suntem, prin urmare, în ipoteza legatului lucrului altuia, soarta acestuia va depinde de împrejurarea dacă testatorul a cunoscut sau nu că bunul respectiv nu este al său.

În situaŃia în care testatorul a lăsat legat bunul având credinŃa greşită că acesta îi aparŃine, legatul este, potrivit art. 907 C. civ., nul absolut întrucât se prezumă că, dacă testatorul ar fi cunoscut situaŃia reală a bunului, nu ar mai fi făcut liberalitatea.

În schimb, dacă testatorul a dispus de bunul unei alte persoane, ştiind că nu este al său, legatul este valabil, iar persoana însărcinată să execute acel legat este Ńinută fie să procure bunul de la proprietarul său şi să-l predea legatarului, fie să plătească acestuia din urmă valoarea bunului la momentul deschiderii succesiunii (art. 906 C. civ.).

Sarcina probei revine legatarului care va trebui să dovedească împrejurarea că testatorul a dispus de bun ştiind că este al său.

- Legatul bunului indiviz Ne aflăm în această situaŃie atunci când testatorul face un legat cu titlu particular

care are ca obiect un bun individual determinat care, la data deschiderii succesiunii, se află în stare de indiviziune.

În cazul în care testatorul a lăsat legatarului o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunului determinat, legatul este valabil, legatarul substituindu-se testatorului cu privire la partea sa din drept.

Dacă, însă, legatul are ca obiect nu cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunului, ci bunul în materialitatea sa, legatul va fi valabil sau nu, după cum legatarul a cunoscut sau nu împrejurarea că bunul nu-i aparŃine în exclusivitate.

- Legatul uzufructului Codul civil, în art. 805, permite testatorului să lase prin legat nuda proprietate unei

anumite persoane, iar uzufructul unei alte persoane. La moartea uzufructuarului, nudul proprietar va deveni proprietar deplin al bunului legat.

Cu privire la natura juridică a unui asemenea legat, trebuie să facem distincŃie după cum legatul are ca obiect nuda proprietate sau uzufructul.

Atunci când legatul are ca obiect nuda proprietate, legatul va fi universal, cu titlu universal sau cu titlu particular după cum vizează întregul patrimoniu succesoral, o fracŃiune a acestuia sau un bun ori anumite bunuri determinate, privite în mod singular.

Dacă legatul are ca obiect uzufructul asupra unuia sau mai multor bunuri determinate, legatul va fi cu titlu particular.

De asemenea, dacă legatul are ca obiect uzufructul asupra întregii mase succeso-

48

rale sau numai asupra unei fracŃiuni din aceasta, legatul va fi tot cu titlu particular. c. Ineficacitatea legatelor Prin cauze de ineficacitate a legatelor se înŃeleg acele fapte, situaŃii, împrejurări şi

evenimente anterioare, concomitente sau posterioare întocmirii unui legat, intrinseci sau extrinseci conŃinutului acestuia, dependente sau independente de voinŃa testatorului şi a legatarului, care fac ca legatul să fie lipsit de eficacitate juridică.

Legatele pot fi ineficace datorită următoarelor cauze: nulitate, revocare sau caducitate. În toate aceste situaŃii când intervine o cauză de ineficacitate, legatele se vor desfiinŃa cu efect retroactiv.

I. Nulitatea legatelor Nulitatea constituie o sancŃiune civilă, care intervine în cazul încheierii unor acte

juridice cu nerespectarea condiŃiilor de validitate (de fond sau de formă) impuse de lege. Cauzele de nulitate sau de anulare a legatelor sunt cele care privesc orice act

juridic: incapacitatea persoanei care face actul, viciile de consimŃământ, lipsa formei cerute de lege pentru valabilitatea actului etc. Deosebit de acestea, există şi alte cauze specifice, precum: testamentul conjunctiv se sancŃionează cu nulitatea absolută; substituŃiile fideicomisare sunt, la rândul lor, lovite de nulitate absolută; este nul legatul bunului altuia, în ipoteza în care testatorul nu a cunoscut că lucrul nu-i aparŃine.

Moştenitorul poate cere anularea testamentului în cazul în care consideră că acesta a fost întocmit cu încălcarea dispoziŃiilor legale ori poate cere anularea parŃială a dispoziŃiei testamentare care depăşeşte limitele prevăzute de art. 807 C. civ. (testamentul minorului de 16 ani).

Termenul de prescripŃie a acŃiunii în anularea testamentului înceape să curgă la moartea testatorului; „data încheierii actului” la care se referă art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 fiind data deschiderii moştenirii.

II. Revocarea legatelor 1. ConsideraŃii generale. Legatele pot fi revocate fie prin voinŃa testatorului, fie ca

urmare a săvârşirii de către legatar a unei fapte culpabile. Revocarea legatelor poate fi opera testatorului, şi atunci este voluntară (depinde

exclusiv de voinŃa sa), dar poate fi pronunŃată şi de instanŃa de judecată (revocare judecătorească).

2. Revocarea voluntară. Testamentul fiind un act juridic unilateral, esenŃialmente revocabil, testatorul este îndreptăŃit, până în ultima clipă a vieŃii sale, fără a avea nevoie de consimŃământul unei alte persoane şi fără a aduce atingere vreunui drept câştigat, să revoce legatele şi alte dispoziŃii testamentare de ultimă voinŃă.

Nici o persoană nu poate să-l împiedice testator să revoce un legat. Mai mult, nici testatorul nu poate să renunŃe valabil la dreptul de revocare a dispoziŃiilor cuprinse într-un testament. O asemenea renunŃare este lovită de nulitate absolută.

Din punct de vedere al întinderii, revocarea voluntară poate fi totală sau parŃială, iar după modul de manifestare a voinŃei testatorului, poate fi expresă sau tacită.

2.1. Revocarea voluntară expresă. Revocarea expresă este un act juridic solemn, trebuind să fie făcută în una din formele testamentare prevăzute de lege sau printr-un înscris autentic (art. 920 C. civ.). Nerespectarea acestor condiŃii are ca efect nulitatea actului de revocare, întrucât forma actului este cerută ad validitatem.

Testamentul posterior prin care se revocă un alt testament poate fi întocmit în

49

oricare dintre formele admise de legea civilă, indiferent de forma în care a fost redactat testamentul revocat.

2.2. Revocarea voluntară tacită. Revocarea voluntară tacită este o revocare indirectă, care rezultă din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului, care implică voinŃa de revocare.

Codul civil prevede două cazuri de revocare tacită: - incompatibilitatea din punct de vedere material ori juridic, sau contrarietatea

dintre dispoziŃiile noului testament şi dispoziŃiile testamentului anterior (art. 921 C. civ.); - înstrăinarea voluntară a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C civ.); - Pe lângă aceste două cazuri, în literatura de specialitate şi în practica judiciară se

consideră că distrugerea voluntară de către testator sau din ordinul său a bunului care formează obiectul unui legat cu titlu particular, afară de cazul când legatul are ca obiect bunuri de gen, ori distrugerea testamentului de către testator constituie, de asemenea, cazuri de revocare voluntară tacită.

- Atât incompatibilitatea, cât şi contrarietatea dintre două legate succesive exprimă intenŃia testatorului de a revoca legatul anterior.

DispoziŃiile unui testament posterior nu revocă în mod automat pe cele ale unui testament anterior, ci numai în măsura în care prevederile noi înlocuiesc pe cele anterioare.

Sunt incompatibile două dispoziŃii testamentare, a căror executare împreună este obiectiv imposibilă datorită unui obstacol de ordin material sau juridic. De exemplu, există incompatibilitate materială între legatul prin care cineva iartă de datorie pe un debitor al său şi legatul prin care dreptul de creanŃă împotriva acestui debitor este lăsat unei anumite persoane.

Ne aflăm în prezenŃa unui caz de incompatibilitate juridică atunci când prin primul testament se lasă unei persoane un imobil în plină proprietate, iar prin al doilea testament, testatorul lasă unei alte persoane nuda proprietate asupra aceluiaşi imobil; primul legat este revocat şi va avea un obiect redus numai la dreptul de uzufruct asupra imobilului respectiv.

DispoziŃiile incompatibile pot exista în testamente diferite, dar pot fi cuprinse chiar şi în conŃinutul aceluiaşi testament.

Există contrarietate între două dispoziŃii testamentare, când executarea lor împreună este posibilă din punct de vedere material sau juridic, însă voinŃa testatorului a fost ca ele să nu se execute concomitent. Astfel, dacă testatorul a dispus de acelaşi bun, prin două testamente succesive, în folosul a două persoane diferite, dispoziŃiile vor fi contrare, aşa încât ultima va revoca pe prima, dar numai dacă aceasta a fost intenŃia testatorului.

Potrivit art. 921 Cod civil, atât în caz de incompatibilitate, cât şi în caz de contrarietate, revocarea se produce numai în legătură cu dispoziŃiile care sunt incompatibile sau contrare, celelalte rămânând valabile, dacă testatorul nu a dispus altfel.

- Înstrăinarea voluntară a bunului care face obiectul legatului este considerată o revocare voluntară tacită, nu atât ca înstrăinare în sine, cât ca manifestare, sub forma acelei înstrăinări, a voinŃei revocatorii a testatorului.

Pentru a produce revocarea, înstrăinarea trebuie să fie voluntară, adică să fie consimŃită de testator şi nu silită şi să fie reală, indiferent de titlul sub care se face, deci nu

50

un simplu proiect de înstrăinare. Art. 923 Cod civil dispune că orice înstrăinare a obiectului legatului, făcută în orice

mod sau sub orice condiŃie, revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi reintrat în patrimoniul testatorului.

Înstrăinarea voluntară a obiectului legatului are ca efect revocarea, numai în cazul legatelor cu titlu particular, întrucât numai acestea au un obiect determinat în individualitatea lui.

Înstrăinarea are valoare de revocare totală sau parŃială, după cum ea se referă la întregul obiect al legatului sau numai la o parte din acesta.

- În practica judiciară se consideră că şi distrugerea voluntară de către testator a bunului individual determinat, care face obiectul unui legat cu titlu particular, are valoarea unei revocări tacite voluntare.

De asemenea, distrugerea testamentului olograf de către testator are valoare revocatorie, dacă este reală şi voluntară.

2.3. Retractarea revocării voluntare. Potrivit legii, retractarea revocării se poate face în aceleaşi condiŃii ca şi revocarea.

Retractarea revocării are ca efect, în afara unei stipulaŃii contrare, reînvierea dispoziŃiilor testamentare revocate. În cazul distrugerii testamentului, intenŃia de a retracta revocarea trebuie să constea în întocmirea unui alt testament.

3. Revocarea judecătorească. Revocarea prin hotărâre judecătorească a legatelor presupune o culpă din partea legatarului, apărând ca o sancŃiune pentru legatarul culpabil faŃă de testator sau faŃă de memoria acestuia.

Revocarea judecătorească a legatelor poate avea loc numai după decesul testatorului, la cererea persoanelor interesate şi numai în cazurile prevăzute expres de lege.

Cauzele de revocare judecătorească a legatelor sunt: - neexecutarea sarcinilor de către gratificat, în cazul legatelor afectate de sarcini

(art. 930 coroborat cu art. 830 C. civ.); AcŃiunea în revocare poate fi intentată în termenul general de prescripŃie de 3 ani

prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 care începe să curgă de la data prevăzută pentru executarea sarcinii, iar atunci când nu s-a stipulat o asemenea dată, de la data deschiderii succesiunii (art. 7 din Decretul nr. 167/1958).

AcŃiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată (moştenitori legali, moştenitori testamentari sau creditorii lor chirografari pe calea acŃiunii oblice), mai puŃin de către terŃul beneficiar al sarcinii, întrucât el nu justifică nici un interes în acest sens. El ar putea, cel mult, să ceară executarea silită a sarcinii de către legatar.

- ingratitudinea celui gratificat (art. 930 coroborat cu art. 831 C. civ.). Ingratitudinea legatarului se poate manifesta astfel:

a. Atentatul la viaŃa testatorului. Pentru a opera acest caz de ingratitudine, nu se cere ca legatarul să fi fost condamnat penal pentru fapta sa, fiind suficient doar să se constate neîndoielnic intenŃia de a ucide. Este indiferentă calitatea în care a acŃionat acesta la săvârşirea faptei (autor, coautor, instigator sau complice). Faptele săvârşite fără intenŃie, precum şi cele săvârşite fără discernământ nu justifică revocarea legatului.

b. Săvârşirea unor delicte, cruzimi sau injurii grave, calificate ca atare de către instanŃa de judecată competentă.

Cât priveşte injuria gravă la adresa memoriei lui de cujus (art. 931 C. civil), ca o

51

cauză specifică de revocare judecătorească a legatelor, aceasta este tot o manifestare a ingratitudinii. De această dată, fapta este săvârşită după moartea testatorului, deci după ce legatul a început să-şi producă efectele.

Revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine poate să fie cerută de cei interesaŃi (moştenitori legali, legatari ori creditorii lor chirografari).

Cererea de revocare a legatului poate fi introdusă în termen de 1 an de la data săvârşirii faptei ori de la data când cei interesaŃi au cunoscut fapta; neintroducerea acŃiunii în termen duce la concluzia că testatorul l-a iertat pe legatarul ingrat. Termenul de 1 an este un termen de decădere şi nu de prescripŃie, astfel că nu este susceptibil de întrerupere, suspendare ori repunere în termen.

III. Caducitatea legatelor Caducitatea legatelor constituie un mod de desfiinŃare retroactivă a legatelor

născute valide şi nerevocate, pentru cauze care au intervenit posterior întocmirii testamentului, străine atât de voinŃa testatorului, cât şi de vreo culpă a legatarului şi care fac imposibilă executarea legatului.

Principalele cazuri de caducitate a legatelor sunt: - Predecesul legatarului. Potrivit art. 924 C. civ., „orice dispoziŃie testamentară

devine caducă, când acela în favoarea căruia a fost făcută a murit înaintea testatorului”. În schimb, dacă legatarul a supravieŃuit testatorului, indiferent cât de puŃin, el a dobândit dreptul asupra legatului şi l-a transmis către proprii săi moştenitori.

Tot astfel, legatul făcut unei persoane juridice, care ar înceta să aibă fiin Ńă înainte de moartea testatorului, devine caduc.

- Incapacitatea legatarului de a primi legatul. Această cauză de caducitate a legatului va opera numai dacă incapacitatea legatarului a intervenit posterior întocmirii testamentului. Dacă legatarul era deja incapabil în momentul întocmirii testamentului, legatul este nul (art. 928 C. civ.).

- Pieirea în întregime a bunului care a făcut obiectul legatului cu titlu particular, după întocmirea testamentului, dar înainte de decesul testatorului şi indiferent de cauza pieirii (culpa testatorului, a legatarului, fapta unui terŃ, forŃa majoră).

Această cauză de caducitate se aplică doar legatelor care au ca obiect lucruri determinate în individualitatea lor (o casă, un autoturism, un tablou etc.), nu şi în cazul unor lucruri determinate numai generic (o sumă de bani, o anumită cantitate de fructe, cereale etc.), ştiut fiind că genera non pereunt.

Pentru ca pieirea lucrului să aibă ca efect caducitatea legatului, ea trebuie să fie totală, căci, dacă este numai parŃială, caducitatea va fi şi ea parŃială, astfel că legatul se va cuveni legatarului pentru partea rămasă.

- Neîndeplinirea condiŃiei suspensive. În ipoteza în care legatul a fost făcut sub o condiŃie suspensivă şi este sigur că aceasta nu se va realiza, legatul va fi caduc.

- Refuzul legatarului de a primi legatul (art. 928 C. civ.). - Cazul în care legatul încalcă rezerva succesorală. În ipoteza depăşirii cotităŃii

disponibile, legatele cuprinse în testament, devenind excesive, vor fi supuse reducŃiunii, efectul fiind caducitatea lor parŃială sau totală.

- Cazul în care ar exista dispoziŃii imperative sau prohibitive ale legii, care ar împiedica predarea legatului.

52

IV. Dreptul de acrescământ Ca regulă generală, de ineficacitatea legatelor vor profita acei moştenitori ale căror

drepturi succesorale ar fi fost diminuate sau chiar înlăturate ca urmare a executării legatului (moştenitorii legali sau testamentari, care au vocaŃie universală, sau cei cu titlu universal). Mai mult, de ineficacitatea unui legat particular va profita şi legatarul particular, care avea trasată de către testator sarcina predării acelui legat.

De la această regulă generală există două excepŃii , când ineficacitatea unui legat va putea profita altor persoane:

- în caz de substituŃie vulgară, situaŃie în care legatul ineficace va fi cules de către persoana indicată de către testator a-l culege în locul şi în lipsa legatarului iniŃial desemnat (art. 804 C. civ.);

- în cazul legatului conjunctiv, când operează dreptul de acrescământ. Prin legat conjunctiv se înŃelege acea dispoziŃie testamentară prin care testatorul a

dispus de acelaşi bun în favoarea mai multor legatari, fără a arăta partea fiecăruia, astfel că, oricare dintre colegatari, are o vocaŃie eventuală la întregul bun. În acest caz, dacă toŃi colegatarii pot şi voiesc să primească legatul, chemarea la întreg a fiecăruia este redusă la o parte a obiectului, care se va împărŃi în mod egal între colegatari.

Dacă însă unul sau mai mulŃi colegatari nu pot sau nu vor să primească legatul, atunci părŃile care se cuveneau acestora se vor adăuga părŃilor care revin colegatarilor care pot şi vor să primească legatul. Acesta este dreptul de acrescământ sau de adăugire, de creştere.

Dreptul de acrescământ operează numai în cazul în care legatul este conjunctiv. Pentru a opera dreptul de acrescământ se cer a fi întrunite următoarele condiŃii:

- să existe o pluralitate de legatari (colegatari); - dispoziŃiile făcute în favoarea colegatarilor să aibă acelaşi obiect; - fiecare colegatar să aibă o vocaŃie eventuală la întregul obiect, datorită faptului că

testatorul nu a precizat expres partea cuvenită fiecăruia dintre ei; - unul sau mai mulŃi colegatari să nu poată ori să nu vrea să culeagă legatul. Dacă aceste condiŃii sunt îndeplinite, colegatarii sunt obligaŃi de a primi adaosul,

dreptul de acrescământ operând obligatoriu şi de drept. O aplicaŃie a dreptului de acrescământ este cunoscută şi în cazul succesiunii legale.

Astfel, dacă moştenirea se cuvine mai multor moştenitori legali şi printre aceştia se află nedemni sau renunŃători, părŃile acestora din urmă vor spori părŃile celorlalŃi succesori care au acceptat succesiunea.

Şi aici, dreptul de acrescământ operează în mod obligatoriu. B. Exheredarea (dezmoştenirea) a. NoŃiune Exheredarea (sau dezmoştenirea) constă în acea dispoziŃie de ultimă voinŃă a

testatorului, prin care acesta înlătură de la moştenire pe unul sau mai mulŃi moştenitori legali.

Dreptul de dezmoştenire al testatorului poate fi exercitat, în ceea ce-i priveşte pe moştenitorii rezervatari, numai în limitele cotităŃii disponibile, fără a se aduce nici o atingere rezervei succesorale de la care aceştia nu pot fi înlăturaŃi prin voinŃa testatorului.

În schimb, moştenitorii nerezervatari (fraŃii, surorile şi descendenŃii acestora, bunicii şi străbunicii, unchii şi mătuşile, verii primari, precum şi fraŃii şi surorile bunicilor)

53

nu se bucură de această favoare a legii, astfel că pot fi dezmoşteniŃi fără limită. b. Felurile exheredării Exheredarea poate fi directă sau indirectă. Exheredarea directă este acea dezmoştenire care rezultă dintr-o dispoziŃie expresă

a testatorului, în sensul înlăturării de la moştenire a unuia sau a anumitor moştenitori legali. Ea poate fi parŃială, în cazul în care vizează doar pe unii dintre moştenitorii legali. Dacă toŃi moştenitorii legali sunt înlăturaŃi de la moştenire, exheredarea este totală; astfel că, în lipsa moştenitorilor rezervatari, succesiunea va reveni statului.

Exheredarea indirectă este acea dezmoştenire care rezultă din faptul că testatorul face legate care consumă întreaga cotitate disponibilă, dezmoştenind în acest fel pe moştenitorii rezervatari şi pe ceilalŃi succesori legali ori consumă întreaga moştenire, înlăturând rudele care nu se bucură de favoarea legii (moştenitori nerezervatari).

Exheredarea indirectă se produce chiar dacă legatele prin care ea se realizează sunt nule sau caduce.

C. ExecuŃiunea testamentară a. NoŃiune Executorul testamentar este o persoană impusă de testator, prin testament,

moştenitorilor legali sau legatarilor universali, în scopul de a obŃine o cât mai exactă, mai sigură şi mai diligentă îndeplinire a ultimelor sale voinŃe.

Dacă prin testament a fost instituit un executor testamentar, notarul public va elibera un certificat care constată această calitate.

b. Natura juridică a execuŃiunii testamentare ExecuŃiunea testamentară apare ca un mandat, executorul testamentar fiind un

mandatar al testatorului. ExecuŃiunea testamentară este un mandat de natură specială, deosebit în unele privinŃe de mandatul de drept comun, astfel că normele generale vor fi aplicabile numai în măsura în care nu sunt derogări.

Sarcina executorului testamentar începe la moartea testatorului, pe când sarcina mandatarului încetează la moartea mandantului.

c. FuncŃiile şi puterile executorului testamentar Misiunea generală a executorului testamentar este aceea de a veghea la executarea

dispoziŃiilor testamentare şi de a asigura aducerea lor la îndeplinire. Puterile executorului testamentar diferă, după cum testatorul i-a conferit ori nu

sezină, adică posesiunea bunurilor mobile, în vederea executării dispoziŃiilor testamentare. 1. Executorul testamentar fără sezină Acesta are doar un rol de supraveghere şi control al îndeplinirii dispoziŃiilor

testamentare, fără a executa el însuşi aceste dispoziŃii. În acest sens art. 916 C. civ. dispune că executorii testamentari „vor îngriji ca testamentul să se execute”.

Executorul testamentar fără sezină are, potrivit art. 916 C. civ., următoarele drepturi şi îndatoriri:

- supraveghează şi controlează corecta executare a dispoziŃiilor de ultimă voinŃă cuprinse în testament şi în codicil;

- să ceară notarului public punerea peceŃilor, dacă sunt moştenitori minori, interzişi sau absenŃi;

- să stăruie ca notarul public să facă inventarul bunurilor succesorale în prezenŃa moştenitorilor prezumtivi;

54

- să se îngrijească de luarea tuturor măsurilor pentru conservarea bunurilor succesorale;

- să intervină în judecată pentru apărarea validităŃii testamentului. 2. Executorul testamentar cu sezină În cazul în care executorului testamentar i s-a conferit de către testator sezină,

puterile acestuia sunt mai mari. În acest caz, executorul nu mai are doar un simplu rol de supraveghere a îndeplinirii dispoziŃiilor testamentare.

Sezina constă în posesiunea unei părŃi sau a totalităŃii bunurilor mobile date de testator executorului testamentar. Aceasta nu conferă executorului testamentar o adevărată posesiune a bunurilor, deoarece executorul deŃine bunurile nu pentru sine, ci pentru moştenitori. Executorul are mai curând un drept de deŃinere a bunurilor mobile, ca un fel de sechestru, pentru a asigura aducerea la îndeplinire a ultimei voinŃe a testatorului.

Sezina este opera voinŃei testatorului şi poate avea ca obiect numai bunurile mobile (art. 911 C. civ.).

Durata sezinei nu poate depăşi un an de la data morŃii testatorului. Această durată, însă, poate fi scurtată fie prin voinŃa testatorului, fie prin voinŃa moştenitorilor, când aceştia din urmă oferă sume îndestulătoare pentru plata legatelor de bunuri mobile sau dovedesc că au plătit aceste legate (art. 912 C. civ.).

Sfârşitul sezinei executorului nu împiedică, neapărat, continuarea execuŃiunii testamentare. Executorul va putea să-şi continue misiunea cu puterile limitate ale unui executor fără sezină.

Deosebit de puterile cu care este învestit executorul obişnuit (fără sezină), executorul sezinar are în plus următoarele drepturi şi îndatoriri proprii:

- are dreptul să încaseze creanŃele moştenirii, creanŃele fiind bunuri mobile; - poate cere vinderea bunurilor succesorale mobile, spre a-şi procura sumele

necesare pentru plata legatelor (art. 916 alin. 3 C. civ.); - are obligaŃia de a achita legatarilor particulari legatele de bunuri mobile (art. 916

alin. 3 C. civ.), aceasta fiind misiunea sa principală. d. Răspunderea executorului testamentar Răspunderea executorului testamentar pentru îndeplinirea obligaŃiilor sale este ca a

oricărui mandatar, el răspunzând nu numai pentru dol, ci şi pentru simpla greşeală. Executorul testamentar este Ńinut să dea socoteală de gestiunea sa asupra bunurilor

moştenirii (art. 916 alin. 5 C. civ.). În cazul în care au fost mai mulŃi executori sezinari, ei răspund solidar de gestiunea

bunurilor mobile care li s-au încredinŃat, cu excepŃia cazului când testatorul le-a delimitat funcŃiile şi fiecare dintre ei s-a mărginit la funcŃiile astfel delimitate (art. 918 C. civ.).

e. Cauzele de încetare a execuŃiunii testamentare Încetarea execuŃiunii testamentare se produce în următoarele cazuri: -prin îndeplinirea tuturor dispoziŃiilor testamentare încredinŃate; - la cererea moştenitorilor, instanŃa de judecată va putea revoca executorul

testamentar pentru abuz sau incapacitate; - prin renunŃarea executorului, în cazul în care continuarea execuŃiunii îi cauzează

prejudicii; - prin moartea executorului testamentar.

55

CAPITOLUL III

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE MO ŞTENIRII

SECłIUNEA I

CONSIDERAłII GENERALE

A. Precizări prealabile Orice persoană are dreptul recunoscut de lege de a dispune de bunurile care îi

aparŃin pentru cazul încetării sale din viaŃă. Anumite raŃiuni de ordin moral, de ocrotire a intereselor generale ale societăŃii sau

ale rudelor foarte apropiate ale lui de cujus, au determinat legiuitorul să impună unele restricŃii de a dispune prin acte juridice de bunurile care alcătuiesc patrimoniul succesoral al dispunătorului. Mai mult, prin limitarea dreptului de a dispune prin acte juridice mortis causa de bunurile moştenirii s-a urmărit şi ocrotirea intereselor dispunătorului.

Potrivit legii civile, orice persoană este îndreptăŃită să dispună, pentru cauză de moarte, de bunurile agonisite în timpul vieŃii. Acest drept se poate realiza, însă, numai prin acte juridice revocabile, respectiv prin legate cuprinse într-un testament. În consecinŃă, devoluŃiunea moştenirii printr-un contract propriu-zis, adică printr-un act cu caracter irevocabil, este interzisă de lege, prin oprirea pactelor asupra succesiunilor nedeschise (viitoare).

Nimănui nu-i este îngăduit să stabilească, printr-un act de ultimă voinŃă, transmisiunea bunurilor care îi aparŃin, decât numai pentru cazul propriei sale morŃi, şi nu şi pentru cazul morŃii persoanelor cărora le-a transmis bunurile sale. Altfel spus, dispunătorul nu va putea stabili după voia sa devoluŃiunea succesorală din generaŃie în generaŃie – denumită substituŃie fideicomisară – aceasta fiind interzisă de lege sub sancŃiunea nulităŃii absolute.

Tot astfel, ocrotind rudele apropiate ale lui de cujus, legea îi interzice acestuia din urmă să facă acte cu titlu gratuit, prin care ar aduce atingere rezervei succesorale destinate moştenitorilor rezervatari. Desigur, orice persoană fizică, atunci când îşi exprimă ultima voinŃă, are dreptul de a face acte cu titlu gratuit, dar numai în limitele cotităŃii disponibile.

B. Enumerarea limitelor dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moştenirii

- interzicerea pactelor asupra succesiunilor nedeschise (viitoare); - interzicerea substituŃiilor fideicomisare; - interzicerea actelor juridice care încalcă rezerva succesorală.

SECłIUNEA A II-A

PRINCIPALELE LIMITE ALE DREPTULUI DE A DISPUNE PENT RU CAUZĂ

DE MOARTE

A. Interzicerea pactelor asupra succesiunilor nedeschise (viitoare) 1. NoŃiune Codul civil se referă la interdicŃia pactelor asupra succesiunilor nedeschise în art.

702 şi art. 965 alin 2. Acestea prevăd interzicerea renunŃării la o succesiune care nu este

56

deschisă, precum şi a convenŃiilor asupra unei asemenea succesiuni. Prin pact asupra unei succesiuni nedeschise se înŃelege orice convenŃie sau chiar

act juridic unilateral, nepermis de lege, prin care o persoană dobândeşte drepturi eventuale la o moştenire sau renunŃă la ele.

2. Elemente caracteristice Pentru a ne afla în prezenŃa unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, se cer a fi

întrunite, cumulativ, următoarele condiŃii: a. Trebuie să existe un pact, o convenŃie, respectiv un act juridic bilateral

(multilateral) cu caracter irevocabil. Codul civil, prin art. 702 şi 965 alin. 2, interzice însă şi actele juridice unilaterale de acceptare a unei succesiuni nedeschise sau de renunŃare la aceasta.

b. ConvenŃia (pactul) trebuie să aibă ca obiect o moştenire nedeschisă în momentul încheierii lui, o fracŃiune dintr-o moştenire sau chiar un bun sau anumite bunuri singulare din aceasta (pacte universale, pacte cu titlu universal, pacte cu titlu particular).

c. Dreptul care se dobândeşte sau la care se renunŃă prin convenŃie trebuie să fie un drept succesoral eventual, o simplă expectativă, iar nu un drept actual şi născut (art. 702 C. civ.).

d. Este necesar ca respectiva convenŃie să nu facă parte dintre acelea care sunt admise în mod excepŃional de lege.

3. SancŃiune Legea sancŃionează pactul asupra unei succesiuni nedeschise cu nulitatea absolută,

care poate fi invocată de orice persoană interesată. SancŃiunea nulităŃii absolute este justificată pe deplin, întrucât asemenea pacte,

trezind dorinŃa morŃii celui care lasă moştenirea, contravin în mod evident regulilor de convieŃuire socială.

B. Interzicerea substituŃiilor fideicomisare 1. NoŃiune SubstituŃia fideicomisară este interzisă prin art. 803C. civ. Conform art. 804 C.

civ., este permisă însă substituŃia vulgară. SubstituŃia este o dispoziŃie prin care o persoană este chemată să culeagă o

liberalitate în lipsa unei alte persoane sau după dânsa. Rezultă, aşadar, că substituŃia poate fi de două feluri, şi anume: substituŃie vulgară şi substituŃie fideicomisară.

SubstituŃie fideicomisară reprezintă acea dispoziŃie testamentară (sau cuprinsă într-un contract de donaŃie) prin care dispunătorul îl obligă pe gratificat (instituit sau grevat) să conserve bunurile primite şi să le transmită la moartea sa unei alte persoane (substituit), desemnată tot de către dispunător (testator sau donator).

Pentru a înŃelege corect substituŃia fideicomisară, vom lua următorul exemplu: A (testator) lasă prin testament o casă lui B (instituit), cu obligaŃia pentru acesta de a o păstra toată viaŃa, iar la moartea sa să o transmită lui C (substituit), desemnat tot de către A.

Reiese din definiŃie că substituŃia fideicomisară constă într-o dublă liberalitate, care are acelaşi obiect: prima liberalitate este făcută în folosul celui dintâi gratificat (instituit sau grevat), iar cea de a doua liberalitate în folosul persoanei (substituit) chemate să primească obiectul primei liberalităŃi la moartea instituitului.

Dispunătorul poate să nu se oprească la două liberalităŃi, ci el poate să-l greveze pe

57

primul substituit cu o substituŃie în folosul unui al doilea substituit, pe cel de-al doilea cu o substituŃie în folosul unui al treilea substituit ş.a.m.d., caz în care substituŃia este graduală. Atunci când substituŃia este făcută în folosul descendenŃilor la infinit, ea este veşnică.

2. CondiŃii de existenŃă Pentru a ne afla în prezenŃa substituŃiei fideicomisare, se cer a fi întrunite

cumulativ următoarele condiŃii: a. Dispunătorul trebuie să fi făcut, la persoane diferite, două sau mai multe

liberalităŃi, care au acelaşi obiect şi care se execută succesiv. b. Instituitul să fi fost obligat de dispunător să conserve bunul primit şi să-l

transmită la moartea sa unui substituit desemnat tot de către testator. c. Dreptul substituitului trebuie să se nască la moartea instituitului. 3. SancŃiunea aplicabilă Prin art. 803, Codul civil sancŃionează substituŃia fideicomisară cu nulitatea

absolută. Dacă substituŃia fideicomisară este inserată într-un testament, ea nu constituie o cauză de nulitate a întregului act, ci va fi afectată doar dispoziŃia testamentară care o conŃine.

Nulitatea este integrală, în sensul că ea priveşte nu numai liberalitatea făcută substituitului, ci şi liberalitatea făcută instituitului.

S-a admis totuşi că, dacă unul dintre cele două legate devine caduc prin decesul unuia dintre gratificaŃi înaintea morŃii testatorului, nulitatea va fi înlăturată, deoarece beneficiarul celuilalt legat va dobândi, la deschiderea succesiunii (moartea testatorului), un legat liber de orice sarcini.

SubstituŃia fideicomisară nu trebuie confundată cu substituŃia vulgară, care este

permisă de lege. SubstituŃia vulgară este acea dispoziŃie cuprinsă într-un testament (sau într-un

contract de donaŃie) prin care dispunătorul desemnează în subsidiar un al doilea gratificat (legatar sau donatar), care va primi liberalitatea, prin substituŃie, pentru cazul când primul gratificat nu ar putea sau nu ar voi să primească bunul (bunurile) lăsat. SubstituŃia vulgară este reglementată de Codul civil prin art. 804.

Următorul exemplu este edificator pentru înŃelegerea corectă a substituŃiei vulgare: A (testator) lasă prin testament un bun imobil lui B, dar dispune totodată că, în cazul în care B va deceda înaintea sa ori nu va voi să primească legatul, bunul imobil respectiv să revină lui C.

Constatăm că în cazul substituŃiei vulgare suntem în prezenŃa a două liberalităŃi, însă, spre deosebire de substituŃia fideicomisară, numai una dintre liberalităŃi se execută şi aceasta la data decesului testatorului.

În concluzie, în cazul substituŃiilor vulgare, cele două liberalităŃi sunt alternative şi nu succesive, ca în cazul substituŃiilor fideicomisare.

C. Interzicerea actelor juridice care încalcă rezerva succesorală 1. Precizări prealabile Prin actele juridice cu titlu oneros între vii se poate dispune, în condiŃiile legii,

nelimitat, fără ca acestea să poată fi atacate de succesibili în timpul vieŃii înstrăinătorului. În achimb, liberalităŃile (donaŃii sau legate) vor putea fi atacate de succesorii legali rezervatari numai după deschiderea succesiunii, dacă aceste acte ar fi făcute peste limitele

58

cotităŃii disponibile, deci cu încălcarea rezervei succesorale. În consecinŃă, atunci când testatorul lasă moştenitori rezervatari (descendenŃi,

ascendenŃi privilegiaŃi sau soŃ supravieŃuitor) dreptul acestuia de a dispune cu titlu gratuit de bunurile sale este limitat la cotitatea disponibilă.

Dacă nu există moştenitori rezervatari, ci numai nerezervatari (ascendenŃi ordinari sau colaterali), testatorul poate dispune de patrimoniul său după cum doreşte, nu doar prin acte cu titlu oneros, ci şi prin acte cu titlu gratuit.

Rezultă, aşadar, că, în prezenŃa moştenitorilor rezervatari, moştenirea se împarte în două părŃi: rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă.

Rezerva succesorală este acea parte din moştenire, care, în temeiul legii, se deferă anumitor moştenitori legali şi de care testatorul nu poate dispune cu titlu gratuit.

Cotitatea disponibilă este acea parte a moştenirii, asupra căreia testatorul are libertatea de a dispune prin acte cu titlu gratuit.

În ipoteza în care liberalităŃile făcute de către de cujus depăşesc cotitatea disponibilă, aducând în acest fel atingere rezervei succesorale, ele devin excesive şi, în consecinŃă, vor fi supuse reducŃiunii, în măsura necesară completării rezervei.

2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale Din definiŃia dată rezervei succesorale, rezultă caracterele juridice ale acesteia, şi

anume: a. Rezerva este o parte a moştenirii, respectiv, acea parte pe care legea o atribuie,

imperativ, moştenitorilor rezervatari, neŃinând seama de voinŃa lui de cujus. Rezerva succesorală nu este o parte a moştenirii pe care testatorul o lasă efectiv la

moartea sa, ci o fracŃiune din moştenirea pe care ar fi lăsat-o dacă nu ar fi făcut liberalităŃi. Dreptul la rezerva succesorală este un drept propriu al moştenitorilor rezervatari,

care se naşte în momentul deschiderii succesiunii, prin voinŃa legii, şi nu un drept dobândit de la de cujus, pe cale succesorală.

Din caracterul rezervei de a fi o parte din moştenire, decurg următoarele consecinŃe:

1. Moştenitorii care pretind dreptul la rezervă trebuie să vină efectiv la succesi-une, ceea ce înseamnă că, prin clasă şi grad, au vocaŃie succesorală, au capacitate succesorală, nu sunt nedemni şi nici nu au renunŃat la succesiune;

2. Rezerva succesorală are caracter colectiv, în sensul că ea alcătuieşte o masă de bunuri şi valori atribuită de lege unui grup de moştenitori, cu excepŃia soŃului supravieŃuitor, căruia i se atribuie individual;

3. Moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură şi în plină proprietate, fără ca acestea să poată fi afectate de sarcini. Nimic nu-l împiedică însă pe moştenitor să accepte ca atribuirea sau completarea rezervei să se facă prin echivalent bănesc.

4. Rezerva fiind o parte a moştenirii, moştenitorii rezervatari nu pot face acte de acceptare sau de renunŃare cu privire la aceasta înainte de deschiderea succesiunii.

b. Rezerva este indisponibilă. Rezerva succesorală, ca parte a moştenirii, este lovită de indisponibilitate relativă

şi parŃială. Indisponibilitatea rezervei este relativă, întrucât dreptul de a dispune al testatorului

este limitat numai în prezenŃa moştenitorilor rezervatari. Indisponibilitatea rezervei este parŃială, întrucât, pe de o parte, ea nu vizează decât

59

o fracŃiune din moştenire (bunurile care alcătuiesc rezerva), iar, pe de altă parte, ea se referă numai la actele cu titlu gratuit, nu şi la cele cu titlu oneros.

Din acest caracter al rezervei decurge şi interdicŃia dezmoştenirii succesorilor rezervatari, evident, cît priveşte rezerva succesorală.

3. Moştenitorii rezervatari şi întinderea rezervei acestora Potrivit Codului civil şi Legii nr. 319/1944, sunt moştenitori rezervatari:

descendenŃii, ascendenŃii privilegiaŃi, precum şi soŃul supravieŃuitor al lui de cujus. a. Rezerva succesorală a descendenŃilor Art. 841 C. civ. prevede că: „liberalităŃile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute

prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului, dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste a treia parte, dacă lasă doi copii; peste a patra parte, dacă lasă trei sau mai mulŃi”.

Aşadar, întinderea rezervei diferă după numărul descendenŃilor lui de cujus, astfel: - 1/2 din moştenire, dacă la aceasta vine un singur copil sau urmaşii săi; - 2/3 din moştenire, dacă la aceasta vin doi copii sau urmaşii acestora; - 3/4 din moştenire, dacă la aceasta vin trei sau mai mulŃi copii ori succesorii

acestora. Potrivit art. 842 C. civ., prin descendenŃi trebuie să înŃelegem nu numai copiii, ci şi

pe toŃi ceilalŃi descendenŃi, indiferent de grad, fie că vin în nume propriu, fie că sunt chemaŃi să culeagă moştenirea prin intermediul instituŃiei reprezentării succesorale.

De asemenea, sunt cuprinşi în categoria descendenŃilor atât cei proveniŃi din căsătorie, cât şi cei din afara căsătoriei, precum şi cei din adopŃie.

Întinderea rezervei este determinată în raport de numărul copiilor care vin efectiv la moştenire, cu excluderea renunŃătorilor şi a nedemnilor.

În ipoteza în care toŃi descendenŃii renunŃă la moştenire sau sunt nevrednici, rezerva descendenŃilor va fi retroactiv desfiinŃată, întrucât ea nu poate avea fiinŃă decât în folosul unor moştenitori rezervatari. Într-o asemenea situaŃie, dacă sunt în viaŃă părinŃii lui de cujus (sau numai unul dintre ei), dreptul lor la rezervă va lua naştere cu efect retroactiv, o dată cu dreptul la moştenire, deoarece rezerva este o modalitate a moştenirii legale. Dacă nu sunt nici părinŃi, singurul rezervatar rămâne soŃul supravieŃuitor.

Dacă toŃi descendenŃii chemaŃi la moştenire sunt de gradul I, rezerva succesorală care li se cuvine în indiviziune se va împărŃi între ei în mod egal, respectiv pe capete.

În cazul în care la succesiune vin descendenŃi de gradul al II-lea, al III-lea sau al IV-lea, în legătură cu stabilirea rezervei acestora, distingem după cum aceştia vin la succesiune în nume propriu sau prin reprezentare.

În situaŃia în care la moştenire sunt chemaŃi descendenŃi de gradul al doilea şi următoarele în nume propriu, ar trebui ca rezerva să se calculeze după numărul lor. Totuşi, un asemenea mod de calcul ar putea să determine pe descendenŃii de gradul I să renunŃe la succesiune, pentru a mări astfel rezerva descendenŃilor de grade mai îndepărtate, evident, dacă numărul ultimilor ar fi mai mare decât al descendenŃilor renunŃători. De aceea, rezerva descendenŃilor se va calcula nu pe capete, ci pe tulpini.

În cazul în care descendenŃii vin la moştenire pe calea reprezentării succesorale, rezerva se calculează în funcŃie de numărul tulpinilor.

b. Rezerva succesorală a ascendenŃilor privilegiaŃi În baza principiului priorităŃii clasei de moştenitori, în absenŃa moştenitorilor din

60

clasa I (a descendenŃilor), este chemată la succesiune clasa a II-a, formată din ascendenŃii privilegiaŃi şi colateralii privilegiaŃi ori descendenŃii acestora din urmă, până la gradul al IV-lea inclusiv. Din această clasă mixtă, doar ascendenŃii privilegiaŃi, părinŃii lui de cujus (din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopŃie), sunt moştenitori legali rezervatari.

Potrivit art. 843 C. civ. „LiberalităŃile, prin acte între vii sau prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor, dacă în lipsă de descendenŃi, defunctul lasă tată şi mamă sau peste trei sferturi, dacă lasă numai pe unul din părinŃi”. A şadar, rezerva succesorală a părinŃilor este de 1/2 din moştenire, dacă vin la succesiune atât tatăl, cât şi mama lui de cujus, şi de 1/4 din moştenire, dacă la succesiune vine un singur părinte.

Dacă cel despre a cărui moştenire este vorba a fost adoptat cu efecte restrânse, întinderea rezervei succesorale va fi de 1/4, dacă vine la moştenire un singur ascendent privilegiat (părinte natural sau adoptator) şi 1/2 din moştenire, dacă vin la moştenire doi, trei sau patru ascendenŃi privilegiaŃi (părinŃi fireşti şi adoptatori). În acest caz, rezerva se atribuie colectiv, după care succesorii o vor împărŃi în părŃi egale.

c. Rezerva succesorală a soŃului supravieŃuitor 1. Întinderea rezervei succesorale a soŃului supravieŃuitor şi modul de calcul al

acesteia. Prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soŃului supravieŃuitor, acestuia i s-a recunoscut calitatea de moştenitor rezervatar.

Potrivit art. 2 din lege, rezerva soŃului supravieŃuitor este de 1/2 din partea succesorală care i se cuvine în calitate de moştenitor legal, astfel:

a. în concurs cu descendenŃii, cota succesorală este de 1/4, urmând ca rezerva să fie de o jumătate din 1/4, deci 1/8 din moştenire;

b. în concurs cu părinŃii (ori numai cu unul dintre aceştia) şi cu fraŃii sau surorile lui de cujus (ori cu descendenŃii acestora din urmă), partea succesorală este de 1/3, iar rezerva va fi de o jumătate din 1/3, deci 1/6 din moştenire;

c. în concurs numai cu părinŃii (ori doar cu unul dintre aceştia) sau numai cu fraŃii şi surorile lui de cujus (ori cu descendenŃii acestora din urmă), partea succesorală este de 1/2, astfel că rezerva va fi de o jumătate din 1/2, deci 1/4 din moştenire;

d. în concurs cu ascendenŃii ordinari, partea succesorală este de 3/4, astfel că rezerva va fi de o jumătate din 3/4, deci 3/8 din moştenire;

e. în concurs cu colateralii ordinari, partea succesorală este, de asemenea, de 3/4, deci şi rezerva va fi tot de 3/8 din moştenire;

f. în absenŃa oricăror moştenitori legali din cele patru clase, rezerva va fi de 1/2 din întreaga moştenire.

Rezerva soŃului supravieŃuitor prezintă unele particularităŃi, şi anume: 1. este o cotă fixă (jumătate) dintr-o parte variabilă (partea succesorală a soŃului

supravieŃuitor), care diferă în funcŃie de clasa de moştenitori cu care vine în concurs; 2. nu este o fracŃiune calculată asupra moştenirii direct, ca în cazul descendenŃilor

ori al ascendenŃilor privilegiaŃi, ci o fracŃiune calculată din partea care îi revine ca moştenitor legal;

3. se atribuie individual, ea calculându-se distinct de rezerva celorlalŃi rezervatari cu care soŃul supravieŃuitor vine în concurs.

Rezerva succesorală a soŃului supravieŃuitor în concurs cu alŃi rezervatari se calculează exclusiv asupra cotităŃii disponibile, pe care o va micşora, fără a aduce vreo atingere rezervei cuvenite acestora din urmă.

61

SoŃul supravieŃuitor este moştenitor rezervatar numai în ceea ce priveşte dreptul de moştenire conferit de art. 1 din Legea nr. 319/1944, el neavând această calitate când este vorba de bunurile aparŃinând gospodăriei casnice şi de darurile de nuntă.

2. Cotitatea disponibilă specială a soŃului supravieŃuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a lui de cujus.

Potrivit art. 939 C. civ., „bărbatul sau femeia care, având copil dintr-alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soŃului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puŃin şi fără ca, nici într-un caz, donaŃiunea să treacă peste cuartul bunurilor”.

Astfel, în ipoteza în care vine la moştenire în concurs cu descendenŃii din altă căsătorie a soŃului defunct, soŃul supravieŃuitor din a doua căsătorie nu poate fi gratificat de cel care lasă moştenirea în limitele cotităŃii disponibile obişnuite (ordinare), ci în limitele unei cotităŃi disponibile speciale, a cărei întindere poate fi cel mult egală cu partea copilului care a luat mai puŃin, dar fără ca această parte să depăşească 1/4 din moştenire.

Vor fi supuse reducŃiunii următoarele liberalităŃi: - donaŃiile realizate de către de cujus în timpul căsătoriei; - donaŃiile făcute soŃului din cea de-a doua căsătorie, înainte de încheierea

acesteia, dacă se va face dovada că ele au fost realizate în vederea acestei căsătorii; - legatele făcute în favoarea soŃului din căsătoria subsecventă, indiferent de data

la care a fost întocmit testamentul care le cuprinde. În vederea determinării cuantumului cotităŃii disponibile speciale, potrivit art. 939

C. civ., se va determina, în primul rând, numărul copiilor care acceptă moştenirea; la numărul acestora se va adăuga o unitate (soŃul supravieŃuitor) după care se va împărŃi moştenirea la numărul astfel obŃinut. Rezultatul reprezintă cotitatea disponibilă specială, dar cu respectarea celor două cerinŃe: să nu fie mai mare decât partea copilului care a luat mai puŃin şi (în toate cazurile) să nu depăşească 1/4 din moştenire.

De exemplu, defunctul soŃ a lăsat un patrimoniu succesoral în valoare de 120.000.000 lei, iar ca moştenitori un copil din prima căsătorie, un alt copil din cea de a doua căsătorie şi pe soŃul supravieŃuitor din a doua căsătorie. Făcând operaŃiile arătate,

rezultă o cotitate disponibilă specială de 40.000.000 lei

=+

000.000.4012

000.000.120.

Deşi suma este egală cu o parte de copil – 40.000.000 lei –, totuşi, ea depăşeşte un sfert din moştenire (30.000.000 lei). În consecinŃă, în realitate, cotitatea disponibilă, în limitele căreia soŃul decedat a putut să îl gratifice pe soŃul supravieŃuitor, care vine în concurs cu descendentul din altă căsătorie a lui de cujus, este de 30.000.000 lei.

LiberalităŃile făcute cu depăşirea cotităŃii disponibile sunt supuse reducŃiunii, potrivit art. 939 C. civ.

După adoptarea Legii nr. 319/1944, care recunoaşte soŃului supravieŃuitor anumite drepturi succesorale în concurs cu succesorii din cele patru clase de moştenitori legali, s-a ridicat problema de a se şti dacă soŃul supravieŃuitor poate să cumuleze partea sa succesorală legală cu liberalităŃile pe care i le-a făcut soŃul decedat, în limitele cotităŃii disponibile speciale prevăzute de art. 939 C. civ.

În practica judiciară s-a decis că soŃul supravieŃuitor din cea de-a doua căsătorie are dreptul să cumuleze partea sa succesorală legală cu liberalităŃile făcute în limitele cotităŃii disponibile speciale, cu condiŃia însă ca acestea împreună să nu depăşească cotitatea

62

disponibilă ordinară. Aşa fiind, când la succesiune vine şi un copil din altă căsătorie, cotitatea

disponibilă ordinară fiind de 1/2, soŃul supravieŃuitor va putea primi din această cotitate 1/4 din moştenire, la care are dreptul potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, şi va păstra liberalităŃile pe care soŃul defunct i le-a făcut în limitele întregului disponibil special, potrivit art. 939 C. civ., care este de cel mult 1/4 din moştenire.

4. Masa succesorală. Calculul rezervei şi al cotităŃii disponibile Rezerva succesorală este o fracŃiune din activul net al moştenirii. Ea nu este o parte

din activul lăsat efectiv de de cujus la momentul deschiderii succesiunii, ci o parte din activul net, pe care cel care a decedat l-ar fi lăsat dacă n-ar fi făcut liberalităŃi.

Astfel, rezerva succesorală nu este o fracŃiune dintr-o avere efectivă, ci dintr-o masă de calcul. Pentru a determina această masă, art. 849 C. civ. prevede că sunt necesare trei operaŃiuni care trebuie să fie execute succesiv, şi anume:

a. Stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul lui de cujus la data deschiderii succesiunii.

În această categorie se cuprind, cu unele excepŃii, toate bunurile mobile, imobile, creanŃele, inclusiv acelea pe care cel decedat le avea împotriva moştenitorilor, precum şi bunurile de care de cujus a dispus prin legate sau donaŃiuni de bunuri viitoare şi care se execută la decesul gratificantului.

Ca excepŃie de la regulă, nu intră în această operaŃie de calcul următoarele: - drepturile viagere (care se sting la decesul titularului); - fructele naturale sau fructele civile percepute ori încasate după deschiderea

succesiunii, precum şi adăugirile sau îmbunătăŃirile aduse de succesori unor bunuri rămase de la de cujus;

- bunurile lipsite de valoare patrimonială (amintiri de familie, fotografii); - bunurile care nu pot face obiect al transmisiunii succesorale; - capitalul unei asigurări pe viaŃă contractată de de cujus în favoarea unui terŃ. Evaluarea bunurilor existente în patrimoniul lui de cujus se face după valoarea lor

din momentul deschiderii moştenirii, astfel cum prevede art. 849 C. civ., stabilindu-se în acest fel activul brut al moştenirii.

b. Scăderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente în patrimoniul succesoral al lui de cujus la data deschiderii succesiunii.

Ca regulă generală, vor fi scăzute din activul brut al moştenirii toate obligaŃiile lui de cujus care există în patrimoniul său.

Potrivit art. 849 C. civ., scăderea pasivului succesoral ar trebui să se facă după ce s-a adăugat, în mod fictiv, valoarea donaŃiilor, dar atât literatura de specialitate, cît şi practica judiciară au admis, constant, că pasivul se va scădea înainte de reunificarea fictivă a donaŃiilor, întrucât, pe de o parte, aceste donaŃii au încetat să mai facă parte din gajul general al creditorilor, iar pe de altă parte, la moştenirile insolvabile, aceasta ar duce la micşorarea sau chiar la desfiinŃarea nejustificată a cotităŃii disponibile.

c. Reunirea fictivă, pentru calcul, la activul net al moştenirii a valorii donaŃiilor consimŃite de cel care lasă moştenirea.

În cea de-a treia etapă, va trebui adăugată la activul net valoarea bunurilor donate de de cujus în timpul vieŃii.

Precizăm că această adăugire este fictivă, numai pentru calcul. Bunurile donate nu

63

reintră efectiv în masa moştenirii, ci valoarea lor se adaugă fictiv, „pe hârtie”, valorii activului net.

Sunt supuse acestei operaŃiuni toate donaŃiile efectuate de către de cujus, indiferent de forma lor sau de persoana donatarului.

Nu sunt supuse acestei operaŃiuni actele juridice care nu sunt donaŃii propriu-zise, ci reprezintă executarea unor obligaŃii, cum ar fi:

- cheltuielile de hrană, întreŃinere, învăŃătură, făcute în folosul descendenŃilor sau al soŃului;

- darurile de nuntă; - obişnuitele daruri şi pomeni, întrucât acestea se fac din venituri şi sunt

săvârşite pentru a îndeplini anumite îndatoriri speciale, consfinŃite de religie şi obiceiuri; - donaŃiile cu sarcini, precum şi cele remuneratorii. 5. Imputarea liberalităŃilor şi cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă Prin imputarea liberalităŃilor se înŃelege modul de a socoti liberalităŃile făcute de

cel care lasă moştenirea fie asupra cotităŃii disponibile, fie asupra rezervei. Analiza imputaŃiei liberalităŃilor impune să distingem după cum cel gratificat nu

este sau, dimpotrivă, este un moştenitor rezervatar şi, în acest din urmă caz, dacă renunŃă la succesiune sau o acceptă.

Dacă cel gratificat nu este moştenitor rezervatar ori nici măcar moştenitor, ci o persoană străină, liberalitatea primită se va imputa asupra cotităŃii disponibile.

Dacă gratificatul este moştenitor rezervatar, şi renunŃă la moştenire, prin această renunŃare pierde retroactiv dreptul la moştenire şi dreptul asupra rezervei; liberalitatea primită de renunŃător se va imputa tot asupra cotităŃii disponibile.

Când moştenitorul rezervatar acceptă moştenirea, soluŃia diferă, după cum liberalitatea este scutită de raport sau este supusă raportului.

Dacă liberalitatea primită de moştenitorul rezervatar este scutită de raport, ea se va imputa asupra cotităŃii disponibile; dacă liberalitatea depăşeşte această cotitate, diferenŃa se impută asupra părŃii din rezerva care se cuvine moştenitorului. Aşadar, moştenitorul cumulează cotitatea disponibilă cu partea sa de rezervă.

Atunci când liberalitatea primită de moştenitorul rezervatar este supusă obligaŃiei de raport, imputarea se va face asupra rezervei, deoarece donaŃia a fost un avans asupra moştenirii, avans care s-a făcut din partea succesorală la care avea dreptul.

Dacă donaŃia depăşeşte partea de rezervă cuvenită moştenitorului, diferenŃa se va imputa asupra cotităŃii disponibile, moştenitorul cumulând partea sa din rezervă cu cotitatea disponibilă.

6. ReducŃiunea liberalităŃilor excesive a. NoŃiune Prin reducŃiune se înŃelege sancŃiunea civilă, care se aplică în cazul în care

liberalităŃile făcute de către de cujus aduc atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari, încălcându-le rezerva conferită de lege.

ReducŃiunea poate fi îndreptată numai împotriva donatarilor şi legatarilor. Potrivit art. 848 C. civ., reducŃiunea poate să fie cerută de către moştenitorii

rezervatari, succesorii rezervatarilor şi cei care le înfăŃişează drepturile, nu şi de către alte persoane care ar avea interese, cum ar fi: creditorii lui de cujus, dacă acceptarea succesiunii s-a făcut sub beneficiu de inventar, sau donatarii ori legatarii.

64

b. ModalităŃile prin care se poate solicita reducŃiunea Dreptul de a cere reducŃiunea poate fi exercitat fie pe calea excepŃiei în reducŃiune,

fie pe calea acŃiunii în reducŃiune. - ExcepŃia în reducŃiune va putea fi invocată de moştenitorii rezervatari, ori de

către cei îndreptăŃiŃi, numai în cazul în care bunul care face obiectul liberalităŃii nu a fost încă predat către cel gratificat.

ExcepŃia în reducŃiune poate fi invocată, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, numai în cadrul termenului general de prescripŃie de 3 ani, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.

- AcŃiunea în reducŃiune va fi folosită de către moştenitorii rezervatari în cazurile în care bunurile care fac obiectul donaŃiilor sau legatelor au fost predate celor gratificaŃi.

AcŃiunea în reducŃiunea liberalităŃilor excesive se îndreaptă împotriva benefici-arilor acestora.

AcŃiunea în reducŃiune are caracter personal patrimonial şi este prescriptibilă în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii. Dacă titularul dreptului la acŃiune nu a avut cunoştinŃă, independent de voinŃa sa, de existenŃa testamentului care i-a ştirbit drepturile acordate de lege asupra rezervei, termenul se va socoti din momentul când a luat cunoştinŃă despre conŃinutul acestui testament.

AcŃiunea în reducŃiune, introdusă în termen, de unul sau o parte din moştenitorii rezervatari, nu profită şi celorlalŃi rezervatari, fiind o acŃiune personală patrimonială.

Sarcina probei privind depăşirea cotităŃii disponibile incumbă moştenitorilor rezervatari; ea se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege.

c. Ordinea de reducŃiune a liberalităŃilor excesive În ipoteza în care există o pluralitate de liberalităŃi (legate şi donaŃii) se ridică

problema de a şti care va fi ordinea în care acestea se vor reduce. Codul civil, în art. 850, 852 şi 853, stabileşte următoarea ordine de reducŃiune a liberalităŃilor excesive:

1. Legatele se reduc înaintea donaŃiilor . Această regulă este imperativă, consecinŃă a principiului irevocabilităŃii donaŃiilor.

ExplicaŃia acestei reguli, conŃinută de art. 850 C. civ., o găsim în faptul că legatele sunt ultimele liberalităŃi consimŃite de către de cujus, care îşi produc efectele la data deschiderii succesiunii, astfel încât acestea, şi nu donaŃiile, depăşesc cotitatea disponibilă, încălcând rezerva succesorală şi, tocmai de aceea, este firesc ca legatele să fie reduse mai întâi.

2. Legatele se reduc toate deodată şi proporŃional. Această regulă îşi are raŃiunea în faptul că toate legatele au aceeaşi dată, şi anume,

data deschiderii succesiunii. Aşa fiind, indiferent de întinderea obiectului lor (universale, cu titlu universal sau cu titlu particular) se vor reduce toate deodată şi proporŃional cu valoarea fiecăruia, până la întregirea rezervei succesorale.

Regula nu este imperativă, ci supletivă, întrucât legatele sunt esenŃialmente revocabile, astfel că nimic nu se opune ca testatorul să stabilească o anumită ordine (art. 853 C. civ.). În acelaşi mod, moştenitorii pot conveni între ei, în afara procedurii judiciare, modalitatea concretă a reducŃiunii, în limitele drepturilor care li se cuvin.

3. DonaŃiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă, cu ultima donaŃie.

În mod logic, se presupune că ultima sau ultimele donaŃii au întrecut marginile cotităŃii disponibile, primele fiind făcute din această cotitate.

65

În ipoteza în care mai multe donaŃii au aceeaşi dată, ele se reduc proporŃional cu valoarea lor.

Având în vedere că donaŃiile sunt guvernate de principiul irevocabilităŃii, ordinea în care acestea se vor reduce are un caracter imperativ.

d. Efectele reducŃiunii În ceea ce priveşte efectele reducŃiunii, va trebui să facem distincŃie, după cum

reducŃiunea vizează legate sau donaŃii. 1. În cazul legatelor, reducŃiunea operează ca o caducitate totală sau parŃială, în

funcŃie de întinderea depăşirii cotităŃii disponibile. 2. În cazul donaŃiilor, reducŃiunea are ca efect desfiinŃarea contractelor de

donaŃie. Aşa fiind, dreptul donatarului asupra bunului se pierde cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, titular al acestuia devenind moştenitorul rezervatar.

Donatarul este îndreptăŃit să păstreze fructele naturale şi pe cele civile percepute sau încasate înainte de deschiderea succesiunii, având însă obligaŃia de a restitui către moştenitorul rezervatar pe cele percepute ori scadente după această dată.

Actele de înstrăinare sau de grevare a bunurilor, consimŃite de către donatari cu terŃele persoane înainte de deschiderea succesiunii, rămân valabil încheiate, întregirea rezervei făcându-se prin echivalent, iar cele încheiate ulterior acestei date vor fi desfiinŃate, ele neputând fi opuse rezervatarilor.

66

ÎNTREBĂRI DE EVALUARE:

1. Care sunt principiile aplicabile devoluŃiunii succesorale legale şi excepŃiile de la aceste principii? 2. Care este definiŃia şi natura juridică a reprezentării succesorale? 3. Ce condiŃii trebuie îndeplinite pentru a opera reprezentarea succesorală şi care sunt efectele acesteia? 4. Care sunt clasele de moştenitori în lumina actualei reglementări conŃinute de Codul civil şi care sunt drepturile lor succesorale? 5. Ce condiŃii trebuie să îndeplinească soŃul supravieŃuitor pentru a putea veni la moştenirea lui de cujus şi care sunt drepturile succesorale ale acestuia în lumina reglementărilor conŃinute de Legea nr. 319/1944? 6. În ce condiŃii poate fi declarată vacantă o succesiune? Cine poate cere vacanŃa succesorală? 7. Care sunt neajunsurile definiŃiei pe care Codul civil o dă testamentului prin art. 802? Care este cuprinsul acestui act juridic? 8. Care sunt condiŃiile de fond şi de formă cerute de lege pentru valabilitatea testamentului? 9. Care sunt testamentele ordinare prevăzute de Codul civil? Care sunt condiŃiile prevăzute de lege pentru validitatea acestora? 10. Prin ce se deosebeşte legatul universal de cel cu titlu universal? Care este răspunderea legatarilor universali, cu titlu universal şi cu titlu particular cu privire la pasivul succesoral? 11. Este valabil legatul care are ca obiect un bun care aparŃine unei alte persoane? 12. Care sunt cauzele de ineficacitate a legatelor şi care sunt efectele acestora? 13. Care sunt sarcinile executorului testamentar fără sezină? 14. Care este deosebirea între substituŃia fideicomisară şi substituŃia vulgară? Sunt permise aceste dispoziŃii testamentare? 15. Care sunt moştenitorii rezervatari şi care este întinderea rezervei acestora? 16. Care este masa succesorală şi care este modalitatea de calcul al rezervei succesorale şi al cotităŃii disponibile? 17. Care este sancŃiunea depăşirii limitelor cotităŃii disponibile şi încălcării rezervei succesorale? 18. În ce ordine se reduc liberalităŃile excesive?

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă:

1. Adam, Ioan, Rusu, Adrian, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 2. Alexandresco, Dimitrie, ExplicaŃiunea teoretică şi practică a Dreptului Civil Român, ed. a II-a, tom. IV, partea a II-a, Testamentele, Atelierele Grafice „Socec & Co”, Bucureşti, 1914; 3. Bacaci, Alexandru, ComăniŃă, Gheorghe, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 4. Capitant, Henri, Terré, François, Lequette, Yves, Les grands arrêts de la jurisprudence civile, tome I, XIe édition, Ed. Dalloz, Paris, 2000; 5. Chirică, Dan, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003; 6. Deak, Francisc, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003; 7. Dogaru, Ion şi colectivul, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003;

67

8. FrăŃilă, Adrian, Expertiza testamentară, Ed. Colosseum, Bucureşti, 1995; 9. Hamangiu, C., Rosetti-Bălănescu, I., Băicoianu, Al., Tratat de Drept Civil Român, vol. III, Ed. NaŃională „S. Ciornei”, Bucureşti, 1928; 10. Ghiceanu, Gheorghe, Dreptul de moştenire. Rezerva succesorală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998; 11. Macovei, Dumitru, Striblea, Marius Sebastian, Drept civil. Contracte. Succesiuni, Ed. Junimea, Iaşi, 2000; 12. Macovei, Dumitru, Cadariu, Iolanda Elena, Drept civil. Succesiuni, Ed. Junimea, Iaşi, 2005; 13. Mazeaud, Henri, Léon et Jean, Leçons de droit civil, tom. IV, vol. II, (Successions. Libéralités), Ed. Montchrestien, Paris, 1963; 14. Stănciulescu, Liviu, Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002; 15. Stoica, Veronica, Drept succesoral, Ed. Editas, Bucureşti, 2000; 16. Stoica, Veronica, SoŃul supravieŃuitor – moştenitor legal şi testamentar, ed. a II-a, Ed. Editas, Bucureşti, 2004; 17. Terré, François, Lequette, Yves, Droit civil. Les successions. Les libéralités, 3e

édition, Ed. Dalloz, Paris, 1997; 18. Toader, Camelia, Popescu, R., Stănciulescu, Liviu, Stoica, Veronica, Moştenirea testamentară. Transmisiunea şi împărŃeala moştenirii, Ed. „Proarcadia”, Bucureşti, 1993;

68

TITLUL III

TRANSMISIUNEA ŞI ÎMP ĂRłEALA

MOŞTENIRII

69

CAPITOLUL I

TRANSMISIUNEA MO ŞTENIRII

SECłIUNEA I

OBIECTUL TRANSMISIUNII SUCCESORALE

A. Patrimoniul succesoral Patrimoniul succesoral este alcătuit dintr-un ansamblu de drepturi şi obligaŃii pe

care le lasă o persoană fizică la încetarea sa din viaŃă şi care formează obiectul dreptului de moştenire al succesorilor legali sau testamentari.

Prin transmisiune succesorală se înŃelege transmiterea către una sau mai multe persoane în viaŃă, în întregime sau în parte, a patrimoniului unei persoane fizice care a decedat.

În patrimoniul succesoral care se transmite moştenitorilor sunt cuprinse numai drepturile şi obligaŃiile cu un conŃinut economic (patrimoniale); cele personale nepatrimo-niale, încetează la decesul celui despre a cărui moştenire este vorba, fiind intransmisibile.

Patrimoniul succesoral este compus din două laturi, şi anume: - activul moştenirii alcătuit din totalitatea drepturilor patrimoniale ale lui de cujus; - pasivul moştenirii care cuprinde obligaŃiile patrimoniale ale lui de cujus. Privite valoric, cele două laturi ale patrimoniului succesoral pot fi egale sau

inegale. Dacă activul întrece pasivul, patrimoniul este excedentar, nepunându-se problema insolvabilităŃii; dacă, însă, pasivul întrece activul, patrimoniul este deficitar, titularul patrimoniului fiind insolvabil.

B. Activul moştenirii Activul moştenirii cuprinde, în principiu, toate drepturile reale şi cele de creanŃă,

precum şi bunurile la care acestea se referă, care au aparŃinut lui de cujus şi care se găsesc în patrimoniul acestuia la data deschiderii succesiunii. Dintre acestea mai importante sunt:

- dreptul de proprietate asupra casei de locuit, asupra terenului aferent, asupra dependinŃelor, precum şi asupra bunurilor de uz şi confort personal;

- dreptul de proprietate asupra terenurilor din perimetrul construibil al localităŃilor urbane şi rurale;

- dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, uneltelor şi animalelor de muncă şi de producŃie;

- alte drepturi reale principale (dreptul de servitute, dreptul de superficie); - drepturile reale accesorii prin care de cujus şi-a garantat realizarea creanŃelor

(privilegiile, ipoteca, gajul); - drepturile de creanŃă; - drepturile patrimoniale de autor sau de inventator; - acŃiunile patrimoniale ale lui de cujus nesoluŃionate până la deschiderea

succesiunii şi aflate în curs de judecată; - dreptul de proprietate asupra unui loc de înhumare într-un cimitir. Sunt unele drepturi care, deşi există în patrimoniul lui de cujus, potrivit legii, nu se

cuprind în patrimoniul succesoral şi, prin urmare, în activul moştenirii, cum ar fi: - drepturile viagere, rezultând dintr-un contract de întreŃinere sau dintr-un contract

70

de rentă viageră; - drepturile reale principale viagere, ca uzul, uzufructul, abitaŃia; - indemnizaŃia de asigurare în cazul în care beneficiarul desemnat al asigurării este

unul dintre moştenitorii asiguratului decedat sau o altă persoană, deoarece acest drept s-a născut direct din contractul de asigurare în favoarea beneficiarului;

- drepturile decurgând dintr-un contract de mandat. Tot astfel, anumite drepturi patrimoniale şi bunuri, deşi neexistente în patrimoniul

lui de cujus la data deschiderii succesiunii, se vor cuprinde în masa succesorală: - fructele naturale şi civile şi cele industriale produse de bunurile succesorale,

ulterior momentului deschiderii succesiunii; - bunurile devenite succesorale după deschiderea succesiunii ca efect al subrogaŃiei

reale; - bunurile readuse la masa succesorală ca efect al reducŃiunii liberalităŃilor

excesive; - bunurile care reintră în masa succesorală în urma executării obligaŃiei de raport a

donaŃiilor de către descendenŃi şi de către soŃul supravieŃuitor al celui decedat; - dreptul de abitaŃie al soŃului supravieŃuitor asupra casei de locuit (art. 4 din Legea

nr. 319/1944). C. Pasivul moştenirii Pasivul moştenirii este o parte a patrimoniului succesoral care cuprinde obligaŃiile

(datoriile) şi sarcinile cu conŃinut economic ale moştenirii. Datoriile moştenirii sunt acele obligaŃii patrimoniale asumate de către de cujus în

timpul vieŃii sale, indiferent de izvorul lor: lege (impozite, taxe), contracte (restituirea unui împrumut, chiria neachitată), delict civil (cauzarea unui prejudiciu unei persoane), îmbogăŃirea fără just temei etc.

Nu se cuprind în pasivul moştenirii obligaŃiile intuitu personae, care se sting o dată cu încetarea din viaŃă a lui de cujus, cum ar fi, de exemplu: obligaŃia de întreŃinere, obligaŃiile izvorâte din contractul de muncă, din contractul de mandat etc.

Sarcinile moştenirii sunt anumite obligaŃii privitoare la succesiune, care se nasc în persoana moştenitorilor la data deschiderii succesiunii sau ulterior acestei date.

Unele sarcini sunt impuse succesorilor prin voinŃa lui de cujus, cum ar fi: legatele cu titlu particular având ca obiect sume de bani sau alte bunuri generice şi care conferă legatarilor calitatea de creditor.

Alte sarcini se nasc după deschiderea succesiunii, independent de voinŃa celui despre a cărui moştenire este vorba, ele revenind succesiunii, ca, de exemplu, cheltuielile ocazionate de înmormântare, cele făcute cu inventarierea, conservarea, administrarea şi lichidarea moştenirii etc.

D. Drepturile patrimoniale de creaŃie intelectuală şi bunurile care au servit în activitatea de creaŃie

La data deschiderii succesiuni, dacă de cujus a fost autorul unei opere literare, ştiinŃifice sau artistice ori al unei creaŃii tehnice, atributele patrimoniale cuprinse în dreptul său de creaŃie, precum şi bunurile de care s-a slujit în activitatea de creaŃie vor fi încorporate în masa succesorală şi vor fi transmise potrivit regulilor din dreptul comun sau, după caz, potrivit Legii nr. 8 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

71

Legea îi recunoaşte autorului unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice următoarele drepturi patrimoniale:

- dreptul de reproducere şi difuzare, de reprezentare, de executare sau de folosire licită în alt mod a operei şi, în consecinŃă, dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare;

- dreptul la reparaŃia patrimonială, în caz de folosire fără drept a operei. Aceste drepturi sunt transmisibile prin moştenire, potrivit legii speciale şi nu

potrivit Codului civil. Moştenitorii legali sau testamentari ai autorului defunct au dreptul să valorifice

operele acestuia prin încheierea de contracte remuneratorii, precum şi dreptul de a pretinde despăgubiri de la cei care folosesc fără drept opera respectivă.

Drepturile patrimoniale de autor se dobândesc de către succesori din momentul morŃii lui de cujus, respectiv de la data deschiderii succesiunii (art. 651 C. civ.).

Bunurile care au servit în activitatea de creaŃie a autorului decedat, cum sunt: cărŃile de specialitate, atelierele de pictură, instrumentele muzicale, manuscrisele, tablourile şi sculpturile, premiile acordate, precum şi remuneraŃia încasată prin valorificarea operelor, sunt bunuri proprietate personală a autorului şi, prin urmare, vor fi cuprinse în masa succesorală şi se vor transmite moştenitorilor potrivit regulilor dreptului comun.

Drepturile patrimoniale de inventator şi inovator, precum şi bunurile care au servit la realizarea creaŃiei tehnice se vor transmite moştenitorilor potrivit prevederilor din dreptul comun.

E. Patrimoniul succesoral şi drepturile personale nepatrimoniale Drepturile personale nepatrimoniale sunt netransmisibile atât prin acte între vii, cît

şi prin acte mortis causa. Aşa fiind, ele nu se cuprind în masa succesorală. Cu toate acestea, când este vorba de atributele personale ale dreptului de autor,

soluŃia nu poate fi tot atât de tranşantă. Astfel, dreptul de a fi recunoscut ca autor al unei opere de creaŃie intelectuală,

dreptul la inviolabilitatea operei şi la justa folosire a acesteia nu se sting prin moartea autorului său (a vreunuia dintre coautori), ci ele trec ca o obligaŃie în sarcina Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

În ce priveşte alte atribute nepatrimoniale ale dreptului de autor, ca dreptul de a aduce opera la cunoştinŃa publicului şi dreptul de a consimŃi la folosirea ei de către alŃii, aceste drepturi se transmit prin moştenire (art. 11 alin. 2 din Legea nr. 8/1996).

SECłIUNEA A II-A

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI SUCCESORAL

A. Precizări prealabile Transmisiunea patrimoniului succesoral are loc, de drept, de la cel care a decedat

la succesorii săi, în momentul deschiderii succesiunii, fără nici o formalitate şi independent de atitudinea pe care o vor adopta ulterior aceştia.

Transmisiunea succesorală operează potrivit chemării succesorale a moştenitorilor, adică ea poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu particular (singular).

72

Transmisiunea drepturilor şi a bunurilor la care acestea se referă se poate realiza pe calea transmisiunii legale şi a celei testamentare, în cazul celei universale şi a celei cu titlu universal, şi doar pe cale testamentară, în cazul celei cu titlu particular (singular).

B. Transmisiunea universală şi transmisiunea cu titlu universal În ipoteza transmisiunii universale şi a celei cu titlu universal, se transmit toate

drepturile sau o fracŃiune din totalitatea drepturilor patrimoniale care au aparŃinut lui de cujus.

În cazul în care în patrimoniul lui de cujus se găsesc anumite drepturi de autor, acestea se transmit în condiŃiile prevăzute de Legea nr. 8/1996, iar acolo unde aceasta nu prevede, potrivit dreptului comun în materie succesorală.

Dacă cel decedat a lăsat în patrimoniul succesoral o locuinŃă proprietate personală dobândită prin construire sau cumpărare din fondul locativ de stat, moştenitorii vor prelua toate drepturile şi obligaŃiile rezultate din contractul de împrumut, din contractul de construire sau din contractul de vânzare-cumpărare.

Concomitent cu transmiterea dreptului de proprietate asupra locuinŃei, se transmite, în condiŃiile legii, şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent acesteia.

C. Transmisiunea cu titlu particular Transmisiunea succesorală cu titlu particular are loc sub forma unor legate cu titlu

particular. Ea are ca obiect dreptul asupra unui anumit bun sau anumite bunuri care au aparŃinut lui de cujus şi operează tot din momentul deschiderii succesiunii.

Dacă obiectul legatului este un bun individual determinat sau un drept real asupra unui asemenea bun, transmiterea operează ca o înstrăinare din cauză de moarte, cu titlu gratuit. Legatarul cu titlu particular este un succesor în drepturi al celui chemat să predea legatul.

În cazul în care obiectul legatului este un bun determinat generic (o sumă de bani), testatorul conferă legatarului un drept de creanŃă împotriva celui obligat la plata legatului; altfel spus, legatarul dobândeşte o valoare din succesiune, iar nu un bun din aceasta.

SECłIUNEA A III-A

TRANSMISIUNEA PASIVULUI MO ŞTENIRII

A. Precizări prealabile Datoriile moştenirii sunt obligaŃiile cu caracter patrimonial care au aparŃinut lui de

cujus, indiferent de izvorul lor. Pe cale succesorală se transmit toate obligaŃiile existente la data deschiderii moştenirii, cu excepŃia celor prevăzute de lege, şi anume:

- obligaŃii legate de calităŃi personale ale lui de cujus, care se sting prin decesul debitorului, cum ar fi obligaŃia de întreŃinere;

- obligaŃiile izvorâte din contractele încheiate intuitu personae, cum ar fi contractul de muncă, contractul de mandat etc.

Sarcinile moştenirii sunt acele obligaŃii privitoare la moştenire, care se nasc în persoana moştenitorilor la data deschiderii succesiunii sau după această dată.

B. Persoanele obligate la plata pasivului moştenirii ObligaŃia de a suporta datoriile şi sarcinile moştenirii revine moştenitorilor

universali şi celor cu titlu universal, respectiv moştenitorilor legali, statului, legatarilor sau

73

donatarilor de bunuri viitoare, pentru că aceştia moştenesc întregul patrimoniu succesoral sau o fracŃiune din acesta şi, în consecinŃă, sunt ŃinuŃi la plata pasivului succesoral.

Legatarii cu titlu particular, dobândind un bun singular, în principiu, nu au obligaŃia de a suporta datoriile şi sarcinile moştenirii.

În mod excepŃional, legatarul cu titlu particular are obligaŃia de a răspunde de pasivul moştenirii, astfel:

- în cazul în care testatorul i-a impus o asemenea obligaŃie (legat cu sarcină); - în cazul în care obiectul legatului este un bun imobil ipotecat, legatarul este Ńinut

în calitate de proprietar al bunului; - în cazul în care totalul legatelor consimŃite de către testator depăşeşte cotitatea

disponibilă, acestea vor fi supuse reducŃiunii şi, în consecinŃă, legatarul cu titlu particular va contribui pe această cale la lichidarea pasivului succesoral (art. 852 C. civ.);

- când în masa moştenirii nu se mai găsesc alte bunuri decât cel legat. C. Întinderea răspunderii moştenitorilor pentru pasivul moştenirii Moştenitorii legali răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii atât cu bunurile

dobândite prin moştenire, cît şi cu bunurile proprii, dacă au acceptat succesiunea pur şi simplu.

Dacă succesiunea a fost acceptată sub beneficiu de inventar, ei vor fi ŃinuŃi să răspundă numai în limita valorii bunurilor dobândite prin moştenire.

Legatarii universali şi legatarii cu titlu universal răspund pentru pasivul succesiunii numai cu bunurile dobândite prin moştenire, cu condiŃia întocmirii unui inventar al acestor bunuri, pentru a evita confuziunea cu propriul patrimoniu.

Legatarul cu titlu universal, având o răspundere proporŃională, este necesar să se stabilească procentul din activul succesoral pe care îl reprezintă valoarea legatului cu titlu universal, în funcŃie de care să se calculeze suma în limita căreia urmează să răspundă legatarul pentru sarcinile succesiunii şi nicidecum ca legatarul să plătească datoriile în limita valorii bunurilor care i-au fost testate.

În fine, legatarii cu titlu particular răspund numai pentru obligaŃiile impuse de testator sau pentru acelea strâns legate de obiectul legatului.

D. SeparaŃia de patrimonii Potrivit art. 781 C. civ., separaŃia de patrimonii este un privilegiu acordat de lege

creditorilor chirografari ai succesiunii (ai lui de cujus) şi legatarilor cu titlu particular, dacă legatul are ca obiect o sumă de bani, constând în dreptul lor de a fi plătiŃi din valoarea bunurilor succesorale înaintea creditorilor personali şi ai moştenitorilor, în scopul de a evita concursul acestora.

Deşi, în principiu, separaŃia de patrimonii are în vedere bunurile succesorale în legătură cu care s-a invocat, ea va privi toate bunurile succesorale şi va opera de drept în cazul acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar.

SeparaŃia de patrimonii operează de îndată şi în folosul celui interesat, putând fi invocată şi pe cale incidentală, cu ocazia împărŃirii sumelor de bani provenite din vânzarea bunurilor succesorale la licitaŃie publică.

În cazul bunurilor imobile, pentru păstrarea acestui beneficiu, va trebui ca cei interesaŃi, în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, să ia o inscripŃie ipotecară.

Cât priveşte bunurile mobile, privilegiul separaŃiei de patrimonii va putea fi invocat, potrivit art. 783 C. civ., în termen de 3 ani.

74

Invocarea acestui privilegiu are ca efect faptul că cele două patrimonii – succesoral şi cel personal al moştenitorului – rămân distincte, şi, în consecinŃă, creditorii personali ai moştenitorului vor fi satisfăcuŃi din preŃul bunurilor succesorale, dar numai după satisfacerea creditorilor succesorali şi a legatarilor cu titlu particular, care au invocat separaŃia de patrimonii.

SECłIUNEA A IV-A

TRANSMISIUNEA POSESIUNII MO ŞTENIRII

A. Precizări prealabile Prin transmisiunea posesiunii moştenirii se înŃelege dobândirea dreptului de a intra

în stăpânirea acesteia şi de a exercita toate drepturile şi acŃiunile corespunzătoare transmise prin moştenire.

Drepturile succesorale se transmit asupra succesibililor la data deschiderii succesiunii, însă exerciŃiul acestor drepturi, respectiv dobândirea posesiunii moştenirii, se realizează diferenŃiat, şi anume: prin lege, prin trimiterea în posesiune şi prin predarea sau plata legatelor. Din acest punct de vedere, se disting următoarele categorii de moştenitori:

- moştenitorii legali sezinari, care au posesiunea de drept a moştenirii; - moştenitorii legali nesezinari, care trebuie să ceară trimiterea în posesiune

notarului public; - legatarii şi donatarii de bunuri viitoare, care vor trebui să ceară predarea sau

plata obiectului legatului. B. Sezina. Moştenitorii legali sezinari Sezina este un beneficiu al legii, în virtutea căruia anumiŃi moştenitori –

descendenŃii şi ascendenŃii lui de cujus – au posesiunea de drept a bunurilor succesorale de la data deschiderii moştenirii.

Termenul de posesiune are un conŃinut special, diferit de cel de posesie prevăzut de art. 1846 C. civ. Prin expresia a avea posesiunea moştenirii se înŃelege a avea exerciŃiul drepturilor şi acŃiunilor aferente bunurilor succesorale.

Aşa fiind, sezina este independentă de posesia de fapt a bunurilor succesorale. Sunt moştenitori sezinari descendenŃii şi ascendenŃii lui de cujus, fără a se face

distincŃie după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, cu filiaŃia stabilită sau din adopŃie.

Sezina produce următoarele efecte: - moştenitorii sezinari sunt îndreptăŃiŃi să intre în posesiunea de fapt a bunurilor

succesorale mobile şi imobile, fără îndeplinirea vreunei formalităŃi prealabile; - de la data deschiderii succesiunii, moştenitorii sezinari pot să exercite toate

acŃiunile care aparŃineau lui de cujus. C. Trimiterea în posesie a moştenitorilor legali nesezinari Având în vedere că numai descendenŃii şi ascendenŃii (atât cei privilegiaŃi, cât şi

cei ordinari) sunt moştenitori sezinari, rezultă că toŃi ceilalŃi moştenitori legali (rudele în linie colaterală până în gradul al IV-lea inclusiv şi soŃul supravieŃuitor) vor face parte din categoria celor nesezinari.

Neavând sezină, aceşti moştenitori vor trebui să ceară notarului public trimiterea în

75

posesiune. Cererea de trimitere în posesiune echivalează cu o acceptare tacită a moştenirii, cu excepŃia cazului în care succesibilul şi-ar fi rezervat prin cerere facultatea de a renunŃa la succesiune. Stabilirea calităŃii de moştenitor legal nesezinar, a drepturilor care i se cuvin, a bunurilor şi datoriilor succesorale se va face în cadrul procedurii succesorale notariale.

Deşi statul nu este moştenitor sezinar, el nu are nevoie de trimitere în posesie, întrucât intră în posesiunea bunurilor succesorale în baza certificatului de vacanŃă succesorală, eliberat de notarul public competent.

Efectele trimiterii în posesiune sunt similare cu acelea pe care le produce sezina. Astfel, moştenitorii nesezinari sunt consideraŃi că au dobândit posesiunea moştenirii retroactiv, de la data deschiderii succesiunii. Odată dobândită posesiunea moştenirii, aceştia pot intra în stăpânirea efectivă a bunurilor succesorale, administrându-le şi percepând sau încasând fructele naturale ori civile. De asemenea, ei vor avea exerciŃiul activ şi pasiv al tuturor drepturilor şi acŃiunilor în care ar fi putut figura cel care a lăsat moştenirea.

D. Predarea sau plata legatelor Legatarii nu sunt moştenitori sezinari şi, de aceea, pentru a dobândi posesiunea

obiectului legatului cu care au fost gratificaŃi, vor trebui să ceară predarea legatelor. Până la predarea legatului, legatarului îi este permis să facă doar acte de conservare

privind obiectul legatului. ObligaŃia de a preda legatul universal revine moştenitorilor legali rezervatari,

care, cu excepŃia soŃului supravieŃuitor, sunt moştenitori sezinari şi, prin urmare, au posesiunea de drept a bunurilor succesorale. După ce soŃul supravieŃuitor a fost insezinat, va fi şi el Ńinut la predarea legatelor.

În absenŃa moştenitorilor legali rezervatari, legatarul este îndreptăŃit să ceară trimiterea în posesie notarului public, solicitând eliberarea unui certificat de moştenitor.

Cât priveşte legatul cu titlu universal, obligaŃia de a-l preda revine în primul rând moştenitorilor rezervatari. În absenŃa lor, dacă există un legatar universal, acesta va fi obligat la predare, evident, după ce a dobândit el însuşi posesiunea moştenirii. Dacă nu există nici un legatar universal, predarea se face de către moştenitorii legali nerezervatari, după ce au fost trimişi în posesiune.

Legatul cu titlu particular este predat (plătit, în cazul în care este o creanŃă) de către moştenitorii legali, legatarii universali sau cei cu titlu universal ori chiar de către executorul testamentar.

Bunul care formează obiectul legatului trebuie predat în natură, împreună cu accesoriile necesare, precum şi fructele naturale sau civile din ziua cererii de predare ori din ziua predării de bunăvoie.

Bunul trebuie predat în starea în care se găsea la momentul decesului lui de cujus. Cheltuielile predării sunt în sarcina moştenirii. Dacă cel obligat la predare sau plată nu îşi îndeplineşte de bunăvoie obligaŃia,

legatarul are la îndemână două acŃiuni, şi anume: 1. o acŃiune personală întemeiată pe testament; 2. o acŃiune reală – acŃiunea în revendicare, dacă obiectul legatului îl constituie

proprietatea unui bun individual determinat, sau acŃiunea confesorie, dacă este vorba de un alt drept real.

76

CAPITOLUL II

DREPTUL DE OPłIUNE SUCCESORALĂ

SECłIUNEA I

CONSIDERAłII GENERALE

A. Precizări prealabile Potrivit art. 686 C. civ. „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri

ce i se cuvine”. Aşa fiind, succesibilii sunt îndreptăŃiŃi prin lege să opteze, fie în sensul de a

accepta moştenirea, ipoteză în care îşi consolidează dobândirea drepturilor succesorale devenind succesori, fie de a renunŃa la moştenire, ipoteză în care dobândirea drepturilor succesorale este desfiinŃată retroactiv, ei devenind străini de moştenire. În nici un caz succesibilii nu pot fi obligaŃi să accepte sau să renunŃe la aceasta.

B. Dreptul subiectiv de opŃiune succesorală Dreptul de opŃiune succesorală este dreptul subiectiv născut în persoana

succesibililor, la data deschiderii moştenirii, de a alege între acceptarea succesiunii şi renunŃarea la aceasta.

Acceptarea succesiunii reprezintă opŃiunea succesibilului de a păstra titlul de moştenitor conferit de lege, iar renunŃarea succesiunii semnifică abandonarea acestuia.

Întrucât acceptarea succesiunii se poate face în două moduri, şi anume: acceptarea pură şi simplă şi acceptarea sub beneficiu de inventar (art. 685 C. civ.), dreptul de opŃiune succesorală cuprinde, în fapt, alegerea între trei posibilităŃi: acceptarea pură şi simplă a moştenirii, acceptarea sub beneficiu de inventar a acesteia şi renunŃarea la moştenire.

Acceptarea pură şi simplă a moştenirii constituie acea modalitate de exercitare a dreptului de opŃiune succesorală prin care succesibilul îşi manifestă voinŃa în sensul de a păstra titlul de moştenitor, consolidându-şi astfel drepturile succesorale dobândite la data deschiderii moştenirii. Succesibilul va fi Ńinut răspunzător de datoriile şi sarcinile moştenirii, chiar peste limitele activului succesoral (ultra vires hereditatis).

Acceptarea sub beneficiu de inventar reprezintă forma de exercitare a dreptului de opŃiune succesorală, prin care succesibilul, la fel ca şi în cazul acceptării pure şi simple, îşi manifestă voinŃa de a păstra titlul de moştenitor, consolidându-şi drepturile succesorale dobândite, limitându-şi, în schimb, răspunderea, în ceea ce priveşte pasivul moştenirii, doar la întinderea activului dobândit prin succesiune (intra vires hereditatis).

Prin renunŃare la succesiune se înŃelege manifestarea de voinŃă a succesibilului care declară că nu doreşte să uzeze de drepturile pe care vocaŃia sa succesorală i le conferă, desfiinŃând retroactiv titlul său de moştenitor.

Dreptul subiectiv de opŃiune succesorală nu se află în patrimoniul celui decedat, ci el se naşte, potrivit legii, în persoana moştenitorilor, în momentul deschiderii succesiunii.

C. Subiectele dreptului de opŃiune succesorală Au drept de opŃiune succesorală următoarele persoane: a. ToŃi succesibilii legali, indiferent de clasa din care fac parte, inclusiv soŃul

supravieŃuitor. În aprecierea dreptului de opŃiune se va Ńine seama de principiul priorităŃii clasei de moştenitori şi de cel al proximităŃii gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase,

77

astfel încât nu toŃi succesibilii vor deveni moştenitori şi vor dobândi drepturi succesorale. Cu toate acestea, succesibilii din clase sau grade subsecvente pot să-şi exercite dreptul de opŃiune succesorală fără ca mai întâi să aştepte să-şi manifeste voinŃa în acest sens succesibilii din clasele sau gradele precedente.

Dacă titularul dreptului subiectiv de opŃiune succesorală încetează din viaŃă fără a-l fi exercitat (dar înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 700 C. civ.), acesta se transmite către moştenitorii săi nefracŃionat (art. 692 C. civ.).

b. Legatarii universali, cei cu titlu universal şi cei cu titlu particular. Dacă acceptă succesiunea, legatarii universali şi cu titlu universal sunt ŃinuŃi să suporte şi pasivul succesoral, motiv pentru care aceştia îşi pot manifesta voinŃa şi în sensul renunŃării la legat sau pot să-l accepte sub beneficiu de inventar. La rândul său, şi legatarul cu titlu particular are posibilitatea de a-şi manifesta dreptul de opŃiune succesorală, întrucât, în anumite condiŃii, şi el este Ńinut pentru pasivul succesoral.

c. Creditorii personali ai succesibililor neglijenŃi, pe calea acŃiunii oblice (art. 974 C. civ.);

d. Creditorii personali ai legatarilor, prin intermediul acŃiunii oblice, afară de cazul în care exerciŃiul dreptului de opŃiune ar implica o apreciere morală.

D. Actul juridic de opŃiune succesorală a. NoŃiune. Actul juridic de opŃiune succesorală este acel act prin care titularul

dreptului de opŃiune succesorală îşi manifestă voinŃa în sensul acceptării sau renunŃării la succesiune.

b. Caractere juridice: 1. Este un act juridic unilateral, fiind rezultatul unei singure manifestări de voinŃă,

şi anume, cea a succesibilului. 2. Actul juridic de opŃiune succesorală este irevocabil, dacă se referă la acceptarea

succesiunii şi, dimpotrivă, revocabil în anumite condiŃii, dacă priveşte renunŃarea la succesiune.

3. Actul de opŃiune este, în principiu, indivizibil, întrucât atât acceptarea, cît şi renunŃarea trebuie să se refere la moştenire în întregul ei. La fel, nu este posibil ca un succsibil să accepte o parte din bunurile succesorale pur şi simplu, iar restul sub beneficiu de inventar.

De la caracterul indivizibil al actului de opŃiune succesorală, există şi o serie de excepŃii:

a. Atunci când un succesibil este chemat la moştenirea lui de cujus în dublă calitate, atât ca moştenitor legal, cât şi ca legatar, el are posibilitatea de a opta diferit cu privire la cota-parte legală care îi revine din succesiune şi la legat (art. 752 C. civ.).

Se poate opta diferit şi atunci când aceeaşi persoană este beneficiara mai multor legate făcute de acelaşi testator, dar care nu sunt indivizibile.

b. O altă excepŃie este prevăzută de Legea nr. 18/1991, legea fondului funciar, republicată. Conform articolelor 8, 11 şi 37 din legea citată, republicată, reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se face la cerere, depusă de către fostul proprietar în viaŃă sau de către moştenitorii acestuia. Dacă moştenitorii fostului proprietar nu formulează cerere, ei nu pot să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate. Prin urmare, chiar dacă aceşti moştenitori au acceptat succesiunea fostului proprietar al terenului, ei pot să renunŃe la reconstituirea dreptului de proprietate prin nedepunerea în

78

termen a cererii la comisia prevăzută de lege, personal sau prin reprezentant legal sau convenŃional.

c. A treia excepŃie de la caracterul indivizibil al actului de opŃiune succesorală este prevăzută de Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Astfel, conform art. 4 alin. 3 din lege „succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi”. În acelaşi sens, sunt şi dispoziŃiile art. 14 din Legea 112/1995.

4. Este un act juridic care nu poate fi afectat de modalităŃi. 5. Este un act juridic declarativ, întrucât efectele sale se produc retroactiv, de la

data deschiderii succesiunii. c. CondiŃii de validitate. Cât priveşte capacitatea, pentru ca dreptul de opŃiune

succesorală să fie exercitat în mod valabil, persoana trebuie să fie pe deplin capabilă. Potrivit art. 687 C. civ. şi art. 129 C. fam., pentru minorul sub 14 ani şi pentru

persoana pusă sub interdicŃie judecătorească, dreptul de opŃiune va fi exercitat de către ocrotitorul lor, cu încuviinŃarea autorităŃii tutelare. Minorul care a împlinit 14 ani va exercita personal dreptul de opŃiune, dar cu încuviinŃarea ocrotitorului său şi a autorităŃii tutelare. ÎncuviinŃarea nu este necesară dacă acest minor a fost gratificat printr-un legat cu titlu particular fără sarcini.

Acceptarea succesiunii de către minor, indiferent de vârstă, sau de către interzis este considerată a fi făcută întotdeauna numai sub beneficiu de inventar.

SancŃiunea exercitării dreptului de opŃiune cu nerespectarea cerinŃelor legale privitoare la capacitate este nulitatea relativă a actului de opŃiune succesorală.

Referitor la consimŃământ, acesta trebuie să nu fie viciat prin eroare, dol sau violenŃă, sub sancŃiunea nulităŃii relative.

În anumite cazuri, legea impune actului de opŃiune succesorală şi condiŃii de formă. Astfel, acceptarea sub beneficiu de inventar, precum şi renunŃarea la moştenire, spre a fi valide, trebuie să îmbrace forma autentică. Nerespectarea acestei condiŃii va fi sancŃionată cu nulitatea absolută a actului de opŃiune succesorală.

E. PrescripŃia dreptului de opŃiune succesorală Potrivit art. 700 alin. 1 C. civ. „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie

printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”. Considerăm că stingerea prin prescripŃie a dreptului de opŃiune succesorală, ca

urmare a neexercitării lui în termenul prestabilit de lege, constituie o inadvertenŃă care ar trebui să fie curmată într-o viitoare reglementare, dat fiind că prescripŃia extinctivă presupune, în sistemul legislaŃiei actuale, stingerea dreptului la acŃiune în sens material, pe când dreptul de opŃiune succesorală nu constituie un drept la acŃiune, ci un drept subiectiv.

Dreptul subiectiv de opŃiune succesorală trebuie valorificat înăuntrul termenului de 6 luni, sub sancŃiunea stingerii lui.

În prezent, acest termen fiind considerat de prescripŃie, el este susceptibil de întrerupere, suspendare şi repunere în termen. Cererea de repunere în termen se va face pentru cauze temeinic justificate, altele decât forŃa majoră, care constituie o cauză de suspendare a cursului prescripŃiei extinctive. Temeinicia acestor cauze se va aprecia de la

79

caz la caz de către instanŃa de judecată. Cererea de repunere în termen se poate face în interval de o lună de la încetarea împiedicării şi pentru cauze care exclud culpa reclamantului.

Termenul de 6 luni începe să curgă de la data deschiderii succesiunii. Termenul de opŃiune este unic, ceea ce înseamnă că cele 6 luni încep să curgă, atât

pentru succesibilii în rang preferat, cît şi pentru cei subsecvenŃi, de la data deschiderii succesiunii.

Termenul de 6 luni nu curge de la data deschiderii succesiunii în următoarele cazuri:

a. Cazul copilului conceput înainte de deschiderea succesiunii, dar născut după această dată. În acest caz, termenul va începe să curgă de la naşterea copilului,sub condiŃia ca acesta să se nască viu;

b. SituaŃia când moştenirea este lăsată de o persoană declarată moartă prin hotărâre judecătorească, când termenul de opŃiune succesorală începe să curgă din momentul rămânerii definitive a hotărârii declarative de moarte.

c. Termenul prevăzut de art. 700 alin. 1 C. civ. nu curge împotriva minorului până când, în lipsa părinŃilor, nu i s-a numit un tutore spre a-l reprezenta în exercitarea opŃiunii succesorale - în cazul minorului lipsit de capacitate – sau de a-i încuviinŃa actul de opŃiune – în situaŃia minorului cu capacitate restrânsă.

În ipoteza în care succesibilul nu a acceptat moştenirea în termenul prevăzut de lege, se stinge titlul de moştenitor, iar succesibilul este considerat străin de moştenire.

SECłIUNEA A II-A

ACCEPTAREA PURĂ ŞI SIMPL Ă A MOŞTENIRII

A. Precizări prealabile Acceptarea pură şi simplă a succesiunii constituie o modalitate de exercitare a

dreptului de opŃiune succesorală prin care succesibilul îşi manifestă voinŃa în sensul de a păstra titlul de moştenitor, consolidându-şi astfel drepturile succesorale dobândite la data deschiderii moştenirii.

Manifestarea de voinŃă a succesibilului în sensul acceptării moştenirii poate fi făcută printr-un act juridic sau printr-un fapt juridic.

Acceptarea pură şi simplă se poate realiza în două feluri: acceptarea voluntară şi acceptarea forŃată.

B. Acceptarea pură şi simplă voluntară Prin acceptarea pură şi simplă voluntară se înŃelege actul juridic unilateral prin

care succesibilul consimte să-şi însuşească titlul de moştenitor. Succesibilul îşi poate manifesta voinŃa expres ori tacit, astfel că, la rândul ei,

acceptarea voluntară poate fi expresă ori tacită. Acceptarea pură şi simplă voluntară, expresă sau tacită, poate fi făcută numai de

succesibilii care au capacitate deplină de exerciŃiu. a. Acceptarea pură şi simplă voluntară expresă Acceptarea pură şi simplă a moştenirii este expresă în cazul în care succesibilul îşi

însuşeşte calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau printr-unul sub semnătură

80

privată, judiciar sau extrajudiciar. Aşa fiind, pentru acceptarea pură şi simplă voluntară expresă este esenŃială forma

scrisă. Acceptarea se poate manifesta expres printr-o declaraŃie de acceptare a succesiunii, printr-o cerere adresată notarului public pentru eliberarea certificatului de moştenitor sau chiar printr-un înscris care nu are ca obiect direct acceptarea succesiunii, însă din act rezultă neîndoielnic că succesibilul acceptă succesiunea (de exemplu, o scrisoare a succesibilului adresată unui creditor succesoral prin care îi solicită un termen de plată).

Acceptarea poate fi făcută şi prin mandatar convenŃional, situaŃie în care mandatul trebuie să fie scris (act autentic sau sub semnătură privată) şi, evident, special.

b. Acceptarea pură şi simplă voluntară tacită Acceptarea pură şi simplă voluntară a moştenirii este tacită în cazul în care

succesibilul face un act pe care îl poate realiza doar în calitate de moştenitor şi din care rezultă în mod neîndoielnic intenŃia de acceptare a succesiunii (art. 689 C. civ.).

Pentru a ne afla în prezenŃa unei acceptări tacite a moştenirii, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii:

- actul făcut de către succesibil trebuie să fie, prin natura lui, un act pe care acesta nu l-ar putea face decât în calitate de moştenitor;

- din actul făcut de succesibil trebuie să rezulte neîndoielnic voinŃa acestuia de a culege moştenirea;

- actul trebuie să fie făcut de succesibil în termenul de prescripŃie a dreptului de opŃiune succesorală.

Prin asemenea acte se înŃeleg atât actele juridice efectuate de succesibil, cît şi cele materiale pe care acesta le face în legătură cu bunurile moştenirii.

Întrucât legea nu prevede nimic în acest sens, în practica judiciară s-a considerat că semnifică acceptare tacită a succesiunii săvârşirea unuia din următoarele acte:

- intrarea în posesia sau în folosinŃa bunurilor succesorale, precum şi realizarea între succesorii a unei convenŃii cu privire la administrarea acestor bunuri;

- plata impozitelor, a taxelor; - cererea de inventariere sau evaluare a bunurilor succesorale; - cererea de a fi trecut ca moştenitor cu ocazia inventarului întocmit la deschiderea

succesiunii; - cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale ori plata taxelor de

îndeplinire a acestei proceduri; - introducerea unei acŃiuni succesorale la instanŃa de judecată; - încheierea unor acte de donaŃie, de vânzare sau cesiune a drepturilor succesorale,

întrucât acestea implică în prealabil acceptarea succesiunii; - renunŃarea la moştenire în favoarea unuia sau mai multor moştenitori anume

determinaŃi; - renunŃarea - cu titlu oneros - la succesiune în favoarea tuturor comoştenitorilor; - retractarea renunŃării la moştenire. Nu pot fi considerate acte de acceptare tacită a moştenirii: - luarea măsurilor de înmormântare a defunctului, ca, de exemplu, suportarea în

totalitate sau în parte a cheltuielilor de înmormântare, ori faptul că succesibilul înhumează pe ruda sa în cavoul familiei;

- preluarea din patrimoniul succesoral a unor amintiri de familie (fotografii,

81

scrisori ş.a.); - încasarea de către soŃul supravieŃuitor a ajutorului de înmormântare pentru soŃul

predecedat ori folosirea de către soŃul rămas în viaŃă a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, dacă nu este completată prin alte acte din care să rezulte voinŃa de acceptare.

- simpla prezenŃă în faŃa notarului public, în urma citaŃiei în cadrul procedurii succesorale notariale deschisă la cererea altui moştenitor.

C. Acceptarea pură şi simplă forŃată Există unele împrejurări în care succesibilul este forŃat să accepte succesiunea, dar

numai pur şi simplu. Aceste împrejurări sunt prevăzute de Codul civil în art. 703 şi 712. Astfel, potrivit art. 703 C. civ.: „Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri

ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepăda de dânsa; cu toată renunŃarea lor, ei rămân erezi şi nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse”.

Aceeaşi idee este conŃinută şi de art. 712 C. civ., în conformitate cu care „eredele care a ascuns obiecte ale succesiunii sau care cu ştiinŃă şi reacredinŃă n-a trecut în inventar efecte (lucruri – n.n.) dintr-însa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar”.

Prin „dare la o parte” sau „dosire” se înŃelege orice fraudă care vizează bunurile din patrimoniul succesoral, săvârşită cu intenŃie, prin orice mijloace, înainte sau după deschiderea succesiunii, în scopul păgubirii celorlalŃi comoştenitori sau a creditorilor.

Pentru a opera acceptarea forŃată se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiŃii:

- să existe o dosire sau o dare la o parte a unor bunuri succesorale; - să existe o intenŃie frauduloasă (de a păgubi pe ceilalŃi moştenitori) în deŃinerea

clandestină a bunurilor succesorale, fără a fi necesar ca fapta să constituie infracŃiune; - frauda, indiferent de mijloacele folosite, să fie săvârşită de un moştenitor. Cel vinovat de săvârşirea unei asemenea fapte va suferi o dublă sancŃiune: - va fi considerat acceptant pur şi simplu, fiind decăzut din dreptul de a renunŃa la

moştenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar; - nu va putea beneficia de partea din bunurile pe care le-a ascuns sau sustras. Nu se vor aplica dispoziŃiile art. 703 şi 712 C. civ. şi nu vor fi consideraŃi

acceptanŃi pur şi simplu: - succesibilul căruia bunurile succesorale i-au fost date în custodie, cu inventar; - soŃul supravieŃuitor – în privinŃa bunurilor mobile de uz casnic şi a darurilor de

nuntă, când acestea îi revin exclusiv în temeiul Legii nr. 319/1944; - legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat; - succesibilul care este chemat singur la moştenire. Pentru ca un succesibil să fie înlăturat, în baza art. 703 C. civ., de la moştenirea

unor bunuri, este necesar să se facă proba că acestea au existat în patrimoniul celui despre a cărui succesiune este vorba şi că nu au fost cunoscute de ceilalŃi moştenitori, prin „dare la o parte” sau „ascundere” urmărindu-se prejudicierea lor.

D. Efectele acceptării pure şi simple În ceea ce priveşte efectele acceptării pure şi simple, potrivit art. 688 C. civ., ele

„se suie până în ziua deschiderii succesiunii”. Aşa fiind, acceptarea pură şi simplă produce efecte retroactive, succesibilul fiind considerat că a acceptat succesiunea şi şi-a consolidat titlul de moştenitor din chiar momentul deschiderii ei.

82

Un efect deosebit de important al acceptării pure şi simple a moştenirii este confuziunea între patrimoniul personal al moştenitorului acceptant şi patrimoniul succesoral, confuziune care produce următoarele consecinŃe:

- moştenitorul este obligat să răspundă pentru toate datoriile şi sarcinile succesiunii, indiferent de proporŃia care există între activul moştenirii şi pasivul moştenirii; moştenitorul este Ńinut să răspundă peste limitele activului primit, chiar şi cu propriile sale bunuri (ultra vires hereditatis);

- stinge datoriile dintre de cujus şi moştenitor, pe cale de confuziune, potrivit art. 1154 C. civ.;

- moştenitorul devine proprietar deplin al unui bun, dacă în timpul vieŃii lui de cujus avea un drept de uzufruct sau de nudă proprietate asupra bunului respectiv.

SECłIUNEA A III-A

ACCEPTAREA SUB BENEFICIU DE INVENTAR

A. NoŃiunea, cazurile şi condiŃiile de validitate ale acceptării sub beneficiu de inventar

a. NoŃiune Acceptarea sub beneficiu de inventar de către succesibil a moştenirii, la fel ca şi

acceptarea pură şi simplă, consolidează cu efect retroactiv titlul de moştenitor. Această formă de acceptare prezintă importanŃă practică deosebită, întrucât

efectuarea unui inventar al bunurilor moştenirii evită confuziunea dintre patrimoniul succesoral şi patrimoniul personal al moştenitorului şi, în acest fel, succesibilul va putea fi urmărit pentru datoriile şi sarcinile succesiunii doar în limita bunurilor succesorale dobândite.

Ca regulă generală, acceptarea sub beneficiu de inventar este facultativă pentru moştenitori, însă există anumite cazuri prevăzute de lege, când ea este obligatorie, precum şi alte situaŃii când este interzisă.

b. Cazurile în care acceptarea sub beneficiu de inventar a moştenirii este obligatorie:

- în cazul moştenitorilor minori, oricare le-ar fi vârsta, şi a celor puşi sub interdicŃie judecătorească (art. 19 din Decretul nr. 32/1954). Această prevedere vizează ocrotirea intereselor respectivelor categorii de persoane;

- în cazul urmaşilor moştenitorului decedat înainte de a-şi fi exercitat dreptul de opŃiune, dacă aceştia nu se înŃeleg cu privire la modul de exercitare a opŃiunii (art. 693 C. civ.);

- în cazul în care legatarii universali şi cei cu titlu universal au întocmit un inventar al bunurilor succesorale, cu toate că ei nu sunt obligaŃi la aceasta;

- în fine, statul, deşi nu este obligat să-şi exercite dreptul de opŃiune cu privire la o succesiune vacantă, aceasta va trece asupra lui numai sub beneficiu de inventar.

c. Cazurile în care acceptarea sub beneficiu de inventar este interzisă: - atunci când termenul de prescripŃie a dreptului de opŃiune succesorală s-a scurs şi

succesibilul obŃine repunerea în termen, potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958; - în cazul în care succesibilul a acceptat succesiunea pur şi simplu sau a renunŃat la

83

moştenire; - în cazul în care a dosit sau a dat la o parte bunuri succesorale (art. 712 C. civ.); - în cazul în care succesibilul a înstrăinat bunuri mobile sau imobile ale

succesiunii, fără respectarea formelor legale (art. 716 şi 717 C. civ.). d. CondiŃiile acceptării sub beneficiu de inventar: - o declaraŃie a moştenitorului în sensul acceptării sub beneficiu de inventar,

făcută la notarul public de la locul deschiderii moştenirii (art. 704 C. civ. şi art. 76 alin. 4 din Legea nr. 36/1995). Această declaraŃie se consemnează într-un registru special, în care sunt trecute şi renunŃările la succesiune. Nerespectarea acestei condiŃii de formă are ca efect nulitatea beneficiului de inventar (art. 704 C. civ.);

- întocmirea unui inventar al bunurilor moştenirii care trebuie să fie fidel şi exact (art. 705 C. civ.). Inventarul este infidel în situaŃia în care conŃine omisiuni voite şi este inexact dacă omisiunile sunt întâmplătoare şi vor putea fi completate printr-un supliment de inventar. Atunci când inventarul este infidel, succesorul va suporta sancŃiunea prevăzută de art. 712 C. civ. Dacă inventarul este inexact, acesta va fi completat cu un supliment de inventar.

Dacă nu se întocmeşte acest inventar, declaraŃia de acceptare a succesiunii sub beneficiu de inventar nu produce efectele specifice, dar poate valora acceptare pură şi simplă, dacă sunt îndeplinite condiŃiile cerute pentru aceasta din urmă.

B. Efectele acceptării sub beneficiu de inventar Acceptarea sub beneficiu de inventar consolidează retroactiv titlul de moştenitor al

succesibilului şi transmisiunea provizorie care a operat în momentul deschiderii succesiunii, devenind astfel definitivă.

Efectul principal al acceptării sub beneficiu de inventar constă în faptul că, în acest fel, se împiedică confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al moştenitorului acceptant. De aici rezultă următoarele consecinŃe:

- moştenitorul va fi Ńinut să răspundă pentru pasivul moştenirii numai în limitele activului primit, având o răspundere limitată (intra vires hereditatis);

- drepturile şi obligaŃiile pe care le avea moştenitorul faŃă de cel care lasă moştenirea nu se sting prin confuziune;

- moştenitorul beneficiar poate dobândi, după acceptare, drepturi noi faŃă de succesiune. Astfel, dacă plăteşte un creditor succesoral cu sume de bani din patrimoniul propriu, se va subroga în toate drepturile creditorului plătit şi va avea o creanŃă împotriva moştenirii.

Moştenirea acceptată sub beneficiu de inventar constituie o masă patrimonială destinată lichidării. Aşa fiind, bunurile succesorale se vor vinde pentru a procura sumele necesare achitării creanŃelor creditorilor succesorali, precum şi pentru plata legatelor.

Ceea ce rămâne după plata creanŃelor acestor creditori şi a legatelor reprezintă emolumentul moştenirii, pe care îl va culege moştenitorul acceptant.

Întrucât administrează moştenirea şi în interesul creditorilor succesorali şi a legatarilor, moştenitorul acceptant este Ńinut să dea socoteală acestora.

Din momentul dării socotelilor de către moştenitorul acceptant, beneficiul de inventar încetează.

Beneficiul de inventar mai încetează şi prin renunŃarea moştenitorului la acesta sau prin decăderea din acest beneficiu cu titlu de sancŃiune.

84

SECłIUNEA A IV-A

RENUNłAREA LA MO ŞTENIRE

A. NoŃiunea şi caracterele juridice ale renunŃării la moştenire Prin renunŃare la moştenire se înŃelege manifestarea de voinŃă a succesibilului

care, exercitându-şi dreptul de opŃiune succesorală în termenul legal (art. 700 C. civ.), declară că nu doreşte să uzeze de drepturile pe care vocaŃia sa succesorală i le conferă, desfiinŃând retroactiv titlul său de moştenitor.

RenunŃarea la moştenire este un act juridic solemn şi, pentru a fi validă, trebuie să fie făcută printr-o declaraŃie la notarul public de la locul unde s-a deschis moştenirea.

În reglementarea actuală, renunŃarea la moştenire este expresă, ea neputând fi dedusă din neacceptarea moştenirii în cadrul termenului de opŃiune succesorală de 6 luni sau din alte fapte.

La fel ca şi în cazul acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar, declaraŃia de renunŃare la moştenire se consemnează într-un registru special, ea fiind opozabilă terŃilor abia din acel moment.

Nerespectarea formei prevăzute de lege atrage nulitatea renunŃării la moştenire. B. Efectele renunŃării la moştenire Potrivit art. 696 C. civ., „eredele ce renunŃă este considerat că n-a fost niciodată

erede”. RenunŃarea la succesiune desfiinŃează retroactiv titlul de moştenitor al renunŃătorului, acesta fiind considerat o persoană străină de moştenire.

ConsecinŃele efectului retroactiv al renunŃării sunt: a. Drepturile şi datoriile succesibilului renunŃător faŃă de cel care lasă moştenirea,

stinse la momentul deschiderii succesiunii prin confuziune sau consolidare, reapar; b. RenunŃătorul pierde retroactiv partea din moştenire care i se cuvenea; c. RenunŃătorul având calitatea de descendent sau soŃ supravieŃuitor, dacă este

beneficiarul unei donaŃii f ără scutire de raport, nu va mai fi obligat la raport; d. Fiind considerat străin de moştenire, renunŃătorul nu mai are obligaŃia de plată a

taxelor legale succesorale; e. Potrivit art. 698 C. civ., renunŃătorul nu poate fi reprezentat, însă descendenŃii

săi vor putea culege moştenirea, dar numai în nume propriu. Deşi, în principiu, renunŃarea este irevocabilă, moştenitorul poate să revină asupra

hotărârii sale de renunŃare la moştenire, adică să-şi retracteze renunŃarea, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii (art. 701 C. civ.):

1. să nu fi expirat termenul de 6 luni (art. 700 C. civ.) de opŃiune succesorală; 2. moştenirea să nu fi fost acceptată, între timp, de alŃi succesori ai lui de cujus. Retractarea renunŃării cu respectarea condiŃiilor mai sus arătate duce la desfiinŃarea

retroactivă a actului renunŃării, iar moştenitorul va fi considerat că a acceptat succesiunea pur şi simplu.

85

CAPITOLUL III

PETIłIA DE EREDITATE

SECłIUNEA I

NOłIUNEA, DELIMITAREA DE ALTE AC łIUNI CIVILE ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE PETI łIEI DE EREDITATE

A. NoŃiune PetiŃia de ereditate este acŃiunea prin care o persoană, care se pretinde a fi

adevăratul moştenitor, în calitate de reclamant, cere instanŃei judecătoreşti recunoaşterea titlului său de moştenitor legal sau testamentar (universal sau cu titlu universal) şi, totodată, obligarea celui care deŃine bunurile succesorale (pârâtul – moştenitor aparent) să i le restituie. Această acŃiune nu este reglementată expres de Codul Civil.

Legatarii cu titlu particular, neavând pretenŃii asupra unei universalităŃi succesorale (sau a unei cote din aceasta), vor avea la îndemână o acŃiune în revendicare, atunci când reclamă proprietatea asupra unui bun, sau confesorie, în situaŃia în care este vorba despre un alt drept real. Dacă obiectul legatului îl constituie un drept de creanŃă, legatarii cu titlu particular vor avea la îndemână o acŃiune personală.

B. Delimitarea petiŃiei de ereditate de alte acŃiuni civile: a. AcŃiunea în revendicare pune în discuŃie dreptul de proprietate al lui de cujus, pe

când acŃiunea în petiŃie de ereditate priveşte numai validitatea titlului în baza căruia moştenitorul aparent deŃine bunurile succesorale.

b. Prin acŃiunea în împărŃeală (partaj), moştenitorul pretinde partea care i se cuvine din moştenire, pe când prin petiŃia de ereditate, reclamantului îi este contestată de către pârât calitatea sa de succesor sau întinderea dreptului său succesoral;

c. AcŃiunea personală în executarea unei creanŃe contestă numai titlul de creditor al lui de cujus, pe când prin petiŃia de ereditate se pune în discuŃie însuşi titlul de succesor al moştenitorului aparent, deŃinător al succesiunii.

C. Caracterele juridice ale petiŃiei de ereditate a. Este o acŃiune reală, întrucât vizează să deposedeze pe moştenitorul aparent de

bunurile succesorale pe care le deŃine. b. Este o acŃiune divizibilă, întrucât, în cazul unei pluralităŃi de persoane care se

pretind a fi moştenitori, fiecare reclamant acŃionează separat, în numele său, iar dacă sunt mai mulŃi moştenitori aparenŃi (pârâŃi), acŃiunea se va purta împotriva fiecăruia în parte.

c. Este o acŃiune prescriptibilă în termenul general de 3 ani, care începe să curgă de la data când adevăratul moştenitor (reclamantul) a luat sau trebuia să ia cunoştinŃă despre actele de stăpânire a bunurilor succesorale de către pârât. Dacă se solicită de către reclamant doar constatarea vocaŃiei sale la succesiune şi a faptului că anumite bunuri fac parte din respectiva moştenire, fără a se cere şi restituirea bunurilor de la moştenitorul aparent, acŃiunea este imprescriptibilă, fiind o acŃiune în constatare.

d. PetiŃia de ereditate reprezintă o acŃiune prejudicială, prin care se urmăreşte stabilirea calităŃii de succesor, aceasta constituind o premisă a partajului succesoral.

86

SECłIUNEA A II-A

EFECTELE PETI łIEI DE EREDITATE

A. Efectele petiŃiei de ereditate în raporturile dintre părŃi (adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent)

Dacă acŃiunea în petiŃie de ereditate a fost admisă, moştenitorul aparent este obligat să înapoieze adevăratului moştenitor toate bunurile succesorale mobile şi imobile pe care le-a deŃinut, cu excepŃia cazului când în favoarea sa a operat uzucapiunea.

SituaŃia moştenitorului aparent diferă, după cum acesta a fost de bună sau de rea-credinŃă ori a ştiut sau nu că titlul moştenitorului reclamant este preferabil titlului său.

Astfel, în ipoteza în care a fost de bună-credinŃă, moştenitorul aparent va fi obligat să restituie bunurile succesorale deŃinute, în natură şi în starea în care se găsesc în momentul admiterii acŃiunii în petiŃie de ereditate, dacă ele se mai află în patrimoniul său. Dacă aceste bunuri au fost înstrăinate cu titlu oneros, moştenitorul aparent va trebui să restituie preŃul lor (art. 996 alin. 2 C. civ.), dar va păstra fructele percepute.

Atunci când a fost de rea-credinŃă, pârâtul va restitui bunurile succesorale. Dacă le-a înstrăinat, indiferent de mod (cu titlu oneros sau cu titlu gratuit), el va trebui să restituie adevăratului succesor valoarea acestora calculată în momentul introducerii acŃiunii în petiŃie de ereditate (art. 996 alin. 1 C. civ.). În ceea ce priveşte fructele bunurilor succesorale, pârâtul de rea-credinŃă este obligat să le restituie, iar dacă le-a înstrăinat, este Ńinut să înapoieze valoarea lor.

Conform art. 997 C. civ., pârâtul are dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile făcute în legătură cu bunurile succesorale.

B. Efectele petiŃiei de ereditate în raporturile dintre moştenitorul aparent şi terŃele persoane

În legătură cu actele juridice pe care moştenitorul aparent le-a încheiat cu terŃele persoane şi care au ca obiect bunurile moştenirii, distingem:

- actele de administrare sunt menŃinute, întrucât acestea sunt în interesul adevăratului moştenitor, cu excepŃia cazului când terŃul a fost de rea-credinŃă şi actul nu profită adevăratului moştenitor;

- actele de înstrăinare privind bunurile mobile se menŃin în baza art. 1909 C. civ., dacă terŃa persoană a fost de bună-credinŃă;

- actele de dispoziŃie referitoare la bunurile imobile sunt menŃinute, prin invocarea teoriei moştenitorului aparent, sub condiŃia ca actul să fie cu titlu particular şi cu titlu oneros, iar terŃul să fie de bună-credinŃă, arătând, în plus, că s-a aflat într-o eroare comună (obştească) şi invincibilă asupra calităŃii de moştenitor a înstrăinătorului.

Întrucât drepturile terŃului asupra imobilului înstrăinat sunt menŃinute, adevăratul moştenitor are la îndemână împotriva moştenitorului aparent o acŃiune bazată pe îmbogăŃirea fără justă cauză, acesta din urmă fiind obligat la restituire prin echivalent, făcându-se distincŃie după cum a fost de bună sau de rea-credinŃă..

87

CAPITOLUL IV

INDIVIZIUNEA ŞI ÎMP ĂRłEALA MO ŞTENIRII

SECłIUNEA I

INDIVIZIUNEA SUCCESORAL Ă

A. NoŃiunea de indiviziune Regulile aplicabile indiviziunii sunt prevăzute de Codul civil în art. 728-799,

acestea având o aplicaŃie generală, oricare ar fi izvorul indiviziunii. În situaŃia în care o moştenire se transmite către mai mulŃi succesori, în locul

unicului titular de drepturi, care, până la data deschiderii succesiunii, a fost de cujus, se substituie succesorii săi, fiecare dintre ei dobândind câte o cotă-parte din drepturile şi din datoriile care alcătuiesc patrimoniul succesoral.

Atât creanŃele, cît şi datoriile succesiunii se împart, de plin drept, din momentul deschiderii succesiunii, între succesorii celui care lasă moştenirea.

În ceea ce priveşte bunurile care alcătuiesc obiectul drepturilor reale, acestea, până la împărŃeală, vor alcătui ceea ce se numeşte indiviziunea succesorală. Prin natura lor, bunurile nu pot fi supuse unei diviziuni automate, în puterea legii, ci va fi necesară o împărŃeală între moştenitori. Până în momentul împărŃelii, bunurile se află în stare de indiviziune, astfel că fiecare moştenitor nu are o anumită parte concretă din bunuri, ci doar o parte abstractă din fiecare moleculă a fiecărui bun succesoral (1/2, 1/3, 1/4, 1/8 etc.).

B. Reguli generale aplicabile indiviziunii Potrivit dispoziŃiilor Codului civil, indiviziunea succesorală este guvernată de două

principii generale: 1. nici un comoştenitor (coindivizar) nu are un drept exclusiv asupra unui anumit

bun din indiviziune; 2. fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra unei cote-părŃi ideale din dreptul

care poartă asupra bunurilor aflate în indiviziune. De aici rezultă că actele juridice privind un anume bun nu pot fi făcute de către un

singur coindivizar, ci, dimpotrivă, numai cu consimŃământul unanim al coindivizarilor (regula unanimităŃii).

Coindivizarii pot face cu privire la bunurile indivize atât acte juridice, cât şi acte materiale.

a. Actele juridice vor trebui făcute cu acordul tuturor coindivizarilor, dacă ele sunt de dispoziŃie sau de administrare.

În situaŃia în care un coindivizar a făcut un act de înstrăinare fără consimŃământul celorlalŃi coindivizari, valabilitatea acestui act va depinde de rezultatul împărŃelii. Aşa fiind, dacă bunul înstrăinat va intra în lotul coindivizarului care l-a înstrăinat, actul va fi retroactiv valabil. În schimb, dacă bunul va intra în lotul altui coindivizar, actul va fi desfiinŃat cu efect retroactiv.

Codul civil a instituit prin art. 736 alin. 1 o excepŃie de la regula unanimităŃii în cazul vânzării bunurilor mobile indivize. O astfel de vânzare făcută pentru plata datoriilor moştenirii este valabil efectuată prin hotărârea majorităŃii coindivizarilor.

Totuşi, se admite validitatea actelor de administrare sau de conservare asupra unui

88

imobil aflat în indiviziune făcute de un coindivizar, întrucât acestea profită şi celorlalŃi. De asemenea, s-a decis că un coindivizar poate cere singur remedierea degradărilor

unui bun indiviz sau despăgubiri, potrivit art. 998 C. civ. b. În ceea ce priveşte actele materiale privind bunurile aflate în indiviziune, nu se

cere respectarea regulii unanimităŃii, dar trebuie ca fiecare coindivizar care foloseşte bunul indiviz să respecte drepturile celorlalŃi coindivizari şi să nu se schimbe destinaŃia bunului.

Fiecare coindivizar are dreptul să-şi însuşească fructele proporŃional cu cota sa parte din indiviziune, însă coindivizarii pot conveni ca numai unul din ei sau o persoană străină să exercite atributul folosinŃei asupra bunului indiviz.

De vreme ce fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei-părŃi ideale din dreptul care i se cuvine din indiviziune, el este îndreptăŃit la înstrăinarea acestei părŃi fără consimŃământul celorlalŃi coindivizari. În urma înstrăinării, dobânditorul se subrogă în drepturile înstrăinătorului, devenind coindivizar în aceleaşi condiŃii ca şi dispunătorul.

Fiecare coproprietar are dreptul să greveze cota sa parte de drepturi reale; prin asemenea acte nu este afectată cu nimic materialitatea ori integritatea juridică a prerogativelor pe care coproprietarii le exercită asupra bunului comun.

C. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere încetarea indiviziunii Dreptul de a cere încetarea stării de indiviziune este imprescriptibil. Indiviziunea succesorală ia sfârşit prin împărŃeală. Potrivit art. 728 alin. 1 C. civ.

„nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărŃeala succesiunii, chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrarii”. Această regulă este imperativă.

Cu toate că dreptul de a cere împărŃeala moştenirii este imprescriptibil din punct de vedere extinctiv, el poate fi paralizat prin invocarea uzucapiunii lungi de către unul dintre coindivizari (art. 729 C. civ.).

Orice dispoziŃie a testatorului, prin care coindivizarii ar fi obligaŃi să rămână în indiviziune, la fel ca şi convenŃia coindivizarilor al cărei obiect ar fi renunŃarea la dreptul de a cere împărŃeala, este nulă.

Totuşi, dacă rămânerea în indiviziune prezintă interes pentru coindivizari, legea permite acestora să încheie o convenŃie de menŃinere a stării de indiviziune pe un termen de cel mult cinci ani, cu posibilitatea ca, la expirarea termenului menŃionat, să fie reînnoită pentru alŃi cinci ani (art. 728 alin. 2 C. civ.).

SECłIUNEA A II-A

ÎMPĂRłEALA (PARTAJUL) MO ŞTENIRII

A. NoŃiunea de împărŃeală a moştenirii Partajul poate fi definit ca fiind operaŃiunea juridică prin care încetează starea de

indiviziune, în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părŃi sunt trecute, potrivit întinderii acestora, în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre coindivizari. Aşa fiind, dreptul exclusiv asupra cotei individuale din masa bunurilor indivize avute până la partaj devine acum un drept exclusiv asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.

ÎmpărŃeala moştenirii se face în conformitate cu prevederile art. 728-799 C. civ., completate cu dispoziŃiile art. 6731-67314 C. pr. civ.

89

B. Persoanele care pot cere împărŃeala moştenirii Potrivit legislaŃiei în vigoare în materie succesorală, pot cere împărŃeala moştenirii

următoarele persoane: a) coindivizarii sunt primii îndreptăŃiŃi să solicite ieşirea din indiviziune; Prin coindivizari se înŃelege moştenitorii legali şi legatarii universali, precum şi cei

cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular nu are acest drept, întrucât el a dobândit, de la data deschiderii succesiunii, numai un drept concret asupra unui bun succesoral, privit în mod singular (ut singuli).

b) creditorii personali ai coindivizarilor pot cere atât împărŃeala, cît şi continuarea acestei operaŃiuni, evident dacă ea a fost iniŃiată de către coindivizarul-debitor;

c) creditorii succesiunii, pe calea acŃiunii oblice; d) cesionarii universali sau cu titlu universal de drepturi succesorale, adică cei

care au dobândit în întregime sau în parte drepturile succesorale de la un moştenitor coindivizar;

e) procurorul, în baza art. 45 C. proc. civ. C. Capacitatea necesară pentru a cere împărŃeala moştenirii Având în vedere că actul de împărŃeală este calificat ca fiind unul de dispoziŃie, cei

îndreptăŃiŃi să o ceară trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşti nu pot cere împărŃeala şi nici nu pot

participa la ea decât prin reprezentanŃii lor legali. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani va putea cere personal împărŃeala şi este îndreptăŃit să participe la ea, trebuind însă să fie asistat de către persoanele indicate de lege pentru a le încuviinŃa actele juridice la care participă. În cazul în care împărŃeala se face prin act juridic – indiferent de vârsta minorului – potrivit art. 129 alin. 2 C. fam., este necesară încuviinŃarea autorităŃii tutelare.

O astfel de încuviinŃare nu se cere dacă împărŃeala are loc prin intermediul instanŃelor judecătoreşti.

În situaŃia în care există contrarietate de interese (de exemplu, la moştenire vine minorul în concurs cu unul sau ambii părinŃi) se va numi un curator special care să-l reprezinte sau să-l asiste pe minor conform art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 132 C. fam.

D. Obiectul împărŃelii Obiectul împărŃelii îl constituie masa indiviză care este alcătuită, în genere, din

toate elementele patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii în patrimoniul lui de cujus.

CreanŃele şi datoriile celui decedat nu fac obiectul împărŃelii întrucât, în principiu, ele se împart imediat, de plin drept, între comoştenitori (art. 1060 C. civ.).

În legătură cu bunurile supuse împărŃelii sunt necesare anumite precizări: a. În cadrul operaŃiunilor de partaj se are în vedere valoarea bunurilor din

momentul împărŃelii şi nu valoarea existentă în momentul naşterii stării de indiviziune. b. În cazul existenŃei în masa succesorală a unui teren, pentru determinarea valorii

reale a acestuia va trebui să se Ńină seama de: categoria de folosinŃă, clasa, calitatea, importanŃa social-economică, diferenŃiat după cum sunt construibile sau arabile, natura şi proprietăŃile solului, gradul de fertilitate, relief, existenŃa pânzei de apă freatică, condiŃii climaterice, procesele de degradare, amplasamentele construcŃiilor, amplasamentul terenului în zonă etc.

c. Dacă în masa succesorală se află şi construcŃii, pentru a se asigura egalitatea

90

părŃilor, la împărŃeala construcŃiilor se va Ńine seama de valoarea de circulaŃie a acestora de la data efectuării partajului, prevăzută prin act normativ sau stabilită prin expertiză.

În condiŃiile create de economia de piaŃă, evaluarea construcŃiilor şi a terenurilor se face după mai multe criterii dintre care, atunci când este vorba despre imobile situate în oraşe sau municipii, cel mai important îl constituie zona unde acestea sunt amplasate (ultracentral, central, periferic ş.a.).

Fructele produse de bunurile succesorale după data deschiderii succesiunii fac parte din masa de împărŃit, întrucât ele au dus la creşterea emolumentului moştenirii.

De asemenea, vor fi supuse partajului şi bunurile readuse la masa succesorală ca efect al reducŃiunii liberalităŃilor excesive sau al raportului donaŃiilor.

Alte bunuri, deşi au făcut parte din patrimoniul succesoral, nu pot forma obiectul împărŃelii.

După cum am văzut, bunurile individual determinate, care fac obiectul unor legate cu titlu particular, nu sunt cuprinse în masa de împărŃit, căci aceşti legatari au dobândit asupra lor un drept de proprietate, din chiar momentul deschiderii succesiunii.

Tot astfel, nu se cuprind în masa de împărŃit sumele de bani depuse la C.E.C., asupra cărora de cujus a dispus, printr-o clauză testamentară înscrisă în libret, în favoarea unei anumite persoane.

Nu sunt cuprinse în masa de împărŃit nici acele bunuri care, prin natura sau prin destinaŃia lor, nu sunt susceptibile de a fi împărŃite ca, de exemplu, amintirile de familie, decoraŃiile, diplomele etc.

Nu vor putea fi cuprinse în masa de împărŃit nici adăugirile sau îmbunătăŃirile aduse de către unul sau unii dintre moştenitorii unor bunuri succesorale. Adăugirile sau îmbunătăŃirile vor forma obiect de desocotire între comoştenitori numai în cazul în care bunurile în cauză nu cad în lotul aceluia care a făcut adăugiri sau îmbunătăŃiri.

E. Raportul succesoral Prin raport succesoral se înŃelege acea operaŃiune prealabilă împărŃelii moştenirii,

constând în readucerea de către anumiŃi moştenitori la masa succesorală a acelor bunuri şi sume de bani pe care le-au primit cu titlu gratuit de la de cujus.

Raportul succesoral se prezintă sub două forme, şi anume: raportul donaŃiilor şi raportul datoriilor.

I . Raportul donaŃiilor a. NoŃiune Raportul donaŃiilor reprezintă obligaŃia descendenŃilor şi a soŃului supravieŃuitor

(acesta din urmă are această obligaŃie numai atunci când vine în concurs la moştenire cu descendenŃii) de a readuce la masa de calcul bunurile primite cu titlu de donaŃie de la de cujus. Această obligaŃie nu există în situaŃia în care donaŃiile făcute de către de cujus acestor categorii de succesori au fost scute de raport.

Prin instituirea obligaŃiei de raport, legiuitorul a urmărit să asigurare egalitatea între soŃul supravieŃuitor şi descendenŃii lui de cujus.

În ipoteza în care, în timpul vieŃii, cel care lasă moştenirea a gratificat prin donaŃii pe unii dintre descendenŃii săi sau pe soŃul supravieŃuitor, se prezumă, în afara unei manifestări de voinŃă contrară, că a voit să facă celor gratificaŃi numai un avans asupra părŃii din moştenire pe care aceştia o vor culege la încetarea sa din viaŃă.

În cazul în care donaŃia este cu scutire de raport, aceasta se consideră a fi făcută

91

peste partea de moştenire care se cuvine moştenitorului gratificat. Raportul donaŃiilor nu trebuie confundat cu reducŃiunea liberalităŃilor excesive,

deosebindu-se de aceasta din urmă. b. CondiŃiile obligaŃiei de raport: - Succesorul trebuie să fie chemat la moştenire în calitate de descendent al lui de

cujus sau în calitate de soŃ supravieŃuitor. În acest ultim caz, obligaŃia de raport există numai dacă soŃul defunctului vine în concurs la moştenire cu descendenŃii acestuia. Succesorii legali din celelalte clase, precum şi cei testamentari, nu au obligaŃia de raport;

- Succesorul trebuie să fi acceptat succesiunea, indiferent de felul acceptării . Cel care renunŃă la succesiune poate opri donaŃia primită (art. 752 C. civ.), dar numai în limitele cotităŃii disponibile, iar, în măsura depăşirii acesteia, ea va fi reductibilă;

- Este necesar ca donaŃia să fi fost făcută fără scutire de raport. Scutirea de raport constituie ea însăşi o liberalitate şi va trebui să fie făcută prin înscris autentic ori prin testament (art. 846 alin. 2 C. civ.). Potrivit art. 846 alin. 1 C. civ., scutirea de raport trebuie să fie expresă, să rezulte în mod neîndoielnic din contractul de donaŃie;

- Aceeaşi persoană să întrunească, la data deschiderii succesiunii, atât calitatea de succesor, cît şi pe cea de donatar;

c. Persoanele care pot cere raportul donaŃiilor: - descendenŃii donatorului, dacă vin la succesiune în concurs cu alŃi descendenŃi ai

acestuia sau cu soŃul supravieŃuitor; - soŃul supravieŃuitor, când vine în concurs la succesiune cu descendenŃii; - creditorii personali ai moştenitorului îndreptăŃit la raport, prin intermediul

acŃiunii oblice (art. 974 C. civ.); - creditorii succesorali pot pretinde efectuarea raportului prin intermediul acŃiunii

oblice sub condiŃia ca moştenitorul donatar să fi acceptat succesiunea pur şi simplu. Legatarii nu pot cere raportul, iar, dacă raportul s-a făcut la cererea celor

îndreptăŃiŃi, nu pot beneficia de efectele acestuia. Cei îndreptăŃiŃi să ceară raportul vor putea renunŃa la acest drept numai după

deschiderea succesiunii, nu şi înainte de această dată, întrucăt ne-am afla în prezenŃa unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, sancŃionat de lege cu nulitatea absolută.

Persoanele îndreptăŃite de lege să ceară raportul donaŃiilor sunt Ńinute să dovedească prin orice mijloc de probă existenŃa donaŃiei al cărei raport îl pretind.

d. Obiectul raportului Obiectul raportului îl constituie numai donaŃiile, nu şi legatele, acestea din urmă

fiind doar reductibile în măsura în care sunt excesive. Potrivit art. 751 C. civ., cel obligat la raport este Ńinut să raporteze „tot ce a primit

de la defunct prin dar, atât direct cît şi indirect, afară de cazul când donatorele a dispus altfel”.

Reiese că vor trebui raportate următoarele donaŃii: 1. donaŃiile directe, făcute prin act autentic (art. 813 C. civ.); 2. darurile manuale; 3. donaŃiile simulate (deghizate), întrucât din faptul deghizării nu se poate trage

concluzia scutirii de raport; 4. donaŃiile indirecte. Nu vor fi supuse raportului:

92

1. donaŃiile cu privire la care donatorul l-a scutit de raport pe cel gratificat; 2. cheltuielile de hrană, întreŃinere, educaŃie, de învăŃare a unui meşteşug,

cheltuielile de nuntă şi darurile obişnuite (art. 759 C. civ.); toate aceste cheltuieli sunt considerate că s-au făcut în executarea obligaŃiei de întreŃinere care cade în sarcina părinŃilor şi, deci, nu pot fi considerate liberalităŃi;

3. fructele sau veniturile produse de bunurile raportabile înainte de data deschiderii succesiunii (art. 762 C. civ.), întrucât se consideră că donatorul a dorit să procure donatarului folosinŃa anticipată a bunului donat.

e. Modurile de efectuare a raportului Codul civil prevede în art.764 două moduri de efectuare a raportului donaŃiilor, şi

anume: în natură şi prin luarea mai puŃin (prin echivalent). Raportul în natură constă în aducerea la masa succesorală de către moştenitorul

obligat la raport a însuşi bunului primit ca donaŃie de la de cujus (este un raport real). Raportul prin luare mai puŃin sau prin echivalent se realizează prin păstrarea de

către succesorul gratificat a obiectului donat, înapoind moştenirii numai valoarea acestuia. Raportul prin luare mai puŃin se realizează în practică prin trei procedee: 1. prin preluare, în care caz comoştenitorii cărora li se datorează raportul iau, mai

întâi, din masa succesorală o parte egală cu valoarea donaŃiei (pe cît posibil, bunuri de aceeaşi natură şi aceeaşi calitate); după această operaŃiune bunurile rămase se împart între toŃi succesorii (art. 739-740 C. civ.);

2. prin imputaŃie, când valoarea donaŃiei se scade din partea cuvenită moştenitorului obligat la raport (art. 764 C. civ.); cel obligat la raport va culege numai o parte care reprezintă diferenŃa dintre cota sa parte succesorală şi valoarea donaŃiei;

3. în bani, caz în care moştenitorul obligat la raport aduce la masa succesorală o sumă de bani care reprezintă contravaloarea donaŃiei primite.

În concepŃia Codului nostru civil, în principiu, raportul în natură are ca obiect bunurile imobile, iar raportul prin echivalent are ca obiect bunurile mobile.

f. Raportul imobilelor Art. 765 C. civ. stabileşte principiul potrivit căruia raportul imobilelor se

efectuează în natură. ConsecinŃa raportului constă în faptul că donaŃia este desfiinŃată retroactiv, de la

data deschiderii succesiunii, bunul imobil reintrând în masa succesorală indiviză (art. 769 C. civ.).

De aici decurg o serie de consecinŃe, precum: - în cazul în care bunul piere fortuit, donatorul este liberat de obligaŃia de a raporta

donaŃia, iar riscul îl suportă moştenirea (art. 760 C. civ.); - donatarul este Ńinut răspunzător pentru toate degradările şi deteriorările care au

micşorat valoarea bunului, deteriorări cauzate din fapta sa ilicită şi culpabilă (art. 767 C. civ.); dacă bunul a pierit total din culpa sa, donatarul este Ńinut să aducă la masa moştenirii o sumă de bani echivalentă cu valoarea bunului la momentul deschiderii moştenirii (art. 765 C. civ.);

- bunul se întoarce la masa succesorală liber de orice sarcini, cu excepŃia ipotecilor (art. 765 şi 769 C. civ.).

De la regula raportului în natură al imobilelor există şi excepŃii , când raportul imobilelor se va face prin echivalent, astfel:

93

- când donatorul impune sau autorizează efectuarea raportului prin echivalent; - în cazul pieirii imobilului din culpa celui obligat la raport, acesta va suporta fie

valoarea integrală a imobilului, în caz de pieire totală, fie echivalentul părŃii distruse, în caz de distrugere parŃială;

- în caz de înstrăinare sau ipotecare a imobilului, înainte de data deschiderii succesiunii.

În toate cazurile de raport prin echivalent al imobilelor, evaluarea se va face după valoarea bunului din momentul deschiderii succesiunii.

g. Raportul mobilelor Art. 772 C. civ. stabileşte regula potrivit căreia raportul bunurilor mobile se

efectuează prin luarea mai puŃin (prin echivalent), afară de cazurile în care donatorul a impus sau a autorizat raportul în natură.

În acest caz, contractul de donaŃie nu este desfiinŃat, astfel că donatorul păstrează dreptul de proprietate asupra bunului primit.

De aici decurg următoarele consecinŃe: - riscul pieirii fortuite a lucrului îl suportă donatarul care va fi obligat să înapoieze

la masa succesorală contravaloarea bunului; - actele juridice efectuate în legătură cu bunul donat îşi păstrează valabilitatea. Valoarea care se raportează este aceea pe care bunul mobil o avea la momentul

facerii donaŃiei, apreciată după statul estimativ anexat donaŃiei, iar în lipsă, prin expertiză. h. Căile procedurale de realizare a raportului În cazurile în care persoanele interesate se înŃeleg, raportul donaŃiilor se poate

realiza prin bună-învoială, în cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public luând act de această împrejurare şi eliberând certificatul de moştenitor corespunzător. Dacă persoanele interesate nu ajung la un consens, neînŃelegerile dintre ele urmează să fie soluŃionate pe cale judecătorească, raportul putând fi cerut în cadrul unei acŃiuni de ieşire din indiviziune sau chiar separat, pe calea unei acŃiuni în raport, anterioară sau posterioară partajului.

AcŃiunea în raport are caracter personal, putând fi intentată numai împotriva moştenitorilor donatari, nu şi împotriva acelora cărora li s-au transmis, cu orice titlu, bunurile dobândite prin donaŃie.

De asemenea, acŃiunea în raport are un caracter colectiv, ceea ce înseamnă că ea va profita tuturor comoştenitorilor, chiar şi celor care nu au promovat-o.

Dreptul de a cere raportul donaŃiilor se poate exercita (atât atunci când este solicitat în cadrul unei acŃiuni de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când este cerut printr-o acŃiune separată) în cadrul termenului general de prescripŃie de trei ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958), care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.

II. Raportul datoriilor Potrivit art. 738 C. civ., „fiecare erede raportează la masa succesiunii ...

donaŃiunile ce a primit şi sumele ce este dator către succesiune”. Rezultă că, în ipoteza în care moştenitorul a avut anumite datorii faŃă de cel care

lasă moştenirea, este obligat să le raporteze, adică să le readucă la masa succesorală. La fel ca şi raportul donaŃiilor, raportul datoriilor îşi are raŃiunea în principiul

asigurării deplinei egalităŃi între copărtaşi. Evident, pentru ceea ce datora celui care a lăsat moştenirea, comoştenitorul debitor

94

ar putea fi urmărit în calitate de debitor de către ceilalŃi comoştenitori, care, prin efectul deschiderii succesiunii, au devenit creditori, fiecare pentru o parte din datorie.

Într-o asemenea ipoteză, comoştenitorii au dreptul să ia din masa succesorală, înainte de a fi împărŃită, bunuri în limita cotei de creanŃă la care au dreptul. În acest mod, comoştenitorii sunt satisfăcuŃi în drepturile lor, iar egalitatea lor este respectată.

SECłIUNEA A III-A

FORMELE ÎMP ĂRłELII

A. ÎmpărŃeala prin bună-învoială (partajul voluntar) Partajul voluntar poate avea ca obiect dreptul de proprietate asupra bunurilor

indivize, adică o împărŃeală definitivă sau numai folosinŃa acestor bunuri. ÎmpărŃeala de folosinŃă a unui bun nu este reglementată prin lege, ci are ca temei juridic învoiala copărtaşilor.

Potrivit art. 730 C. civ., dacă toŃi copărtaşii sunt prezenŃi şi se înŃeleg, ei pot, fără nici o formalitate specială, să procedeze la formarea loturilor şi la repartizarea între ei a acestora, punând astfel capăt stării de indiviziune.

Prin urmare, pentru ca partajul voluntar să se poată realiza, se cer a fi îndeplinite trei condiŃii:

1.toŃi copărtaşii să fie prezenŃi; 2. copărtaşii să fie majori (să aibă capacitate deplină de exerciŃiu); În ceea ce priveşte minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicŃie, aceştia

trebuie să fie reprezentaŃi de către ocrotitorul legal, fiind necesară şi autorizaŃia autorităŃii tutelare. Minorii care au împlinit vârsta de 14 ani pot participa la partaj asistaŃi de către ocrotitorul legal şi cu autorizaŃia prealabilă a autorităŃii tutelare. Actul de partaj făcut fără respectarea normelor referitoare la reprezentarea sau asistarea minorului sunt lovite de nulitate relativă, minorul devenit major având, însă, posibilitatea să le ratifice.

3. copărtaşii să se înŃeleagă asupra modului în care urmează să fie împărŃite bunurile succesorale.

Partajul voluntar poate avea loc în formă verbală, însă, de regulă, părŃile îşi transpun învoiala lor într-un înscris – ad probationem. ÎmpărŃirea prin bună învoială va îmbrăca forma înscrisului autentic în cazul când aceasta se face în cadrul procedurii succesorale notariale şi în cazul în care în masa succesorală intră terenuri.

ÎmpărŃeala prin bună învoială poate avea ca obiect întreaga moştenire sau numai o parte din aceasta, restul moştenirii urmând să se împartă pe cale judecătorească.

Partajul voluntar se poate face atât pe cale extrajudiciară (direct între părŃi sau în cadrul procedurii succesorale notariale), cât şi în cursul procesului de partaj printr-o tranzacŃie încheiată între părŃi şi care este consfinŃită printr-o hotărâre de expedient pronunŃată de către instanŃa de judecată conform art. 271-273 C. pr. civ.

Proba partajului se va face în condiŃiile art. 1191 şi urm. din C. civ. PărŃile pot să deroge, chiar tacit, de la această regulă, acceptând proba cu martori indiferent de situaŃie.

B. ÎmpărŃeala pe cale judecătorească (partajul judiciar) ÎmpărŃeala judecătorească constituie o modalitate de împărŃeală a moştenirii la

care se recurge în cazurile în care moştenitorii nu se înŃeleg şi nu pot ajunge la împărŃeala

95

moştenirii prin bună învoială, precum şi în acele cazuri în care această formă de împărŃeală este obligatorie.

Potrivit art. 730 C. civ. împărŃeala moştenirii pe cale judecătorească este obligatorie în următoarele cazuri:

- când unul dintre copărtaşi nu consimte la împărŃeală prin bună învoială; - când unul dintre copărtaşi nu este prezent la împărŃeală nici personal, nici prin

reprezentant; - când un copărtaş, fiind minor sau interzis judecătoresc, autoritatea tutelară nu a

încuviinŃat împărŃeala prin bună învoială. Punerea în mişcare a procedurii împărŃelii judecătoreşti se face pe calea acŃiunii în

justiŃie. Din prevederile legii rezultă că datoriile şi sarcinile succesiunii se împart de drept

între succesori, din ziua deschiderii succesiunii, în proporŃie cu partea ereditară a fiecăruia.

Cererea de ieşire din indiviziune va trebui să conŃină, pe lângă menŃiunile obişnuite ale oricărei acŃiuni în justiŃie, prevăzute de art. 82-84 şi art. 112 C. pr. civ., şi pe cele arătate de art. 6732 C. pr. civ., şi anume: persoanele între care urmează să se facă împărŃeala, titlul de moştenitor al fiecăreia dintre acestea, bunurila supuse împărŃelii, evaluarea lor, locul unde acestea se află, persoana care le deŃine sau le administrează.

Creditorii moştenitorilor coindivizari, precum şi dobânditorii de drepturi reale asupra unor bunuri determinate din masa succesorală au dreptul de a interveni în acŃiunea de împărŃeală pe cale judecătorească.

Cererea de ieşire din indiviziune este – potrivit art. 14 C. pr. civ. – de competenŃa instanŃei ultimului domiciliu al celui care lasă moştenirea.

Loturile se alcătuiesc cu respectarea principiului egalităŃii împărŃelii nu numai valorice, dar şi în natură, inegalitatea în natură a loturilor compensându-se cu o sultă.

Astfel, potrivit art. 741 C. civ. la formarea loturilor va trebui să se urmărească atribuirea fiecărui comoştenitor „a aceleiaşi cantităŃi de mobile de imobile, de drepturi sau de creanŃe de aceeaşi natură şi valoare”, evitându-se, pe cât posibil, fărâmiŃarea excesivă a bunurilor succesorale care ar duce la diminuarea valorii economice şi juridice a acestora.

Conform art. 6739 C. pr. civ. la formarea şi atribuirea loturilor, instanŃa va trebui să Ńină seama şi de următoarele criterii: acordul părŃilor, mărimea cotei-părŃi care se cuvine fiecăreia dintre ele din masa bunurilor de împărŃit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaŃia părŃilor, faptul că unii dintre comoştenitori, înainte de a se cere împărŃeala, au făcut construcŃii, îmbunătăŃiri cu acordul celorlalŃi etc.

De regulă, se formează atâtea loturi egale câŃi moştenitori sunt, în afară de cazurile în care:

- împărŃeala se face pe tulpini, când se vor forma atâtea loturi câte tulpini sunt; - unul dintre copărtaşi moare şi lasă mai mulŃi succesori, în această situaŃie pentru

copărtaşul decedat se va forma un singur lot; - copărtaşii au părŃi inegale, situaŃie în care se vor forma atâtea loturi de câte ori

intră partea cea mai mică în totalul moştenirii. În principiu, împărŃirea bunurilor succesorale se face în natură. Sunt, însă, şi

situaŃii în care împărŃirea în natură nu este posibilă sau ar duce la o scădere importantă a valorii bunului supus împărŃelii sau i-ar modifica în mod păgubitor destinaŃia economică.

96

În astfel de cazuri, la cererea unuia dintre comoştenitori, bunul poate fi atribuit în întregime, în mod provizoriu, unuia dintre comoştenitori, instanŃa stabilind prin încheiere sumele de bani pe care comoştenitorul care a primit bunul va trebui să le depună drept contraechivalent al cotelor-părŃi care se cuvin celorlalŃi comoştenitori (art. 67310 alin. 1 C. pr. civ.). Dacă acesta depune în termenul indicat de către instanŃă sumele cuvenite celorlalŃi comoştenitori, instanŃa va pronunŃa o hotărâre asupra fondului procesului prin care îi va atribui bunul definitiv. Dacă, în schimb, nu plăteşte în termen sumele indicate, instanŃa va atribui bunul unui alt comoştenitor.

Pentru motive temeinice, la cererea unuia dintre comoştenitori, instanŃa va putea să atribuie bunul unuia dintre comoştenitori în mod direct, prin hotărârea asupra fondului (deci fără ca, în prealabil, să pronunŃe o încheiere în acest sens), stabilind, în acelaşi timp, şi sumele care se cuvin celorlalŃi comoştenitori şi termenul în care acestea trebuie depuse.

Se poate întâmpla ca nici unul dintre comoştenitori să nu solicite atribuirea bunului sau, deşi, a solicitat să nu achite în termen sumele cuvenite celorlalŃi comoştenitori. În această situaŃie, instanŃa de judecată va dispune, printr-o încheiere, vânzarea bunului prin bună-învoială sau prin intermediul executorului judecătoresc.

Sumele rezultate din vânzare vor fi împărŃite între comoştenitori de către instanŃa de judecată potrivit drepturilor fiecăruia dintre ei (art. 67314 alin. 2 C. pr. civ.).

În cazul în care partajul nu se poate realiza în nici unul dintre modurile analizate, instanŃa de judecată va dispune închiderea dosarului (art. 67314 alin. 3 C. pr. civ.).

Hotărârea finală de partaj trebuie să desăvârşească împărŃeala şi nu doar să arate care sunt drepturile care se cuvin părŃilor şi nici să menŃină starea de indiviziune asupra unor imobile, iar cu privire la altele să se dispună partajul.

Hotărârea de partaj rămasă definitivă constituie titlu executoriu şi este susceptibilă de executare silită, indiferent dacă prin acŃiune s-a cerut sau nu predarea efectivă a bunurilor şi chiar dacă instanŃa nu a dispus predarea.

SECłIUNEA A IV-A

EFECTELE ÎMP ĂRłELII

A. Efectul declarativ al împărŃelii Potrivit art. 786 C. civ. „fiecare coerede este prezumat că a moştenit singur şi

imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au căzut prin licitaŃie, şi că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii”.

Prin urmare, prin împărŃeală nu se produce un transfer de drepturi între copărtaşi, fiecare dintre aceştia fiind considerat că a dobândit drepturile direct şi nemijlocit de la de cujus, pe data deschiderii succesiunii.

Din efectul declarativ al partajului decurg următoarele consecinŃe: a. Actele de dispoziŃie cu privire la un bun din indiviziune, vor fi sau nu valabile,

după cum, în urma partajului, bunul respectiv a intrat sau nu în lotul dispunătorului; b. În principiu, copărtaşii nu pot folosi acŃiunea în rezoluŃiune în cazul în care unul

dintre ei nu execută obligaŃiile care decurg din împărŃeală (de exemplu, nu plăteşte sulta), întrucât nu sunt succesori în drepturi unii faŃă de ceilalŃi, toŃi având un singur autor comun, pe de cujus;

97

c. ÎmpărŃeala nu este supusă publicităŃii imobiliare, întrucât prin intermediul ei nu se transmit drepturi, însă pentru a putea transfera bunurile dobândite prin împărŃeală către terŃe persoane, ele trebuie să fie mai întâi înscrise;

d. ÎmpărŃeala nu poate constitui just titlu pentru a se uzucapa în termenul scurt de 10 până la 20 de ani.

B. Actele, bunurile şi persoanele cu privire la care se aplică efectul declarativ al împărŃelii

CondiŃiile cerute actului juridic al împărŃelii pentru a opera efectul declarativ al împărŃelii sunt:

a.să fie o convenŃie între copărtaşi; b.convenŃia să fie cu titlu oneros; c.actul să atribuie în proprietate exclusivă bunuri care anterior împărŃelii erau

indivize; d.actul să pună capăt definitiv indiviziunii; e.actul să pună capăt indiviziunii faŃă de toŃi copărtaşii. În ceea ce priveşte bunurile cărora li se aplică efectul declarativ, acest efect se

răsfrânge asupra tuturor bunurilor din masa succesorală. Cu privire la persoane, efectul declarativ al împărŃelii se aplică copărtaşilor; dar şi

în raporturile dintre fiecare copărtaşi şi succesorii în drepturi ai celorlalŃi copărtaşi. C. GaranŃia dintre copărtaşi în materie de împărŃeală Conform art. 787 alin. 1 C. civ., „coerezii sunt datori garanŃi unul către altul numai

despre tulburările şi evicŃiunile ce proced dintr-o cauză anterioară împărŃelii”. CondiŃiile obligaŃiei de garanŃie între copărtaşi în materie de împărŃeală sunt: - cauza evicŃiunii să fie anterioară împărŃelii; - evicŃiunea să nu se datoreze culpei copărtaşului; - să nu fi intervenit o clauză de negaranŃie specială şi expresă. În baza acestei obligaŃii legale de garanŃie copărtaşul, tulburat în drepturile sale,

are la îndemână posibilitatea de a acŃiona în judecată pe ceilalŃi copărtaşi, pentru a-l apăra împotriva terŃilor.

În ipoteza în care evicŃiunea s-a produs, fiecare dintre copărtaşi este Ńinut, în proporŃie cu partea sa ereditară, să-l despăgubească pe cel evins de paguba suferită datorită evicŃiunii.

D. Dreptul creditorilor de a interveni în împărŃeala moştenirii Pentru a ocroti pe creditorii personali ai copărtaşilor, legea le permite să intervină

în împărŃeală, conferindu-le un drept de opoziŃie la împărŃeală (art. 785 C. civ.). Exercitarea opoziŃiei la împărŃeală de către creditori produce următoarele efecte: - creditorul oponent trebuie să fie chemat la împărŃeală de către comoştenitori,

altfel împărŃeala nu va fi valabilă; - creditorul oponent chemat la împărŃeală are numai dreptul să supravegheze

regularitatea împărŃelii, neputând pretinde ca aceasta să se facă potrivit intereselor sale; - partea de moştenire care revine moştenitorului debitor devine indisponibilă,

acesta neputând ceda drepturile sale unor terŃe persoane şi neavând dreptul de a încasa sumele de bani care i se cuvin din moştenire.

În cazul în care nu se Ńine seama de opoziŃia făcută şi partajul se efectuează în lipsa creditorului oponent, acesta are dreptul de a cere desfiinŃarea împărŃelii prin intermediul

98

unei acŃiuni pauliene simplificate. Creditorii moştenitorilor vor putea obŃine desfiinŃarea împărŃelii, chiar dacă n-au

făcut opoziŃie, în două cazuri: - când comoştenitorii au făcut împărŃeala în grabă, pentru a paraliza posibilitatea

de intervenŃie a creditorilor; - când împărŃeala moştenirii a fost simulată, iar creditorul introduce o acŃiune în

constatarea simulaŃiei. E. DesfiinŃarea împărŃelii ÎmpărŃeala va putea fi desfiinŃată în următoarele cazuri: - neîndeplinirea condiŃiilor de formă prevăzute în mod expres şi imperativ de lege

pentru validitatea împărŃelii va fi sancŃionată cu nulitatea absolută; - dacă împărŃeala s-a făcut prin bună-învoială, iar unul dintre copărtaşi nu a fost

prezent, ea va putea fi anulată la cererea acestuia; - actul de împărŃeală prin bună-învoială, încheiat cu încălcarea dispoziŃiilor

privitoare la capacitatea de exerciŃiu, este anulabil; - în cazul când consimŃământul dat la împărŃeală, de oricare dintre copărtaşi, a fost

viciat prin dol sau violenŃă (art. 790 C. civ.), actul de împărŃeală prin bună-învoială este anulabil.

În caz de eroare asupra masei de împărŃit, actul de împărŃeală nu este desfiinŃat prin anulare, ci se va face un supliment de împărŃeală (art. 790 alin. 2 C. civ.).

Dacă împărŃeala a fost declarată nulă sau a fost anulată, starea de indiviziune reapare între copărtaşi şi va putea înceta printr-o nouă împărŃeală.

SECłIUNEA A V-A

ÎMPĂRłEALA DE ASCENDENT

A. NoŃiunea de împărŃeală de ascendent ÎmpărŃeala de ascendent este acel act juridic, între vii (donaŃiune) sau pentru cauză

de moarte (testament), prin care un ascendent divide, în totalitate sau în parte, bunurile sale între eventualii săi moştenitori din clasa descendenŃilor (copii, nepoŃi, strănepoŃi etc.), creând între ei, în acest mod, raportul de împărŃeală.

Art. 794 C. civ. prevede că: „tatăl, mama şi ceilalŃi ascendenŃi pot face împărŃeala bunurilor lor între fii şi ceilalŃi descendenŃi”.

B. CondiŃiile împărŃelii de ascendent a. CondiŃii de fond Persoanele care au dreptul să facă împărŃeala de ascendent sunt, potrivit art. 794 C.

civ., părinŃii şi ceilalŃi ascendenŃi (din căsătorie, din afara acesteia sau din adopŃie). Ascendentul care face împărŃeala trebuie să aibă capacitatea de a dispune prin donaŃie sau prin testament. În ceea ce priveşte persoanele între care se poate face împărŃeala de ascendent, legea se referă numai la copiii şi ceilalŃi descendenŃi ai dispunătorului.

Sub sancŃiunea nulităŃii absolute, art. 797 C. civ. dispune că împărŃeala trebuie să cuprindă pe toŃi descendenŃii dispunătorului în viaŃă la epoca morŃii acestuia. DescendenŃii trebuie să aibă vocaŃie la moştenirea dispunătorului.

ÎmpărŃeala de ascendent are ca obiect bunurile care aparŃin în mod exclusiv ascendentului, acesta putând împărŃi toate bunurile sale sau numai o parte dintre ele,

99

putând face, succesiv, şi mai multe împărŃeli. Bunurile care nu au făcut obiectul unei împărŃeli de ascendent vor fi împărŃite după

regulile dreptului comun. ÎmpărŃeala trebuie să fie efectivă, să se materializeze în formarea tuturor loturilor. Prin împărŃeala de ascendent trebuie asigurată egalitatea între descendenŃi,

ascendentul putând avantaja pe unii dintre ei, dar numai în limitele cotităŃii disponibile. Oricare dintre descendenŃi are dreptul de a ataca actul de împărŃeală făcut de către

ascendent, când consideră că prin aceasta i s-a vătămat partea sa legitimă. b. CondiŃii de formă Pentru ca împărŃeala de ascendent să fie valabilă, ea trebuie făcută în forma

prevăzută de lege pentru donaŃie ori testament. Încălcarea acestor condiŃii va atrage nulitatea absolută a împărŃelii.

C. Efectele împărŃelii de ascendent ÎmpărŃeala făcută pe calea donaŃiei produce efecte diferenŃiate în timpul vieŃii

ascendentului şi după decesul său. Din momentul încheierii actului de împărŃeală, între ascendent şi descendent ia

naştere raportul de donaŃie, astfel că bunurile care au făcut obiectul împărŃelii trec irevocabil din patrimoniul ascendentului în cel al descendentului donatar.

DescendenŃii donatari sunt succesori în drepturi cu titlu particular. ÎmpărŃeala de ascendent dă naştere, chiar în timpul vieŃii ascendentului donator, la

raporturi între descendenŃi, în sensul că ei au unii faŃă de ceilalŃi calitatea de copărtaş. După moartea ascendentului donator, împărŃeala de ascendent devine o adevărată

împărŃeală a moştenirii, iar descendenŃii devin moştenitori, păstrându-şi însă calitatea lor de donatari.

În calitate de moştenitori, descendenŃii au drept de opŃiune succesorală, putând accepta succesiunea ori renunŃa la ea.

ÎmpărŃeala de ascendent realizată prin testament nu produce nici un efect în timpul vieŃii ascendentului, ea putând fi revocată ca orice dispoziŃie testamentară.

La decesul ascendentului, bunurile care au făcut obiectul acestor împărŃeli se transmit către descendenŃi divizate, potrivit voinŃei ascendentului. Aşa fiind, la moartea ascendentului, între descendenŃi se nasc numai raporturi de împărŃeală.

D. Cauze de ineficacitate a împărŃelii de ascendent ÎmpărŃeala de ascendent poate fi nulă, anulabilă, revocabilă, caducă sau poate fi

atacată cu acŃiune pauliană, dacă sunt întrunite condiŃiile cerute de lege în acest sens. ÎmpărŃeală este nulă dacă nu a cuprins toŃi descendenŃii existenŃi în viaŃă la data

deschiderii moştenirii ascendentului (art. 797 alin. 1 C. civ.). În fine, împărŃeala de ascendent poate fi atacată prin acŃiunea în reducŃiune dacă

s-a adus atingere rezervei vreunuia dintre descendenŃi (art. 798 C. civ.).

100

ÎNTREBĂRI DE EVALUARE:

1. Care este componenŃa activului şi pasivului moştenirii? 2. Care este întinderea răspunderii moştenitorilor pentru pasivul succesoral? 3. Cine poate solicita separaŃia de patrimonii şi care sunt efectele acesteia? 4. Care sunt subiectele dreptului de opŃiune succesorală? 5. Care sunt caracterele juridice ale actului de opŃiune succesorală? 6. Care este natura juridică a termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ.? Care este momentul care marcheaza curgerea acestui termen? 7. Care sunt posibilităŃile de opŃiune succesorală pe care le au succesibilii în lumina prevederilor Codului civil? Care sunt efectele pe care acestea le produc? 8. Prin ce se deosebeşte acŃiunea în petiŃie de ereditate de alte acŃiuni civile? Care sunt efectele pe care le produce acŃiunea în petiŃie de ereditate? 9. Este prescriptibilă acŃiunea de ieşire din indiviziune succesorală? Care sunt persoanele îndreptăŃite să introducă această acŃiune? 10. Care sunt bunurile care formează obiectul împărŃelii succesorale şi care sunt bunurile care nu pot fi supuse partajului succesoral? 11. Care sunt condiŃiile obligaŃiei de raport şi care sunt persoanele care pot solicita raportul donaŃiilor? 12. În ce modalităŃi se poate efectua raportul donaŃiilor? 13. Care sunt formele partajului succesoral şi care sunt efectele pe care acesta le produce? 14. În ce constă garanŃia între copărtaşi în materie succesorală? 15. Care sunt definiŃia şi efectele împărŃelii de ascendent?

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă:

1. Adam, Ioan, Rusu, Adrian, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 2. Bacaci, Alexandru, ComăniŃă, Gheorghe, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 3. Chirică, Dan, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003; 4. Deak, Francisc, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003; 5. Dogaru, Ion şi colectivul, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 6. Eliescu, Mihail, Moştenirea şi devoluŃiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966; 7. Hamangiu, C., Rosetti-Bălănescu, I., Băicoianu, Al., Tratat de Drept Civil Român, vol. III, Ed. NaŃională „S. Ciornei”, Bucureşti, 1928; 8. Macovei, Dumitru, Cadariu, Iolanda Elena, Drept civil. Succesiuni, Ed. Junimea, Iaşi, 2005; 9. Petrescu, Raul, Drept succesoral. Moştenirea. DevoluŃiunea şi împărŃeala ei, ed. a II-a, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997; 10. Stănciulescu, Liviu, Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002; 11. Stătescu, Constantin, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaŃie intelectuală. Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967; 12. Zilberstein, Savelly, Ciobanu, Viorel Mihai, Drept procesual civil. Executarea silită, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996.

101

TITLUL IV

PROCEDURA SUCCESORALĂ

NOTARIAL Ă ŞI DOVADA CALIT ĂłII DE MOŞTENITOR

102

CAPITOLUL I

PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIAL Ă

SECłIUNEA I

CONSIDERAłII GENERALE A. Sediul materiei Procedura succesorală notarială este reglementată de Legea nr. 36/1995, a notarilor

publici şi a activităŃii notariale (art. 68-88) şi de Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, adoptat prin Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 al ministrului justiŃiei şi completat de Ordinul nr. 233/C din 14 februarie 1996.

B. NoŃiunea şi caracterele juridice ale procedurii succesorale notariale Procedura succesorală notarială este un ansamblu de reguli care se aplică de către

notarii publici ca urmare a deschiderii succesiunii, în vederea stabilirii drepturilor succesorale ale moştenitorilor şi eliberării certificatului de moştenitor.

Procedura succesorală notarială este o procedură graŃioasă, necontencioasă, la care moştenitorii recurg când sunt de acord cu calitatea de succesor pe care o au, cu componenŃa masei succesorale şi cu cota-parte care revine fiecăruia din această masă.

Procedura succesorală notarială nu este obligatorie, astfel încât, în cazul în care cei chemaŃi să culeagă moştenirea lui de cujus nu se înŃeleg, fie asupra calităŃii de moştenitor pe care o au, fie asupra componenŃei patrimoniului succesoral, fie a cotei-părŃi cuvenite fiecăruia, se pot adresa direct instanŃei de judecată (procedură succesorală contencioasă).

SECłIUNEA A II-A

COMPETENłA ÎN MATERIE SUCCESORAL Ă

A. CompetenŃa materială a notarului public şi delimitarea ei de competenŃa materială a instanŃei de judecată în materie succesorală

CompetenŃa materială a notarului public în materie succesorală constă în capacitatea recunoscută acestuia de către lege de a stabili, în cadrul unor dezbateri necontecioase, drepturile moştenitorilor legali şi (sau) testamentari asupra masei succesorale şi de a le elibera actul final, intitulat certificat de moştenitor sau de legatar ori de a constata că, în lipsă de moştenitori, succesiunea este vacantă, eliberând, la cererea organului financiar competent, un certificat de vacanŃă succesorală.

Prin urmare, principale obiectivele ale activităŃii notarului public în materie succesorală sunt:

1. stabilirea numărului moştenitorilor sau (şi) al legatarilor; 2. stabilirea calităŃii şi a drepturilor cuvenite celor chemaŃi să culeagă moştenirea ; 3. stabilirea componenŃei masei succesorale; 4. împărŃirea activului patrimoniului succesoral între cei chemaŃi să culeagă

moştenirea; 5. trimiterea în posesiune a moştenitorilor nesezinari. Procedura succesorală constituie o activitate complexă, desfăşurată nu doar de

către notarii publici, ci şi de către instanŃele judecătoreşti. Astfel, unele faze ale procedurii

103

succesorale sunt de competenŃa exclusivă a instanŃelor judecătoreşti, în timp ce altele revin în competenŃa exclusivă a notarului public.

În condiŃiile în care procedura succesorală este de competenŃa notarului public, ca rezultat al acordului unanim al moştenitorilor cu privire la numărul şi calitatea lor, la compunerea masei succesorale şi la drepturile succesorale care li se cuvin, vor fi, totuşi, de competenŃa exclusivă a instanŃelor judecătoreşti următoarele cereri:

- cererea de repunere în termenul de opŃiune succesorală, când cel îndreptăŃit a pierdut acest termen din motive temeinic justificate, mai presus de voinŃa sa şi nu dintr-un caz de forŃă majoră;

- cererile pentru anularea acceptării sau a renunŃării la succesiune, pe motiv de eroare, dol sau violenŃă, invocate de moştenitorul al cărui consimŃământ a fost viciat;

- cererile privind contestarea validităŃii unui testament; - acŃiunile în petiŃie de ereditate; - cererile de modificare sau de ridicare a măsurilor de conservare şi de administrare

luate de notarul public, care prejudiciază pe unii moştenitori sau pe terŃi; - cererile de anulare a certificatului de moştenitor; - cererile privind stabilirea unui titlu de creanŃă, invocat de un creditor, dacă

moştenitorii nu-l cunosc; - vânzarea prin licitaŃie publică a bunurilor mobile aflate în masa succesorală, dacă

moştenitorii se înŃeleg să recurgă la vânzarea bunurilor pentru lichidarea acestei părŃi din activ.

În toate aceste situaŃii, fiind vorba despre chestiuni prejudiciale legate de stabilirea calităŃii de moştenitor sau a masei succesorale, notarul public va trebui să îndrume părŃile pentru rezolvarea lor la instanŃa competentă, iar până la obŃinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive să dispună suspendarea procedurii succesorale notariale.

În acelaşi mod, se pot ivi chestiuni de fapt sau de drept care, deşi influenŃează direct vocaŃia moştenitorilor sau alcătuirea masei succesorale, nu sunt specifice procedurii succesorale notariale. Aceste chestiuni conexe pot fi rezolvate numai de către instanŃa de judecată şi ele privesc:

- rectificarea actelor de stare civilă în cazurile stabilite de lege, acte folosite de către moştenitori în cadrul procedurii succesorale notariale pentru dovedirea calităŃii şi vocaŃiei lor succesorale;

- declararea simulaŃiei unor acte juridice încheiate de către de cujus şi invocate în cursul procedurii succesorale notariale;

- schimbarea statutului civil al unei persoane, în scopul de a-i conferi dreptul de a veni la o succesiune (de exemplu, situaŃia în care sunt copiii din afara căsătoriei, care nu şi-au stabilit filiaŃia faŃă de tatăl decedat).

Pe de altă parte, şi în situaŃia în care procedura succesorală este de competenŃa instanŃelor judecătoreşti ca o procedură contencioasă, rămân, potrivit actelor normative în vigoare, de competenŃa exclusivă a notarilor publici o serie de operaŃiuni, cum ar fi:

- inventarierea bunurilor succesorale (art. 70 alin. 1 din Legea nr. 36/1995); - atunci când, cu ocazia inventarierii, se găseşte un testament semnat de către de

cujus, notarul public va proceda la deschiderea lui, apoi îl va semna spre a împiedica schimbarea acestuia şi îl va depune în depozit la biroul notarului public. Dacă testamentul este olograf sau mistic se va constata starea lui materială şi se va întocmi un proces-verbal

104

despre aceasta (art. 71 alin. 5 şi art. 76 alin. 2 din Legea nr. 36/1995); - dispunerea sigilării bunurilor succesorale şi predarea lor în grija unui custode,

când există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere (art. 72 alin. 1 din Legea nr. 36/1995);

- taxarea succesiunilor; - eliberarea certificatului de moştenitor sau de vacanŃă succesorală. B. CompetenŃa teritorială a notarului public şi a instanŃei de judecată în materie

succesorală Potrivit art. 68 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală notarială se

deschide în localitatea în „raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu”. Atunci când în circumscripŃia teritorială a judecătoriei unde şi-a avut ultimul

domiciliu defunctul sunt mai multe birouri notariale, competenŃa de îndeplinire a procedurii succesorale notariale revine primului birou notarial sesizat.

Dacă, cu ocazia verificării competenŃei teritoriale, notarul public va constata că procedura succesorală este de competenŃa altui birou notarial (dintr-o altă circumscripŃie judecătorească), el se va desesiza şi va trimite cauza notarului public competent.

În cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în Ńară, procedura succesorală se poate îndeplini de către notarul public din circumscripŃia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare (art. 68 alin. 2 din Legea nr. 36/1995).

Dovada ultimului domiciliu al celui decedat se va face cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească de declarare a morŃii, rămasă definitivă. Atunci când nu poate fi stabilit pe baza acestor înscrisuri, domiciliul, ca fapt juridic, poate fi dovedit prin orice mijloc de probă admis de lege.

Cazurile de succesiuni succesive sunt rezolvate prin folosirea dispoziŃiilor procedurale privind conexitatea cauzelor civile. Aceste situaŃii se ivesc atunci când printre bunurile existente în patrimoniul lui de cujus se găsesc şi anumite cote indivize din succesiunea nedezbătută a unor rude predecedate.

În cazurile de suspendare a procedurii succesorale notariale şi de repunere pe rol a dosarului privitor la succesiune, competent în continuarea dezbaterilor şi în eliberarea certificatului de moştenitor este notarul public care a întocmit dosarul succesoral anterior suspendării, dacă instanŃa de judecată nu a stabilit altfel.

Privitor la chestiunile litigioase izvorâte dintr-o succesiune, potrivit art. 14 C. pr. civ., acestea vor fi de competenŃa instanŃei de judecată de la cel din urmă domiciliu al decedatului. Astfel, vor fi de competenŃa exclusivă a acestei instanŃe următoarele cereri:

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziŃiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenŃiile pe care

moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorului mortului împotriva vreunuia dintre

moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

105

SECłIUNEA A III-A

DESCHIDEREA PROCEDURII SUCCESORALE NOTARIALE ŞI LUAREA M ĂSURILOR DE CONSERVARE

A. Deschiderea procedurii succesorale notariale Conform prevederilor art. 68 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală

notarială se va deschide, după caz: - la cererea persoanei interesate (moştenitori legali, legatari, creditorii acestora sau

statul, în cazul în care moştenirea este vacantă); - la cererea procurorului; - la cererea secretarului consiliului local al localităŃii în raza căreia şi-a avut

ultimul domiciliu de cujus, atunci când are cunoştinŃă că succesiunea cuprinde bunuri imobile.

Notarului public nu poate să deschidă procedura succesorală din proprie iniŃiativă. Pentru deschiderea procedurii succesorale notariale, notarul public va trebui să se

afle în posesia certificatului de deces sau a hotărârii judecătoreşti de declarare a morŃii, rămasă definitivă.

Cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale trebuie să cuprindă datele de stare civilă ale celui despre a cărui moştenire este vorba, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile lăsate de către de cujus, cu menŃionarea valorii acestora, precum şi pasivul succesoral (art. 69 alin. 1 din Legea nr. 36/1995).

B. Conservarea bunurilor din succesiune Potrivit art. 70 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, „în cazurile prevăzute de lege sau la

cererea celor interesaŃi, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere Ńine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri”.

Inventarierea bunurilor succesorale de către notarul public sau de către delegatul acestuia se va face numai cu consimŃământul persoanei în posesia căreia se găsesc bunurile care au aparŃinut lui de cujus. Dacă aceasta nu consimte la inventariere, refuzul se va consemna într-un proces-verbal care va fi semnat de către cei prezenŃi la inventariere.

Procesul-verbal de inventariere cuprinde enumerarea, descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor care se aflau în posesia lui de cujus la data decesului. Inventarul va cuprinde şi menŃiunile referitoare la pasivul succesoral.

Procesul-verbal de inventariere va trebui să fie semnat de către notarul public sau de către persoana delegată de acesta să-l întocmească, de către succesorii aflaŃi la locul inventarului, iar, în lipsa acestora sau în cazul refuzului de a semna, de către martorii prezenŃi (art. 71 alin. 6 din Legea nr. 36/1995).

Potrivit art. 72 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, „dacă există pericol de înstrăinare, înlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul public va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode”.

Ca regulă generală, bunurile din patrimoniul succesoral se predau în custodia unuia dintre comoştenitorii prezenŃi la inventariere. Pentru administrarea bunurilor succesorale, notarul public va putea numi şi un curator.

În cazul în care printre succesori se află şi un minor chemat în concurs cu unul sau

106

ambii părinŃi, se impune instituirea unei curatele, întrucât ar putea să existe contrarietate de interese.

Potrivit art. 72 alin. 4 din Legea nr. 36/1995, „custodele sau curatorul este obligat să restituie bunurile şi să depună conturile la biroul notarului public la finalizarea procedurii succesorale sau atunci când notarul consideră necesar”.

În cazul în care există indicii că succesiunea urmează a fi declarată vacantă, notarul public va putea încredinŃa administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat, cu încunoştiinŃarea autorităŃii administrativ-teritoriale.

Toate măsurile de conservare luate de notarul public se vor comunica moştenitorilor legali, legatarilor şi, dacă este cazul, executorilor testamentari, dovada comunicării anexându-se la dosar.

Orice persoană, care se consideră vătămată prin inventarul întocmit de către notarul public sau prin măsurile de conservare ori de administrare dispuse de către acesta, poate face plângere la judecătorie (art. 74 alin. 3 din Legea nr. 36/1995).

SECłIUNEA A IV-A

DESFĂŞURAREA PROCEDURII SUCCESORALE NOTARIALE

A. Citarea moştenitorilor Potrivit prevederilor art. 75 din Legea nr. 36/1995, notarul public, după ce constată

că este legal sesizat, va înregistra cauza succesorală şi va dispune citarea persoanelor care au vocaŃie la moştenire; dacă există testament vor fi citaŃi şi legatarii, iar dacă este cazul şi executorul (executorii) testamentar instituit.

Moştenitorii legali vor fi citaŃi de către notarul public în ordinea de chemare la moştenire până la gradul al IV-lea inclusiv, precum şi soŃul supravieŃuitor, termenul de exercitare a dreptului de opŃiune curgând de la data deschiderii succesiunii pentru toŃi succesibilii preferabili în grad sau subsecvenŃi.

Citarea moştenitorilor de către notarul public nu este obligatorie în cazul în care certificatul de moştenitor se întocmeşte pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, decât dacă notarul consideră necesare anumite lămuriri din partea moştenitorilor.

Citarea succesibililor legali sau a legatarilor dispăruŃi se face, potrivit art. 95 C. proc. civ., concomitent cu sesizarea autorităŃii tutelare pentru desemnarea unui curator.

Citarea minorului sub 14 ani şi a interzişilor se va face prin reprezentantul lor legal. Va fi citată şi autoritatea tutelară (art. 75 alin. 4 din Legea nr. 36/1995); minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, având capacitate de exerciŃiu restrânsă, va fi citat personal (încuviinŃarea actelor juridice ale minorului va fi dată de părinŃi sau de tutore pentru fiecare act juridic în parte).

FaŃă de succesibilii cu domiciliul necunoscut, procedura de citare se îndeplineşte prin afişare la notarul public cu cel puŃin 15 zile înainte de termen şi la ultimul domiciliu al celui decedat.

În cazul în care succesiunea urmează să fie declarată vacantă, notarul public va cita autoritatea administraŃiei publice competentă a prelua bunurile moştenirii.

Nerespectarea formelor legale de citare este sancŃionată cu nulitatea actelor de procedură, conform art. 105-108 C. pr. civ., şi atrage nulitatea certificatului de moştenitor.

107

B. Stabilirea drepturilor succesorale ale moştenitorilor Potrivit art. 76 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, notarul public stabileşte calitatea

moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor lor şi compunerea masei succesorale. În ceea ce priveşte stabilirea numărului şi a calităŃii moştenitorilor, notarul public

va verifica îndeplinirea de către cei citaŃi a următoarelor condiŃii: 1. dacă erau născuŃi sau cel puŃin concepuŃi la data deschiderii succesiunii (art. 654

C. civ. şi art. 19 din Decretul nr. 31/1954); 2. dacă n-au fost declaraŃi nedemni prin hotărâre judecătorească (art. 655 C. civ.); 3. vocaŃia succesorală legală sau testamentară. Calitatea şi numărul moştenitorilor se stabilesc prin certificate de stare civilă,

testament şi, la nevoie, pe baza depoziŃiilor martorilor audiaŃi. În ceea ce priveşte stabilirea bunurilor care compun masa succesorală, dovada se

face prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege. Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin

încheiere închiderea procedurii succesorale şi clasează cauza ca fiind fără obiect. Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea

liberalităŃilor, până la limitele prevăzute de lege. Dacă în cadrul procedurii succesorale s-a realizat acordul moştenitorilor cu privire

la bunurile care alcătuiesc patrimoniul succesoral şi la drepturile care li se cuvin şi s-au administrat probe suficiente, notarul public va întocmi încheierea finală a procedurii succesorale.

În cazul în care moştenitorii şi-au împărŃit bunurile succesorale prin bună-învoială, în încheierea finală se va face menŃiune despre aceasta şi se va arăta modul de împărŃeală şi bunurile succesorale atribuite fiecăruia.

Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de opŃiune succesorală, dacă nu există îndoială că nu mai sunt şi alte persoane îndreptăŃite la moştenire. Această procedură se poate încheia şi de îndată, în temeiul unui testament încheiat în condiŃii legii, care nu aduce atingere moştenitorilor rezervatari sau în legătură cu care există acordul acestora.

Eventualele erori materiale cuprinse în încheierea finală sau omisiuni vor putea fi îndreptate, la cererea moştenitorilor, pe baza unei încheieri, făcându-se menŃiune despre aceasta în încheierea finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor (art. 87 din Legea nr. 36/1995).

C. Suspendarea procedurii succesorale notariale Potrivit art. 78 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală se poate suspenda în

următoarele cazuri: 1. au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii şi, deşi au fost legal citaŃi,

succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puŃin unul dintre ei a acceptat moştenirea;

2. succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înŃeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi întinderea drepturilor care li se cuvin;

3. moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanŃei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.

În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din

108

dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenŃi, opŃiunea succesorală a acestora şi compunerea masei succesorale.

În fine, la cererea părŃilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.

Suspendarea poate fi cerută numai de către moştenitori, creditorii succesiunii neavând dreptul de a cere suspendarea procedurii succesorale notariale decât dacă toŃi moştenitorii recunosc existenŃa creanŃei în pasivul moştenirii.

109

CAPITOLUL II

DOVADA CALIT ĂłII DE MO ŞTENITOR

SECłIUNEA I

NOłIUNEA, CUPRINSUL, FUNCłIILE ŞI PUTEREA DOVEDITOARE A CERTIFICATULUI DE MO ŞTENITOR

Dovada calităŃii de moştenitor se poate face în cadrul procedurii succesorale

notariale sau judecătoreşti prin orice mijloace de dovadă admise de lege (acte de stare civilă, testament etc.), prin certificatul de moştenitor sau prin hotărârea judecătorească definitivă, prin care i s-a atribuit această calitate.

Certificatul de moştenitor este actul emis de notarul public la finalul procedurii succesorale notariale, care constată calitatea de moştenitor a unei persoane, calitate dobândită în temeiul legii sau al testamentului.

Notarul public de la locul deschiderii succesiunii, la cererea oricărui moştenitor legal sau testamentar, pe baza înŃelegerii tuturor comoştenitorilor, iar în caz de neînŃelegere, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, va întocmi certificatul de moştenitor pe care îl va elibera, în principiu, după trecerea a 6 luni de la data deschiderii succesiunii, pe numele moştenitorilor acceptanŃi.

Fiecărui moştenitor i se eliberează câte un exemplar, iar atunci când o parte din bunurile succesorale au fost lăsate prin testament, se poate elibera pentru acestea un certificat deosebit.

Dacă în certificatul de moştenitor au fost omise anumite bunuri, notarul public, având consimŃământul moştenitorilor, va întocmi un supliment de certificat pentru aceste bunuri, făcând menŃiune despre aceasta în certificatul de moştenitor şi în exemplarele eliberate moştenitorilor (art. 86 alin. 2 din Legea nr. 36/1995).

Certificatul de moştenitor face dovadă deplină în ceea ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile care revin fiecărui moştenitor.

MenŃiunile certificatului de moştenitor pot fi contestate printr-o acŃiune în anulare, de către cei care au pretenŃie la moştenire sau care pretind că au fost prejudiciaŃi, în orice mod, prin eliberarea sau prin cuprinsul acestui certificat.

AcŃiunea în anularea certificatului pentru vicii de consimŃământ se prescrie în termen de 3 ani. Dacă nu se invocă un viciu de consimŃământ, ci se cere stabilirea masei succesorale şi, eventual, partajul ei, acŃiunea în anulare nu este prescriptibilă.

Dacă instanŃa de judecată a anulat certificatul de moştenitor, notarul public, la cerere, va elibera un nou certificat de moştenitor în baza hotărârii judecătoreşti definitive.

Certificatul de moştenitor nu constituie titlu de proprietate. În cazul în care nu s-a eliberat certificatul de moştenitor, persoana interesată poate

face dovada vocaŃiei sale succesorale astfel: - în cazul succesiunii legale cu acte de stare civilă, din care rezultă neîndoielnic

legătura de rudenie cu cel care a lăsat moştenirea; - în caz de imposibilitate de prezentare a actelor de stare civilă, se admite ca

dovada calităŃii de moştenitor să se facă cu orice alt mijloc de dovadă admis de lege; - dacă este legatar, cu testamentul în care a fost desemnat în această calitate.

110

SECłIUNEA A II-A

ELIBERAREA CERTIFICATULUI DE MO ŞTENITOR

Potrivit prevederilor art. 83 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va cuprinde constatările redate în această încheiere referitoare la compunerea masei succesorale, numărul şi calitatea moştenitorilor, precum şi, în cazul legatarilor universali sau ai celor cu titlu universal, la cotele care revin fiecăruia din moştenire, ori, în cazul legatarilor particulari, la bunurile care le revin din moştenire.

În cazul reluării procedurii succesorale notariale, suspendate potrivit art. 78 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 36/1995, certificatul de moştenitor se va elibera pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile, care a pus capăt neînŃelegerii dintre moştenitori (art. 83 alin. 4 din Legea nr. 36/1995).

În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. Atunci când nu se face dovada existenŃei unor bunuri în patrimoniul lui de cujus, precum şi atunci când determinarea acestora presupune operaŃiuni de durată, notarul public, la cererea moştenitorilor interesaŃi, va elibera un certificat de calitate de moştenitor.

Când nu există moştenitori legali (sau deşi există, sunt renunŃători ori nedemni de a culege succesiunea) şi nici moştenitori testamentari (sau sunt renunŃători ori legatul este ineficace), la cererea reprezentantului statului, notarul public eliberează certificatul de vacanŃă succesorală, dar numai după expirarea termenului de 6 luni de opŃiune succesorală.

111

ÎNTREBĂRI DE EVALUARE:

1. Care sunt organele competente din punct de vedere material în domeniu succesoral?

2. Care este notarul competent din punct de vedere teritorial în materie succesorală?

3. Cine poate cere deschiderea procedurii succesorale notariale? 4. Care sunt moştenitorii care trebuie citaŃi în cursul procedurii succesorale

notariale? Cum se face citarea acestora? 5. Care sunt funcŃiile şi puterea doveditoare ale certificatului de moştenitor?

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă:

1. Adam, Ioan, Rusu, Adrian, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti,

2003; 2. Bacaci, Alexandru, ComăniŃă, Gheorghe, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 3. Bălan, Nicolae, Procedura succesorală notarială, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2002; 4. Boroi, Gabriel, Codul de procedură civilă, comentat şi adnotat, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001; 5. Chirică, Dan, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003; 6. Deak, Francisc, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003; 7. Dogaru, Ion şi colectivul, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003; 9. Macovei, Dumitru, Cadariu, Iolanda Elena, Drept civil. Succesiuni, Ed. Junimea, Iaşi, 2005; 10. Petrescu, Raul, Drept succesoral. Moştenirea. DevoluŃiunea şi împărŃeala ei, ed. a II-a, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997; 11. Stănciulescu, Liviu, Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002.