DRAGĂ TUŞĂ FILOFTEIO

Mai bine că n-ai putut veni şi matale la înhumarea mormântării lui bietul

nenea Lambe, căci pe aceste timpuri de criză te-ar fi costat mai mult trenul decât

plăcerea şi, plus de-asta, nici nu făcea mortul să te deranjezi la vârsta matale şi să

rişti, aşa că, la mormântare a fost foarte multă lume, că bietul unchiul Lambe a fost

iubit ca defunct şi lumea credea că o să fie gustare după funeralii, dar însă s-a ars la

presupunere, că dacă unchiul Lambe a lăsat toată averea primăriei şi ca ce chilipir

era să cheltuim noi, rudele, care nu ne-a lăsat decât pomenile ca să i le facem şi aia

de la primărie a zis că pe ei nu-i priveşte decât testamentul, iar partea bisericească e

a noastră, a rudelor, aşa că partea matale ca cea mai in etate dintre surori este de

jumătate din cheltuieli, că eşti plină de bani şi n-ai venit la rămăşiţele pământeşti ca

să nu cheltui, deşi îţi era frate bun.

În casă la bietul unchiul Lambe nu s-a găsit nimic decât cadavrul şi fotografia

dumitale pe o măsuţă, dar tăticu n-a vrut să o ia că zicea că n-are nevoie de cobie în

casă, aşa că celelalte lucruri din casă nu ştim cine le-o fi luat, sau poate Primăria

care l-a moştenit, că a fost şi el odată consilier şi-a mâncat de la buget ca să-i lase

acum tot şi la noi a mâncat de 20 de ani şi nu ne-a lăsat nimic, că şi mămica zicea

alege-s-ar praful de moştenirea lui şi vedea-l-aş srâmb la judecata drepţilor, că

parcă văd că şi soru-mea Filofteia crapă ca mâine şi lasă averea bisericii, unde se

roagă şi face mătănii de-a făcut pecingine la genunchi, aşa că n-am mai pus nici

muzica militară să-i cânte şi am luat un singur popă că este mai sobru şi tăticu n-a

vrut să dea bani de tămâie, că nu se mai găseşte decât la negru şi-a zis că cine moare

să-şi cumpere tămâie şi deci mămica te roagă să ai dumneata grijă de parastas, că

eşti soră mai mare iar noi suntem invitaţi la cineva la ceai şi lipsim din oraş, şi când

vii matale aduci şi partea dumitale din mort, că altminteri tăticu a zis că ţi le scade

din inelul cu briliante care l-ai uitat la noi pe lavoar când ai fost şi nu-l mai vezi câte

zile ăi mai avea, dacă om avea noi ghinion să trăieşti cât unchiul Lambe, că zicea

tăticu că cumpără nişte insecte de exantematic şi ţi le pune în tivul de la rochie, când

oi veni la parastas, ceea ce te aşteaptă cu mult dor şi drag a matale nepoţică şi dulci

sărutări de la mama şi tăticu.

Olguţa

Tudor Muşatescu

Scrisori găsite(epistole vesele)