-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
1/18
1. Traumele si sindromul stresului post-traumatic
n ultimele doua decenii, o directie importanta a cercetarilor privind abuzul ndreptat
mpotriva copiilor s-a orientat asupra studiilor clinice privind consecintele violentei asupra
comportamentului lor.
Traumele sunt reactii ale persanelor care au avut de suferit de pe urma unor factori stresanti -
denumiti traumatici - cu efecte puternice, care le depasesc capacitatile de adaptare.
Factorii traumatici sunt factori care actioneaza cu o gravitate neobisnuita asupra psihicului si a
organismului unor persoane. Reactiile la factorii traumatici depind de vrsta si nivelul de
dezvoltare al persoanei (copilului), de suportul din partea anturajului sau a persoanelor
responsabile de copil si de anturajul n care actioneaza acesti factori (d 20420v2115u e
exemplu, n mediu de violenta, sau de deprivare de necesitatile de baza, reactiile devin mai
grave)
Moartea sau despartirea de unele persoane dragi, catastrofele naturale, accidentele grave,
tragediile de pe urma razboaielor sau a atacurilor teroriste, dar si relele tratamente sunt factori
traumatici care pot avea grave consecinte asupra persoanelor implicate. Definitia de mai sus
ne atrage atentia asupra faptului ca diferiti factori traumatici actioneaza n mod diferit asupra
unor persoane diferite. Efectul unor inundatii, spre exemplu, poate declansa depresie la unele
dintre persoanele afectate, dar poate sa determine activizarea altora, ca sa si reconstruiasca
gospodaria si sa si continue viata alaturi de cei dragi. Ca urmare a participarii la razboiul din
Vietnam, multi soldati care au trecut prin experiente dureroase grave au suferit traume
puternice, a caror urmare la unii dintre ei a fost declansarea unor boli psihice, n timp ce alti
soldati au reusit sa depaseasca traumele razboiului si sa se integreze foarte bine n viata civila
americana.
Diferite tipuri de evenimente traumatice:
dezastre naturale
accidente produse de oameni, animalevatamari intentionate (abuzul fizic, psihic/ emotional si sexual)
Unii factori traumatici actioneaza pe durata mai lunga, altii actioneaza n mod repetat, iar altii
actioneaza pe durata foarte scurta, dar foarte intens. Consecintele pot fi foarte grave n toate
aceste situatii, n functie de personalitatea persoanei asupra carora se exercita, n functie de
gravitatea factorului stresant si de ajutorul de care beneficiaza persoana. Nu orice efect al unor
factori care afecteaza negativ o persoana este considerat traumatic. Pentru ca sa vorbim de
traume este nevoie ca factorii stresanti sa aibe urmari de lunga durata, care afecteaza profundpersonalitatea celui implicat.
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
2/18
Caracteristici le factorilor traumatici:
aparitia prin surprindere
de o intensitate surprinzatoare
n afara domeniului experientei umane uzuale
ar speria pe aproape oricine
Cum am aratat, abuzurile fizice, sexuale si psihologice, ca si neglijarea nevoilor fizice,
emotionale, educationale ale copilului pot conduce la traume cu efecte imediate si adesea de
lunga durata. Literatura de specialitate privind sindromul stresului post-traumatic (post-
traumatic stress disorder - PTSD) a mbogatit substantial ntelegerea specialistilor privind
efectele relelor tratamente si evaluarea lor. Dar cercetatori ca Finkelhor (1986) si Carlson
(1997) avertizeaza profesionistii n legatura cu dificultatea studierii fenomenelor traumatice si
cu importanta recunoasterii simptomelor relevante. Carlson (1997) descrie trei elemente ale
unui eveniment traumatic:
Caracterul neasteptat, brusc;
Efectul extrem de negativ, neplacut pentru individ
Lipsa de control a individului asupra evenimentului
Obstacolele care stau n calea recunoasterii experientelor traumatice, a cauzelor si
consecintelor lor sunt numeroase. Unele dintre ele sunt mai tehnice, altele tin de nsasi natura
fenomenului traumatic. De exemplu, nu toti indivizii care au trait un eveniment traumatic
prezinta simptomatologie care corespunde criteriilor PTSD. Din datele unor cercetari,
Carlson apreciaza ca doar un sfert din procentul persoanelor care au suferit traume grave,
prezinta simptome ce corespund criteriilor DSM pentru PTSD, datele cercetarilor fiind variate
n functie de tipurile evenimentelor traumatice incluse n cercetari.
Exercitiu
Aveti cunostinta de vreun copil de care raspundeti, ca ar fi suferit traume ce ar fi putut
cauza sindromul stresului postraumatic?
Descrieti ceea ce stiti despre istoria acestui copil.
Descrieti simptomele copilului la care va gnditi.
Doar 5% dintre cei care au suferit moartea neasteptata a unei persoane iubite, 31% dintre
veteranii razboiului din Vietnam si 13% dintre victimele unor violuri au fost diagnosticati cu
PTSD. Aceasta nu nseamna ca restul persoanelor care au suferit evenimente traumatice au
trecut cu usurinta peste acestea, dar probabil simptomele prezentate de ele nu au fost la fel deintense si de numeroase. Nu este exclusa nici posibilitatea ca anumite persoane sa nu prezinte
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
3/18
simptome traumatice. Daca pentru recunoasterea sindromului post-traumatic abordam
persoanele respective prin prisma simptomelor pe care le prezinta, din autodescrieri lipsesc
adesea simptome semnificative, lista fiind astfel distorsionata: anumite trairi, ca de
exemplu cele de insensibilitate, de indiferenta crescuta nefiind considerate relevante ca
semne clinice de catre aceste persoane.
Astfel de reactii traumatice apar adesea ca urmare a maltratarii copiilor. Consecintele actelor
intentionate de violenta orientate mpotriva unui copil nu se restrng, asadar, numai la nivelul
fizic al vatamarii produse, ci se extind la nivelul psihic, transformndu-se n leziuni greu de
vindecat, care pot afecta chiar structura creierului infantil. n conceptia sa trzie privind
trauma, asimilata cu lezarea sinelui, Freud explica "nucleul reactiilor la trauma printr-o
crestere, peste limita tolerabilului, a tensiunii ce rezulta dintr-un aflux de excitatii interne, care
cer sa fie anulate" (Laplanche, Pontalis, 1994 p. 447). n acest context, reactiile psihice ale
copilului la evenimentele traumatice sunt, de fapt, ncercari de ntelegere si de stapnire a
situatiei traumatice, fara sens si incontrolabile prin definitie. De exemplu, "repetarea viselor n
care subiectul retraieste cu intensitate accidentul si se repune n situatia traumatica parca
pentru a o stapni este raportata ca o compulsie la repetitie (Laplanche, Pontalis, 1994, p.
447). Simptomele care caracterizeaza tulburarea posttraumatica transpun pe plan psihic socul
violent, patrunzator, generaliznd astfel efectele lui asupra ntregii personalitati.
Actele intentionale de violenta submineaza ncrederea copilului si a tnarului n oameni, n
umanitate n general. Ele pot crea o inabilitate pe viata a copilului de a dezvolta relatii de
apropiere si de ncredere (Garbarino et al., 1992).
Consecintele traumelor cauzate de relele tratamente mpotriva copiilor
ntr-o ancheta desfasurata asupra unui lot de parinti a 3334 de copii, Gelles (1987) a gasit ca
la copiii supusi violentei, tulburarile de comportament erau n mod semnificativ mai frecvente
dect la copiii care nu au suferit abuzuri. Aceste probleme comportamentale ale copiilor
abuzati au cuprins diferite tulburari de adaptare la cerintele mediului social: crize de furie(17.5% fata de 10/%), esec scolar (16.1% fata de 6.2%), rau si neascultator acasa (15.7% fata
de 8%), relatii de prietenie cu minori problema (10.9% fata de 2.3%). Aceasta cercetare pune
n evidenta ceea ce multi psihologi si educatori cunosc din intuitie, ca agresarea copilului,
tensiunile din familia lui care sunt revarsate asupra lui vor declansa sau vor accentua
tulburarile de comportament ale copilului.
Efectele neurofiziologice si psihice ale reactiei la stresul cauzat de rele tratamente devin
vizibile la nivelul comportamentului copilului. Consecintele grave se pot constitui ntr-unansamblu de simptome, cu efecte durabile asupra personalitatii omului si care poate afecta n
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
4/18
mare masura capacitatea ei de adaptare. Dupa Perry (1993a si 1993b), consecventa,
predictibilitatea si afectiunea sunt trei conditii esentiale de mediu pentru dezvoltarea optima a
creierului unui copil. Ca efect neurofiziologic al relelor tratamente aplicate de timpuriu
copiilor, el descrie impactul acestora asupra dezvoltarii creierului, mai ales asupra zonelor din
creier implicate n reactiile la stres. Frica, imprevizibilitatea, durerea, foamea, amenintarea si
frustrarea sunt experiente traumatogene fundamentale, care declanseaza n creier reactii de
percepere, de prelucrare si de aparare de stres. Sistemul neurofiziologic afectat este cel al
catecolaminelor, care va avea ca rezultat un sistem nervos central dezorganizat. n momentul
n care portiuni din creierul copilului, care au fost active n timpul traumei, vor fi reactivate,
atunci trauma va fi evocata. Aceasta va genera o exagerare a sensibilitatii copilului, ceea ce
poate duce la raspunsuri de panica, la conditii minore de stres. Frica, o reactie normala de
aparare, devine astfel maladaptativa la copilul expus traumei (Perry, 1993a). n urma
sensibilizarii la frica, reactiile copilului sunt descrise ca fiind: "ncremenire, retragere
(evadare) sau lupta".
n cazurile de stres prelungit la sugar, ca si n cazurile de neglijare fizica si emotionala, de
separare prelungita, sau de inconsecventa n ceea ce priveste conditiile de crestere, ntr-un
mediu haotic si/sau violent, exista o sansa mai mare ca sa apara structuri patologice
(Friedrich, 1995, p.98). La copiii deprivati tomografiile computerizate indica prezenta atrofiei
corticale. Zonele creierului implicate n reactia la stres sunt cele subcorticale: bulbul,
mezencefalul si sistemul limbic. Dupa Perry (1993a), acestea regleaza functiile fiziologice ale
organismului, ca ritmul respirator, starea de somn si de veghe, pofta de mncare, afectele, etc.
Memoria afectiva, spontana, implicita si are si ea sediul la nivelul sistemului subcortical. Din
aceasta cauza, relele tratamente ndreptate mpotriva copilului, vor influenta prin sistemul
subcortical asupra caruia actioneaza nivelul de anxietate, ritmul veghe-somn, excitabilitatea
nervoasa, impulsivitatea, alimentatia, emotionalitatea si vor da nastere unor memorii
senzoriale si emotionale trainice, greu de controlat. Maltratarea timpurie, n perioada sensibilade dezvoltare a creierului, este asociata cu reducerea concentratiei de serotonina din creier si
cresterea concentratiei de dopamina. Ca urmare, autoreglarea organismului va deveni greu de
realizat, iar copilul se va putea linisti cu greu n urma starilor de excitare. Nu e de mirare ca
sugarii si copiii mici maltratati vor plnge mult si vor fi agitati, vor prezenta reactii
vehemente, hiperactivitate, dificultati de concentrare a atentiei, vor avea insomnii, tulburari
de alimentatie.
Friedrich (1995, p.101) descrie urmatoarele categorii de efecte traumatice ale maltratarii:tulburari de somn
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
5/18
simptome tipice ale PTSD (posttraumatic stress disorder), cum sunt amintirile obsesive,
evitarea, ncremenirea, hiperexcitabilitatea
probleme de concentrare, care includ ADHD (attention deficit and hyperactivity syindrom,
respectiv hiperactivitate si deficit de atentie)
tulburari anxioase, labilitate crescuta, anxietate generalizata, panica, fobii, impulsivitate
suicid/comportament autodistructiv
comportament compulsiv
rabufniri, comportament exploziv
tulburari de tip disociativ
comportament sexual reactiv
Friedrich (1995) si Dubrow (1992) considera ca dereglarile ritmului somn-veghe sunt
frecvent ntlnite la copiii maltratati, ca de altfel si la victimele de vrsta adulta. n
cauzalitatea aparitiei problemelor de insomnie, un aport important - pe plan fiziologic - l are
alterarea capacitatii de autoreglare a organismului, dorinta inconstienta de a veghea pentru a
evita reeditarea abuzului. O alta cauza frecventa a insomniilor sunt imaginile si ideile care
revin, adesea obsesiv, n memoria celui supus unor rele tratamente. Friedrich mai adauga ca
pentru un copil care a fost maltratat (sexual, de exemplu) n patul lui, sau n camera unde
doarme, sau n baie, pregatirea pentru somn este cea care renvie reprezentarile traumatice.
Exercitiu: Cititi cazul de mai jos si analizati factorii stresanti care actioneaza asupra
fetitei.
Melinda, n vrsta de cinci ani, victima att primara ct si secundara a violentei domestice, a
fost adusa n centrul de plasament cu capul spart n urma unui accident n timpul unor acte
de violenta domestica. Ea a asistat frecvent la scene n care mama si sora ei erau batute, fiind
ea nsasi batuta de prietenul mamei. Acum, fiind n casa de copii, are deseori cosmaruri,
visnd ca mama ei fuge cu ea si cu sora ei pe acoperis si o scapa pe sora ei. Ea viseaza ca
fuge jos, ca s-o prinda, dar n-o mai poate salva, dupa care cade si nu mai poate face nimic. Intimpul cosmarului Melinda uda de obicei patul.
Abuzul afecteaza dezvoltarea personalitatii si toate sferele majore ale vietii unui copil. Dupa
cum am mai aratat, severitatea simptomelor este influentata de circumstante particulare,
individuale. Consecintele relelor tratamente pot fi
imediate - n timpul abuzului sau curnd dupa acesta (care apar n primii 2 ani)
de lunga durata
Aspectele de personalitate care pot fi afectate n urma relelor tratamente sunt (dupa K.Killn, 1997):
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
6/18
Reactiile emotionale
Perceptia de sine
Reactiile fizice si somatice
Planul sexualitatii
Relationare interpersonala
Functionarea si integrarea sociala, performanta sociala
Reactii emotionale
Efecte emotionale imediate
Anxietate
Frica
Confuzie
Vinovatie
Furie
Neajutorare
Depresie cu reactii de pierdere si de plns
Letargie
Retrairea traumei n vis, fantezie si joaca
Consecinte pe termen lung
Comportament compulsiv si ritualizat sau fobii ca si manifestari ale anxietatii si fricii
Tulburari de somn (cosmaruri), frica de a dormi singur
Tulburari ale perceptiei
Reactii disociative
Hipervigilitate, hiperactivitate
Stare afectiva dureroasa n permanenta sau anestezie emotionala ca si consecinte ale abuzului
repetat, de lunga durataPerceptia de sine
Consecintele imediate
Imagine de sine distorsionata si negativa, o stima de sine scazuta
Copilul ia asupra sa ntreaga responsabilitate si vina.
Pastreaza secretul - sentiment de complicitate - rusine si sentimentul ca este stigmatizat
Lipsa sperantei n cazul n care el povesteste abuzul si este blamat
Rol parental n familie - putere si influenta pentru care nu sunt pregatiti
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
7/18
Unii copii compenseaza prin ncercarea de a fi ntotdeauna buni, n ideea ca daca sunt
buni abuzul se va opri
Consecintele de lunga durata
Perceptia de sine ramne predominant negativa: au impresia ca sunt rai, ceva nu este n
regula cu ei si nu pot fi iubiti
Se simt stigmatizati si diferiti de altii
Se autoblameaza si se simt responsabili pentru ceea ce s-a ntmplat
Consecinte fizice, somatice
Efecte imediate
La copii mici pierderea abilitatilor deja dobndite:
Dureri difuze ca durere de cap, durere abdominala
Tulburari gastrointestinale
Tulburari de alimentatie
Inabilitate de concentrare
Reactii de frica si teroare
Stare de alerta permanenta
Tulburari de memorie si atentie
Efecte de lunga durata
Afectiuni neurologice care ating regiunile creierului ce raspund de memorie, de nvatare, de
regularizarea afectelor si de exprimare a emotiilor
Potential redus de dezvoltare cognitiva
Efecte pe plan sexual
Consecinte imediate
Curiozitate excesiva n ceea ce priveste activitatile sexuale
ncercari repetate de a angaja pe altii n jocuri sexuale
Comportament erotic, se excita repede si cauta placerea sexualaSentimentele sexuale pot fi nsotite de furie, suferinta, confuzie, control.
Evita orice fel de contact fizic cu altii
Dezgust n ceea ce priveste propriul corp si propria persoana
Copilul se disociaza de trairile lui corporale sau se angajeaza n comportamente
autodistructive
Consecinte de lunga durata
Relatii intimeevita relatiile intime
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
8/18
activitate sexuala foarte frecventa, nediscriminativa
Orientare sexuala
Tulburari de dinamica sexuala: dorinta sexuala inhibata, aversiune, vaginism, raport sexual
dureros, anorgasmie
Functionare sociala
Consecinte imediate
Comportament regresiv, copilul pierde unele abilitati pe care deja le-a stapnit
Poate fi distorsionata dezvoltarea cognitiva
Nu se poate juca
Probleme de nvatare, de concentrare a atentiei, tulburari de memorie
Tulburari comportamentale la scoala
Doua strategii de supravietuire:
o "strategia exagerat de bine adaptata"
cei care-si ndeplinesc cu bine sarcinile
cei care adopta un rol de ngrijitor
cei pasivi si retrasi
o "strategia hiperactiva si distructiva"
Consecinte pe termen lung
Izolare sau comportament antisocial (prostitutie, abuz de droguri, comportament criminal)
Interactiune sociala compulsiva
Lipsa ncrederii n orice fel de autoritate
Randament scazut n munca
Randament excelent, suprancarcare
Neglijarea propriei persoane
Relationare interpersonala
Efecte imediateContact vizual deficitar
Se poate altera abilitatea de a se relationa cu ceilalti si de a avea ncredere n ei
Retragere, izolare, limitarea contactului sau exagerarea acestuia
Abilitatea de conectare si de separare va fi afectata
Ambivalenta severa n legatura cu dependenta/ autonomia si apropierea /departarea
Capacitatea de negociere, de cooperare si compromis poate fi afectata
Consecinte pe termen lung
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
9/18
Copii abuzati pot nvata ca cei pe care i iubesti si n care ai ncredere te vor rani, abuzul este
inevitabil n relatiile intime. Se vor astepta la abuz ntr-o relatie intima si tolereaza mult mai
mult timp abuzul.
Ei pot nvata ca interactiunile umane sunt dureroase, includ o victima si un agresor, o
diferenta de putere si, de obicei, sunt acompaniate de amenintari, fortare sau coercitie
emotionala. Copilul poate privi rolurile de victima si agresor ca fiind inerent relatiilor si sa
preia unul sau altul dintre roluri.
Consecintele traumelor depind de vrsta copilului
Cele mai frecvente manifestari pe categorii de vrsta (dupa Marjorie Cusick, 1998):
0-3 ani
Esecuri n dezvoltare
Lipsa abilitatilor de utilizare a limbajului
Dezvoltare motorie latenta
Furie excesiva
Cosmaruri/ tremur nocturn
Comportament regresiv
Balans al capului
Comportament periculos (suicidal)
Teama nedefinita (nejustificata de caracteristicile vrstei)
Anxietate de separare intensa
4-8 ani
ncepe verbalizarea fricii si a mniei
Agresivitate
Plictiseala/ depresie/ comportament suicidar
Fuga de acasa
Chiulul de la scoalaNeliniste excesiva
Plimbari noaptea/ cosmaruri/ insomnii/ teama de a merge la culcare
Lipsa motivatiei
Simptome fizice
Limbaj ntrziat/ ndemnari motorii
Abuzeaza/ omoara animale
9-13 anilupta/agresivitate
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
10/18
loveste mama/ surorile
raneste/omoara animale
depresie/sentiment de neputinta/tentative suicidare
ncepe consumul de substante care creaza dependenta (alcool si droguri de diferite feluri
actioneaza sexual
lipsa relatiilor pozitive de egalitate pozitive
implicare n gasti
izolare autoimpusa
chiul de la scoala
minciuni
comportament antisocial
identificare puternica cu rolurile de sex, etc.
3. Factori care influenteaza severitatea consecintelor
Efecteleabuzului sexual asupra copiilor sunt diferite n functie de vrsta si personalitatea
copilului, de natura incidentului si a relatiei n care se afla cu abuzatorul. Daca abuzul fizic
lasa semne vizibile n majoritatea cazurilor, cel sexual lasa urme obiectivabile doar n o
cincime din situatii. Este bine sa retinem indicatorii fizici ai abuzului sexual, pentru a le
nregistra n vederea unei eventuale interventii ulterioare:
Consecintele abuzului sexual asupra copilului depind de o serie defactori, dintre care Friedrich
(1990) si Finkelhor (1986) indica urmatoarele:
Vrsta copilului n momentul abuzului - cu ct un copil este mai mic, cu att efectele fizice si
psihice ale abuzului pot fi mai dramatice; un alt aspect legat de vrsta victimei, un copil mai mic
este socotit mai putin capabil de a se apara si lipsit de capacitatea de a consimti la relatii sexuale;
pe de alta parte, victimei mai n vrsta i se atribuie o mai mare responsabilitate n provocarea
abuzului sexual.
Gradul de apropiere n relatia dintre agresor si victima - incestul are n acest sens cele maidramatice consecinte pe termen lung, consecinte la care
contribuieoprobriul social care ntmpina aceste relatii; de asemenea, apropierea ntre victima si
agresor poate ngreuna si ntrzia mult dezvaluirea abuzului sexual ("mi-a fost frica sa spun,
fiindca X traia cu noi, mama tinea la el, trebuia sa-l consider tatal meu" sau "tot timpul mi-a fost
teama ca o sa-l trimita pe tata n nchisoare daca se afla").
Durata abuzului - un singur eveniment de tipul abuzului sexual are pentru victima un efect mai
usor de prelucrat dect situatiile abuzive care se ntind pe durata lunga de timp; relatiile de abuz
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
11/18
sexual din cadrul familiei, care se prelungesc uneori ani de zile fara a fi dezvaluite, sunt extrem
de traumatizante si se pot prelucra extrem de dificil.
Numarul persoanelor care au abuzat copilul, tipul abuzului si masura n care agresorul a recurs
la fortasunt alti factori de care depinde gravitatea suferintei copilului. Numarul mare de
persoane implicate n abuz, nsotirea relatiilor sexuale de acte de tip sadic, supunerea copilului
prin forta maresc senzatia de neajutorare a acestuia.
Copilul nvata sa traiasca, sa supravietuiasca cu aceste traume, dezvoltndu-si anumite
comportamente compensatorii ca strategie exagerat adaptativa "de copil bun" ce pun n
miscare resurse imense pentru a face fata asteptarilor parintilor - de exemplu sa obtina note
foarte bune, sa evite furia. Alti copii, fetele n special, preiau responsabilitati multiple si care
depasesc vrsta lor. Fetele pot fi caracterizate prin preocupare anxioasa pentru a construi
relatii. Altele sunt mai agitate, au un comportament provocator, chiar si agresiv. Strategiile
pot alterna chiar si la unul si acelasi copil, n functie de situatia n care se afla.
Copiii dezvolta sentimente foarte diferite n legatura cu abuzul sexual. Unii traiesc multa
vreme cu teama ca abuzul sexual se va repeta sau devin nelinistiti cu privire la ceea ce s-ar
ntmpla daca ar afla cineva. Ei pot simti confuzie deoarece nu nteleg ce li se ntmpla si de
ce. Adesea se simt vinovati, se simt oarecum responsabili pentru continuarea a ceea ce li se
ntmpla si cred ca ei ar trebui sa fie n stare sa opreasca abuzul. Unii si imagineaza ca prin
faptul ca accepta continuarea abuzului pastreaza familia unita. Copiii abuzati la o vrsta foarte
frageda se pot raporta la abuz ca la ceva "normal" si ajung sa creada ca asa ceva se ntmpla
oricui. Copiii abuzati sexual traiesc foarte multe din aceste emotii si uneori toate deodata; ei
pot simti n acelasi timp iubire si ura, pot simti groaza ca abuzul se va repeta si totusi bucuria,
placerea, n unele secvente ale abuzului. Asemenea emotii, desi naturale, sunt prea puternice
si prea greu de nteles pentru copil. Trairile acompaniate de confuzie afecteaza
comportamentul.
Copiii aflati n situatii de maltratare trec prin experiente de viata care restrng ndiferite grade satisfacerea nevoilor lor.
Manifestarile specifice traumelor sunt dificil de nlaturat n totalitate, deoarece simptomele
care se manifesta n sfera cognitiva, cea afectiva, comportamentala sau cea a inconstientului
se pot reactualiza dupa perioade de disparitie sau pot fi supuse unor reactii de aparare care
sunt ele nsele reactii simptomatice.
Tabelul 2.Variatii n manifestarea simptomelor traumatice (adaptare dupa E. Carlson, p. 44)
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
12/18
Dimensiunea Simptome Reactii de aparare
Cognitiva Idei obsesive
Imagini obsesive
Amnezia evenimentului
traumatic. Sentiment de
depersonalizareAfectiva Anxietate
Furie
Desensibilizare emotionala
(pierderea receptivitatii
emotionale). Izolare
Comportamentala Cresterea sau scaderea
nivelului de activitate
Agresivitate marita
Evitarea situatiilor aparent
similare cu cea care a
provocat trauma
Fiziologica Reactii fiziologice la stimuli
senzoriali asociati
evenimentului traumatic
Desensibilizare senzoriala
Altele Flashbackuri ( reaparitia unor
senzatii traite n timpul
evenimentului traumatic).
Cosmaruri
Stari disociate
4. Copii cu dificultati de adaptare si tulburari de personalitate
Dupa Killn (1997, p. 101), strategiile de supravietuire adoptate de copii depind de tipul lor de
temperament, de nivelul lor de dezvoltare fizica, de vitalitatea si sensibilitatea lor, de creativitatea
si de capacitatea lor intelectuala. Unii copii pot reactiona la stresul cauzat de maltratare prin
supraadaptare, care se poate manifesta n diferite forme. Autoarea a pus n evidenta urmatoarele
grupuri: copiii care si duc cu bine sarcinile la ndeplinire, sunt luptatori activi si "nving", nu se
lasa coplesiti de abuz; copiii care adopta rolul de ngrijitori ai parintilor; copiii care se straduiesc
sa nu iasa n evidenta si de aceea sunt retrasi, pasivi. Dintre comportamentele explozive,
impulsive (acting out) au fost identificate tipurile agresiv, destructiv, fara odihna si de mascarici.
Aceasta clasificare nu nseamna ca un copil va prezenta doar una sau alta dintre aceste
manifestari, ele putnd alterna, n functie de situatia de fapt sau de starea emotionala n care se
afla copilul. De exemplu, copilul de obicei tacut si retras poate prezenta uneori comportamente
impulsive, cu explozii de furie mpotriva unui coleg; copilul linistit, pasiv poate deveni
autoagresiv, poate avea o tentativa de suicid; copilul maltratat deosebit de dotat, creativ,
ambitios, poate renunta dintr-o data la planurile sale si poate prezenta comportamente
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
13/18
antisociale. Unii cercetatori remarca numarul mare de copii care prezinta un comportament de
supunere n fata situatiei de abuz. Killn (1997) pune n evidenta similaritatea dintre situatia
copiilor maltratati si cea a victimelor lagarelor de concentrare, care devin pasivi, insensibili,
apatici ca reactie de adaptare la conditii de viata inumane.
Pentru a usura recunoasterea situatiilor de abuz si neglijare a copiilor, prezentam, n
continuare, sindroamele si simptomele clinice cel mai adesea asociate, n literatura de
specialitate psihologica si psihiatrica, cu relele tratamente ndreptate mpotriva copilului:
Sindromul deficituluide atentie se considera a fi de natura biologica, iar tratamentul propus
este, de obicei, de natura medicamentoasa. Exista nsa multe indicatii legate de autoreglarea
deficitara a acestei categorii de copii, autoreglare care este n functie de conditiile de educatie
(Friedrich, 1995, Roth, 1998). Intr-o cercetare de tip longitudinal, desfasurata asupra unor copii
de 6 ani, Jacobovitz si Stroufe (dupa Friedrich, 1995, p. 104) au gasit ca suprastimularea
materna contribuie n mai mare masura la varianta ADHD dect factorii pre- sau postnatali,
ori alti factori de natura medicala. De asemenea, s-a demonstrat ca parintii cu un compor-
tament seductiv (caracteristic pentru parintii incestuosi), sunt prea insistenti si
suprastimulatori, ceea ce induce la copii dificultati de concentrare.
Labilitatea emotionala si reactiile de panicasunt simptome des ntlnite la copiii care au fost
supusi relelor tratamente. Ei au tendinta de a se supara repede, chiar la provocari minore, sau fara
a fi provocati de loc. Desi atacurile de panica au fost descrise n special n comportamentul
adultilor, n cazuistica copiilor supusi relelor tratamente astfel de reactii sunt obisnuite. Reactia
de panica declansata de un stimul care readuce n mintea copilului imagini terifiante pentru el,
are rol de alarma, care nu poate fi stapnita de copil.
Mia, o fetita de 4,5 ani, expusa unor violente repetate n familie, care si-a vazut sora mai mare
violata de propriul tata, ea nsasi fiind, probabil, molestata sexual, dar n mod cert batuta crunt
de tatal ei, are atacuri de panica aparent fara motiv: se simte atacata de roiuri de tntari, care i
invadeaza fata, gura si de care nu poate scapa. n urma unor astfel de atacuri de panica arenevoie de mai multe minute ca sa se linisteasca n bratele mamei. Comportamentul ei a devenit
mult mai labil n ultimele luni; dintr-o fetita vorbareata si zmbitoare, a devenit plngareata si
pasiva. n colectivitate este adesea agresiva, la provocari nesemnificative de joc ale colegilor
reactioneaza disproportionat, plngnd, sau cu agresivitate.
Actele autodistructive, suicidale sunt forme extrem de periculoase. Desi rare n populatia de
ansamblu a copiilor, ele sunt - din pacate - des ntlnite n practica psihiatrica a muncii cu
adolescentii. Astfel de tulburari de comportament nu sunt specifice doar celor care au suferit vreoforma de maltratare, ele pot aparea si ca urmare a deziluziilor adolescentilor, n cadrul mai larg al
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
14/18
straduintei lor de a-si gasi identitatea. Uneori nsa, astfel de simptome ascund disperarea
copilului n fata diferitelor forme de rele tratamente la care el este supus n familie, sau de catre
persoane din afara ei. Disperarea copilului poate lua forme extreme cnd se simte singur n fata
abuzului, cnd nu vede nici o solutie de scapare.
Cnd s-a prezentat la consilier cu mama ei, Sorina, la 14 ani, se afla la a doua ncercare
nereusita de sinucidere prin ingerare de medicamente. Ea era considerata de catre parinti ei
tapul ispasitor al familiei. Din cei trei copii ai unui tata ofiter si a unei mame cu un stil parental
foarte militaros, ea este copilul mijlociu. Sora mai mare, studenta, era considerata modelul cel
bun, demn de urmat, ascultatoare si muncitoare. Baietelul, prescolar nca, era preferatul
familiei. Fetita de 14 ani a fost descrisa ca prezentnd insucces scolar (note slabe, fara nsa a fi
corigenta), fuga de la ore, comportament rebel fata de adulti, refuz al sarcinilor scolare si al
celor gospodaresti, lipsa de comunicare cu parintii. Era nvinovatita ca prefera compania
prietenilor rau famati, ca si petrece timpul la discoteci fara nvoirea parintilor, ca nu stie nimic
sa faca bine, ca este rusinea parintilor. Metodele de educatie la care au recurs parintii: bataie
si pedeapsa prin refuzul tuturor lucrurilor care i faceau copilului placere. Mama se straduia
cteodata s-o mbuneze, de fapt s-o cumpere, daruindu-i dulciuri sau obiecte "pretioase", fara
ca acestea sa dobndeasca vreo semnificatie deosebita pentru Sorina. Mama nu mai vedea nici
o alta modalitate de a birui cu fetita ei de 14 ani, dect eventual, "de a sa o da cuiva s-o creasca,
contra unei sume de bani". Fetita a fost cu siguranta maltratata n familie, att fizic ct si
emotional. Singurul ei sprijin (relativ) era sora ei mai mare. Aflata ntr-o asemenea situatie,
fetita recurgea la fuga de acasa, lipsind repetate nopti hoinarind pe strazi, intrnd n discoteci,
plimbndu-se cu taxiul, tot attea situatii periculoase la care se expune. Cu mai multe ocazii a
fost agresata de ctiva tineri, pe care - cu toate acestea - i prefera n continuare fata de
parintii ei. Nici dupa ce a supravietuit celei cea de-a doua ncercari de sinucidere nu reuseste sa
vada pentru ea o solutie mai buna dect moartea. Parintii ei continua sa ignore semnificatia
actelor sale, refuza sa vada disperarea care se ascunde n aceste comportamente, ca si nevoia eide a-si gasi un loc n familie si de a primi, acolo, dragoste.
ncercarile de sinucidere sunt mai rare la copiii sub 10 ani, dar nu sunt excluse. Ele sunt mai
probabile nsa n momente de panica ale copilului (de ex. copilul se poate arunca de la etaj de
frica bataii). Pentru a pune capat esecurilor repetate, denigrarii din partea colegilor sau a
parintilor, batailor sau pentru a nu mai asista la violenta dintre parinti, unii copii de vrsta
scolara recurg si ei la ingerarea unor medicamente. ncercarile de sinucidere sunt
comportamente extrem de periculoase si trebuie luate ntotdeauna n serios de catre parinti siprofesionisti. Chiar daca realizam ca acel copil sau adolescent manifesta mai mult un
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
15/18
comportament demonstrativ, fara a dori cu adevarat sa-si puna capat zilelor, din punctul de
vedere al profesionistului situatia este la fel de serioasa, fiindca si o astfel de ncercare
poate reusi uneori. O prima interventie obligatorie n aceste cazuri este internarea copilului
ntr-un spital psihiatric, pentru a se putea face investigatii privind determinismul psihologic al
comportamentului autodistructiv si totodata pentru a ndeparta, temporar, copilul sau tnarul
din mediul n care a izvort acest comportament.
Comportamentele autoagresive pot lua diferite forme. Copilul se poate angaja n activitati fizice
periculoase, se poate automutila, poate sa refuze alimentatia sau, dimpotriva, sa se
supraalimenteze, poate sa-si roada unghiile pna la snge, se poate zgria, mpunge sau taia cu
cutitul sau cu lama. Asemenea copii doresc astfel sa simta limitele propriului corp si sa-si dirijeze
stimulii durerosi. Semnificatia acestor comportamente, la cei care au fost supusi unor rele
tratamente, este ncercarea de a-si dovedi lor nsasi ca si pot controla propriul corp, autocontrol
pe care l-au pierdut n momentele n care au trait un abuz.
Comportamentele compulsivesunt si ele forme de comportament tulburat, dintre care, cel mai
caracteristic la vrsta copilariei, este jocul repetitiv, stereotip. La etatea la care jocul este, n mod
obisnuit, caracterizat prin creativitate, la copiii supusi maltratarii se remarca o pierdere a
creativitatii si repetarea la nesfrsit a unor acte ca, de exemplu, numaratul, stersul cu un prosop,
aranjatul si rearanjatul lucrurilor. Cei agresati sexual au tendinta, mai ales n prima perioada dupa
abuz, de a se spala la nesfrsit, fiindca "se simt murdari". Tendintele de comportament compulsiv
se datoreaza si ele, ca si comportamentele autoagresive, dorintei excesive de autocontrol al
copiilor sau tinerilor supusi relelor tratamente.
De asemenea, jocul repetitiv al copilului, scaderea gradului sau de creativitate, reducerea
capacitatii sale de nvatare sunt semne aleregresului comportamentalde ansamblu al copilului
abuzat.
Maria, o fetita de 4 ani, care avea deja de doi ani autocontrolul sfincterelor si un nivel al
limbajului expresiv care depasea nivelul vrstei, regreseaza n comportament n urma plecariiparintilor ei la studii n strainatate, recaznd la nivelul unui copil de 2 ani. si-a pierdut obiceiul
de a cere olita, limbajul a scazut mult n calitatea articulatiei si n expresivitate, ca si nivelul
comportamentului de autoservire. Vroia sa redevina fetita mica, ngrijita de parinti. Regresia n
dezvoltare se datora durerii copilului n urma separarii ei de parintii de care se simtea
abandonata.
Ca urmare a acestor efecte neurofiziologice si comportamentale ale relelor tratamente ndreptate
mpotriva copiilor, nu este de mirare ca acestia regreseaza si n capacitatea de nvatare siimplicarea n sarcini (Killn, 1997). Adesea, copiii abuzati au performante scolare slabe, ceea ce
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
16/18
le scade statutul n grupul de elevi, reducndu-le sansele de integrare sociala. Le lipsesc resursele
motivationale de a se mobiliza n vederea realizarii scolare. Uneori parintii au aspiratii prea
nalte, raportate la capacitatile copiilor lor si nu le ofera ajutorul de care acestia au nevoie pentru
a depasi dificultatile scolare. Alteori, parintii sunt dezinteresati de performantele scolare, n
aceeasi masura ca si de sentimentele copiilor lor, ceea ce din nou are rol demobilizator pentru
nvatare. Se ntmpla ca, n cazul unui copil abuzat n mod cronic, retragerea acestuia, nchiderea
sa n sine, demobilizarea sa sa fie att de pronuntate, nct copilul sa creeze falsa impresie a unui
cu handicap mental.
Ionel, aflat n casa de copii, de 12 ani, a vazut cum mama lui era batuta aprig, arsa cu tigara,
taiata cu cutitul si pe sora lui batuta putin nainte de a-i veni si lui rndul. Cnd a fost internat n
spital cu capul spart, copilul era depresiv. Profesorii spun despre Ionel ca nu face fata la scoala.
El nu este nsa un copil cu retard psihic, ci este att de paralizat de frica, nct nu reuseste sa fie
atent. De fapt scoala este singurul loc unde poate visa, fiindca se simte n siguranta, de aceea
acolo si permite luxul de a visa cu ochii deschisi.
n cazurile grave de deprivare afectiva, care actioneaza n perioadele sensibile de dezvoltare
timpurie a copilului, acesta poate prezenta tulburari de personalitate de tipul autismului, care
nsa cedeaza n conditii adecvate nevoilor copilului.
Cazul Anei constituie un exemplu de tulburare de comportament de tip
pseudoautist, ca urmare a neglijarii emotionale severe. Ana a fost crescuta ntr-un leagan de
copii de la vrsta de cteva luni. A fost abandonata de mama ei imediat dupa nastere, a trecut
prin mai multe sectii de spital, la opt luni fiind internata n leagan. n primii doi ani de viata ea a
fost ngrijita, pe rnd, de peste treizeci de persoane. Pna la vrsta de un an nu s-au remarcat
probleme deosebite n comportamentul fetitei, era linistita si se dezvolta ntr-un ritm ncetinit,
dar stabil. n urma unei viroze cu aprindere de plamni a fost nevoie de un tratament medical n
spital, unde i s-au administrat perfuzii. De la ntoarcerea ei din spital n leaganul de copii, Ana anceput sa se opreasca n dezvoltare, sa refuze contactul cu cei care o ngrijeau, sa refuze
diversificarea alimentatiei si orice contact sau stimulare care nsemna pentru ea ceva nou,
neobisnuit. Fetita s-a nchis din ce n ce mai mult n sine, comportamentele de autostimulare
devenind din ce n ce mai frecvente: la nceput se legana, perioade lungi de timp, iar mai trziu
a nceput sa-si loveasca capul de marginea patului, pna si provoca rani grave. Refuza sa fie
luata n brate, nu privea fata celui care i vorbea, refuza jucariile. Acest comportament de tip
autist a nceput nsa sa cedeze n urma atitudinii grijulii a unei infirmiere, care, gradual, a reusitsa i ofere Anei marunte satisfactii. La nceput acestea au fost de ordin alimentar, mai apoi au
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
17/18
constat n mngieri. Infirmiera a descoperit ca fetitei i placea laptele ndulcit si i placea sa fie
mngiata pe mna. S-a straduit sa petreaca ct mai mult timp mngind-o pe Ana, pna cnd a
obtinut de la ea un zmbet. Contactul senzorial a deschis calea contactului vizual si a ridicat,
treptat, bariera autoizolarii. La trei ani, Ana a nvatat sa se raporteze la persoanele din jur, sa
simta din nou.
Criteriul diferentierii autismului de pseudoautism este, asa cum reiese din prezentarea de mai sus,
capacitatea copilului de a redeveni receptiv si de a depasi perioada de insensibilitate psihica, n
urma unui efort sustinut de recuperare si reabilitare. Recunoasterea simptomelor clinice mai sus
enumerate ale copiilor care au nevoie de ajutor n urma relelor tratamente suferite este o
sarcina dificila, mai ales datorita aparitiei lor n urma actiunii unui spectru cauzal mai larg.
Pentru o evaluare exacta, informatiile privind tabloul clinic al unui copil vor trebui completate
cu date obtinute din alte surse.
Pentru
profesionistul implicat n investigarea situatiilor de maltratare a copilului si n acordarea de
suport, este foarte important ca simptomele descrise mai sus sa fie recunoscute. Desi aceste
simptome se regasesc si n alte sindroame clinice dect cele care deriva din maltratare, ele ramn
totusi indicatori care trebuie sa-l faca pe profesionist sa ridice problema posibilitatii maltratarii
copilului si sa analizeze cu grija aceasta posibilitate.
Exercitiu:ZONELE DVS DE COMFORT
Pentru a putea lucra cu copii veniti din medii si familii foarte diferite, va trebuie sa va
cunoasteti propriile dvs. reactii n contactele pe care le aveti. De obicei, nici o persoana, nici
profesionistii bine formati nu reactioneaza n mod egal la toti copiii aflati n grija lor. Unii le
sunt mai simpatici, pe altii i tin nsa putin la distanta. Pentru a deveni constienti de propriile
dvs. reactii comportamentale, va rugam sa completati urmatorul exercitiu:
Scopul exercitiului este sa va dati seama de greutatile pe care le aveti n a lucra n mod egal cu
toti copiii, detectndu-va "zonele" unde va simtiti comfortabil, precum si limitele acestora.Va rugam sa completati ct se poate de sincer sau, daca va este greu, puteti ruga pe cineva
care va cunoaste bine sa va confirme intuitiile dvs..
Cu ce fel de copil ma simt incomfortabil?
.............................
Care sunt acele diferente dintre copii care, n munca mea cu ei, ma fac sa reactionez
ntr-un fel cu unii si altfel cu altii?
....................................................
-
7/30/2019 Traumele si sindromul stresului post-traumatic
18/18
Care sunt reactiile mele la copiii din tipul celor cu care ma simt incomfortabil? Care
sunt argumentele mele, gndurile mele? Care sunt sentimentele mele?
...........................................
Apreciati cu note de la 1 la 5 masura n care cele de mai sus afecteza munca dvs. cu copiii,
astfel: 1 - 2 - 3 - 4 - 5, unde
1 - nesemnificativ pentru munca mea, mi dau seama de aceasta diferenta, de obicei o pot
depasi
5 - foarte semnificativ, aceasta atitudine e dominanta, nu cred ca pot s-o controlez
Cum credeti ca ati putea sa diminuati influenta acestor atitudini marcate cu 5?
....................................................
Cine sau ce v-ar putea ajuta?
...........................................................