1rt2*3*4*5*6*7*
Cuprins
Depresiune.... 7
Dezmembrare . 19
Asociere in participafiune. . . . 39
Parteneriat.... 57
Concurenii.. . . 79
VAnzare sub pre!. 89
Amplasare, amplasare,
amplasare ll4
Negociere 'L57
Daune cu premeditare. 164
Pierderi totale. 182
8
9
10
11
t213
t4
,t,t,t,t**,r
Perioadl de agteptare. . .
Management de crizi
r93
t97
202Reconciliere
Depresiune
Depresiun" - ".-f,
O scidere a activit5lii unei
companii sau a economiei in ansamblul ei.
intins pe spate in intuneric, Evan arunca
mingea de baseball drept in sus gi-o prindea cu
mAna goal5. Jvump. Jvump. ii plicea sunetul pe
care-l flcea mingea cAnd ii plesnea palma. St5-
tea criclnat, cu bragele intinse spre tavan, iar
gAndul c5, dacd rata, gi-ar fi spart probabil nasul,
flcea jocul suficient de interesant cAt s5-1 joace
in continuare.
La etaj, chiar deasupra lui, auzi nigte pagi - ai
mamei lui - pi apoi un soi de geamlt sau scrAgnet
puternic. Se opri din aruncatul mingii sI asculte.
Mama lui impingea un obiect greu pe podeaua
Ilr
bucitiriei. Probabil aparatul de aer condilionat
stricat.
Cu o slptimAni in urm5, chiar la inceputul
valului de cildur5, aparatul de aer condiqionat
aflat in biroul din pod al mamei sale se stricase.
Megterul trimis de cei de la Sears instalase unulnou-nou!, dar il lisase pe cel vechi drept in mij-locul bucitiriei. Membrii familiei Treskis fuse-
serl nevoifi s5-l ocoleasci toatl slptimAna.
Hffi-trrr-ggpf. Evan se ridici in picioare. Mama
lui era puternic5, dar asta era o treabi de douipersoane. Spera cI n-o si-l intrebe de ce se as-
cundea in pivnili, pe intuneric. $i mai spera cilessie n-o sI fie la bucltlrie. O evita deja de douizile, ceea ce devenea, clipi de clipi, din ce in ce
mai dificil. Casa pur gi simplu nu era suficient
de mare.
Tocmai pusese mAna pe balustrada scirilorcAnd scrAgnetele se opriri, iar sunetul pagilor
flcu loc tlcerii. Renunfase. Probabil cd de laI8l
cdldurd, iqi zise el. Era genul ila devreme: genul
care te face sI renunfi.
Se intinse la loc pe podea.
Jvump. Jvump.Apoi auzi uga de la subsol deschizAndu-se.
FAflEE. Evan prinse mingea gi se transformS
intr-o stani de piatrS.
- Evan?
in intuneric, vocea lui Jessie ciplti ecouri
nebinuite.
- Evan? Egti acolo?
Evan igi ginu respirafia gi rimase complet ne-
migcat. Singura migcare erau furniciturile ca
nigte ace pe care le simfea in buricele degetelor.
Auziugainchiz6ndu-se - dddu drumul aeru-
lui pe care tl finuse tn pldmdni -, dar apoi se des-
chise la loc. Pagi pe treptele acoperite cu covor.
Pe ultima treaptl de jos, zSri conturul negru al
siluetei lui Jessie, din spatele cireia lumina zilei
fAgnea in toate pirgile. Evan nu se clinti.
iirti,
- Evan? Tu egti? intrebl fessie, ficAnd un pas
mic in pivnil5. Tu...?
Continu5, inaintAnd centimetru cu centime-
tru spre el, gi-apoi ii didu un gut cu piciorul gol.
- Hei! Ai grij5! siri Evan, indeplrtAndu-ipiciorul cu un gest al m6inii gi simgindu-se
dintr-odat5 prost ci sti acolo singur, pe intuneric.
- Am crezut ci e un sac de dormit, se iusti-fici ea. Nuvedeam nimic. Da ce faci aici, jos? $ide ce e stinsi lumina?
- E prea cald cu lumina aprinsS, replici el.
Vorbea pe un ton cAt mai plat, incercAnd sIparl cea mai plictisitoare persoanl de pe intreaga
planet5. DacI o linea aga suficient de mult, poate
ci Jessie l-ar fi lisat in pace.
- Mama s-a dus inapoi in birou, zise Jessie,
intinzdndu-se pe canapea. Lucreazd., cuvAnt pe
care-l rosti cu un icnet.
Evan nu zise nimic. Se intoarse la aruncatul
mingii. Direct in sus. Drept inapoi, in jos. Poate
I
I
1&
ci tlcerea lui avea s-o facS sI plece. Simfea cum
vorbele se acumuleazl iniuntrul lui, ii umpluplSmAnii gi dau afari tot aerul. Era de parc-ar fiavut pieptul plin de lilieci care dideau bezmetic
din aripi, zbitAndu-se sI iasi afar5.
- A incercat sI mute aparatul de aer condi-
fionat, dar e prea greu, il anunfl Jessie.
Evan strAnse gi mai tare buzele. Pleacd, igi zise
el. Pleacd tnainte sd-9i zic ceva urdt.
- O si fie cald to-o-o-f weekendul, adiuglea. Peste treizeci de grade pAni hit, dupi 1 mai.
Jvump. Jvump.
- Deci ce vrei si faci? se interesi Jessie.
Sd urlu, iqi zise el in gAnd. Jessie nu pricepea
niciodati cAnd ii dideai cu flit. Se purta de parcl
totul era absolut minunat. Ceea ce ficea aproape
imposibil s5-i transmili si se care firi sI i-ospui direct. $i, de cAte ori o f5cea, Evan se sim-
lea prost.
II
i"*
- Deci, ce vrei sd faci? intrebi ea din nou,tnghiontindu-l cu vArful piciorului.
Era o intrebare directi. Evan trebuia s5_i r5s_pundl sau s5-i explice de ce n-o face. $i n_aveaniciun chef sd intre in a,pc ceva. Era mult prea...mult prea complicat. prea dureros.
- Hi? Deeci, ce wei sI faci? intrebl ea pen_tru a treia oar5.
- Deja fac, replici Evan.
- Nee, haide! pe bune acuma.
- Pe bune.
- Am putea si mergem cu bicicletele pAndIa magazin, propuse ea.
- N-avem bani.
- De-abia ai primit zece dolari de la bunicade ziua ta.
- I-am cheltuit.
- Pe ce?
t, I
- Pe chestii, rispunse el.
- PAi, eu am... pii... dar vocea ii pieri intr-ogoaptS.
Evan se opri din aruncatul mingii gi intoarse
capul cltre ea:
- Ce?
- Nimic, ziseea, strAngAndu-pi picioarele la
piept.
- Exact, sublinie el.
$tia cI Jessie avea bani. Ea intotdeauna avea
nigte binuqi dosili in cutiufa ei cu lacit. Darasta
nu insemna cI avea de gdnd si-i qi imparti. Evan
incepu din nou sI arunce mingea in sus. Simli
cum o miclvAlvdtaie de furie i se ridici din piept
gi-i aprinde fap.
Jvump. Jvump.
- Am putea sI construim o cazemati in pi-dure, propuse ea.
- E prea cald.
- Am putea si jucim Stratego.
I
lrrt-
- Prea plictisitor.
- SA facem un circuit pentru bilulele de sti-
c15 gi sf,vedem a cui ajunge la finti.
- Prea tAmpit!
O peliculi fini de transpirafie ii acoperea
fruntea gi incepea si i se-ntindl printre firele de
pir. La fiecare aruncare igi spunea: nu'ivina ei.
Dar simfea cum devine din ce in ce mai furios.
incepu si arunce mingea cu mai multl forfi.Acum aceasta se-ndlfa mai bine de-un metrujumitate in aer de fiecare dat5. Direct in sus.
Drept inapoi, in jos.
Pac. Jvump. Pac. Jvump.Liliecii care i se zbiteau in piept o luaseri
razna cu totul.
- Ce-i cu tine? wu Jessie si gtie. Te-ai purtat
aga de ciudat in ultimele zile.
Of, omule, hai cd-ncepe.
- Pur qi simplu nu weau si joc un ioc tAmpit
ca Stratego, zise el.
I
14 I
- Dar t;i place Stratego. L-am ales pe ista
tocmai pentru ci e jocul fdu preferat. Daci n-ai
observat, incercam si fiu drdgu{d.
- Uite ce e: nu mai avem decAt qase zile din
vacanfa devarl gi n-am de gAnd si le irosesc ju-
cAnd un joc tAmpit, declari Evan, simlind cum
pulsul i-o ia razna.
O parte din el voia s5-gi indese o gosetl inguri, cealalti igi dorea s-o culce pe sora lui lapimAnt dintr-o singuri loviturS:
- E un joc tAmpit gi e pentru copii mici, iar
eu nu vreau si joc un joc tAmpit de copii mici!
Pac. Jvump. Pac. Jvump.
- De ce etti aga de riu?Evan gtia cd era r5u gi ura si fie aga, mai ales
cu ea, dar nu se putea abgine. Se simfea atAt de
furios, at6t de umilit qi-atAt de plin de lilieci, in-
cAt nu pu tea fialtcumva. Doar dacl ar fi fost sin-
gur. Iar ea ii luase pAnI gi asta.
I,'