PETROLUL

IstoricCompozitieProcesul de cracareFormareObtinerePoluarea

Petrolul, sau ţiţeiul, împreună cu cărbunii şi gazele naturale fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarţa pământului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide şi gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide. Ţiţeiul în stare brută (nerafinat) conţine peste 17 000 de substanţe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) şi producerea carburanţilor.

Din punct de vedere al compozitie chimice, titeiul este un amestec complex de hidrocarburi gazoase sau solide dizolvate in hidrocarburi lichide; de aceea se prezinta in natura in stare lichida. Titeiul mai contine compusi organici cu oxigen (fenoli, acizi naftenici), cu sulf (tiofen, mercaptani), cu azot (chinolina) etc. In hidrocarburi se gasesc hidrocarburi aciclice saturate (alcani sau parafine), hidrocarburi ciclice saturate (cicloparafine sau naftene) si hidrocarburi aromatice. Aceste trei clase de hidrocarburi in proportii diferite se gasesc in toate tipurile de titei. Principalele derivate ala petrolului: benzina usoara benzina grea motorina uleiuri pacura bitum petrol lampant

Prin incalzire la peste 400oC a fractiunii mai grele a titei (motorina sau pacura) are loc procesul de cracare, obtinandu-se fractiuni ma iusoare (benzilele de cracare). In functie de conditiile in care se lucfreaza, se deosebsc: procedee de cracare termica si procedee de cracare catalitica. Cracare termica se poate realiza in faza lichida sau in faza de vapori:-in faza lichida, motorina sau pacura este incalzita la 450-550oC sub o presiune de 15-45 atm;-in faza de vapori, motorina sau pacura se incalzeste la temperatura de 500-600oC si la presiuni mai joase de 1-3 atm. Benzinele de cracare astfel obtinute se deosebesc de benzinele rezultate prin distilare fractionata a titeiului, prin continutul lor mai mare de alchene si hidrocarburi aromatice. Cracare catalitica se realizeaza in faza de vapori ; motorina si pacura, la 480oC si 1-2,5 atm, este trecuta peste un strat de catalizatori (silicat de Al). La cracarea catalitica se obtin randamente mai mari de benzina, cu caracter mai saturat. De exemplu:

H3-(CH2)8-CH3 catalizator 540 CH3-(CH2)3 –CH3 + H2C=H2C + H2C=CH-CH3

Petroleum este un cuvânt de origine romană care provine din „oleum petrae“ = ulei de piatră. Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a apei sărate, s-a găsit în caverne şi zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafaţă.Straturile de petrol situate la suprafaţă prin oxidare se transformă în asfalt acesta fiind deja descoperit în Orient în urmă cu cca. 12 000 de ani în Mesopotamia antică.Oamenii au învăţat să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip şi alte materiale ce etanşează pereţii corăbiilor.Din timpul Babilonului provine denumirea de naptu (nabatu = luminează) care ne indică faptul că petrolul era utilizat la iluminat. De altfel, prima rafinărie de petrol din lume a fost construită în România, în 1856, la marginea oraşului Ploieşti.

Pe fundul mărilor se amestecă şi putrezesc organizme animale şi rămăşiţe vegetale, în a căror structură intră carbonul şi hidrogenul: diatomee, protozoare, radiolari, alge unicelulare, saprofite, plancton .Ferite de contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiile organice se acumulează, se încing şi se descompun. Datorită microbilor anaerobi, ele fermentează şi se transformă încet, dând naştere unor mase vâscose sau gazoase de hidrocarburi, pe care le numim cu un singur cuvânt- petrol.

Dacă zăcământul de petrol se află aproape de suprafaţă, exploatarea se poate realiza prin cariere de suprafaţă, zăcămintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol (foraje de adâncime). O altă modalitate de extragere a petrolului este extragerea din zăcămintele submarine cu ajutorul unor insule sau platforme de foraj unde dificultăţile de forare sunt mult mai mari. La toate procedeele de foraj se foloseşte un lichid de sondă cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, care lichid necesită o greutate specifică mare, pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuie să aibă o anumită vâscozitate. Capul de foraj freză este prevăzut cu tăişuri cu vârf de diamant, coloana de sondă este alcătuită din ţevi de oţel care se montează împreună prin înşurubare (una în alta) această coloană atingând lungimi de până la câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află sub presiune, această presiune se realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o vâscozitate ridicată se presează lichide pentru reducerea vâscozităţii.

Sub impactul dezvoltarii economice au fost poluate, mai mult sau mai putin grav, solul, apa si aerul, au disparut sau sunt pe cale de disparitie multe specii de plante si animale, iar omul este confruntat la randul lui cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce cuprinde astazi toate tarile si continentele.Efectele ei sunt resimtite pana si peintinderile, pana ieri imaculate, ale Antarcticii.S-a calculat ca in timp de un deceniu, devierile civilizatiei au provocat mediului natural pagube mai mari decat intr-un mileniu.

Rezervele de petrol din lume