PLEDOARIE PENTRU CARTE Am rsfoit recent alene,Memoria Vegetala lui Umberto Eco i am recitit o splendid pledoarie pentru carte inserat de ctre Eco n volumul su. A fost ntocmit deRichard de Burry( 24 ianuarie 1287 14 aprilie 1345 ), scriitor englez, bibliofil, clugr benedictin i ambasador pe lng scaunul papal de la Avignon, cunoscut i ca Richard Augerville (sau Augervyle) a crui oper principal este Philobiblon, lucrare care urmrea s inculce clerului dragosteapentru carte. Exist controverse asupra paternitii acestei lucrri, dar asta nu o face mai puin frumoas. Iat fragmentul respectiv : Crile ne ncnt cnd belugul ne surde i ne aduc alinare n vremile de restrite. ntresc hotrrile lumeti, sprijin orice judecat nenfricat. Meteugurile i tiinele, ale cror virtui greu sunt de nchipuit, tot pe cri se ntemeiaz. Ct este de mrea mirabila putere a crilor, de vreme ce printr-nsele ne este nou cu putin a ntrezri hotarele cele de pe urm ale lumii i ale vremurilor, cele ce se afl i cele ce nu se afl, aproape pironind cuttura n oglinda veniciei! n cri ajungem pe culmi i ne scoborm n strfunduri, aflm soiurile de peti mai multe la numr dect ale psrilor, cunoatem nsuirile vzduhului, apelor i uscatului; din cri scoatem nestemate i alte bogii, aflm puterile tmduitoare ale ierburilor i (aflm) de toi urmaii luiNeptun, CeresiPluton. Iar dac ne este pe plac a cunoate vieuitoarele vzduhului, iat-ne zburnd deasupra Olimpului, iat piscurile dinTaurus i Caucazi mpria Iunonei i cei apte atri ai sferelor cereti. Atingem firmamentul suprem, mpodobit de semne, grade i zugrveli, aflm despre polul antarctic i despre ceea ce n-a fost dat vreodat nici ochiul s vaz, nici urechii s auz. Ne minunm de Calea Laptelui ceea plin de strlucire i de zodiacul jucau mpodobit cu animale ale lumii cereti. Prin cri ne nvm cu umorile i cu minile strlucite i aflm cu ochiul miniiCauza Prim i Motorul Imobilal nesfritelor virtui i ne cufundm ntr-o dragoste nermurit Prin cri vorbim cu prietenul i cu dumanul Cartea intr n odile celor puternici, unde glasul celui care o scrie n-ar rsuna altminteri cnd suntem n lanuri i nu putem umbla slobozi, ne slujim de cri drept soli ctre prietenii notri, spre a le cere ajutorul i a le da de tire Ce s mai zicem? Citit-am n Seneca precum clenevia fr buchii este moarte i mormntul celor vii, i numai ndeletnicirea crilor i a buchilor d via omului.SUPERB !