Universitatea ,,Dunărea de Jos”, Galaţi Nivelul II Psihopedagogie Student: Spînu Diana Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie Specializarea Filosofie Socială, An II
Proiect de cercetare
Modalităţi de prevenire şi combatere a
agresivităţii în şcoli
1
1. Motivaţia alegerii temei
Societatea contemporană se îndreaptă spre o epocă puternic influenţată de schimbările
desfăşurate într-un timp scurt, o epocă dominate de accelerarea ritmului de viaţă a oamenilor.
Şcolii îi revine sarcina de a pregăti viitorul om astfel încât să fie în măsură să
preîntâmpine conflictele cu care se confruntă şi să le evite sau să le rezolve atunci când e cazul.
Pentru a fi pregătiţi să acţioneze atunci când sunt implicaţi în conflicte, oamenii trebuie să fie
conştienţi de anumite coordonate ale acestora: conflictul este o parte firească a vieţii; conflictul
poate fi tratat pe căi pozitive sau negative; conflictul poate deveni o sursă de maturizare şi
învăţare, ajuta la descoperirea propriilor valori şi credinţe, la sănătatea mentală şi individuală;
capacităţile de management al conflictului pot fi învăţate; prin practică putem îmbunătăţi
comunicarea, negocierea, medierea conflictelor.
Trebuie să acceptăm că stările conflictuale sunt o realitate în organizaţiile şcolare, dacă
le vom ignora ele nu vor dispărea, cel mult se vor înrăutăţi, croniciza în timp.
Agresivitatea în şcoală este o temă slab cercetată în ţara noastră existând puţine studii
teoretice pe această temă (Tănăsescu & Florescu, 1994; Păunescu, 1994; Mitrofan, 1996; Şoiţu &
Hăvârneanu, 2002) şi un număr mic de studii practice (Tudose, 2002; Şoiţu & Hăvârneanu,
2002), în condiţiile în care, conform unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România
ocupă unul dintre primele locuri în lume în ceea ce priveşte violenţa în şcoli.
Aşadar, consider că aceasta este o temă ce ar trebui dezvoltată.
1. Scopul cercetăriiCercetarea are ca scop identificarea nivelului de agresivitate în şcoală şi aflarea celor
mai bune modalităţi de combatere şi prevenire a acesteea, dar şi de soluţionare rapidă a
conflictelor dintre elevi, acestea fiind punctul de start al agresivităţii.
2. Descrierea proiectului
Agresivitatea în şcoală este o formă de conduită de devianţă şcolară, cu o diversitate de
forme de manifestare, cu intensitate diferită. Pe o scară a intensităţii, pornind de la intensitatea
cea mai mică, agresivitatea presupune: confruntarea vizuală, poreclirea, ironizarea, tachinarea,
2
bruscarea, lovirea cu diferite obiecte, pălmuirea şi ajungând la forme de intensitate crescută, cum
ar fi înjunghierea şi împuşcarea.
Studiul realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, efectuat în 37 de ţări din întreaga
lume, sublinia că peste 50% dintre profesorii din România, raportează acte de violenţă la
cursurile lor, iar 70% dintre elevi merg la şcoală cu teama că vor deveni victimele unor colegi
violenţi. Zeci de înregistrări video care prezintă bătăi între elevi au fost postate de utilizatorii
portalului You Tube. În perioada 2000-2008, rata absenteismului şcolar s-a triplat. De la injurii şi
vulgarităţi, adresate în unele cazuri chiar profesorilor, şi până la violenţă, frecvenţa apariţiei
acestor incidente cu aspect predelictual sau chiar infracţional confirmă răspândirea fenomenului.
În mod surprinzător a crescut şi numărul de conflicte violente între fete.
Agresivitatea în şcoli a devenit în ultima perioadă o problemă majoră, iar părerea
unanimă a elevilor este ca aceasta e un fenomen care riscă să ia amploare în câmpul educaţiei
formale. În ceea ce priveşte nivelul de securitate, unii elevi consideră că în instituţiile de
învăţământ nu se simt în siguranţă, dat fiind faptul că în incinta şcolii pătrund uneori şi persoane
străine de acea instituţie. Dacă în incinta şcolii elevii au sentimentul că încă sunt în siguranţă,
zonele din preajma şcolilor prezintă un risc mai crescut de izbucnire a incidenţelor violente.
Această situaţie ar putea dezvolta sentimentul de frică, suferinţă psihică, frustrare, toate acestea
influenţănd dezvoltarea armonioasă a elevilor din punct de vedere fizic şi psihic.
Agresiunile care au loc în preajma şcolilor sau chiar în şcoli, au loc în special între
elevii şcolii şi mai rar între elevii şcolii şi alte persoane- elevi din alte şcoli sau persoane adulte.
Majoritatea incidentelor au loc între elevi ( agresiuni verbale, gesturi agresive moderate şi rar
bătăi între elevi).
Comportamenul agresiv al elevilor are cauze multiple: probleme familiale (familii
dezmembrate, situaţie materială precară), familii în care există un climat conflictual, familii
hiperpermisive, modele de comportament învăţate în familie, anturajul, caracteristici specifice
vârstei ( dorinţa de a atrage atenţia, de a impresiona, din teribilism, afirmarea masculinităţii). În
acest sens există trei teorii ale agresivităţii:
1. Agresivitatea este înnăscută (Sigmund Freud şi Konrad Lorenz);
2. Agresivitatea este un răspuns la frustrare (J. Dollard);
3. Agresivitatea este un model social învăţat (A. Bandura).
3
În general, dascălii se implică în aplanarea conflictelor, poartă discuţii cu cei care au
generat situaţia, cer sprijinul părinţilor, iar atunci când situatia o cere se recurge la mijloace de
constrângere în urma consultării consiliului profesoral: avertizare scrisă, scăderea notei la
purtare, iar in situaţii mai grave, exmatricularea. Diriginţii se implică în mod activ în viaţa clasei,
tratând în timpul orelor diferite teme de importanţă pentru aceştia, ca devianţa şcolară,
managementul conflictelor etc. Nu doar aceştia se implică în educaţia elevilor, ci şi psihologii
şcolari, care ori de câte ori li se semnalează cazuri de agresivitate în şcoală intervin prin
acordarea asistenţei psihologice. Un rol important au şi poliţiştii de proximitate, care discută cu
elevii şi intervin atunci când li se semnalează existenţa unui caz în şcoală.
Cele mai frecvente incidente au loc în timpul pauzelor şi dupa ore - seara. În timpul
orelor, atmosfera de studiu este adecvată, neexistând schimburi de replici violente, gesturi
agresive, comportamente agresive, elevii reprimându-şi impulsurile agresive din respect faţă de
anumiţi profesori, din interes pentru disciplina respectivă sau din teamă.
În ceea ce priveşte colaborarea între profesori şi părinţii elevilor, se poate spune că este
o problemă mai sensibilă, deoarece părinţii au o percepţie greşită asupra personalităţii propriilor
copii, ei considerând, în general, şcoala responsabilă pentru comportamentele acestora. Nici în
rândul profesorilor nu există întotdeauna o preocupare de a ajuta elevii să depăşească problemele
care au generat conflicte, mai ales că o mare parte din cauzele care generează comportamentele
agresive sunt de natură socială, iar şcoala nu are modalităţi de a le rezolva.
Pentru prevenirea şi stoparea incidentelor violente în şcoală şi pentru creşterea gradului
de siguranţă, trebuie să fie angajaţi agenţi de pază autorizaţi pe tot parcursul orelor de curs,
prezenţa cu regularitate a poliţiştilor şi a jandarmilor în incinta şcolii şi în zonele adiacente, mai
multă înţelegere şi implicare din partea profesorilor şi apărinţilor în viaţa elevilor şi mai puţină
discriminare între elevi. Pot fi luate şi alte măsuri care să diminueze numărul incidentelor
violente în şcoală, ca: emiterea unor regulamente cu bază legală de către minister valabile pentru
întregul sistem de învăţământ, paza permanentă asigurată de agenţi de pază, precum şi contactul
regulat cu poliţiştii şi jandarmii
Pentru reducerea agresivităţii în rândul elevilor, pot fi realizate unele activităţi, ca:
dezbateri la nivelul unităţilor şcolare cu privire la normele legislative referitoare la
securitatea şi siguranţa elevilor în unităţile de invăţământ;
4
întâlniri cu reprezentanţii Poliţiei şi autorităţilor locale, pentru dezbaterea cauzelor şi
condiţiilor de manifestare a agresivităţii în societate şi şcoli;
dezbaterea în cadrul orelor de dirigenţie/ consiliere a unor teme privind comportamentul
agresiv al elevilor;
realizarea unor pliante, broşuri, afişe pentru atenţionarea elevilor despre riscurile unui
comportament agresiv, în vederea eliminării / reducerii fenomenului de agresivitate;
organizarea unor activităţi recreative cu specific non-violent;
consilierea psihologică a elevilor cu comportament agresiv şi a elevilor care au fost victime
ale unui astfel de comportament;
organizarea “Săptămânii fără violenţă”, în cadrul căreia sunt cuprinse concursuri de eseuri,
fotografii, jocuri sportive, marşul nonviolenţei etc.;
identificarea familiilor cu comportament violent asupra copiilor şi implicarea în rezolvarea
situaţiei;
realizarea de lectorate cu părinţii pe tema educaţiei non-violente;
organizarea de cursuri de formare a părinţilor pe teme legate de: abilităţi de relaţionare şi
comunicare eficientă cu copiii, abordarea copiilor cu tulburări de comportament, relaţia
şcoală-familie;
realizarea unui studiu privind relaţia dintre lipsa motivaţiei pentru învăţare, abandonul
şcolar şi agresivitate;
realizarea unui studiu privind relaţia între fenomenul plecării părinţilor în străinătate şi
apariţia unor premise pentru comportamentul deviant.
Şcoala are un rol important de socializare al elevilor, de aceea, profesorii, ca agenţi
educaţionali, sunt direct responsabili de comportamentul elevilor.
Petru a identifica măsurile de prevenire şi combatere a agresivităţii trebuie mai întâi
cunoscută amploarea fenomenului. În determinarea celor mai bune măsuri de combatere a
agresivităţii în şcoală, dintre cele enumerate mai sus, consider că cei mai în măsură să aleagă
sunt copiii, ei cunoscând cel mai bine amploarea fenomenului, mai ales cei care sunt victime.
5
4. Ipotezele, obiectivele şi eşantionul cercetăriiIpoteza generală:
Numărul de agresiuni verbale şi fizice este crescut în şcolile româneşti.
Ipoteze specifice:
a) Agresivitatea este mai crescută în şcolile din mediul rural decât în şcolile din
mediul urban.
b) Băieții cad victime agresiunii fizice într-o măsură mai mare decât fetele, iar
fetele sunt mai intens supuse agresiunii psihologice decât băieții.
c) Prezenţa jandarmilor în şcoli duce la diminuarea agresiunii între elevi.
d) Prezenţa unui consilier psihopedagog în şcoli duce la diminuarea agresiunii
între elevi.
e) Conştientizarea de către părinţi asupra comportamentului agresiv al copiilor
lor duce la diminuarea agresiunii între elevi.
f) Realizarea unor activităţi de conştientizare a elevilor asupra efectelor
agresiunii duce la diminuarea acesteea.
Obiective:
1. Determinarea numărului de agresori şi de victime din şcoli.
2. Compararea nivelului de agresivitate din şcolile din mediul rural cu cel din mediul
urban.
3. Compararea numărului de agresiuni fizice la care sunt supuşi băieţii cu cel la care
sunt supuse fetele.
4. Compararea numărului de agresiuni psihologice la care sunt supuşi băieţii cu cel la
care sunt supuse fetele.
5. Determinarea măsurii în care Prezenţa jandarmilor în şcoli duce la diminuarea
agresiunii între elevi.
6. Determinarea măsurii în care Prezenţa unui consilier psihopedagog în şcoli duce la
diminuarea agresiunii între elevi.
7. Determinarea măsurii în care Conştientizarea de către părinţi asupra
comportamentului agresiv al copiilor lor duce la diminuarea agresiunii între elevi.
8. Determinarea măsurii în care Realizarea unor activităţi de conştientizare a elevilor
asupra efectelor agresiunii duce la diminuarea acesteea.
6
Eşantionul cercetării:
Eşantionarea va fi simplă, aleatoare, cu eroarea maximă admisă de 5%, iar populaţia va
fi formată din elevii municipiului Galaţi, cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani, din diriginţi ai
claselor din care provin elevii anchetaţi şi din consilierii psihopedagogi ai şcolilor cuprinse în
anchetă.
5. Metodologia cercetăriiMetodele folosite vor fi ancheta prin chestionar şi ancheta prin interviu, aşadar
instrumentele folosite vor fi chestionarul şi interviul semistructurat. Interviul va fi aplicat unui
subeşantion din fiecare tip de populaţie (elevi, diriginţi şi consilieri).
Fiecare instrument va conţine întrebări specifice fiecărui tip de populaţie.
O altă metodă va fi cea a experimentului realizată prin introducerea ca variabile:
conştientizarea de către părinţi asupra comportamentului agresiv al copiilor lor şi realizarea unor
activităţi de conştientizare a elevilor asupra efectelor agresiunii.
6. Plan de cercetare1. Identificarea eşantionului reprezentativ din fiecare tip de populaţie;
2. Aplicarea chestionarelor persoanelor alese prin eşantionare;
3. Identificarea subeşantioanelor pe care vor fi aplicate interviurile;
4. Aplicarea interviurilor;
5. Analizarea datelor:
Identificarea numărului de agresori şi de victime;
Compararea agresiunilor fizice suferite de băieţi cu cele suferite de fete;
Compararea agresiunilor psihologice suferite de băieţi cu cele suferite de fete;
Compararea numărului de agresori din şcolile rurale cu cel al numărului de agresori
din şcolile urbane;
Compararea numărului de agresori din şcolile în care există jandarmi cu cel al
numărului de agresori din şcolile în care nu există jandarmi;
Compararea numărului de agresori din şcolile în care există consilier cu cel al
numărului de agresori din şcolile în care nu există.
7
6. Introducerea de către şcoli a variabilelor prezentate mai sus şi refacerea anchetei
după un an, apoi compararea rezultatelor din cele două perioade.
7. Rezultate anticipateÎn urma cercetării consider că ipotezele vor fi confirmate. Vom afla că agresivitatea este
mai cresută în mediul rural de cât în cel urban, iar violenţa fizică crescută în rândul băieţilor
decât în rândul fetelor. Se va observa o diferenţă mare între şcolile care au jandarmi şi consilieri
şi cele care nu au, ceea ce însemnă că aceasta este o bună metodă de combatere şi prevenire a
agresivităţii. Totodată se va observa o diminuare a fenomenului în urma introducerii celor două
variabile.
Bibliografie: Ana Stoica-Constantin, A. Neculau, Psihologia rezolvării conflictului, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
Constantin Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1994
Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoli, , Ghid practic pentru directori şi csdre didactice, ISE, MEC, 2006
Romică Sîrbu, Delincvenţa juvenilă, artcol publicat în revista ,,Semnele timpului”, 2010, număr special
8