JacquesLumea-ntreagE-o scen i toi oamenii-s actori.Rsar i pier, cu rndul, fiecare:Mai multe roluri joac omu-n via,Iar actele sunt cele apte vrste.nti e prunc: n braele ddaciiScncete,ip i nu-i afl loc.colar apoi, cu un ghiozdan n mni faa fraged ca zorii zilei, Trndu-se spre coal-ncet, ca melcul.Pe urm-ndrgostit, suflnd,ncinsCa un cuptor, slvind, cu glasul stins,Sprncenele-mbinate-ale iubitei.Soldat, pe urm, suduind amarnic,Brbos i mustcios ca leopardul,Bnuitor mereu c-i caui price,i gata s se-ncaiere oricnd,Dnd buzna, pn-n gurile de tun,S-nhae bicua de spunA gloriei; judector apoiCu pntec rotofei, mai mare dragul, Plin de claponi, i barba rotunjitCu ngrijire ,vorba neleapt,Ochii-ncruntai, aa i joac rolul.Ciorapi de ln poart-n vrsta-a aseaPapuci i ochelari pe nas, ndragiPstrai din tinereea lui cu grij,n care decrnatele-i picioarePlutesc ca-n nouri; brbtescu-i glasPiigiat e iar, ca de copil,Parc-ar sufla n foale i n fluier.n scena cea din urm care-ncheiePeripeiile acestui basm,E prun din nou, nimic nu ine minte,Dini n-are, n-are ochi, nici gust-nimic.