CHRISTOPHER PAOLINI
CsrusropHER Peornqr
Ciclul Mogtenirea:
Eragon
Eragon II Cartea primului ndscut
Brisingr
MoStenirea
Furculita Vrdjitoarea,
giDragonul
Pove;ti din Alagaiisia
VOLUMUL 1: ERAGON
cu Angela Paoliniscriind drept Angela botanista in
Despre natura stelelor
I
tftl
Cuprins
Partea intdi: Furculip I 9
I. Muntele Arngor I IlII. O furculifn in drum I 29
III. Holul Culorilor I 74
Partea a doua: Vrijitoarea I 79
IV. Rime gi ghicitori / 8lV Despre natura stelelor / 9L
VI. intrebiri qi risjrunsuri / LI2
Partea a treia: Dragonul I Ll9VII. Capcana I tzO
VI[. Dragonul din Kulkaras I 135
IX. Noi inceputuri / 231
Nume gi limbaje I 238
Postfali I 244
1t
T$Y
Ceprrorur, I
Muntele Arngor
Nu fusese o zi buni.Eragon se lisd pe spate in scaun qi lui o lungi
lnghilituri de mied de mure din cana pe care o
finea in mdn[. O cilduri dulce ii invilui gdtul
gi, odat6 cu ea, i se treziri amintirile dup6-amie-
zelor de vari pe care qi le petrecea culegindmure in Valea Palencar.
il strnfu[eri un dor de casi.
Miedul fusese cel mai bun lucru in urma
lntdlnirii lui cu Hruthmund, reprezentantul
piticilor. Un dar pentru a intiri legiturile gi in-
tovirigirea dintre pitici gi Cavaleri - sau cel
pufin aga pretinsese Hruthmund.Eragon fornii. Halal prietenie. Petrecuse in-
treaga intilnire sfbdindu-se cu Hruthmund in
privinfa timpului la care piticii aveau s[ aduci
13
iI
{**}TN
$
L2
I
I4r"**&
r#i$
CHRISTOPHER PAOLINI
proviziile pe care le promisesere. Hruthmund
pdrea si cread[ cd odati la trei sau patru luni
era mai mult decit suficient, ceea ce era absurd,L
avAnd in vedere ci piticii locuiau mai aproape
de Academie decdt celelalte rase. Pdni gi
Nasuada reugise si trimitl lunar mirfuri din
cealalti parte a Degertului Hadarac, departe, invest.
Va trebuisi stabilesc o intrevedere cu Orik gi sirczolv cu el direct. Doar inci un lucru de ftcut
dintr-o mare de sarcini ce pireau interminabile.
Eragon arunci o clutiturd la mormanele de
suluri de hdrtie, cirfi, hnrfi gi pergamente des-
chise care acopereau masa dinaintea lui: toate iicereau atenfie. Ofte, considerdnd priveliqtea
deprimanti:
Se uiti apoi prin ferestrele mari, cioplite gro-
solan, de pe falad4 castelului. Lumina de seari
scilda inraze cdmpiile bitute de vint qi care se
intindeau mai jos, inconjurtnd Muntele Arngor.
Spre nord qi vest, rdul Edda strdlucea ca o pan-
glici de argint pal ce gerpuia prin linut. O pe-
reche de nave acostaserd pe cel mai apropiat braf
Furculila, Vrljitoarea 9i Dragonul
al rdului, iar de acolo, drurnul continua spre sud,
citre viile de la bazaArngorului.
Dup[ ce se sfbtuise gi cu Saphira gi noii lor
tovar6gi de cdlitorie, desemnase muntele drept
noua casi a Cavalerilor. Dar era mai mult decit
atAt o fortlreafi pentru Eldunarf gi, spera el, un
cuib pentru noua generalie de dragoni.
Varful inalt gi sublire aducea vag cu munlii
Beot era mai pufin inalt decit acei giganli se-
meti, dar cu mult mai mare decit mun{ii $ira in
care crescuse Eragon. Strijuia singur in marea
lntindere verde a linuturilor estice, cam la doui
siptlmAni de navigare domoali dincolo de ho-
tarele Alagaesiei.
Jinutul din sud al Arngorului era mototolit
ca o cuverturi qi presirat cu copaci ale ciror
frunze strilucepu argintiu in vtnt, luminoase ca
solzii de pegte, Mai departe spre est, se inillaupovdrniguri, stdnci gi pilagtri de piatri cu virfteqit, incrustali cu smocuri de vegetafie. Pe acolo
triiau grupuri de triburi hoinare: oameni ciu-
dafi, pe jumltate s[lbatici, de teapa citotaEragon nu mai intilnise inainte. PdnS atunci,
",!
'i ll,F
i
I
CHRISTOPHER PAOLINI
nu provocasere niciun necaz, dar rdmdnea
precaut.
Asta era acum responsabilitatea lui.
Muntele purta multe nume. Arngor insemna
pe limba piticilor Muntele Alb qi, intr-adevdr,
treimea lui superioarl era invegmintatd in z6-
padd gi ghea{i, iar de la distan![, vdrful luminauluitor printre gesurile cu verdea{i. Dar mai
avea un nume vechi, secret, in limba piticilor.Pe timpul expediliei in care Eragon ciuta si se
stabileasci la poalele muntelui, descoperiseri
nigte tuneluri sipate in stratul de piatri de dea-
supra, iar acolo fusese inscris cu rune Gor
I,{arrveln, ceea ce insemna Muntele cu Cristale.
Vreun clan vechi sau un trib de pitici sipase
mine adinc in baza vArfului.
Pe piticii care se allturaseri echipei lui Eragon
ii entuziasmase descoperirea qi petrecuseri mult
timp dezbitAnd cine fbcuse minele si ce cristale
s-ar fi putut gisi acolo.
in vechea limbd, muntele era cunoscut drept
Fell Thindare, care insemna Muntele Nop{ii.
Elfii nu ii putuseri spune lui Eragon de unde
venea numele qi nici de ce era caracterizat aga,
Furculifa, Vrijitoarea qi Dragonul
rle aceea el il folosearar.ii mai auzise pomenind
tlc acel vdrf sub numele de Vaeta sau Speranld.
I se plru potrivit cdci Cavalerii erau o speranld
pcntru toate rasele din Alagaesia.
Urgalii ii spuneau pe limba lor vdrfului:
l.)ngvek. CAnd Eragon ii intrebase ce voiau sislruni cu asta, ei pretinseseri cd. ar fi insemnat
t)apdlhnosul. Dar nu era prea convins.
Apoi mai erau gi oamenii. Eragon ii auzise
c:um ei ii foloseau toate numele pe rAnd, precum
;i ci ii spunear,r muntelui Jeapi - Promoroacd,
run termen pe care el suspecta ci il foloseau in
dcrAdere.
in ce-l privea, Eragon prefera cum suna
Arngar, dar dldea fiecirei denumiri respectul
cuvenit. Confuzia ce le inconjura oglindea situ-
rrfia de la Academie: locul era un amestec de
rase, culturi gi planuri secrete contradictorii, gi
t<late astea erau inci nerezolvate...
Lui inc[ o guri din miedul Munnvlorss; aga igi
r r umise Hruthmund licoare a. Munnvlorss. Eragon
rull acest cuvdnt pe limbi, simfindu-i forma in
timp ce incerca sd ii inleleagi semnifica{ia.
I7
t{':$F
ffi
$
T6
II;
nfu
irwl-w
1
CHRISTOPHER PAOLINI
Mai fusesere gi alte probleme de-a lungulzilei, nu doar intdlnirea cu Hruthmund. Urgalii
erau pugi pe hapli ca de obicei. Oamenii, capri-
ciogi. Dragonii tn al lor Eldunarf, enigmatici, iar
elfii... elfii erau eleganfi, eficienli qi politicogipdni la un punct, dar odati ce luau o hotirire,nu aveau saunuputeausd,gi-o mai schimbe. Slaibl de a face cu ei se dovedise mai frustrant
decdt previzuse Eragon gi cu cdt mai mul-t timppetrecea pe lingi ei, cu atAt ii didea mai multidreptate lui Orik in privinla lor. Era mai bine siii admiri de la distanfi.
Pe ldng[ dificult[lile astea interpersonale, iqi
mai fbcea gi griji in privinfa construirii fortire-
!ei, achizi{ionarea hranei gi a altor provizii pen-
tru iarna care urma, plus o puzderie de alte de-- t..tallr care presupuneau guvernarea unur oraq
mare.
Ceea ce era, in esenfi, ceea ce devenise expe-
dilia 1or. Un loc care urma si fie in curdnd unulpermanent.
Eragon sorbi ultima inghilituri. Simli o ugoa-
rd clitinare a podelei de sub el cind aceasta igi
fbcu efectul. igi petrecuse o jumltate din
Furculila, Vrijitoarea gi Dragonul
dimineali ajutdnd la construirea temnilei gi iiconsumase mult mai multi energie decAt pre-
vizuserd el gi Saphira. OricAt ar fi mAncat, nu
pirea niciodatd indeajuns incdt si inlocuiasci
energia consumati. in ultimele doui siptimdni,
pierduse doui giuri la curea Ei asta pe lingigaura la care renunfase in urmd cu citeva
siptim6ni.Se uiti supirat la pergamentul de pe masi.
Reintemeierea rasei dragonilor, ghidarea
Cavalerilor qi protecfia Eldunarfului erau res-
ponsabilitilile pe care qi le dorise,le intAmpina-
se cu bucurie gi le luase in serios. $i totuqi...
Eragon nu se agteptase ci avea si igi petreaci
atAta vreme din viafi fbcdnd asta. Sd stea la o
masi gi si desfaci firu-n patru despre fapte gi
cifre pdnl cdnd i se incefoga privirea de la efort.
OricAt de ridicol de stresant ar fi fost si lupte cu
Imperiul gi si il infrunte pe Galbatorix, iar
Eragon nu mai voia in veci si treaci prln aga
ceva - fusese gi palpitant.
Uneori visa si iqi infign sabia, Brisingr, la
brdu, si o ia pe Saphira qi s[ plece si vadi peste
ce aventuri aveau si dea. Dar era doar un vis.
L9
t4,3F
ffi
*
l8I
II
.I,(*)IiNilTff
I
CHRISTOPHER PAOLINI
Nu puiea sI ii lase pe dragoni sau pe Cavaleri
si se apere singuri, oricum, nu pentru multiweme.
I
Barzul, mormii Eragon. Mdnia i se intelicAnd lui in calcultcAte wiji putea si arunce
peste resturile de pergamente: foc, gheafd, ful-
ger, vint, distrugere prin dezintegrare gi multe
altele.
Oft[, igi indreptl spatele qi dldu si ia o panl.
- Opregte-te, zise Saphira. in partea opusi a
cam€rei, se frimdnla in addncitura c[ptugitd din
podea: un cuib indeajuns de mare pentru un
dragon. in acelagi cuib dormea gi el in fiecare
noapte, ghemuit sub una dintre aripile ei.
Cend se ridici, scinteieri de albastru se oglin-
diri din solzii ei ca de cristal qi sb rispdndirl pe
pereli intr-o priveligte uirnitoare.
- Nu pot, spuse Eragon. Ag vrea eu, dar nu
pot. Documentele astea trebuie verificate p0nd
miine-dimineafd qi...
- Vafi tntotdeauna ceva de lucru, zise ea, in-dreptdndu-se citre mas6. Vdrfurile ghearelor ei
licdritoare ciocineau in piatrd. intotdeauna va
fi cineva care va avea nevoie de noi, dar tu
Furculi{a, Vrijitoarea gi Dragonul
trebuie sd ai grijd de tine, mititelule. Aifdcut des-
tule pe ziua de azi. Lasd-li penifa gi elibereazd-te
de griji. incd mai e lumind pe cer. Ia-te la trdntd
cu Blodhgarm, contrazice-te cu Skarghaz saufd
orice altceva decdt sd stai gi sd tuni;i sdfulgeri
tn sinea ta.
- Nu, rispunse Eragon, cu privirea afintitd
citre rindurile de rune de pe pergament.
Trebuie si o fac gi nu e nimeni altcineva in afari
de mine care o poate face. Daci nu...
Siri cAnd gheara stingi a Saphirei se infipse
ln mormanul de pergamente, fintuindu-l de
masi gi virsdnd cilimara pe podea.
- Destul,spuse ea. Pufri, sufldndu-gi respira-
fla caldi peste el. Apoi iqi alungi gAtul gi se uitila el cu unul din ochii ei lucitori gi ftri margini.
Gata pe ziua de azi. Nu e;ti in apele tale acum.
Fugi.
- Nu poli...
- Fugi!Buza i se rlsfrAnse gi din pieptul ei
rdsuni un tgnet addnc. - ,r
Eragon se ablinu si mai spurrl ceva, frustrat.
Apoi azvidipana lingi gheara ei.
2II
III
{tr:!}T
rysI
20I
I,&
{-}FT,N
I
wI
CHRISTOPHER PAOLINI
- Bine. Igi trase scaunul de ldngi masi, se
ridici gi iqi finu miinile in sus. Bine. Ai ciqtigat.
Plec.
- Bine.Ei i se citi in ochi o scdnteie de amu-
zament gi il irnpinse pe hol cu botul. Pleacd. $isd nu te tntorci decdt cdnd te simli mai bine.
- imhi.Dar eI zdmbi in timp ce merse de-a lungul
podului qi cobori pe scirile largi, curbate, dinexterior. in ciuda protestelor sale, Eragon nu
regreta ci plecase de la birou. Cumva, spre iri-tarealui, gtia cl saphira era congtient[ de asta,
dar nu merita si fie moroclnos pentru un ase-
menea fleac.
Uneori era mai uqor silup{i intr-o bitilie decit
si infrunli detaliile treburilor de zi cu zi.
Asta era o leclie pe care incd o invi{a.
Treptele erau scunde, dar perefii erau indea-
juns de mari incdt Saphira sI treaci pe acolo cu
ugurinfi. in afari de camerele personalului,
totul in fortireafi fusese clidit pentru uzul celor
mai mari dragoni,la fel cum erau gi clddirile de
pe Insula Vroengard - vechea casd a Cavalerilor.
Era o caracteristici necesaril a fortirefei, astfel
Furculifa, Vrijitoarea gi Dragonul
tncAt construirea oricirei camere era un exerci-
fiu monumental, iar majoritatea lnciperilorerau uriage gi cu aspect infioritot chiar mai
mult decdt in intinsul orag al piticilor, Tronjheim.
Fortireafa avea si fie mai prietenoasd., se gdn-
dea Eragon, odat[ ce urmau si aibi mai mult
timp qi energie si o decoreze. Nigte steaguri,
nigte tapiserii atdrnate pe perefi gi citeva covoa-
re in fala qemineelor aveau si atenueze cu mult
ecoul, aveau si aduci nigte culoare gi, in general,
aveau s5 imbunltlleasci aspectul general al lo-
cului. Pane atunci, singura adiugire o constitu-
iau citeva duzini de torfe de pitici neaprinse,
care fuseseri instalate in suporturi la intervale
regulate de-a lungul pere{ilor.
in fortireald nici nu erau prea multe la mo-
mentul respectiv. CAteva camere de d.epozitare,
cAliva pere{i, cuibul unde dormeau el cu Saphira,
instalate la mare indl{ime pe un deget de piatricare domina restul citadelei plinuite. Aveau
mult de excavat gi de construit inainte ca acel
complex si inceapi s5 semene cu orice igi ima-
gina Eragon.