Download - Cupa Mondial â
Cupa Mondială
Debutul competiţiile oficiale din schiul alpin a avut loc la începutul celei de
a doua decade a secolului XX, odată cu desfăşurarea, în 1921 a primelor
campionate ale Marii Britanii (coborâre şi „stil”), urmate de primul slalom ţinut la
Muren – Elveţia în 1922, pentru ca, după numai doi ani, să aibă loc şi prima
„Olimpiadă alpină”. Arlberg - Kandahar, o cursa combinată compusă dintr-un
slalom şi o coborâre este considerată azi ca prima competiţie oficială de referinţă
din istoria schiului alpin, care a propulsat probele alpine în programul olimpic.
Schiul alpin a devenit apoi parte oficială a programului olimpic în 1936 odată cu
desfăşurarea Olimpiadei de iarnă de la Garmisch-Partenkirchen.
Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Schi (FIS), în 1924, a contribuit
enorm în dezvoltarea schiului ca sport, în general, şi ca disciplină olimpică, în
special, dar evenimentul care a permis deschiderea schiului spre dimensiunile
planetare de astăzi, a fost crearea, în 1966, a Cupei Mondiale de Schi Alpin.
Apărută datorită iniţiativei unui mic grup de vizionari cu pondere în schiul
alpin de la acea dată, cum ar fi Honoré Bonnet (FRA), Bob Beattie (USA), Dr.
Sepp Sulzberger (AUT), şi mai ales Marc Holder, preşedintele FIS din 1951,
precum şi a unui grup de ziarişti, printre care se distinge Serge Lang, care au
sesizat creşterea interesului populaţiei pentru sporturile de iarnă, Cupa Mondiala a
reprezentat momentul de răscruce care a propulsat schiul alpin în prim planul noii
dezvoltări sociale pornită în anii 50-60, şi care a fost bazată pe noul concept al
lumii moderne: timpul liber.
Cupa Mondială a văzut lumina zilei datorită unei conjuncturi favorabile iar
numele ei, revoluţionar la acea dată, precum şi rezonanţa acesteia: World Cup,
Coupe du Monde, Weltcup, a făcut ca interesul pentru noua formă competiţională
din schiul alpin să atingă cote superioare încă înaintea desfăşurării primelor curse.
Relevant este faptul că, în 1966, în afara de Cupa Mondiala de Fotbal, nici
un alt sport nu avea un sistem competiţional care să poarte un nume de asemenea
rezonanţă, şi că celelalte sporturi, trecând prin atletism, ciclism, navigaţie ,etc. şi
cuprinzând şi celelalte sporturi de iarnă, cum ar fi săriturile, biatlonul, schiul fond
ş.a. s-au inspirat toate după numele şi forma organizatorică a Cupei Mondiale de
Schi Alpin.
Anterior înfiinţării noii forme competiţionale, cursele de schi erau mult mai
puţin bine organizate, excepţie făcând competiţiile majore care erau Jocurile
Olimpice şi Campionatele Mondiale care aveau un mare succes în media şi se
bucurau de un important suport popular.
Regulamentul intern de debut al Cupei Mondiale prevedea, pentru sezonul
1966/1967, organizarea unei duzine de curse, dotate cu un sistem de punctaj
inspirat din cursele de navigaţie şi care prevedea acordarea de puncte după cum
urmează: 25 puncte pentru locul întâi; 20 de puncte pentru locul doi; 15 puncte
pentru locul trei şi aşa mai departe până la un punct pentru locul 10. Pentru
clasamentul general erau luate în calcul doar un număr limitat de curse, cele mai
bune trei din fiecare disciplină.
Primul sezon regulat al Cupei Mondiale s-a desfăşurat în sezonul 1966 -
1967 şi s-a bucurat de un succes imediat. Câştigătorul primelor doua ediţii, la
general, a fost Jean Claude Killy, după el urmând o pleiadă de „monştrii sacri” ai
schiului alpin:
Nr. Nume Prenume Nat Tot Sezon Câştigat
1 Killy Jean Claude FRA 2 1967 1968
2 Schranz Karl AUT 2 1969 1970
3 Thoeni Gustavo ITA 4 1971 1972 1973 1975
4 Gros Piero ITA 1 1974
5 Stenmark Ingemar SWE 3 1976 1977 1978
6 Luescher Peter SUI 1 1979
7 Wenzel Andreas LIE 1 1980
2
8 Mahre Phil USA 3 1981 1982 1983
9 Zurbriggen Pirmin SUI 4 1984 1987 1988 1990
10 Girardelli Mark LUX 5 1985 1986 1989 1991 1993
11 Accola Paul SUI 1 1992
12 Aamodt Kjetil Andre NOR 1 1994
13 Tomba Alberto ITA 1 1995
14 Kjus Lasse NOR 2 1996 1999
15 Alphand Luc FRA 1 1997
16 Maier Hermann AUT 4 1998 2000 2001 2004
17 Eberharter Stephan AUT 2 2002 2003
18 Miller Bode USA 1 2005 2008
19 Raich Benjamin AUT 1 2006
20 A. L. Svindal NOR. 1 2007
3
Primul sezon regulat al Cupei Mondiale la schi fond s-a desfăşurat în
1982 şi s-a bucurat de un succes imediat. Câştigătorii celor 26 de ediţii sunt:
Nr.
Editii Anul Locul I Locul II Locul III
1 1982 Bill Kock - USA Thomas Wassberg - SWE Harri Kirvesniemi - FIN
2 1983 Alexander Savialov - SOV Gunde Svan - SWE Bill Kock - USA
3 1984 Gunde Svan - SWE Thomas Wassberg - SWE Harri Kirvesniemi - FIN
4 1985 Gunde Svan - SWE Tor Haaxen Holte - NOR Thomas Wassberg - SWE
5 1986 Gunde Svan - SWE Torgny Mogren - SWE Vladimir Smirnov - SOV
6 1987 Torgny Mogren - SWE Thomas Wassberg - SWE Gunde Svan - SWE
7 1988 Gunde Svan - SWE Torgny Mogren - SWE Paal Gunnar Mikkelsplars - NOR
8 1989 Gunde Svan - SWE Vegard Ulvang - NOR Torgny Mogren - SWE
9 1990 Vegard Ulvang - NOR Gunde Svan - SWE Bjoern Daehlie - NOR
10 1991 Vladimir Smirnov - SOV Torgny Mogren - SWE Vegard Ulvang - NOR
11 1992 Bjoern Daehlie - NOR Vegard Ulvang - NOR Vladimir Smirnov - SOV
12 1993 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Vegard Ulvang - NOR
13 1994 Vladimir Smirnov - SOV Bjoern Daehlie - NOR Jari Isometsae - FIN
14 1995 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Silvio Fauner - ITA
15 1996 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Jari Isometsae - FIN
16 1997 Bjoern Daehlie - NOR Mika Myllylae - FIN Fulvio Valbusa - ITA
17 1998 Thomas Alsgaard - NOR Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV
18 1999 Bjoern Daehlie - NOR Mikhail Botvinov - AUT Mika Myllylae - FIN
19 2000 Johan Muehlegg - SPA Jari Isometsae - FIN Byoerm Hjelmeset - NOR
20 2001 Per Elofsson - SWE Johan Muehlegg - SPA Thomas Alsgaard - NOR
21 2002 Per Elofsson - SWE Thomas Alsgaard - NOR Anders Aukland - NOR
22 2003 Mathias Fredriksson - SWE Rene Sommerfeldt - GER Yoergen Brink - SWE
23 2004 Rene Sommerfeldt - GER Mathias Fredriksson - SWE Jens Arne Svartedal - NOR
24 2005 Axel Teichman - GER Vincent Vittoz - FRA Tor Arne Hetland - NOR
25 2006 Tobias Angeren - GER Jens Arne Svartedal - NOR Tor Arne Hetland - NOR
26 2007 Tobias Angeren - GER Legkov Alexander - RUS Roenning Eldar - NOR
4
27 2008 Lukas Bauer CZE Rene Sommerfeldt - GER Pietro PILLER Cottrer ITA
Numărul maxim de globuri mari de cristal adjudecate de un singur schior
este de 6 şi îi aparţine norvegianului Bjorn Daehlie. Daehlie mai deţine un alt
record greu de egalat la schi fond, respectiv 8 medalii de aur la J.O.
Un singur câştigător al globului de cristal este de pe continentul american.
În rest ţările de pe bătrânul continent şi-au adjudecat globul de cristal după cum
urmează:
SWE = 9; NOR = 8; GER = 4; SOV = 3; SPA = 1
5
CRONOLOGIA JOCURILOR OLIMPICE DE IARNĂ
Nr. AN LOC DE DESFĂŞURARE
NAŢIUNI DISCIPLINE SPORTURI SPORTIVI
I 1924 CHAMONIX, FRA.
16 13 5 294
II 1928 St. MORITZ, SUI.
25 13 6 393
III 1932 LAKE PLACID,USA
17 14 5 307
IV 1936 GARMISCH,GER.
28 17 5 756
V 1948 St. MORITZ, SUI.
28 24 6 713
VI 1952 OSLO,NOR.
30 22 5 732
VII 1956 CORTINA,ITA.
32 24 5 819
VIII 1960 SQUAW VALLEY, USA
30 27 5 648
IX 1964 INNSBRUCK,AUT.
36 34 7 933
X 1968 GRENOBLE,FRA.
37 35 7 1293
XI 1972 SAPPORO,JAP.
36 35 7 1128
XII 1976 INNSBRUCK,AUT.
37 37 7 1261
XIII 1980 LAKE PLACID,USA
37 39 7 1283
XIV 1984 SARAJEVO,JUG.
49 40 7 1490
XV 1988 CALGARY,CAN.
57 46 7 1634
XVI 1992 ALBERTVILLE,FRA.
64 57 7 1801
XVII 1994 LILLEHAMMER,NOR.
67 61 7 1844
XVIII 1998 NAGANO,JAP.
72 68 7 2339
XIX 2002 SALT LAKE CITY, USA
77 78 7 2399
XX 2006 TORINO,ITA.
85 84 7 2500
6
7