Cupa Mondială

Debutul competiţiile oficiale din schiul alpin a avut loc la începutul celei de

a doua decade a secolului XX, odată cu desfăşurarea, în 1921 a primelor

campionate ale Marii Britanii (coborâre şi „stil”), urmate de primul slalom ţinut la

Muren – Elveţia în 1922, pentru ca, după numai doi ani, să aibă loc şi prima

„Olimpiadă alpină”. Arlberg - Kandahar, o cursa combinată compusă dintr-un

slalom şi o coborâre este considerată azi ca prima competiţie oficială de referinţă

din istoria schiului alpin, care a propulsat probele alpine în programul olimpic.

Schiul alpin a devenit apoi parte oficială a programului olimpic în 1936 odată cu

desfăşurarea Olimpiadei de iarnă de la Garmisch-Partenkirchen.

Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Schi (FIS), în 1924, a contribuit

enorm în dezvoltarea schiului ca sport, în general, şi ca disciplină olimpică, în

special, dar evenimentul care a permis deschiderea schiului spre dimensiunile

planetare de astăzi, a fost crearea, în 1966, a Cupei Mondiale de Schi Alpin.

Apărută datorită iniţiativei unui mic grup de vizionari cu pondere în schiul

alpin de la acea dată, cum ar fi Honoré Bonnet (FRA), Bob Beattie (USA), Dr.

Sepp Sulzberger (AUT), şi mai ales Marc Holder, preşedintele FIS din 1951,

precum şi a unui grup de ziarişti, printre care se distinge Serge Lang, care au

sesizat creşterea interesului populaţiei pentru sporturile de iarnă, Cupa Mondiala a

reprezentat momentul de răscruce care a propulsat schiul alpin în prim planul noii

dezvoltări sociale pornită în anii 50-60, şi care a fost bazată pe noul concept al

lumii moderne: timpul liber.

Cupa Mondială a văzut lumina zilei datorită unei conjuncturi favorabile iar

numele ei, revoluţionar la acea dată, precum şi rezonanţa acesteia: World Cup,

Coupe du Monde, Weltcup, a făcut ca interesul pentru noua formă competiţională

din schiul alpin să atingă cote superioare încă înaintea desfăşurării primelor curse.

Relevant este faptul că, în 1966, în afara de Cupa Mondiala de Fotbal, nici

un alt sport nu avea un sistem competiţional care să poarte un nume de asemenea

rezonanţă, şi că celelalte sporturi, trecând prin atletism, ciclism, navigaţie ,etc. şi

cuprinzând şi celelalte sporturi de iarnă, cum ar fi săriturile, biatlonul, schiul fond

ş.a. s-au inspirat toate după numele şi forma organizatorică a Cupei Mondiale de

Schi Alpin.

Anterior înfiinţării noii forme competiţionale, cursele de schi erau mult mai

puţin bine organizate, excepţie făcând competiţiile majore care erau Jocurile

Olimpice şi Campionatele Mondiale care aveau un mare succes în media şi se

bucurau de un important suport popular.

Regulamentul intern de debut al Cupei Mondiale prevedea, pentru sezonul

1966/1967, organizarea unei duzine de curse, dotate cu un sistem de punctaj

inspirat din cursele de navigaţie şi care prevedea acordarea de puncte după cum

urmează: 25 puncte pentru locul întâi; 20 de puncte pentru locul doi; 15 puncte

pentru locul trei şi aşa mai departe până la un punct pentru locul 10. Pentru

clasamentul general erau luate în calcul doar un număr limitat de curse, cele mai

bune trei din fiecare disciplină.

Primul sezon regulat al Cupei Mondiale s-a desfăşurat în sezonul 1966 -

1967 şi s-a bucurat de un succes imediat. Câştigătorul primelor doua ediţii, la

general, a fost Jean Claude Killy, după el urmând o pleiadă de „monştrii sacri” ai

schiului alpin:

Nr. Nume Prenume Nat Tot Sezon Câştigat

1 Killy Jean Claude FRA 2 1967 1968

2 Schranz Karl AUT 2 1969 1970

3 Thoeni Gustavo ITA 4 1971 1972 1973 1975

4 Gros Piero ITA 1 1974

5 Stenmark Ingemar SWE 3 1976 1977 1978

6 Luescher Peter SUI 1 1979

7 Wenzel Andreas LIE 1 1980

2

8 Mahre Phil USA 3 1981 1982 1983

9 Zurbriggen Pirmin SUI 4 1984 1987 1988 1990

10 Girardelli Mark LUX 5 1985 1986 1989 1991 1993

11 Accola Paul SUI 1 1992

12 Aamodt Kjetil Andre NOR 1 1994

13 Tomba Alberto ITA 1 1995

14 Kjus Lasse NOR 2 1996 1999

15 Alphand Luc FRA 1 1997

16 Maier Hermann AUT 4 1998 2000 2001 2004

17 Eberharter Stephan AUT 2 2002 2003

18 Miller Bode USA 1 2005 2008

19 Raich Benjamin AUT 1 2006

20 A. L. Svindal NOR. 1 2007

3

Primul sezon regulat al Cupei Mondiale la schi fond s-a desfăşurat în

1982 şi s-a bucurat de un succes imediat. Câştigătorii celor 26 de ediţii sunt:

Nr.

Editii Anul Locul I Locul II Locul III

1 1982 Bill Kock - USA Thomas Wassberg - SWE Harri Kirvesniemi - FIN

2 1983 Alexander Savialov - SOV Gunde Svan - SWE Bill Kock - USA

3 1984 Gunde Svan - SWE Thomas Wassberg - SWE Harri Kirvesniemi - FIN

4 1985 Gunde Svan - SWE Tor Haaxen Holte - NOR Thomas Wassberg - SWE

5 1986 Gunde Svan - SWE Torgny Mogren - SWE Vladimir Smirnov - SOV

6 1987 Torgny Mogren - SWE Thomas Wassberg - SWE Gunde Svan - SWE

7 1988 Gunde Svan - SWE Torgny Mogren - SWE Paal Gunnar Mikkelsplars - NOR

8 1989 Gunde Svan - SWE Vegard Ulvang - NOR Torgny Mogren - SWE

9 1990 Vegard Ulvang - NOR Gunde Svan - SWE Bjoern Daehlie - NOR

10 1991 Vladimir Smirnov - SOV Torgny Mogren - SWE Vegard Ulvang - NOR

11 1992 Bjoern Daehlie - NOR Vegard Ulvang - NOR Vladimir Smirnov - SOV

12 1993 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Vegard Ulvang - NOR

13 1994 Vladimir Smirnov - SOV Bjoern Daehlie - NOR Jari Isometsae - FIN

14 1995 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Silvio Fauner - ITA

15 1996 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Jari Isometsae - FIN

16 1997 Bjoern Daehlie - NOR Mika Myllylae - FIN Fulvio Valbusa - ITA

17 1998 Thomas Alsgaard - NOR Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV

18 1999 Bjoern Daehlie - NOR Mikhail Botvinov - AUT Mika Myllylae - FIN

19 2000 Johan Muehlegg - SPA Jari Isometsae - FIN Byoerm Hjelmeset - NOR

20 2001 Per Elofsson - SWE Johan Muehlegg - SPA Thomas Alsgaard - NOR

21 2002 Per Elofsson - SWE Thomas Alsgaard - NOR Anders Aukland - NOR

22 2003 Mathias Fredriksson - SWE Rene Sommerfeldt - GER Yoergen Brink - SWE

23 2004 Rene Sommerfeldt - GER Mathias Fredriksson - SWE Jens Arne Svartedal - NOR

24 2005 Axel Teichman - GER Vincent Vittoz - FRA Tor Arne Hetland - NOR

25 2006 Tobias Angeren - GER Jens Arne Svartedal - NOR Tor Arne Hetland - NOR

26 2007   Tobias Angeren - GER  Legkov Alexander - RUS  Roenning Eldar - NOR

4

27 2008 Lukas Bauer CZE Rene Sommerfeldt - GER Pietro PILLER Cottrer ITA

Numărul maxim de globuri mari de cristal adjudecate de un singur schior

este de 6 şi îi aparţine norvegianului Bjorn Daehlie. Daehlie mai deţine un alt

record greu de egalat la schi fond, respectiv 8 medalii de aur la J.O.

Un singur câştigător al globului de cristal este de pe continentul american.

În rest ţările de pe bătrânul continent şi-au adjudecat globul de cristal după cum

urmează:

SWE = 9; NOR = 8; GER = 4; SOV = 3; SPA = 1

5

CRONOLOGIA JOCURILOR OLIMPICE DE IARNĂ

Nr. AN LOC DE DESFĂŞURARE

NAŢIUNI DISCIPLINE SPORTURI SPORTIVI

I 1924 CHAMONIX, FRA.

16 13 5 294

II 1928 St. MORITZ, SUI.

25 13 6 393

III 1932 LAKE PLACID,USA

17 14 5 307

IV 1936 GARMISCH,GER.

28 17 5 756

V 1948 St. MORITZ, SUI.

28 24 6 713

VI 1952 OSLO,NOR.

30 22 5 732

VII 1956 CORTINA,ITA.

32 24 5 819

VIII 1960 SQUAW VALLEY, USA

30 27 5 648

IX 1964 INNSBRUCK,AUT.

36 34 7 933

X 1968 GRENOBLE,FRA.

37 35 7 1293

XI 1972 SAPPORO,JAP.

36 35 7 1128

XII 1976 INNSBRUCK,AUT.

37 37 7 1261

XIII 1980 LAKE PLACID,USA

37 39 7 1283

XIV 1984 SARAJEVO,JUG.

49 40 7 1490

XV 1988 CALGARY,CAN.

57 46 7 1634

XVI 1992 ALBERTVILLE,FRA.

64 57 7 1801

XVII 1994 LILLEHAMMER,NOR.

67 61 7 1844

XVIII 1998 NAGANO,JAP.

72 68 7 2339

XIX 2002 SALT LAKE CITY, USA

77 78 7 2399

XX 2006 TORINO,ITA.

85 84 7 2500

6

7