Download - Conflictul arabo-izrael.ppt
Conflictul arabo-israilean
Israil – Egipt
1948-1979
mr. E. Voennova
pl.51
Agenda1. Istoricul conflictului2. Cauzele conflictului3. Subiecții implicați în conflict4. Tipul conflictului5. Etapele conflictului6. Desfășurarea conflictului7. Metodele de reglementare a conflictului8. Bilanțul și consecințele
1. Istoricul conflictuluiMandat Britaniei (1920-1946)
2.11.1917 – declarația lui Balfur
Iulie 1922 – mandat Marei Britaniei
Scopul mandatului Britaniei a fost stimularea emigrației evreiască, crearea condițiilor favorabile pentru activitatea de densității populației evrească.
1. Istoricul conflictuluiÎmpărțire administrative 1922
1. Istoricul conflictuluiHarta împărţirii (ONU 1947)
Populaţia evreiască a Palestinei a primit calm această hotărîrea, dar nu şi arabii.
2. Cauzele conflictului1. politico-ideologic;
2. Religioasă;
3. Economice;
4. juridic-internaţional;
5. istorico-teritorial;
6. politic-internaţional.
3. Subiecţii implicaţi în conflict
1. Subiecti direcţi:
Statele arabe – Egiptul, Siria, Iordania, Irakul,
Libanul;
Statul Israel
Britania, Franța (al doilea război);
Organizațiile – Liga Statelor Arabice, Organizația Eliberării Palestinei
2. Subiecţi indirecţi:
Statele – SUA, USSR (Rusia)
Organizaţia - ONU
4. Tipul conflictului
Distructiv;
Multilateral;
Global;
Forma de luptă: Violentă.Durabilitatea: De lungă durată.
Sfera de interese: Politică, economică, culturală, religioasă, teritorială.
5.Etape conflictului
Etapa I: 1947-1949 Primul război (război de independență);
Etapa a II-a: 1949-1955 – susținerea “războiului partizanelor” împotriva Israil de la teritorii, care au fost ocupate de către Egiptul și Siria;
Etapa a III-a: 1956 – Compania de Sinai;
Etapa a IV-a: 1967 – Războiul de șase zile;
Etapa a V-a: 1973 – Zăzboiul Zilei de Judecată
Etapa a VI-a: 1979 – negocierii în Kemp-Devid (SUA); și tratat de Pace dintre Egiptul și Izraelul
6. Desfășurarea conflictuluiCotropirea arabă, 1948
Evreii
Părțile Hagana:
Palimah 4 batalioane – 2200-2900 oameni – forţa de lovitură principală;
Hiș (unități de cîmp) – infanterie 1800 luptători și 100000 rezervişti;
Him (unități de pază) structurile de apărare şi garnizoane, 32000 oameni;
Statele, unităţile semnificative şi artileria mică
Subunităţile de luptă:
Irgun (5000 oameni)
Lehi (до 1000 чел.)
6. Desfpşurarea conflictuluiCotropirea arabă, 1948
Armament:
- artileria antitanc şi antiaeriană;
- armament uşor, mitraliere, automate;
- 30 avioane uşoare, care au fost folosite pentru cercetare, transportare şi aprovizionarea avioanelor izolate.
La sfîrşitul lunii octombrie 1948 numeroasa Armată de apărarea a Israelului a constituit 120000 oameni, 100 avioane de luptă, un batalion de tancuri.
6. Desfășurarea conflictuluiCotropirea arabă, 1948
Arabii:
Transiordania (Legionul arab) – 10000 oameni;
Siria – 5000 luptători, un batalion de tancuri și o escadrilă militară;
Egiptul – 2 brigăzi, un batalion de tancuri, aviație, 40000 luptători;
Irakul – 18000 luptători, un batalion de tancuri, 2 escadrile;
Libanul – 2500 luptătorii, o baterie de artilerie;
Armata arabă de eliberare – aproximativ 6000-7500 voluntari de la statele arabe;
Armata Războiului Sfînt – formațiuni de arabi palestinieni – aproximativ 5000 oameni;
Frații musulmanii – aproximativ 1500 voluntari din Egipt, Transiordania și Siria.
6. Desfășurarea conflictuluiConvenție de încetare a focului, 1949
În anul 1949 Israelul a semnat convenția despre încetarea focului cu statele arabe: Egiptul, Siria, Libanul, Transiordania. Consecinţele acestui pas: au fost anexate de către Iordania teritoriul Iudeia și Samaria. Aceste teritorii apoi au devenit bazele pregătirii teroriştilor.
6. Desfășurarea conflictuluiRefugianții arabi, 1948
Aproximativ 720000 locuitorii arabii au lăsat teritoriul Israelului în perioada aprilie – decembrie 1948.
6. Desfășurarea conflictuluiRefugianții evreeni, 1948
Pe parcursul anilor 1947-1948 aproximativ 600000 evrei au lăsat casele și au găsit adăpostul în Israel.
6. Desfășurarea conflictuluiReidele “Fedainilor”, 1951-1956
1300 israilieni au fost nimiciți sau răniți pe parcursul anilor 1949-1956. “Fedainii” s-au localizat și se instruiau la bazele teroriștilor din Egipt, Liban și Iordania.
6. Desfășurarea conflictuluiCampania de Sinai, 1956
Egiptul a blocat portul israilean Eilat, stopînd posibilitatea transportărilor maritime dintre Israel și statele Africane și Orientul Depărtat și a naționalizat Kanalul Sueț. Israelul la 29 octombrie 1956 a început operațiunea de luptă în raionul peninsulei Sinai. Britania și Franța au s-au alipit la activitățile de luptă contra Egiptului cu scopul de a obliga Egiptul să-şi anuleze hotărîrea. În martie 1957 după primirea garanțiilor internaționale precum că căile de ape vor fi lăsate deschise, Israelul a fost de acord pentru exluderea forțelor sale din teritoriul peninsulei Sinai și sectorului Gaza. Contingentul forțelor ONU în număr de 3300 oameni au ocupat pozițiile lăsate de israilieni.
6. Desfășurarea conflictuluiCampania de la Sinai, 1956
Consecințele:
ONU a fixat pozițiile sale diplomatice atît în regiune cît şi în toată lumea. În rezultatul creării forțelor de menținere a păcii și întrebuințarea lor cu succes în scopul realizării cerinţelor Asambleei Generale a fost posibil tipul nou de participare ONU la rezolvarea conflictelor.
6. Desfășurarea conflictuluiPozițiile armatei arabice, mai 1967
6. Desfășurarea conflictuluiRăzboiul de Șase zile, iunie 1967
La 5 iunie 1967 guvernul Israelului a primit decizia de a da lovitura militară preventivă Egiptului. Iordania a început bombardament de artilerie în partea Ierusalimului de west. La 8 iunie Armata de Apărăre a Israelului a aruncat oastea Iordaniei și a cucerit tot teritoriul Iudeei și Samariei. În dimineața de 9 iunie oastea Israelului a atacat pozițiile Siriei la Vîrfurile Galani.
6. Desfășurarea conflictuluiLiniile încetării focului, iunie 1967
Într-o perioada de 6 zile Israelul a cucerit toată peninsula Sinai, sectorul Gaza, teritoriile Iudea și Samaria și Vărfurile Golani. Linia încetării focului din 1967 lasă frontierei oficiale Israelului pînă în anul 1973. A fost pus sfîrșitul actelor teroriste de la teritoriul Egiptului, s-a micșorat numărul atacurilor de pe teritoriul Siriei și Iordaniei
6. Desfășurarea conflictuluiAtacul Egiptului, 1973
În după amiaza sîmbetei de 6 octombrie 1973, armata Egiptului și Siriei au dat lovitură de luptă concentrată Israelului. Ziua începutului războiului a fost aleasă Ziua de Judecată – cea mai mare zi sfîntă și religioasă în religia evreiască.
6. Desfășurarea conflictuluiAtacul Siriei, 1973
În timpul cînd armata şi elicopterele Egiptului au trecut canalul Suăţi, armata Siriei început ofensiva la pozițiile Armatei de Apărare ale Israelului la Vîrfurile Golani.
6. Desfășurarea conflictului
Consecințele:
Israelul și Egiptul au semnat în noiembrie 1973 o convenție de amnistițiu, care la 18 ianuarie 1974 a fost desemnată o convenție pașnică. Acest document prevede excluderea forțelor Israelului de pe teritoriul Sinaia în schimbul diminuării prezenței militare a Egiptului în zona canalului Sueț. Între cele două state au fost desfășurate forțele de menținere păcii ale ONU.
7. Metodele de reglementare a conflictului- 11 iunie – 9 iulie 1948 – primul armistițiu al războiului de
independent;- 1949 – convenție de încetare a focului dintre Israel și statele
arabe sub egidă ONU;- 6 noiembrie 1956 – învoială de armistițiu sub egidă ONU;- 15 noiembrie 1956 – a fost plasat Contingentul Forțelor de
menținere a Păcii ONU;- 22 noiembrie 1967 – Consilul de Securitate ONU a primit
decizia 242 “stabilirea păcii în Orientul Mijlociu”;- 22 octombrie 1973 – rezoluția a Consuliului de Securitate
ONU 338m care a prevăzut încetarea focului și acțiunilor miltare în zona conflictului.
7. Metodele de reglementare a conflictului
La 26 mai 1979 Israelul și Egiptul au semnat în Kemp-Devid (SUA) un tratat pașnic, care a încheiat starea de război, care exista pe parcursul la 30 de ani.
Mediatorul acestui a fost președintele SUA Djimi Karter.
8. Bilanțul și consecințele• Pierderi:• 1947-1949 – Israel: 6000 nimiciți
15000 răniți
- Statele arabe: 15000 nimiciți
25000 răniți• 1956 – Israel: 189 nimiciți
899 răniți
- Egipt: 1650 nimiciți
4900 răniți
6185 prizonieri
- Marea Britanie: 16 nimiciți
96 răniți
- Franța: 10 nimiciți
33 răniți
8. Bilanțul și consecințele• Pierderi:• 1967 – Israel: 679 nimiciți
2563 răniți
570 prizonieri
- Egipt: 100000 nimiciți, răniți, prizonieri
- Iordania: 15000 nimiciți, răniți, prizonieri
- Siria: 13550 nimiciți, răniți, prizonieri
• 1973 – Israel: 2800 nimiciți
508 prizonieri
- State arabe: 8500 nimiciți
8600 răniți
8. Concluzii şi urmări
Făcînd bilanţul, se poate de spus, că conflictul arab-israilean este unul din cele mai crîncene, de lungă durată, din toate conflictele regionale din etapa contemporană.