Colegiul Tehnic
"Dimitrie Leonida"
Petroşani
Programul manifestărilor
Luni, 12 septembrie 2016
Ora 11: Primirea invitaţilor la sediul Colegiului Tehnic „Dimitrie Leonida” Petroşani; Ora 12: Dezvelirea plăcii jubiliare; Ora 12,30: Festivitate la
Sala de Marmură a Primăriei Municipiului Petroşani
Pagini dintr-o monografie vie
Până la scrierea unei monografii a Colegiului Tehnic „Dimitrie Leonida” Petroşani,
Corneliu Bran şi Marian Boboc, realizatorii acestei publicaţii jubiliare, vă propun pagini
dintr-o monografie mai neconvenţională, o monografie vie, realizată în… convorbiri cu
dascăli de ieri şi de azi, dar şi cu absolvenţi ai semicentenarei instituţii de învăţământ.
Astfel, veţi afla cum a fost prima zi la catedră în urmă cu 50 de ani, care au fost
realizările (şi insuccesele) dascălilor, care era atmosfera acestui formidabil bastion al
învăţământului petroşenean. Chiar dacă astăzi, 12 septembrie, sărbătoreşte 50 de la înfiinţarea sa şi 50 de ani de
activitate neîntreruptă, rădăcinile sale sunt mult mai vechi, Colegiul Tehnic
„Dimitrie Leonida” Petroşani fiind continuatorul incontestabil al şcolilor tehnice
miniere înfiinţate în perioada interbelică de către Societatea minieră Petroşani.
luni, 12 septembrie 2016
Valea Jiului în 1966
În chiar primul an al cincinalului
1966-1970 încep lucrările de amenajare a
incintei la Mina Bărbăteni, astăzi închisă.
La Livezeni se efectuează primele
lucrările preliminare de organizare a
şantierului viitoarei mine, aflate în
funcţie şi în zilele noastre.
La 9 februarie este pusă în probe
mecanice cea mai mare instalaţie de
extracţie din Valea Jiului: maşina de
extracţie multicablu de la noul puţ prin-
cipal de extracţie, de 54 m înălţime,
construit pentru concentrarea producţiei
de la minele Cimpa, Lonea şi Jieţ,
acţionată de două motoare electrice de
câte 300 KW fiecare, cu o viteză de 12 m/
s. Capacitatea de extracţie: 6 tone
cărbune/ cursă, de la 550 m adâncime.
De la înfiinţarea sa, în 1948, şi
până în 1966, de pe porţile Institutului
de Mine Petroşani au ieşit 1.700 de in-
gineri de diferite specialităţi.
La începutul anului, în Livezeni
(în prezent – Aeroport) încep lucrările
de construcţie a şcolii generale nr. 6:
16 săli de clasă, laboratoare, sală
pentru bibliotecă şi ateliere). Tot aici
se toarnă fundaţia unui cămin
muncitoresc de 400 de locuri.
La 1 octombrie intră în funcţie
Mina Paroşeni, a opta exploatare
minieră din Valea Jiului.
La 7 octombrie, Nicolae Ceauşescu,
conducătorul României, vizitează Valea Jiului
(minele Paroşeni, Lupeni, Bărbăteni, Institutul
de Mine).
Fabrici şi uzine: Combinatul Carbonifer Valea
Jiului (C.C.V.J.) Autobaza D.R.T.A. Petroşani,
O.C.L. Petroşani, I.C.O. Petroşani, secţia de foraj
Valea Jiului a Intreprinderii de explorări
Hunedoara-Deva, I.O.I.L. Petroşani (care producea
canapeaua Diham şi fotoliul Scandinav), cariera de
calcar Băniţa, I.P.I.P. Livezeni, I.R.E.H. Deva –
secţia Reţele Valea Jiului Petroşani, Intre-
prinderea Forestieră Petroşani (I.F.P.), Oficiul de
legume şi fructe Petroşani (O.L.F. Petroşani), In-
treprinderea comercială cu ridicata metalochim-
ice (I.C.R.M. Petroşani), Termocentrala Paroşeni,
Mina Petrila, Mina Aninoasa, Mina Lonea, Mina Vul-
can, Mina Dâlja, Mina Uricani, Preparaţia Petrila,
T.C.M.M., O.J.P., U.R.U.M.P., Fabrica de fire arti- DIRECTORII NOŞTRI
ficiale Vâscoza Lupeni (F.F.A.), Preparaţia
Cărbunelui Coroieşti, Mina Lupeni, Exploatarea
de Deschideri Mine (E.D.M.N.), I.C.R.A. – filiala
Petroşani, O.C.L. Produse Industriale Petroşani,
I.L.L. Petroşani, Cooperativa meşteşugărească
„Jiul” Petroşani, Intreprinderea de panificaţie şi
produse făinoase JIUL, T.A.P.L. Petroşani,
Fabrica de oxigen Livezeni, Fabrica de produse
lactate Livezeni, Intreprinderea comercială cu
ridicata textile şi încălţăminte Petroşani
(I.C.R.T.I.), I.R.E.H. Deva – secţia construcţii
montaje lot 4 Petroşani, O.C.L. Alimentara
Petroşani, I.R.I.C. Petroşani, ORTA – autobaza
Petroşani, I.P.P.F. Petroşani, Staţia de cercetări
pentru securitate minieră (S.C.S.M. Petroşani),
Oficiul orăşenesc pentru valorificarea legumelor
şi fructelor Petroşani, Fabrica de lapte (dată în
folosinţă în 1965).
luni, 12 septembrie 2016
Liceul Industrial Petroşani
Dintr-o ştire AGERPRES dată publicităţii la 3
iunie 1966 aflăm despre înfiinţarea liceelor de
specialitate: „Comitetul Central al Partidului Co-
munist Român şi Consiliul de Miniştri al Repub-licii
Socialiste România au hotărât ca începând cu anul
şcolar 1966-1067, pe baza Directivelor celui de-al
IX-lea Congres al Partidului Comunist Român, să se
înfiinţeze licee de specialitate (in-dustriale,
agricole, economice şi pedagogice) cu durata de 4-
5 ani. (….) Examenele de admitere în aceste licee se vor desfăşura cu începere de la 22 iunie a.c. Legea de organizare a liceelor de specialitate va fi supusă spre dezbatere apropiatei sesiuni a Marii Adunări Naţionale a Re-publicii Socialiste România”.
xxx După această ştire, ziarul local „Steagul
Roşu” publică în mai multe ediţii următorul
anunţ: „Grupul şcolar minier Petroşani
ANUNŢĂ Începând cu anul şcolar 1966-1967 în
oraşul Petroşani va funcţiona: LICEUL INDUSTRIAL MINIER
a) MINE cu specialităţile:
b) ELECTROMECANICA MINIERĂ Durata de şcolarizare este de 5 ani. Se
primesc absolvenţi ai Şcolii generale de 7 sau 8 ani în vârstă până la 17 ani.
Înscrierile se fac la Grupul şcolar minier Petroşani din str. Republicii nr. 7 până la data de 21 iunie, pe baza unei cereri însoţite de următoarele acte:
- Certificat de naştere (copie legalizată de şcoală);
- Certificat de absolvire a 7 sau 8 clase (în original);
- Buletin de analiza sângelui efectuată cu cel mult 3 săptămâni înainte de concurs;
- Rezultatul examenului radiologic pul-monar;
- Adeverinţă de sănătate, eliberată de policlinica în care sunt luaţi în evidenţă.
Concursul de admitere se va desfăşura între 22-29 iunie 1966 şi va consta din:
- Vizita medicală. - Probe scrise şi orale la matematică şi
limba română. Orice alte informaţii se primesc zilnic la
secretariatul şcolii, între orele 10-14 şi 16-19”.
xxx La 17 iunie 1966, Martin Biro, directorul
Grupului şcolar minier Petroşani, prezintă Liceul
industrial minier, acesta fiind primul articol din
istoria instituţiei de învăţământ publicat în presa
locală: „Înfiinţarea liceelor de specialităţi, una din
sarcinile de bază pe care cel de-al IX-lea Congres
al Partidului Comunist Român le-a pus în faţa
învăţământului, a devenit fapt împlinit pe baza
recentei hotărâri a C.C. al P.C.R. şi a Consiliului
de Miniştri. Un asemenea liceu de specialitate va
funcţiona începând din acest an şi la Petroşani. În
cadrul Liceului industrial minier din Petroşani vor
funcţiona două secţii: mine şi electromecanică
minieră. Durata de şcolarizare este de 5 ani. Prin
conţinutul pregătirii pe care o va da elevilor, prin
modul de organizare, liceul industrial minier va
răspunde unor importante cerinţe ale economiei
noastre,
asigurând cadre medii tehnice pentru industria
carboniferă din întreaga ţară. Cadre didactice cu o
bogată experienţă şi cu un înalt nivel de pregătire
profesională, pedagogică şi metodică vor asigura
absolvenţilor o pregătire de cultură generală,
echivalentă în ansamblu cu aceea asigurată de
liceele teoretice, şi o pregătire tehnică de
specialitate. Elevii liceului industrial au dreptul ca
după absolvirea şcolii să urmeze institute de
învăţământ superior pentru a obţine o calificare
mai înaltă. La concursul de admitere pentru liceul
industrial care va începe la 22 iunie, sunt admişi
absolvenţii şcolii generale. În-scrierile la concurs
se fac până în data de 21 iunie la sediul Grupului
şcolar minier din Petroşani, strada Republicii nr.
7. Avem convin-gerea că absolvenţii şcolilor
generale din Valea
minier din Petroşani, care va răspunde din plin
rolului important ce i se atribuie în ansamblul
sistemului de învăţământ din România
Socialistă. Tinerilor care se vor prezenta la
concursul de ad-mitere le urăm succes deplin!”.
xxx Cu două zile, înainte de începerea şcolii, la
13 septembrie 1966, „Steagul Roşu” publică o
anchetă realizată prin unităţile de învăţământ ale
Văii Jiului şi din care aflăm situaţia deloc plăcută
în care se afla sediul Liceului industrial minier din
spatele gării Petroşani: „Începând cu acest an, în
Petroşani va funcţiona un liceu in-dustrial cu
specialităţile: exploatări miniere şi
electromecanică minieră, care-şi va avea sediul în
str. Mihai Eminescu (în fosta clădire a I.C.R.TJ.).
Cu regret trebuie să arătăm că lucrările la localul
acestui liceu sunt întârziate sub toate aspectele.
Clădirea a trebuit revizuită în întregime. S-au
făcut permutări de pereţi pentru a se crea săli de
clasă. Instalaţia electrică a fost complet înlocuită
şi adaptată iluminării fluorescente, s-au montat
deja unele lămpi, s-au zugrăvit deja unele săli,
dar mai este foarte mult de lucru. Ne vom referi
numai la parter (la etaj lucrările sunt într-o fază
incipientă), unde neapărat elevii trebuie să
înceapă cursurile la 15 septembrie. Aici zugrăvirea
sălilor şi montarea lămpilor fluorescente nu-s
gata, par-chetarea sălilor constituie o altă
problemă delicată, ca de altfel şi înzestrarea cu
mobilier corespunzător şi montarea acestuia,
dotarea
laboratoarelor şi atelierelor cu cele necesare.
Întârzierea lucrărilor se datoreşte faptului că
I.C.R.T.I. şi-a tot amânat montarea. Şi astfel
lucrările au început târziu. Dar nici n-a existat
cineva care să se preocupe exclusiv de problema
acestui liceu industrial. Lucrările au fost
încredinţate mai întâi să le execute I.L.L.
Petroşani, dar văzând că se înaintează ca melcul
(există şi motive obiective, că lucrătorii I.L.L. au
fost repartizaţi în foarte multe puncte de lucru:
şcoli, institut, muzeu), conducerea C.C.V.J.
(Combinatului Cărbunelui Valea Jiului – n.r.) şi-a
asumat răspunderea să le efectueze cu forţe
proprii. Pentru aceasta au fost repartizaţi salariaţi
ai E.M. Petrila. Se lucrează de zor, e drept, şi
meseriaşii cu care am stat de vorbă au completat
optimismul tovarăşului inginer Marina Gheorghe,
şeful serviciului învăţământ fin cadrul C.C.V.J., că
cel puţin parterul va putea să-şi primească
oaspeţii în 15 septembrie. Întrucât timpul e
înaintat şi liceul trebuie să înceapă cu orice preţ
în data de 15 septembrie, considerăm că
optimismul acesta trebuie completat cu măsuri
neîntârziate pentru urgentarea
lucrărilor”. xxx
Cu toate problemele semnalate mai sus,
clopoţelul sună la 15 septembrie, pentru prima
dată, şi la Liceul industrial minier Petroşani. „La
Liceul industrial a domnit, de asemenea, opti-
mismul, voia bună. Tovarăşul Ghioancă Victor,
secretar al Comitetului orăşenesc de partid, le-a
vorbit elevilor despre grija statului şi a par-tidului
nostru pentru şcolari, despre condiţiile optime de
învăţătură create tineretului nostru studios,
despre îndatoririle elevilor. Conştient de sarcinile
ce îi revin ca elev al unui liceu indus-trial, Hodor
Zian din anul I electro a mulţumit partidului
pentru minunatele condiţii de învăţătură şi a
exprimat, în numele colegilor săi, hotărârea de a
învăţa în aşa fel încât să devină tehnicieni cu o
înaltă pregătire teoretică şi profesională, să facă
faţă cu cinste la viitoarele locuri de muncă unde
vor lucra. Trecând la clase, elevii Liceului
industrial au primit în prima zi de şcoală darul
minunat făcut de partid – man-ualele”,
consemnează reporterul ziarului local. xxx
La 1 iulie 1977 se înfiinţează, prin co-
masarea Liceului industrial minier nr. 1 cu Liceul
industrial 2, Liceul Industrial nr. 1 Petroşani. xxx
De la 1 septembrie 2001 Grupul Şcolar
Minier Petroşani devine Grupul Şcolar „Dimitrie
Leonida”. xxx
Prin ordin al ministrului se aprobă, la
28 aprilie 2010, schimbarea denumirii
Grupului Şcolar „Dimitrie Leonida” în Colegiul
Tehnic „Dimitrie Leonida”.
xxx De la 1 septembrie 2011, Şcoala Generală
Nr. 2 Petroşani trece de la Liceul Teoretic Mihai
Eminescu la Colegiul Tehnic Dimitrie Leonida.
Dosar de presă întocmit de Marian
BOBOC (promoţia 1986, diriginte – prof.
Mircea Munteanu)
luni, 12 septembrie 2016
Inginer Severian Groza (fost director al liceului):
„Apogeul a fost în 1982, când am obţinut locul I în judeţ dintre liceele industriale,
şi nu erau deloc puţine. O mare performanţă”
Absolvent IMP, promoţia ’66
„La acest liceu am avut 36 de ani
lucraţi, timp în care am încercat să fiu
devotat activităţii mele. Din aceştia, 29
de ani am fost director şi director ad-
junct. Am fost director din 1982 până în
1988, după care am fost trecut, până în
2000, când am ieşit la pensie, ca şi spe-
cialist coordonator. Din 1971 şi până în
1982 am fost director adjunct. Pe lângă
aceste funcţii deţinute şi activităţile zil-
nice specifice lor, am predat, în paralel,
obiecte de specialitate, în principal
Maşini miniere, Maşini electrice,
Electrotehnică, desen, eu fiind absolvent
al Institutului de Mine Petroşani,
promoţia 1966. Din toate informaţiile mele obţi-nute
după ce am ajuns director adjunct în anul
1971, când m-a interesat acest lucru,
primul director al liceului, deşi n-a fost
trecut în înscrisurile oficiale, a fost
profesorul de la Institutul de Mine, Tokacs,
e drept pentru o perioadă foarte scurtă de
timp, de doar aproximativ două luni de
zile. După care a venit directorul Anton
Popescu, care a stat director, dacă bine
mai reţin, până în anul 1977. Aceştia sunt
primii doi directori ai liceului, cu
menţiunea că pe domnul Tokacs nu l- am
găsit în documentele oficiale”. Primele sedii
„Primul sediu al liceului a fost în
actuala clădire a S.C. Termoficare S.A.
Petroşani şi fostă RAGCL. Eu am ajuns la
acest liceu în 1968, la doi ani după ab-
solvirea facultăţii şi la doi ani după ce a
fost înfiinţat liceul industrial. Am prins
acel spaţiu, pe care cu toţii l-am părăsit
în anul 1971. Combinatul Minier Valea
Jiului în colaborare cu Ministerul Minelor
a construit sediul nou al liceului, care a
fost dat în folosinţă, parţial, în 1971”. Grupul Şcolar Industrial Petroşani
„În corpul acesta nou am funcţionat
ca liceu până la sfârşitul anului 1971, sub
denumirea de Liceu Industrial Minier
Petroşani. După care, în 1977 ne- am uni-
ficat cu Grupul Şcolar Petroşani, for-
mându -se Grupul Şcolar Industrial
Petroşani, care avea şi o componentă de
şcoală profesională, intrând în această
regrupare şi corpul de clădire din nordul
Petroşaniului, unde azi funcţionează
Colegiul Naţional Mihai Eminescu”. Fără cuvinte…
„Prima zi de liceu ca profesor mi s-a
părut ceva special, interesant, capti-vant,
emoţionant. Am avut o oră de studiu a
materialelor. Intrând cu cata-logul în clasă,
m -a cuprins aşa o emoţie, încât nu - mi
prea găseam cuvintele în faţa elevilor. Dar
apoi a trecut, am încercat să mă liniştesc şi
totul a decurs normal”. Un pedagog desăvârşit. Primul laborator de electrotehnică
„Încă de la angajare, directorul Popescu, care a fost un pedagog de-
săvârşit, ne-a impus să trecem la un
învăţământ modern. Fiecare profesor să-şi
facă câte un cabinet, laborator sau ate -
lier, astfel încât elevii să înveţe cu
adevărat meserie, cum ne spunea el. Toţi
profesorii ne-am angrenat atunci în ceea
ce ne -a spus domnul Popescu. Eu, chiar
acolo la prima şi vechea clădire a liceu-
lui, am realizat un laborator de
electrotehnică, pot spune că primul din
Valea Jiului de acest gen. Am adunat ma-
teriale din toate părţile, întreprinderile
miniere ne -au ajutat, am colaborat şi cu
Institutul, astfel că, de bine, de rău, ele-
vii noştri aveau un atelier ca nimeni altul
la vremea aceea”. Acţiunea „modernizarea”
„După mutarea în corpul actual al
liceului, în 1971, toate sălile de clase s-
au transformat în cabinete, fiecare
profesor care preluase câte o sală de
clasă a transformat -o într- un cabinet
pentru specializarea la care preda. La
fel, au fost create şi ateliere, astfel încât
la ceva timp, destul de scurt, liceul
funcţiona aşa cum trebuie să funcţioneze
un adevărat liceu industrial, fireşte cu
dintre acţiunile importante de moderni-
zare a învăţământului din acele vremuri,
şi noi, cadrele didactice, eram foarte bu-
curoase că putem schimba ceva, astfel
încât elevii să poată să înveţe în condiţii
foarte bune”. Un liceu exemplar. 1982
„Am fost un colectiv de cadre di-
dactice tânăr şi unit. Noi am fost daţi
exemplu la toate instituţiile din judeţ
atunci când se făcea analiza trimestrială
sau de sfârşit de an la Deva. Iar acest
lucru s-a văzut şi în procesul de
învăţământ. Elevii noştri au obţinut
rezultate foarte bune la concursurile
şcolare. Liceul nostru a ajuns să riva-li
zeze în acele vremuri cu liceele bu-ne din
judeţ şi cu cel mai bun liceu din
Petroşani la vremea aceea, Liceul
Teoretic. Datorită muncii depuse de
cadrele didactice, liceul nostru a ajuns cu
dotări, cu materiale didactice şi metode
moderne de predare să obţină tot mai
multe rezultate la concursuri şi
olimpiade, nu de puţine ori elevii întor-
cându-se cu premii de la olimpiadele
judeţene şi naţionale, asta în timp ce la
concursurile pe meserii câştigam cam tot
de fiecare dată, fiind primii pe minister
câţiva ani la rând (Ministerul Minelor)!
Aşa ajunsese ca cei din Deva să ne dea
exemplu celorlalţi şi să ne felicite
aproape an de an. Apogeul a fost în 1982,
când am obţinut locul I în judeţ dintre
liceele industriale, şi nu erau deloc
puţine. O mare performanţă”.
luni, 12 septembrie 2016 Viaţa liceului
„Un gând bun al meu, legat de
acest eveniment ce va fi sărbătorit, este ca dascălii, toate cadrele
didactice din liceu să urmeze exemplul
celor mai vechi şi să aducă din nou rezultate. Vreau din suflet ca acest liceu
să ajungă din nou ce a fost, dacă nu chiar şi mai sus, iar pentru asta tre-buie multă
muncă, ambiţie, devotament şi
spirit de
echipă, altfel nu se poate. Iar Statul
Român trebuie să se implice mai mult şi să ajute liceele industriale! Avem
nevoie de meseriaşi buni, avem nevoie nevoie de şcoli de ucenici! Dacă vrem să de oameni calificaţi în domenii tehnice punem industria pe picioare, trebuie să de activitate, avem nevoie de practică pornim şi de la acest aspect, educaţia, pentru elevi mai multă, ceea ce sistemul de învăţământ trebuie sprijinit înseamnă fonduri pentru dotări ale ate- cu fonduri şi ajustate neregulile. lierelor şi firme care să preia aceşti elevi La Mulţi Ani, tuturor celor care au în perioada de practică. Altfel nu se pot fost şi sunt legaţi de acest liceu şi îi fe-obţine rezultate şi nu putem avea, licit pe cei de azi, profesori, maiştri şi într -
adevăr, oameni bine calificaţi şi elevi pentru realizările pe care le au, meseriaşi cu
adevărat profesionişti. Asta dorindu-le mult succes pe mai departe în îmi
doresc,
viaţa liceului să continue, activitatea de zi cu zi pe care o desfă-Valea Jiului are nevoie de licee industri- şoară!”. ale, de şcoli profesionale, ţara toată are
Angela Groza (fostă bibliotecară a liceului):
„Până în anul 1989 aveam pe inventar 27.000 de volume de cărţi”
De la 27.000 de cărţi la 12.500 bliotecar, am colaborat bine cu elevii şi
„Am fost bibliotecara liceului din cu cadrele didactice care veneau să ia
1984 până în anul 2010, când am ieşit la cărţi să citească. Elevii veneau în medie
pensie. Sediul bibliotecii unde am activat de 15-20 pe zi până prin 1995. După
era la parterul sediului nou, asta o aceea, încet-încet, numărul lor a în-
perioadă, după care biblioteca s-a mutat ceput din păcate să scadă... motivele
la căminul de sus, la parter. sunt multe, dar mă abţin să comentez
Până în anul 1989 aveam pe inventar acum. Foarte mulţi călcau pragul bi-
27.000 de volume de cărţi. După 22 de- bliotecii când îşi făceau proiectele de
cembrie 1989, din primăvara anului 1990,
diplomă”.
au fost scoase toate volumele de cărţi
care aveau legătură cu perioada Pe cele mai înalte trepte
Mulţi Ani şi doresc multă viaţă liceului,
comunistă şi cu Ceauşescu, astfel că au „Cu ocazia împlinirii celor 50 de ani
mai rămas circa 12.500 de titluri de de activitate a liceului industrial, trans- să ajungă iar unde a fost, pe treptele
carte”. mit pe această cale multă sănătate tu- cele mai înalte, deoarece Valea Jiului
15-20 de cititori/ zi
turor foştilor elevi şi actualilor elevi, şi Petroşaniul au nevoie de această
multe împliniri, la fel şi foştilor profesori importantă instituţie de învăţământ
„Pe toată perioada cât am fost bi- şi maiştri, foştilor colegi, actualelor cadre liceală”.
Adrian Tiberiu Groza (absolvent al liceului):
„O jumătate de secol de viaţă, cu bune şi
rele”
„Am terminat liceul în anul 1999 la
profilul Electromecanic. Cunoştinţele
acumulate în anii de liceu m-au ajutat să
ajung student la Universitatea din
Petroşani, între timp devenind absolvent
al acestei universităţi. Acum sunt angajat
la Apa Serv. Ţin minte şi acum prima zi de liceu.
Cu emoţii, dar nu foarte mari, cu interes şi
curiozitate la tot ce se întâmplă, am făcut
cunoştinţă cu noii colegi şi mi s -a părut
amuzant atunci că, iată, am ajuns şi la
liceu. Cu colegii mai ţin legătura, dar doar
cu cei care au rămas în Petroşani, foarte
mulţi dintre ei plecând din localitate,
unii chiar din ţară.
În legătură cu evenimentul liceu-
lui, o jumătate de secol de viaţă, cu
bune şi rele, cu amintiri dragi, tuturor
foştilor profesori ai mei, dar şi celor pe
care nu i-am prins când eram elev, le
transmit multă sănătate şi împliniri în
tot ceea ce fac. La fel şi colegilor mei,
dar şi tuturor elevilor, foşti sau actuali.
Dumnezeu să- i odihnească şi pe toţi
cei care au trecut dincolo şi care au
avut legătură cu liceul, profesori,
maiştri sau elevi”.
luni, 12 septembrie 2016
Elza Văduva (profesor de chimie, pensionară):
„Liceul industrial a fost o şcoală care a crescut
generaţii de profesionişti”
Aşa a început povestea
„Am venit la acest liceu în
anul 1966, exact când a fost
înfiinţat. Ţin minte că existau
atunci doar patru clase de a IX-a,
împărţite în clase de miner şi
clase de electromecanică
minieră. Sediul şcolii nu era în
actualul liceu, ci în sediul actual
al Termoficării S.A. din Colonia
Petroşani, unde am stat acolo
timp de trei ani. După trei ani,
ne-am mutat aici, unde s-a con-
struit clădirea de faţă,
bineînţeles că s - au schimbat
totodată în bine şi condiţiile”. O şcoală-şantier
„La început, am fost foarte
dezolată de ce am găsit,
deoarece predam într -o şcoală-
şantier. Nu aveam prea mulţi
colegi deoarece liceul era tânăr,
abia se înfiinţase. Pe urmă, au
început să apară o serie de
colegi, dar numai cu jumătăţi sau
sferturi de normă. Primul di-
rector al liceului a fost profe-
sorul de matematică Anton
Popescu, un om deosebit. Poate
mulţi spuneau că nu prea ştie
multă matematică... Poate erau
răutăţi”. Un director formator
„Dar ce pot spune cu
adevărat este faptul că nu ştiu
câtă matematică ştia Anton
Popescu, multă sau puţină, dar
pedagogie şi metodică a ştiut
din plin. El a format atunci o
generaţie de profesori de care
s-a auzit mult în Petroşani mai
târziu, şi nu doar aici. Se
vorbea de ei, adică de noi, de
bine la Deva, când mergeam la
şedinţe sau cu diverse ocazii.
Amintesc aici câteva nume:
Francisc Märtz, Lenke Varga,
Constantin Leba, Ioan Lăpăduş,
Ioan Pădureanu şi alţii”. Dăruirea maiştrilor-instructor
„Pe lângă aceşti profesori, au existat şi maiştri-instructori
cu o pregătire deosebită. Nu pot
să- i uit pe Ionică Petre sau pe
Iosif Emanoil. Cei doi maiştri au
fost cei doi instructori care pot
să spun că au făcut majoritatea
lucrărilor din acest liceu cu aju-
torul elevilor. Noi când am venit
în această clădire nu aveam nici
măcar bănci! Prima lună de
şcoală s-a ţinut în condiţii care
nu se pot imagina azi. Într-o
lună, aceşti maiştri au făcut cu
elevii aproape minuni!”. Rezultate deosebite
Liceul şi-a câştigat faimă,
era liceu de sine stătător, liceu
industrial minier şi avea câte
patru -cinci clase pe an de
studiu, asta o bună perioadă. În
acest timp, cu liceul au început
să apară nişte rezultate de-
osebite. Era o şcoală mai mică,
cu un număr mai mic de elevi,
cadrele didactice se cunoşteau
foarte bine între ele şi se spri-
jineau. Exista o coeziune
extraordinară între profesori şi
între profesori şi maiştri sau
elevi. Atunci erau până în 400-
450 de elevi, se făceau cinci ani
de studiu (se făceau trei-
sprezece clase) şi erau cam 36
de elevi într-o clasă. La început
a fost aici o şcoală mică, dar
foarte bună. Ulterior, numărul
elevilor a crescut la 600, apoi
mai mult după ce au apărut şi
clasele de seral. Ţin minte că s-
a ajuns până undeva la 900 de
elevi, cel puţin eu atât am prins
numărul maxim până am ieşit la
pensie”. Elevii gorjeni
„N-am avut funcţii de con-
ducere, dar am fost dirigintă.
Trebuie să spun acest lucru:
primii mei elevi ca dirigintă au
fost nişte copii foarte necăjiţi.
Proveneau din familii care aveau
un potenţial material foarte
scăzut, cum se întâmplă şi azi la
multe familii din Valea Jiului. Dar
atunci poate că era şi mai rău!
Pe lângă ei, am avut şi foarte
mulţi elevi care veneau din Gorj.
Se deschisese căminul şi ei
veneau şi învăţau la noi, stând la
internatul şcolii, pe care nu- l
plăteau. Masa o luau la cantină,
de asemenea nici masa n -o
plăteau. Au fost nişte copii din
Gorj care veneau de-acolo cu o
pregătire precară, dar care, în
doi-trei ani, şi-au dat drumul la
învăţătură extraordinar de mult,
de ne minunam şi noi dascălii.
Au fost dintre ei, dar şi dintre
copiii din familii cu greutăţi
din Petroşani elevi olimpici la
matematică, până la faza
naţională, dar şi la alte ma-
terii. Ţin minte şi acum de ele-
vul Constantin Braia care era
un as în matematică”. Dascăli de modă veche
„Atmosfera în liceu era
deosebit de plăcută. Ne ajutam
foarte mult unii pe alţii, comu-
nicam, ne simţeam bine
împreună. Vedeţi dumneavoa-
stră, noi eram profesori de modă
veche, în sensul că la noi partea
de metodică, de pedagogie, era
foarte respectată, iar directorul
nostru s-a ocupat aşa de mult să
facă la clase tot ce se poate. Mai
mult decât atât, am avut foarte
multe dezbateri pe teme meto-
dice, susţineri de proiecte la
Deva pe teme metodice, noi fiind
foarte apreciaţi în capitala
judeţului din acest punct de
vedere”. Dureroasa despărţire…
„Eu am plecat din acest
liceu odată cu înfiinţarea Liceu-
lui Teoretic Petroşani, în anul
1991. Am plecat cu inima frântă,
pentru că aici m-am simţit foarte
bine, dar materia mea era a
cincea roată la căruţă, astfel că
am vrut să mă duc într-un loc
unde se făcea mai multă chimie,
sau, mai exact, unde chimia era
materie de bază. Apoi, după 10
ani, în 2001, am ieşit din sistem.
După o viaţă de om lucrată în
învăţământ m -am bucurat şi eu
de pensie, dacă pot spune aşa”. Un mastodont cu 89 de clase
„La plecarea mea din
această şcoală, în 1991, şcoala
devenise foarte mare, pentru că
liceul se unificase cu grupul
şcolar, cu şcoala profesională
cum i se zicea pe atunci. Practic,
după unificarea aceasta (parcă în
1979) liceul s-a numit Grupul
Şcolar Minier Petroşani, un
mastodont cu 89 de clase! Vă
vine să credeţi că în nici 15 ani
acest liceu a ajuns la atâtea
clase? Asta e realitatea. Se
într- un singur an şcolar trei-
sprezece clase de a IX-a! Acest
fapt făcea ca, încet-încet, dar
sigur, atmosfera de dinainte să se
schimbe, forfoteala pe cori-doare
să ia locul intimităţii şi liniştii, şi
aşa mai departe. Lu-cruri
normale pentru un liceu mare,
cum era atunci grupul şcolar.
Abia ce mai apucam să ne
cunoaştem, mai ales că multe
cadre predau la sediul actualului
colegiu naţional. Cam aşa l-am
lăsat când am plecat...”. Absolvenţii - oameni realizaţi
„Îmi pare deosebit de bine că s-au împlinit aceşti 50 de ani
de la înfiinţarea liceului indus-
trial din mai multe puncte de
vedere... În primul rând, pentru
că liceul industrial a fost o şcoală
care a crescut generaţii de
profesionişti. Dacă eu vă spun că,
personal, cunosc peste 30 de
foşti sau actuali directori de
mină din Valea Jiului şi Oltenia,
poate nu mă veţi crede! Oameni
deosebit de apreciaţi care s-au
format la acest liceu. Nu mai
spun câţi ingineri foarte buni şi
meseriaşi pe diferite domenii,
oameni extraordinari, au ieşit de
pe băncile şcolii industriale din
Petroşani. Să nu uităm că pe-
atunci se făcea multă practică,
unde chiar se învăţa meserie, cu
maiştri-instructori super califi-
caţi şi exigenţi, astfel că elevul
învăţa şi carte şi ieşea şi cu o
meserie de bază la absolvire.
Acest lucru, după părerea mea,
ar trebui reluat, iar ministerul,
guvernul, inspectoratele şcolare,
parlamentul ar trebui să se im-
plice, dacă nu ne dorim o ţară de
oameni neca-lificaţi, că nu toată
lumea
luni, 12 septembrie 2016
poate ajunge doctor, avo- intra şi în şcoala-mină, astfel că final de an. În fiecare an aceste tă de vreun elev, de vreun
cat, inginer, profesor sau odată ce terminau liceul şi întâlniri mă copleşeau, mă părinte sau de un dascăl, fapt
preot. Copiii aceştia aveau doreau să se angajeze la mină, emoţionau. De aceea nici nu pot pentru care nici nu mi-au rămas
comasată practica de câte patru elevii ştiau cam tot ce trebuie şi să uit aceste evenimente plăcute în minte evenimente neplăcute.
luni în clasele a XI-a şi a XII-a. Cu puteau face faţă muncii grele şi sensibile pentru toată lumea. E greu de crezut azi, dar aşa este
maiştri-instructori au fost într-un din subteran. Pe parcursul unui Toţi regretau atunci că s- a ter- vă asigur. Sâmbăta aceasta, ca
an chiar şi la Canalul Dunăre - an şcolar cam două treimi minat şcoala şi că nu mai vor fi să vă dau un alt exemplu, avem
Marea Neagră, unde au lucrat pe ajunsese la un moment dat elevi, chiar şi elevii cu note întâlnirea de 40 de ani cu elevii
şantier şi de unde au venit cu o şcoala şi o treime practica”. mici, ca să nu spun ce respect ne care acum patru decenii au ab-
experienţă în meserie şi de viaţă
După ani şi ani…
arătau toţi şi cât ţineam şi noi, solvit liceul. Vedeţi ce unitate
nemaipomenită, care le -a aju- dascălii, la toţi - eu cel puţin aşa era dacă şi după atâta vreme ne
tat, sunt convinsă, în viitor. „Cele mai plăcute eveni- simţeam. reunim?! La Mulţi Ani, liceului in-
Practică se făcea şi la mină, se mente pentru mine în şcoala În toată cariera mea de dustrial şi îi doresc să devină iar
aceasta erau întâlnirile de la dascăl niciodată n-am fost jign-i- ce a fost!”.
Monica Maghyari (fost profesor de discipline tehnice - Mecanică
tehnică, Rezistenţa materialelor, Organe de maşini şi Mecanisme):
„Am avut nişte elevi foarte buni, pe care nu-i voi putea uita niciodată ca dascăl.
Dintre ei, amintesc acum doar un nume, Daniel Surulescu”
O viaţă de om „În anul 1968, după terminarea
facultăţii, am fost repartizată, cum se făcea
atunci, la acest liceu, unde am lucrat până în
anul 1999, când am ieşit la pensie, plus alţi 5
ani suplimentar, până în 2004. Practic, toată
viaţa mea activă a fost legată de acest liceu
industrial, de care sigur că mă leagă foarte
multe amintiri frumoase şi plăcute”. Generaţii de excepţii
„Ţin minte cu plăcere şi acum, după
atâta vreme, primii ani de activitate, când
am avut nişte elevi foarte buni, pe care nu-i
voi putea uita niciodată ca dascăl. Dintre ei,
amintesc acum doar un nume, Daniel
Surulescu (fost director general al Com-
paniei Naţionale a Huilei – n.r.), dar lista ar
putea continua. Nişte elevi exemplari, foarte
buni, inteligenţi şi activi, câteva generaţii cu
adevărat de excepţie. Mulţi au ajuns, în
timp, ingineri minieri, ingineri con-structori,
ba chiar şi medici sau avocaţi, după cum i-a
dus viaţa şi i-a purtat soarta. Ca dascăl,
toate acestea nu pot decât să te satisfacă, să
te facă să vezi viaţa altfel. Eu m-am bucurat
de fiecare dată pentru foştii elevi, când am
aflat că sunt bine, că au familii şi meserii
frumoase, viaţă activă. Ce poţi să-ţi doreşti
mai mult ca profesor decât să ştii că elevul
pe care l -ai modelat, l-ai învăţat a ajuns un
om de bază al societăţii?! Cu mulţi am ţinut
legătura, de alţii n-am mai auzit, dar, în
general, păstrarea legăturii dintre profesor şi
elev ţine de cel mai tânăr, care dacă vrea, te
găseşte. Iar când spun asta şi ca să vă dau un
exemplu. Mă gândesc la generaţia care a
absolvit în anul 1976, deci în urmă cu 40 de
ani, care m-a găsit şi
m- a invitat la întâlnirea de 40 de ani. Iată
ce oameni, iată ce caractere... Şi voi
merge să mă întâlnesc cu ei cu bucurie!”. Carte şi meserie
„Să ştiţi că, pe lângă carte, la liceul
nostru s-a învăţat şi meserie. Pe vremea mea
erau nişte maiştri extraordinari, Iosif
Emanoil, care mai trăieşte şi care era pe
partea de Mecanică, şi Ionică Petru pe partea
de Electrică, care nu mai este printre noi,
Dumnezeu să -l ierte şi să-l odihnească. Cu
această ocazie, transmit un gând pios şi tu-
turor celor care ne-au părăsit şi care au avut
legătură cu liceul, fie în calitate de profe-
sori, instructori, maiştri sau cadre adminis-
trative, fie în calitate de elevi. Dumnezeu să-
i aibă în paza Sa pe toţi!”. Lecţiile în mină ale doamnei Bitir
„Un inginer foarte bun, care a pregă-tit
generaţii de elevi ce i-au trecut prin mână,
era Eugenia Bitir, inginer topograf de
meserie. De ce spun asta? Pentru că pe-
atunci, faţă de azi, se punea foarte mult
accentul pe practică. Elevii liceelor industri-
ale învăţau meserii, pe lângă carte, fapt ce-i
făcea să ajungă să fie foarte bine pregătiţi
într-o meserie la finalul liceului. Anul V de
liceu făcea şase luni practică, iar la liceul
nostru practica se făcea în subteran. Această
doamnă Bitir cobora cu elevii în subteran şi
îşi făcea acolo orele cu ei. Pleca cu ei prin
toată mina, le arăta, mai şi munceau, mai şi
învăţau unele-altele, astfel că după cele şase
luni elevii ştiau cam tot ce trebuie despre ac-
tivitatea din subteran. Asta a fost până prin
1973-1974, după care orele de practică se ţineau în mina-şcoală de la Mina Dâlja”.
„După Revoluţie noi, cadrele profeso-
rale, am încercat să ne adaptăm noului mers
al lucrurilor. Cum toate s-au schimbat, am
încercat şi noi să aducem schimbări, care să
folosească procesului educaţional al elevilor
noştri. Astfel, am încercat să introducem
nişte specializări noi. De exemplu, la
Prepararea Substanţelor Minerale am adăugat
şi Protecţia Mediului Degradat de Activităţile
Miniere, lucru făcut ulterior şi de către cei
de la Universitatea din Petroşani, care ne-au
preluat din mers ideea, astfel că foarte
multe eleve de-ale liceului nostru au devenit
mai apoi studente la Mediu, liceul devenind
astfel o adevărată pepinieră pen-tru secţia
de Mediu din cadrul Universităţii”. Să devină iar ce a fost
„Cu ocazia acestui eveniment impor-
tant din viaţa liceului, le transmit tuturor
foştilor colegi, actualilor profesori, instruc-
tori şi maiştri cele mai senine gânduri,
sănătate şi fericire. La fel şi foştilor mei
elevi şi actualilor, cărora le doresc tot binele
din lume. Să ajute Dumnezeu să existe pu-
terea şi înţelepciunea ca liceul industrial din
Petroşani să devină iar ce a fost! La Mulţi Ani
şi la 100 de ani să fie şi mai mare bucuria
pentru cei care vor sărbători atunci!”.
Atena Vlăduceanu (profesor de discipline tehnice, inginer
specializarea „Construcţii”, fost director al liceului):
luni, 12 septembrie 2016
„Fără un liceu industrial în Petroşani nu se poate! Repetaţi când scrieţi: fără industrial
nu se poate!” O intrare pe uşa din dos…
„Am ajuns aici în anul 1983, pe 15 sep-
tembrie, fiind atunci în al doilea an de
stagiatură. Ţin minte că nu m-au lăsat să
intru în clădire prin faţă, ci m-au trimis prin
spate, cineva spunându-mi cu fermitate că
elevii intră în liceu prin spate. Asta e prima
amintire pe care o am din acest liceu. A fost o experienţă de o viaţă, eu am
terminat Facultatea de Construcţii şi nu re-
gret nicio secundă că nu am urmat şantierul,
dedicându-mă integral meseriei de dascăl”. În fruntea liceului
„Din 1995 am fost un an director ad-
junct, după care director, cu intermitenţe
scurte, ultima oară părăsind această
funcţie în 2012”. Vestita colegialitate.
Activităţi (extra)şcolare…
„Întotdeauna acest liceu a fost cunos-cut
în tot judeţul şi nu numai pentru cole-gialitatea
de care au dat dovadă membrii corpului
profesoral şi didactic, pentru atmos-fera
deosebit de plăcută din şcoală şi pentru
lucrurile frumoase care s-au întâmplat aici. Ne-
am preocupat întotdeauna să formăm echipe,
iar aceste echipe să facă lucruri bune nu numai
pe linie didactică sau conţinut ştiinţific, ci pe
toate laturile activităţilor, in-clusiv
extraşcolare. Elevii liceului nostru au fost
întotdeauna de diferite competenţe şcolare şi
categorii sociale, ceea ce ne-a de-terminat de
fiecare dată să oferim oportunităţi tuturor
elevilor, nu numai celor olimpici sau dedicaţi
sută la sută studiului, nu
numai celor cu posibilităţi materiale şi aşa mai
departe. Ne-am orientat şi pentru sport, şi
pentru arte şi latură culturală şi pentru
cunoştinţe de cultură generală şi pentru pe-
trecerea timpului liber prin activităţi de-
osebite, practic, pentru tot ceea ce însemna
formarea elevului ca om în societate şi de-
schiderea orizonturilor de cunoaştere, astfel
încât să fie pregătit pentru viitor. Implicarea
colegilor şi a mea a fost extraordinară întot-
deauna şi vreau să vă spun că şi acum această
latură a rămas, chiar dacă să spunem că au mai
scăzut din calităţi şi din aptitudinile elevilor,
asta din cauza mediului social, a vieţii grele de
tranziţie şi a crizelor econom-ice de tot felul
care au lovit România şi, mai mult ca sigur, şi a
experimentelor din sistemul educaţional făcute
de guvernanţi după 1990 încoace. Faptul că
elevii nu mai fac practică aproape deloc este
lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla unui
liceu industrial. Dorinţa profesorilor de a forma
echipe şi de a oferi oportunităţi elevilor a
rămas şi azi”. O întâlnire surpriză…
„Cel mai impresionant moment în
anii petrecuţi de mine la acest liceu a fost
anul trecut când prima mea serie, după 30
de ani de la absolvire, m-a invitat la
întâlnire. Fiind prima mea promoţie, vă
daţi seama ce impresionată şi emoţionată
am fost, mai cu seamă că până atunci n-au
mai făcut nicio în-tâlnire, aşa cum se
obişnuieşte. A fost ceva special oricum”. Când s-au separat liceele
„Momente neplăcute pentru mine – şi
pot să spun că nu doar pentru mine, asta e
liceului industrial de teoretic. A fost un
mo-ment dureros şi un moment în care
ceva s-a rupt din fiecare dascăl”. 30 din 50 – la industrial
„Mă bucur că sunt încă în şcoală la
acest eveniment care marchează jumătate
de secol de existenţă al liceului. Din care
vreo 30 de ani i-am petrecut aici. De aceea
pot să spun că liceul acesta face parte din
viaţa mea fără doar şi poate, eu n-am stat
opt ore în şcoală, ci mult mai mult. De ce?
Pentru că am iubit liceul, munca mea, am
ţinut la colegii mei, la tot ce înseamnă viaţa
de dascăl al acestei instituţii de învăţământ
emblematice pentru Valea Jiului şi Petroşani.
Mă bucur din tot sufletul să aflu că foarte
mulţi din foştii colegi şi toţi cei de-acum vor
participa la eveniment şi vom avea ocazia să
ne vedem şi să stăm, e drept pe fugă, de
vorbă. Îi felicit pe cei care s-au gândit şi vor
organiza această manifestare. Ce îmi doresc,
şi atrag atenţia tuturor, este faptul că acest
liceu trebuie să mai trăiască, să aibă viaţă
mult şi bine de-acum înainte! Fără un liceu
industrial în Petroşani nu se poate! Repetaţi
când scrieţi: fără industrial nu se poate! Cred
că am zis tot cu asta...”.
Gabriela RUS (profesor de fizică, directorul liceului):
„Îmi aplec capul în faţa celor care cu dăruire au făcut ca liceul acesta să fie la un moment dat printre cele mai bune din
ţară”
La început a fost Lupeniul înfiinţarea liceului. Eu sunt în Valea Jiului
„Pentru mine este un moment foarte din anul 1983, când am terminat facultatea
emoţionant şi meritul principal al eveni- şi când mi-am luat repartiţia la Liceul
mentului care va avea loc îi aparţine dom- Chimic din Lupeni, cum i se spunea atunci
nului Iosif Moldovan, fost elev al unităţii actualului teoretic Mircea Eliade. Ideea
noastre şcolare, care ne-a adus aminte că este că încă din momentul când am
nul acesta se împlinesc 50 de ani de la venit în Vale am auzit numai cuvinte
luni, 12 septembrie 2016 frumoase despre liceul in-
dustrial. După multă
vreme, în 2009, am ajuns la acest liceu”.
Periplul didactic „Călătoria mea până
atunci a fost, de fapt, cam aşa:
în 1990 m-am mutat de la liceul
din Lupeni la Liceul de
Informatică din Petroşani. Apoi,
m-am mutat o perioadă la
Bucureşti pentru copii. După
care am revenit în 2009 în
Valea Jiului, la acest liceu”. Solidaritate şi spirit de echipă
„Le -am spus şi profeso-
rilor de-aici, în mai multe con-
silii profesorale, că am invidiat
întotdeauna pe colegii care au
lucrat în liceul industrial pen-
tru solidaritatea şi spiritul de
echipă de care dau dovadă şi pe
care l-am găsit aici mai mult ca
nicăieri altundeva”. Zile negre, zile albe…
„Prima perioadă la acest liceu a venit într- o perioadă
nefastă pentru mine. La scurt
timp de la sosirea aici tata a
decedat, şi totul părea pentru
mine în negru... N-au fost mo-
mente prea fericite, însă am
trecut încet peste ele. M-au
ajutat mult şi colegii. Era pe-
atunci director doamna
profesoară Zina Galeş şi am
beneficiat încă de la început de
o primire călduroasă, mai cu
seamă că mă cunoşteam cu
marea majoritate a profeso-
rilor. Am avut surpriza plăcută,
ca pe şapte dintre foştii mei
elevi de la liceul de informa-
tică să-i găsesc aici profesori. Acum nu este o perioadă
uşoară să fii director de liceu
industrial, mai cu seamă că
schimbările astea legislative
creează mari probleme. La fel
şi schimbările politice, care şi-
au pus amprenta în mod nega-
tiv pe învăţământ, care în mod
normal n-ar trebui să stea la
mâna politicului”. O vizită de rang înalt „Recent,
am avut sur-
priza plăcută să primim vizita
domnului ministru Vasile Dâncu,
care a fost profesor la liceul
nostru la catedra de ştiinţe
sociale”.
Ieri şi azi
„Dar ce vreau să vă spun
este faptul că faţă de anii
trecuţi, când aveam clase de a
IX-a până la litera P (au fost ani
când era tot alfabetul!), acum
avem foarte puţine astfel de
clase, doar cinci. Vorbesc de
învăţământ de zi (două clase de
liceu, două clase de profe-
sională şi o clasă de profe-
sională – învăţământ special),
că mai avem şi o clasă de liceu
- seral.
Din 2011 avem în struc-
tură şi Şcoala Gimnazială nr. 2
şi o grădiniţă. Este un mare
avantaj pentru profesori că
avem această şcoală. Spun asta
pentru că, scăzând foarte mult
numărul de ore la liceu, am
putut să ne acoperim şi să ne
facem orele de la şcoala
gimnazială.
În toată perioada de când
sunt aici, la finalul fiecărui an
şcolar îmi fac cruce şi îi
mulţumesc lui Dumnezeu pen-
tru colegii pe care îi am, pen-
tru faptul că ne -am mai
terminat cu bine misiunea
noastră de dascăli încă un an.
Încă se păstrează acel spirit de
colegialitate şi unitate de care
vă vorbeam, lucru mai rar azi”. Meseria – brăţară de aur
„Dezamăgirea mea cea
mare este că învăţământul
tehnic nu mai este susţinut în
România. Dimpotrivă, sunt
agreate acum de politic, dar şi
de părinţi, liceele teoretice.
Or, nu e în ordine treaba
aceasta: avem nevoie şi de
meseriaşi buni, calificaţi, nu
doar de avocaţi, medici, in-
gineri sau mai ştiu eu ce.
Speranţa mea este că va reveni
şi partea tehnică, toţi îşi vor da
seama de greşeală, inclusiv
mulţi părinţi vor regreta că nu
şi-au îndemnat copiii spre o
meserie bună, bine plătită, în
timp ce alţi părinţi vor învăţa
din exemplele altora şi vor face
ce trebuie şi ce e bine pentru
copiii lor. Acest lucru se va în-
tâmpla mai ales când se vor
încheia parteneriate cu agenţii
economici la modul cel mai se-
rios, nu doar scriptic şi de
suprafaţă. Elevii vor fi primiţi
să facă practică, vor învăţa
meserie la locul de muncă aşa
cum trebuie să se întâmple.
Azi, din păcate, avem partene-
riate doar pe hârtie. Ne spun Învăţământ de export
clar că semnează pentru „Putem califica elevi în
parteneriat dar să nu le trimi- orice domeniu, cu recunoaş-
tem copiii. Atunci, care e terea diplomei şi în străină-
câştigul copilului, al şcolii? tate. Dau câteva exemple: în
Avem şi parteneriate serioase, ramura Mecanică, în ramura
cum e la mecanici auto, dar e Construcţii, Diagnostic auto,
loc de mai bine. Mai există şi Proiectare CAD (în Germania un
situaţia absurdă că nu vor ele- astfel de proiectant câştigă cel
vii să se angajeze, să profite de puţin 5.000 euro pe lună) etc.
un astfel de parteneriat. Aici şi În liceu avem 21 de săli
părinţii au, din păcate, un rol de clasă, trei laboratoare de
şi e păcat că nu îşi lasă copiii informatică, un laborator de
spre o meserie. Că tot vorbeam chimie şi un altul de biologie,
de mecanici auto. Patronii vor plus ateliere (pe mecanică,
să- i angajeze pe unii elevi, dar electric, construcţii, textile,
problema e că nu vor ei! Exact estetică – dar din păcate la
ce vă spuneam... ”. aceste ateliere dotările sunt in-
Şcoala şi agenţii
suficiente şi nu găsim parteneri
care să sprijine proiecte prin
(economici)
noastră educa-
care aceste ateliere să fie
„Oferta dotate cu tot ce trebuie, pen-
ţională este adaptată cererii tru că noi ca şi şcoală nu sun-
pieţei forţei de muncă. Din tem eligibili să aplicăm astfel
păcate, nu există o coordonare
de proiecte)”.
strictă pe un termen de, să
zicem, măcar cinci ani, deoa- Speranţe
rece nici cei care se ocupă cu „Eu cred că, în următorii
forţa de muncă nu ştiu exact ce ani, învăţământul tehnic se va
se întâmplă, cum evoluează relansa şi vom fi într-un trend
piaţa muncii şi aşa mai de- ascendent. De aceea invit
parte. Un mic haos tipic româ- părinţii să-şi trimită la liceul
nesc, ca în toate domeniile. nostru copiii cu încredere. Încă
Aceste lucruri trebuie puse la mai avem profesori în şcoală
punct dacă ne dorim o soci- care i-au învăţat pe părinţii
etate sănătoasă. Şi trebuie por- acestor elevi şi care în urma
nit de la educaţie, de la rolul ei acestei învăţături au ajuns să
în formarea tinerilor pentru lucreze şi să-şi formeze activi-
meserii căutate pe piaţa tatea profesională. Ţara are
muncii. Părerea mea este că şi nevoie şi de oameni în dome-
prognozele şi analizele trebuie
niul tehnic”.
să fie mai aproape de adevăr,
nu date după ureche sau după La aniversară
cu ocazia celor
chestiuni care nu au nimic de-a „Felicit
face cu societatea românească, 50 de ani de activitate pe toţi
cu realitatea în care trăim. Lu- dascălii şi personalul adminis-
crurile ar fi clare pentru noi: în trativ care au trudit ori care o
momentul în care un agent fac în continuare, pe toţi elevii
economic ne solicită că vrea să foşti şi actuali pentru faptul că
calificăm un număr de elevi în au ales ori viaţa i- a adus spre
meseria cutare, noi formăm o această unitate de învăţământ
clasă, două şi începem treaba. din Valea Jiului. Îmi aplec capul
Numai că să se întâmple asta în faţa celor care cu dăruire au
nu e aşa de simplu. Şi vă spun şi făcut ca liceul acesta să fie la
de ce. Noi facem proiectul un moment dat printre cele
planului de şcolarizare în de- mai bune din ţară, reuşind să
cembrie şi îl înaintăm la in- aibă performanţe cu elevii la
spectorat. Deci, în mod normal concursurile şi olimpiadele
trebuie să vină propunerea şcolare, cu speranţa că pe vi-
agentului economic până în de- itor aceste rezultate vor
cembrie, astfel încât din reveni. Asta se va întâmpla în
toamna anului următor, când momentul când Legea
începe şcoala, această clasă Educaţiei Naţionale se va plia şi
sau aceste clase să poată lua spre şcolile de meserii şi
startul, odată cu celelalte”. liceele industriale”.
luni, 12 septembrie 2016
Zina Galeş (profesoară de discipline
tehnice, domeniul mecanic, fost director):
„Doamna Dima - un exemplu zic
eu pentru toţi inginerii din judeţ şi
pentru foarte mulţi dascăli”
Venită în trecere, a rămas
pentru totdeauna „Am ajuns la acest liceu în anul
1983, lucrând în acea perioadă la Ex-
ploatarea Minieră Petrila. Inginerul şef
care se ocupa în acea perioadă cu orga-
nizarea muncii mi-a spus că trebuie să
vin până aici la liceul industrial,
deoarece voi avea de predat elevilor anu
mite discipline tehnice. Eu nici n-am
înţeles la început că, de fapt, trebuie să
vin la liceu ca profesoară şi să las mina,
având în vedere că în prealabil mai
predasem în cadrul minei unor elevi
veniţi din Moldova, aduşi cu atunci cu
acele acţiuni 5.000 , 2.000 ş.a.m.d. Ei
făceau disciplinele tehnice la noi la în-
treprinderile miniere şi la mina din
Petrila, iar eu le-am predat ceva vreme
discipline tehnice. Aşa am crezut şi
atunci că se va întâmpla: că voi veni la
liceu să predau ceva şi apoi mă voi reîn-
toarce la mină ... Nimeni nu mi -a expli-
cat înainte nimic. Şi am ajuns aici. Şi aici
am rămas. Dar aparţineam tot de mină,
pentru că până în 1990 toţi inginerii pro-
fesori erau angajaţii Minei Petrila”. Învăţăturile doamnei Dima
„Am ajuns la liceu, la sediul de sus
(cum îi spunem noi – pentru că liceul
funcţiona pe-atunci pe două sedii, unul
fiind actual sediul al colegiului teoretic
de azi), unde m -a întâmpinat doamna
Dima, după ce în prealabil discutasem şi
cu domnul director Groza (care nu mi -a
spus nimic, dar m -a direcţionat spre
doamna Dima). Doamna Dima era atunci
directorul adjunct al liceului şi preda
discipline tehnice. Dânsa a încercat să
îmi explice ce este un orar, o programă
şcolară, o planificare şi aşa mai departe.
Eu eram ruptă totalmente de învă-
ţământ, neavând o pregătire pedagogică
specială, ci doar o facultate de profil,
astfel că la început n -am prea înţeles
mare lucru. Dar a fost primul pas, prima
legătură cu sistemul de învăţământ
liceal. Pe parcurs, pot să spun că omul
care m -a determinat să rămân în cadrul
învăţământului şi să nu plec a fost tot
doamna Dima - un exemplu, zic eu, pen-
tru toţi inginerii din judeţ şi pentru
foarte mulţi dascăli - pentru că
pregătirea metodică e, într -un final, nu
doar pentru disciplinele de specialitate,
metodele sunt comune pentru întreg
învăţământul, iar dânsa şi - a pus am-
prenta pe foarte mulţi dintre dascălii din
acea vreme. Am început să predau
studiul materialelor şi desenul tehnic.
Normal că a trebuit să învăţ, deoarece n-
aveam cum să ştiu din facultate toate
lecţiile pe care le aveam în programă
(care nici nu ştiam la început ce
înseamnă măcar), de unde să încep şi
unde să termin. Aveam cunoştinţele de
bază, dar mai era mult de pus pe ele, de
acumulat, astfel încât să pot fi un
adevărat dascăl. Tot doamna Dima mi-a
arătat încă de la început ce înseamnă o
proiectare didactică, cum se face ea.
Eram sistematic verificată, astfel încât
trebuia să mă pun întotdeauna la punct
cu tot ce trebuie. Acest lucru m -a ajutat
ulterior enorm”. Directoare şi… lider de sindicat
„În două mandate am fost şi direc-
torul liceului, între 2008-2010 şi 2012-
2014. Am mai fost şi lider de sindicat
vreo cinci ani, până undeva în anul 1999,
şi am mai ocupat diverse funcţii, dar
meseria de dascăl mi-a fost şi îmi este
cea mai dragă”. Experienţa europeană
„Un episod pe care nu-l pot scăpa şi
care a adus liceului mândrie a fost in-
trarea liceului în primul Program PHARE,
din 1996, fiind în acest sens o şcoală de
minerit recunoscută la nivel interna-
ţional, din moment ce a fost introdus
liceul nostru în acest program. Prin acest
program, noi, dascălii, am avut privi-
legiul – şi probabil că şi treaba aceasta
pregătirea metodică - să fim formaţi de
experţi din minister şi de experţi din
străinătate. Îmi amintesc că am lucrat la
un ghid de predare interdisciplinară, care
pe- atunci era totalmente un lucru foarte
nou. Eu am făcut şi am învăţat modul de
predare a desenului tehnic, aplicând
matematica, deci prin core-larea celor
două, totul tradus în engleză. De
asemenea, în Programul PHARE 2006 din
nou a fost cuprins liceul, şi atunci, noi,
dascălii, am avut noi experienţe de viaţă
şi am căpătat noi informaţii preţioase
pentru punerea în aplicare a unui
învăţământ modern”. Un bal istoric
„Este greu de spus care a fost cel
mai frumos moment din liceu, pentru că
au fost mai multe... Am fost dirigintă la o
clasă de şcoală profesională. Era, cred,
anul 1990. Împreună cu elevii şi cu alte
cadre didactice am reuşit să organizăm
primul bal din istoria liceului şi din isto-
ria Văii Jiului la nivel de şcoală
profesională! Eram foarte tânără, aveam
emoţii de nedescris... Către finalul
acţiunii am fost invitată de elevii mei pe
scenă să mă laude (acum am înţeles că în
ziua de azi să te laude cineva nu-i bine,
pe vremea aceea aşteptam să ne laude
cineva dacă ştiam că avem merite şi apoi
ne bucuram) . Cum mie nu îmi place pe
scenă, sau la televizor şi din astea, vă
daţi seama ce emoţii am avut, ce
fâstâceală, ce ameţeală... Dar a trecut şi
apoi ţin minte că ne-am bucurat cu toţii.
Ce vremuri ...”.
luni, 12 septembrie 2016
Politica şi agenţii (economici) lumii, dar ne spun să nu le trimitem
„Nemulţumirea mea cea mai copiii. Să nu mai spun faptul că din 1990
mare e că s-a politizat foarte mult pentru atelierele noastre n-au mai fost
învăţământul, lucru anormal. Apoi, mă alocate sume pentru modernizarea lor,
nemulţumeşte faptul că pregătirea pentru dotarea lor cu tot ce trebuie, ast-
tehnică a viitorilor angajaţi va fi destul fel încât elevii să aibă tot ce trebuie
de slabă în Valea Jiului din cauza faptu- acolo pentru a învăţa meserii. Nu există
lui că noi nu prea avem agenţi eco- viziune cu ce se va întâmpla cu piaţa
nomici. Conform legislaţiei, ni se cere să muncii peste cinci ani. Ne învârtim cu
îi ducem pe elevi să- şi facă practica la învăţământul şi cu problemele în cerc,
agenţi economici, cu care, în prealabil, nimeni nu vrea să rezolve, iar politicul
trebuie să încheiem parteneriate. Asta distruge an de an şi ce mai e bun în
n-ar fi un lucru rău. Din contră, ar fi un sistem”.
lucru pozitiv pentru că asigură tranziţia
Jumătate de secol
de la şcoală la locul de muncă. Dar pro-
ble ma este următoarea: unde sunt „50 de ani e o cifră frumoasă. Aş
agenţii economici? Unde să- i găsim în dori cu ocazia acestui eveniment să mă
condiţiile în care mineritul e cum e, iar întâlnesc cu toţi colegii mei, foşti şi ac-
mari agenţi economici nu prea sunt, ori tuali, să vorbim şi să ne simţim câteva
care sunt nu doresc să încheie partene- ore bine împreună, să depănăm aminti-
riate. Sau încheie parteneriat de ochii rile frumoase”.
Maria Daju (profesor inginer la catedra tehnică, fost director adjunct):
„Noi, profesorii, suntem exact ca o lumânare: ardem pentru
luminarea altora”
Cu faţa spre viitor
„Legat de viitor, pentru că mie
gândurile mi -au stat mai mult în viaţă
spre viitor, nu spre trecut, mi -aş dori ca
liceul să reuşească să treacă peste
această etapă mai grea – aşa cum trece
de altfel şi societatea românească. Noi
nu suntem cu liceul într-o etapă prea
bună în acest moment, dar împreună şi
cu sprijin din partea comunităţii locale,
ministerului, a autorităţilor centrale şi al
celor care fac legi în Parlamentul
României să sperăm că vom trece cu bine
şi această etapă. Părinţii să îndrepte cu încredere
paşii copiilor spre acest liceu, că mese-
ria în viaţă e sfântă, iar la acest liceu pot
învăţa tot ce trebuie pentru a se forma
într- o meserie şi pentru a se des-curca
apoi în viaţă”.
Cea mai longevivă şefă de catedră „Mai
am patru ani până la pensie, ceea ce înseamnă că am venit la acest
liceu în anul 1984. De atunci, deci după
32 de ani, s - au întâmplat şi am trăit
multe. Chiar mi- am făcut acum într-o zi
o statistică şi am ajuns la concluzia că
sunt cea mai longevivă şefă de catedră
din învăţământul liceal în viaţă din Valea
Jiului. Am avut 18 ani de şefie de
catedră, am condus la un moment dat 60
de persoane, aproape mai mult decât un
director de şcoală. Patru ani am fost şi
director adjunct. Deci, un total de 22 de
ani, din 32, am avut funcţii, iar 10 ani am
fost simplu profesor în această şcoală.
Dar 22 de ani de muncă asiduă, dedicaţie
şi implicare, patos, stres, fiind trup şi
suflet pentru această şcoală. Ceea ce voi
face şi în continuare, până când voi
părăsi sistemul”. Prima… fundaţie. Întâia inspecţie
„De prima zi din acest liceu nu ştiu dacă pot să spun (râde) . Întrucât erau
alte condiţii, alţi oameni ... Dar pot să vă
spun ce am simţit prima oră ca profesor
la acest liceu. M-am pregătit extraordi-
nar ce o să fac, ce o să dreg... Şi din
toate obiectivele propuse în ziua
respectivă am făcut doar unul: definiţia
fundaţiilor. N - am să uit câte zile voi
avea! Am predat după carte, iar în carte
era o definiţie foarte laborioasă pe care
trebuia s-o explic copiilor, ceea ce mi-a
luat toată ora! Şi mai ţin minte că tot
atunci, la câteva zile de stat în şcoală,
deci la nicio săptămână, am avut parte
de prima inspecţie care mi- a fost făcută
la oră de doamna şefă de catedră din
vremea aceea, superba Matilda
Uzonovici. Care a fost foarte încântată
de modul în care eu mi-am desfăşurat
activitatea... Mi- a spus la final că o să
fiu o profesoară bună şi că e foarte
mirată că n-am avut emoţii. Eu, zăpăcită
aşa cum sunt, i -am spus că n- am emoţii
în faţa oricui. Dânsa a înţeles că am zis
de ea, folosind cuvântul oricine, vă daţi
seama cum a ieşit... Dar eu mă refeream
aşa, în general, nu neapărat la dânsa, dar
din cauza emoţiilor n- am pus bine
problema ... De atunci n -a fost
săptămână după aceea să nu - mi fie
cineva la oră, dar pentru mine a fost un
adevărat câştig şi am avut ce învăţa de la
oameni ca lumea”.
„Transmit pe această cale, cu
ocazia împlinirii celor 50 de ani de când
funcţionează acest liceu, tuturor profe-
sorilor şi cadrelor didactice să prindă în
învăţământ vârsta noastră, a celor care
ne vom pensiona azi- mâine şi să fie bine
cu toţii! Să dăm copiilor tot ce avem mai
bun în noi, pentru că noi, profesorii, sun-
tem exact ca o lumânare ... ardem pen-
tru luminarea altora”.
luni, 12 septembrie 2016
Camelia Paraschiv (profesor discipline tehnice, director adjunct):
„Jubileul să fie un adevărat bilanţ şi o carte de vizită la ceea ce a fost liceul nostru”
O echipă activă Elevi şi… elevi
„Am venit la această şcoală în 2003, „Vedeţi dumneavoastră, şi
anul în care m -am titularizat aici, după opt cred că ştiţi asta, la un liceu tehnic
ani vechime la Colegiul Tehnic Mihai n-o să găsim niciodată foarte mulţi
Viteazu Vulcan. Echipa în care m-am inte- elevi cu rezultate excepţionale,
grat era una activă, foarte bine pregătită, precum la liceele teoretice sau de
cu lecţii deschise, concursuri şi acţiuni informatică. Dar, printre cei care se
şcolare şi extraşcolare, inclusiv la nivel de îndreaptă spre astfel de licee,
judeţ. Toate acestea cu mult entuziasm, provin şi vârfuri, cu care profesorii
solidaritate şi sprijin reciproc între cadrele pot să lucreze şi care aduc apoi
didactice şi conducerea şcolii. După 13 ani, performanţe şcolii. Asta am încer-
pot spune că am avut ce să învăţ de la cat şi eu să fac, să identific, an de
toată lumea şi chiar le mulţumesc pentru an, aceste vârfuri. Pe de altă parte,
acest lucru colegilor mei”. tot la astfel de licee vin, an de an,
copii care poate nu le au foarte
Satisfacţia muncii
bine cu cartea, dar sunt talentaţi
„De când am venit, în fiecare an am anumit domeniu, ajungând apoi nişte
încercat să identific elevii foarte buni, cu profesionişti desăvârşiţi în diverse domenii
care am putut să lucrez şi care erau industriale, de care ţara a avut întot-
interesaţi să înveţe carte şi meserie, deauna nevoie. Şi aceşti copii, aptitudinile
reuşind să-i fac să se remarce prin ceea ce lor într-o meserie sau alta, trebuie căutate
ei au putut să dea în materie de învăţătură de dascăli, or la acest liceu întotdeauna au
şi talent într-o oarecare ramură. Asta a fost identificaţi aceşti copii şi s-a lucrat cu
făcut să obţin împreună cu ei performanţe ei ca să fie pregătiţi când vor începe
pe plan şcolar, pot spune fără să greşesc că munca. Poate şi de aceea liceul nostru este
în fiecare an elevii de care m-am ocupat în renumit pentru meseriaşii buni care au
mod special au obţinut premii la ieşit de pe băncile şcolii noastre, sau din
olimpiadele şcolare. Cu asta pot să spun că atelierele noastre”.
m-am simţit şi eu împlinită ca şi dascăl,
Gânduri la aniversară
cea mai mare satisfacţie a unui profesor
fiind, dintotdeauna, să vadă cum elevii săi „Organizarea acestui eveniment este
obţin performanţe şcolare şi, apoi, în timp, un prilej de preţuire, de mulţumire a
se realizează pe plan profesional în dome- noastră pentru toţi cei care au lucrat în
niul pentru care s-au pregătit”. această instituţie, pentru cei care sunt şi
ne -am gândit şi la toţi elevii care în cei 50
de ani au învăţat aici, inclusiv cei de - acum,
dorindu -le din suflet multe realizări în con-
tinuare sau pe viitor. Un gând frumos şi
lacrimi pentru cei plecaţi de lângă noi, pro-
fesori, maiştri, elevi, Dumnezeu să-i ia pe
toţi în grija Sa acolo unde sunt! Sperăm ca jubileul să fie un adevărat
bilanţ şi o carte de vizită la ceea ce a fost
liceul nostru, să reuşească să dea o imagine
bună liceului nostru, şi să ne dea speranţe
pentru ceea ce va urma, astfel încât peste
alţi 50 de ani liceul nostru să sărbă-
torească, de ce nu, un secol de existenţă.
La Mulţi Ani tuturor celor care şi -au înscris
numele, fie ca elevi, fie ca şi cadre didac-
tice în acest important liceu al
Petroşaniului şi al Văii Jiului”.
Iosif Moldovan (absolvent al liceului în prima promoţie, unul dintre iniţiatorii evenimentului):
„Suntem foarte mândri că la 45 de ani de la absolvire liceul există, are
continuitate, are viaţă”
„Pe vremea mea se făceau
cinci ani de liceu. Odată cu
primul clopoţel din acest nou
liceu, în 1966, m - am înscris la
cursurile liceului industrial. În
anul 1971 am absolvit liceul,
urmându-mi, apoi, calea vieţii.
Ani frumoşi, dascăli buni de care-
mi amintesc cu multă plăcere,
colegi serioşi şi dornici să înveţe
carte şi meserie. Vre-muri
frumoase... De aceea, când mi-am
dat seama că 2016 este un an mândri că la 45 de ani de la ab- ne-au călăuzit paşii prin acest
cu semnificaţie pentru liceul solvire liceul există, are conti- liceu, dar şi actualilor profesori
unde m-am format cu adevărat nuitate, are viaţă, chiar dacă şi cadre administrative, maiştri
ca om în viaţă, m-am gândit poate acum nu traversează cea şi instructori care compun cor-
imediat că un asemenea eveni- mai bună perioadă. Le dorim şi pul didactic şi administrativ,
ment, 50 de ani de la înfiinţare, celor de azi să urmeze calea, precum şi actualilor elevi.
trebuie marcat aşa cum se cu- aşa cum am făcut-o noi, Baftă şi împliniri în tot ceea ce
vine, luând imediat legătura cu generaţiile trecute, astfel încât fac şi să aducă cu toţii liceul
conducerea liceului şi cu să se bucure şi ei aşa cum o acolo sus, unde a fost în pe-
doamna director. facem noi peste alţi 50 de ani rioada lui de glorie. Un pios
Noi, toţi ce avem legă- de-acum înainte. omagiu şi pentru cei care nu
tură cu acest liceu din ge- Salutări de bine tuturor mai sunt şi pe care-i regretăm
neraţia mea, suntem foarte profesorilor noştri şi celor care la acest ceas aniversar”.
luni, 12 septembrie 2016
Gheorghiţa Obogeanu (profesor catedra de informatică, directoare adjunctă):
„Până la urmă, liceul industrial ar trebui să dea
specialişti care să susţină economia…”
Unirea face industrialul Meseriaşii
„Eu sunt venită de 15 ani în liceu, sunt titulară „Sper din suflet ca liceul acesta să ajungă să
pe catedra de Informatică. Când am ajuns în acest ărbătorească şi un secol de existenţă, nu numai 50
liceu, în 2001, cel mai mult mi-a plăcut aici colec- e ani, să poată merge mai departe pentru tinerii
tivul. Oamenii erau foarte uniţi. Şi acum e cam i comunitatea din Valea Jiului. Până la urmă, liceul
aceeaşi unitate, dar, din păcate, suntem tot mai ndustrial ar trebui să dea specialişti care să susţină
puţini. Mă simt în continuare bine aici. Sper să conomia, nu să dispară. Eu cred că este mai im-
reuşim şi să trecem peste aceste momente mai grele ortant faptul că trebuie să se ştie că ţara are
date de sistemul de învăţământ actual, şi nu venite evoie nu doar de teoreticieni, ci şi de buni
din cauza noastră sau a unuia ori a altuia. Tot ce se rofesionişti în meserii şi domenii tehnice. Dacă nu
întâmplă azi ţine de cauze legate de economia ţării e înţelege acest fapt, cât de repede, să nu ne mire
şi de organizarea sistemului de învăţământ, chestiuni pre ce turnură se va îndrepta societatea
care trag în jos mai ales liceele cu profil tehnic”. omânească, fapt ce se simte deja din plin de mai
Generaţia 2009
mulţi ani. Îi îndemn pe părinţi să nu renunţe la vari-
nta unui liceu industrial, unde copiii dumnealor
„Cea mai frumoasă amintire din acest liceu e ot învăţa o meserie şi pot să-şi facă un rost în
generaţia de elevi care a terminat liceul în anul iaţă. Pentru mulţi copii există această variantă ce
2009, pot spune că a fost generaţia mea de su
în calcul. Într-o societate nu există doar oameni cu
deosebiţi, copii cu care am putut să ies şi pe plan teoretic la studii superioare - medici, avocaţi, profesori sau ingineri -, există şi
olimpiade, cu rezultate foarte bune, dar şi pe planul activităţilor pe meseriaşi, oameni care susţin economia prin munca lor de zi cu zi în
care le-am avut în acei patru ani cât ei au fost elevi. Copii foarte ac- fabrici şi uzine, în ateliere şi aşa mai departe.
tivi, serioşi, în care liceul şi eu am putut să ne punem bază”. La Muţi Ani şi din partea mea liceului industrial din Petroşani”.
Alexandra COMAN (profesoară de limba şi literatura română):
„A fost aici o şcoală de elită, de unde au ieşit în timp foarte multe personalităţi”
Promoţia „’86”
„Aş putea rememora momente din
viaţa liceului atât din perspectiva elevului
care am fost aici, cât şi din perspectiva
anilor de pro-fesorat. Am fost elevă aici între
anii 1982– 1986, o cifră rotundă se împlineşte
anul acesta şi în plan personal, pentru că
sunt 30 de ani de când am finalizat liceul.
După aceea, am urmat studiile universitare la
Craiova, Facul-tatea de Litere”. Un sfert de veac de profesorat
„În anul 1992 m-am reîntors în acest liceu, pe care-l pot numi fără să greşesc ACASĂ, de data aceasta ca profesor.
În 1993, când din liceul industrial s-a născut liceul teoretic, eu am rămas mai de-parte aici. Am rămas din trei motive:
1. Am considerat că am fost legată sufleteşte de elevii cărora le eram profesoară, elevi de condiţie modestă care aveau nevoie, ca şi cei azi, de mai multă atenţie, sprijin şi dragoste decât elevii de la un liceu teoretic sau de la un liceu bun, cu părinţi cu posibilităţi materiale;
2. Colectivul deosebit din care făceam
parte, unitatea profesorilor mai mare decât
oriunde şi atmosfera specială din şcoală;
3. Nu-mi puteam lăsa liceul unde m-am
format ca om, unde am învăţat carte, unde
mi-am petrecut anii plăcuţi ai
adolescenţei. De 24 de ani am profesat
neîntrerupt aici şi, deşi s-au mai ivit şi alte
ocazii să plec, tot din aceste trei motive n-
am făcut-o nici ulterior anului 1993. Am
rămas şi nu îmi pare rău. În şcoala aceasta
mă simt acasă, mă simt în largul meu”. Momente emoţionante
„Prima dată când am păşit în acest liceu
în calitate de elev şi prima dată când am păşit
în calitate de profesor sunt, poate, cele mai
frumoase şi emoţionante amintiri ale mele,
două momente pe care n-o să le uit niciodată. Ca şi dezamăgire a mea ar fi scăderea
numărului de clase şi asta mă îngrijorează”. Gânduri bune
„Mesajul meu de apreciere pentru toţi
cei care mi-au fost profesori şi maiştri instruc-
tori nu poate să lipsească cu ocazia acestui
frumos eveniment al liceului nostru. Mai cu
seamă că aici am învăţat, în afară de carte, ce
înseamnă o practică, o meserie, ce înseamnă
curăţenie la locul de muncă şi ce înseamnă un
program zilnic pus la punct, din care elevul are
numai de câştigat (ce păcat e că elevii azi fac
practică tot mai puţină!). Liceul m-a modelat, a
pus bazele viitorului meu. De aceea nu-i pot
uita pe dascălii şi învăţăceii mei şi le transmit,
plin de mulţumiri. Mi-aş dori pentru această şcoală, pentru
toţi profesorii şi elevii, multe împliniri şi cât
mai multe realizări profesionale şi şcolare. Să
ne bucurăm de aceste rezultate şi să avem pe
viitor cât mai mulţi elevi, pentru că liceul tre-
buie să revină la ceea ce a fost, asta e clar. Aşa
cum spunea şi doamna Văduva, a fost aici o
şcoală de elită, de unde au ieşit în timp foarte
multe personalităţi - ingineri, medici, profe-
sori, directori în multe domenii, oameni cu
funcţii de răspundere, plus o sumedenie de
meseriaşi, profesionişti adevăraţi în ceea ce fac
în domeniul minier, al construcţiilor şi mul-tor
alte domenii de activitate de producţie.
Personalităţi care s-au impus nu doar în Valea
Jiului, ci prin toată ţara şi, evident, în
străinătate, mai ales după 1990. La Mulţi Ani,
liceului!”.
luni, 12 septembrie 2016
Liliana Buzgar (profesoară de instruire practică, fostă elevă a a liceului):
„Noroc că a fost tânără clădirea şcolii pe-atunci şi ne-a ţinut, la câţi
eram pe coridoare…”
Trei generaţii
„Am venit ca elevă la acest liceu în anul
1981, până în 1983. Deci, am făcut iniţial aici doar
treapta I de liceu, cum era sistemul de învăţământ
pe atunci. În anul 1984 am revenit pentru treapta
a II-a, urmând cursurile la seral, orele ţinându-se
în acei ani la sediul din nordul oraşului. În anul
1987 am absolvit liceul, iar în 1994 am revenit
pentru Şcoala de Maiştri, pe care am terminat-o
trei ani mai târziu, în 1997. În paralel, din 1996
sunt profesor în această uni-tate de învăţământ
petroşeneană, venirea mea ca profesor a coincis
cu perioada în care frecventam cursurile şcolii de
maiştri. Trebuie să spun că noi, în familie, suntem
trei generaţii care am terminat sau terminăm
studiile liceale aici: eu, tatăl meu, Ioan Buzgar, şi
fiul meu, care momentan e elev aici, la şcoala
postliceală”. Prima generaţie de decreţei
„Am făcut parte ca elev din prima
generaţie de decreţei. Am fost foarte mulţi,
eram 42 de elevi într-o clasă, vă puteţi daţi
seama cum era liceul atunci... Dacă vă spun că
făceam parte din clasa a IX-a O (după clasa
noastră mai existând şi clasele P şi R!) şi toate
clasele de-a IX-a aveau peste 40 de elevi, cred
că alte cuvinte sunt de prisos. Stau acum şi mă
gândesc şi îmi spun în glumă: noroc că a fost
tânără clădirea şcolii pe-atunci şi ne-a ţinut la
câţi eram pe coridoare...”. Respect
„Am făcut şi noi, ca fiecare elev, multe
năzdrăvănii, dar am avut un respect mult mai
mare faţă de profesori şi cadrele didactice
decât se întâmplă azi cu generaţia actuală. Ţin
minte că doamna profesoară Văduva mi-a fost
profesoară doi ani... Păi, eram smirnă, toţi, la
orele dumneaei, dar şi la celelalte. Când
apăreau profesori pe coridoare, toată lumea
saluta respectuos, profesorii răspundeau la
salut, iar relaţia profesor-elev era una de re-
spect reciproc”. Suveniruri din tabere
„Cele mai frumoase amintiri de pe vre-mea
când eram elevă a acestui liceu provin din tabere.
Atunci se organizau multe tabere, la câteva am
fost şi eu prezentă. Ţin minte o tabără, la Sulina,
la care am fost cu domnul pro-fesor de
matematică Vişan. A fost unul dintre cele mai
frumoase momente din viaţa mea, fapt pentru
care, când m-am întors la liceu ca şi pro-fesor, i-
am şi spus domnului profesor că acea tabără a
rămas pe vecie în inima mea. Mai mult, deşi în
1996 se putea fuma în cancelarie, n-am putut
niciodată să-mi permit să fumez în faţa domnului
profesor de matematică Vişan, pe-atunci coleg de-
al meu. Asta cred eu că înseamnă respect faţă de
dascălii pe care i-ai avut. Cel puţin eu aşa
gândesc”. În corpul profesoral
„După nouă ani am revenit la liceu ca pro-
fesor. Nu am găsit schimbări mari, doar numărul
de elevi era mai mic cu ceva. Intrând în corpul
profesorilor, am dat şi eu peste acea legătură şi
unitate caracteristică profesorilor acestui liceu. Şi
am intrat şi eu, încet-încet, în atmosfera de lucru
plăcută de aici. Oarecum într-un liceu in-dustrial
între cadrele didactice trebuie să existe o
cooperare între acestea. Mai ales acum, la sis-
temul pe care-l predăm pe bază de module, unde
întotdeauna predă şi un inginer şi un maistru,
trebuie să fie o foarte mare conlucrare şi un
sprijin reciproc, altfel nu se poate. Aşa era şi pe
atunci, aşa e şi azi, şi de aceea nu-mi pare rău
nicio clipă că am venit să lucrez aici”.
„Uitând de acest moment mare, din
cauza problemelor şi agitaţiei vieţii, acum când
am aflat de cei 50 de ani de la înfiinţarea liceu-
lui industrial, discutând acasă şi cu tata, am re-
alizat că e un lucru extraordinar ca în acest
jumătate de secol trei membri ai familiei să
aibă legătură directă cu un liceu, înseamnă
ceva pentru o familie. Mai trebuie să adaug că
noi, toţi trei, facem parte şi din generaţiile
Şcolii Generale I.G. Duca (fosta Şcoală Generală
nr. 1), deoarece am frecventat clasele I -VIII la
această şcoală gimnazială emblematică din
Petroşani. La Mulţi Ani liceului industrial şi să dea
Dumnezeu ca şi peste 50 de ani să se săr -
bătorească un secol de carte la această minu-
nat liceu din oraşul nostru! Un liceu care a
dat destule vârfuri în foarte multe domenii
de ac-tivitate, începând cu mineritul şi
continuând cu alte sectoare importante din
industria românească”.
Stelian Boboc (administrator de patrimoniu al liceului din aprilie 2000):
„Pot să înveţe la noi meserii căutate pe piaţa muncii, cu diplome recunoscute şi în
spaţiul UE”
O muncă de răspundere portante: acoperişul liceului, dată liceul să fie pregătit aşa
„Am venit la acest trei reparaţii capitale, mo- cum trebuie la început de an
iceu după o activitate dernizarea tuturor grupurilor şcolar în septembrie”.
ntensă de 17 ani desfă- sanitare, plus înfiinţarea unui Ateliere, ateliere…
urată la minele Livezeni şi grup sanitar la parterul
scroni. De peste 16 ani ad- clădirii pentru persoanele cu „Situaţia dotărilor la
ministrez patrimoniul aces- handicap, renovări de ate- ateliere este mai deficita-
ui liceu şi de când am venit liere şi anexe. Amintesc tot ră, dar avem speranţe că
m participat la tot ce aici toate activităţile de această situaţie se va re-
nseamnă muncă de admi- reparaţii şi igienizare ce se dresa. De exemplu, noi am
istrare a unui patrimoniu petrec în fiecare vară la fi- depus nişte proiecte pen-
intr-un liceu de tradiţie al nalul de an şcolar, la care mă tru şcolile de sudori,
etroşaniului. Pe parcursul implic activ de fiecare dată şi urmează să primim un
cestei etape am participat urmăresc atent tot ce se pe- răspuns de la minister,
i la luarea unor decizii im- trece, astfel încât de fiecare care sperăm să fie fa-
luni, 12 septembrie 2016 vorabil. Dacă nu va fi, vom face
presiuni, asta e clar, că
aceste şcoli de sudori sunt
importante pentru liceu şi
pentru cei interesaţi din Vale, care ne presează şi ei la rândul lor”. Administratorul Ioana
„Prima zi când am ajuns aici,
administrator era domnul Ioana. A mai stat vreo trei luni până a
ieşit la pensie, timp în care eu am fost să zicem un ucenic de -al
dumnealui,
învăţând şi
furând toate secretele
ce ţin de un
administrator de liceu. Pe vremea aceea dumnealui avea în primire şi cantina şi un cămin de elevi, deci vă daţi seama
că nu era
treabă uşoară. După trei
luni am
rămas eu pe post şi pot
spune că
ştiam de la domnul Ioana
tot ce
trebuie pentru a-mi continua activitatea cu succes, mai cu seamă că ştiam şi meserie de la mină”.
O realizare: căminul de ani de când funcţionează liceul
„Legat de cămin, că tot am se îndreaptă spre părinţi, pe care
amintit de el, după ce n-am mai îi rog să-şi trimită cu încredere
primit fonduri să îl reparăm şi să-l copiii spre meserii, spre acest
modernizăm, n-am mai primit, la liceu. O să revină şcolile de arte
un moment dat, nici autorizaţie şi de meserii, sută la sută, plus
de funcţionare... Trebuia să şcoala de ucenici de doi ani. Ţara
facem ceva, astfel că ne-am gân- are nevoie de meseriaşi pricepuţi,
dit să închiriem etajele unu şi doi calificaţi, Europa caută de aseme-
celor de la AJOFM, iar la parter nea astfel de meseriaşi în ramuri
am amenajat spaţiul cu forţe pro- diverse, mai ales în construcţii. Ei
prii şi am făcut trei clase de pot să înveţe la noi meserii
croitorie, o clasă de Igienă, arhiva căutate pe piaţa muncii, cu
şi o clasă unde se predă religie. La diplome recunoscute şi în spaţiul
etajul al treilea am amenajat, tot UE. Chiar fiul meu lucrează la
cu fonduri proprii, zece camere Londra şi mi-a spus să-i traduc
pentru profesorii care erau diploma de liceu (a fost absolvent
detaşaţi la noi din alte zone şi de eminent al acestui liceu) pentru
care era mare nevoie. Camerele că are nevoie de ea. Şi i-am zis:
au toate condiţiile necesare, cu Păi, cum, parcă ziceai că liceul nu
parchet nou, mobilier şi tot ce ştiu ce ... Mi-a zis: Uite că am
trebuie, mai puţin toaletă şi baie, nevoie acum de diplomă, sunt
grupul sanitar fiind comun, dar şi plătit ca şi calificat în urma
acesta renovat şi modernizat”. meseriei pe care am făcut- o aici:
Şcoala de arte & meserii e baza
proiectare pe calculator. Să nu
uităm că spre acest liceu se
„Gândul meu pentru cei 50 îndreaptă şi copiii cu posibilităţi
materiale mai reduse sau cu probleme sociale. De aceea gu-vernanţii ar trebui să fie mai atenţi cu astfel de unităţi de învăţământ populare. Pe viitor, aş reînfiinţa celebrele grupuri profe-sionale, şcolile de meserii şi şcolile de ucenici. Să nu mai chinuiască elevii patru ani, vor-besc de cei care vin
din clasa a VIII-a cu
medii foarte
mici. Aceştia ar putea să înveţe doi ani ucenicia şi să se formeze într- un domeniu şi apoi pot să-şi caute de lucru de la 16 ani. Altfel ne furăm singuri căciula, crezând că
scoa-tem o
ţară de intelectuali...
Păi, cu
meseriaşii ce facem, cine
mai lucrează în ateliere, în
producţie, în
fabrici, în
construcţii? Un gând bun
tuturor dascălilor, colegilor
mei, elevilor şi părinţilor. La
Mulţi Ani
tuturor celor care au
trudit şi trudesc în această unitate de învăţământ reprezentativă pentru Petroşani şi Valea Jiului!”.
Ing. Petru Drăgoescu (fost elev al liceului):
„În anul 1981, cu două clase de electrotehnică, liceul industrial a avut mai mulţi elevi admişi în învăţământul superior în prima
sesiune de vară decât liceul de informatică”
Promoţia „’81” „Am fost elevul Liceului industrial nr. 1,
aşa-i spunea pe vremea aceea, din 1977 până în
1981. Practic, sunt absolvent al acestui liceu,
promoţia 1981, secţia Electrotehnică. Au fost
ani de liceu superbi, îmi aduc aminte cu drag
despre valoarea elevilor, despre valoa-rea
cadrelor didactice, despre valoarea liceu-lui din
acei ani. Pot să spun că în anul 1981, cu două
clase de electrotehnică, liceul industrial a avut
mai mulţi elevi admişi în învăţământul superior
în prima sesiune de vară decât liceul de
informatică, cu care noi eram în competiţie la
acea vreme”.
Absolvenţi performeri „Dintre cei care mi-au fost colegi,
mulţi sunt şi acum în Valea Jiului, iar alţii
sunt răspândiţi în ţară ori chiar peste hotare,
foarte mulţi fiind activi şi în funcţii de con-
ducere sau de mare responsabilitate. De ex-
emplu, Petre Costinaş se află în Bucureşti la
o companie multinaţională, fiind un cadru de
conducere demn de invidiat pentru perfor-
manţele pe care le are acolo. Un alt exemplu
este Pilu Moraru, care se află în Canada şi
lucrează pe o platformă de foraj cu rezultate
remarcabile. Iar exemplele ar putea continua
mult şi bine”.
În elita atletismului
„Îmi aduc aminte cu bucurie şi vreau să
vă spun că tot în liceu am cochetat şi cu viaţa
sportivă, un capitol important din viaţa mea.
Practic, cred că sunt unicul campion naţional pe
care l-a avut Liceul industrial din Petroşani, la
vremea aceea, chiar în anul absolvirii, 1981. Eu
am reuşit să câştig campionatul naţional, atât
la juniori şi tineret, cât şi la seniori, la proba de
800 metri plat, fapt ce m-a propul-sat pentru
ani buni în elita atletismului naţional şi
european”.
Succese profesionale „Datorită pregătirii bune din liceu, am
cules ulterior, după absolvirea facultăţii, şi
lauri în domeniul minier. Dacă luăm doar ul-
tima perioadă de timp, am fost director de
se-curitate minieră în cadrul Companiei
Naţionale a Huilei, apoi director general şi
director general adjunct la Societatea
Naţionale de Închideri Mine Valea Jiului
(S.N.Î.M.V.J.), director pe linie de securitate
minieră şi director tehnic tot la S.N.Î.M.V.J.
Pe linie de administraţie publică, din anul
2004 şi până în prezent am fost ales consilier
local”. Lăsaţi copiii să vină la industrial
„Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la
înfiinţarea liceului mi-aş dori să îmi întâlnesc
toţi colegii şi profesorii, să stăm împreună
câteva ceasuri şi să ne depănăm amintirile.
Tuturor cadrelor didactice care sunt în viaţă le
doresc multă sănătate şi fericire, realizări în
tot ceea ce fac în continuare, iar celor care nu
mai sunt îl rog pe Dumnezeu să-i ierte şi să-i
odihnească în pace acolo unde sunt. Omagiu şi
respect pentru aceşti minunaţi dascăli.
Transmit cu această ocazie şi părinţilor să-i în-
drepte pe copii din nou spre liceul industrial,
unde au ocazia să înveţe meserii. Din păcate, în
ultima perioadă, mulţi au încercat să opteze
către zona economică, către zona juridică,
eliminând partea tehnică. Mulţi pot fi
electricieni buni, lăcătuşi, mecanici auto, zi-
dari, tâmplari sau prelu- crători prin aşchiere,
sudori sau strungari. Sunt meserii care se caută,
în special în zona construcţiilor, care a prins se
pare o revigorare şi o dezvoltare în ul-timii ani,
fiind foarte mulţi bani investiţi în zona aceasta,
cu posturi destul de bine remu-nerate inclusiv
în ţară. De aceea, părinţii şi copiii trebuie să se
gândească foarte bine ce vor, pentru că e păcat
să îndrepţi copilul spre o şcoală unde poate nu
are aptitudini, deci nici viitor. Vorba aceea,
meseria e brăţară de aur, mai cu seamă în
zilele pe care le trăim. La Mulţi Ani liceului
industrial!”.
luni, 12 septembrie 2016
Ioan Aspru (profesor de filozofie):
„Alături de Facultatea de Mine, din cadrul
Universităţii din Petroşani, liceul industrial rămâne un etalon şi un punct de sprijin pentru învăţământul tehnic din această
zonă hunedoreană” Un existenţialist
„După nume sunt aspru cu mine, şi după
aceea şi cu ceilalţi. Dintre curentele filozofice
prefer existenţialismul. De altfel,
existenţialismul este cel care m- a făcut să
rămân atâţia ani la această şcoală. Sunt fost
elev al acestei şcoli, din 1986 până în 1990,
unde am revenit în calitate de profesor în
1998, după finalizarea facultăţilor de
filozofie şi de jurnalism din Bucureşti”. Catedra în locul presei
„Am lucrat o scurtă perioadă şi în presă,
dar am renunţat deoarece nu mi-a plăcut fap-
tul că în acele vremuri presa nu-mi oferea sta-
bilitate. Atunci presa alerga doar după
senzaţional, iar eu aveam alte idealuri în viaţă,
astfel că ne -am despărţit. Fiind familist con-
vins, am ales o meserie care-mi oferea o oare-
care stabilitate, cea de profesor”. Prima oră
„Astfel, pe 15 septembrie 1998, sus în
acest corp, la sala 17, doamna Stanca, care
mi-a fost profesoară de fizică şi dirigintă, a
ţinut neapărat să mă prezinte profesorilor ca
fost elev, actual coleg... M -a luat aşa o
transpiraţie, de nu mai ştiam de mine ...
Emoţii... Director adjunct era domnul Groza,
iar director era doamna Vlăduceanu”. Confundat cu elevii
„Apoi a urmat prima senzaţie în calitate
de dascăl când am dat ochii cu prima clasă,
unde aveam ore, cred că a doua zi, nici nu mai
ştiu exact. Ţin minte că prima senzaţie a fost
aceea că m-am întrebat ce caut eu în faţa cla-
sei, la catedră? De altfel, la început, îmi plăcea
mai mult să stau în bancă, lângă elevi, decât la
catedră. De asta am şi fost confundat o dată de
doamna Haneş, director adjunct pe atunci, care
a crezut iniţial că sunt elev... Cu timpul, am
avut parte de colegi buni, unii dintre ei nişte
profesori extraordinari şi ca oameni şi ca
pregătire profesională, liceul fiind la alţi para-
metri faţă de prezent”. Seralist eminent
„Cel mai frumos moment din acest liceu în
calitate de profesor cred că vine din vremea când
aveam un elev la seral căruia îi plăcea mult
filozofia şi care a obţinut şi nişte rezultate foarte
bune la olimpiada şcolară, faza judeţeană. Din
păcate, n-a continuat filozofia, a ales ramura
medicinii, deşi putea merge liniştit şi pe această
linie. Oricum, la nivel de liceu industrial, filo-zofia
nu era o materie de bază, recunosc asta, dar cred
că a ajutat şi ea la formarea corectă a viitorilor
profesionişti în domeniul tehnic. Matematica,
desenul tehnic, proiectarea şi filo-zofia au puncte
comune încă din antichitate, să nu uităm că mulţi
matematicieni erau şi filozofi şi viceversa... Dar,
mă rog, după 2003-2004, filo-zofia a fost scoasă
din programa şcolară, intro-ducându-se educaţia
antreprenorială, economia aplicată şi alte materii.
Faptul acesta m-a făcut să mă văd nevoit să plec
de la liceul unde m-am pregătit ca om, trecând la
liceul de informatică, tot Petroşani. Sufletul mi- a
rămas însă aici, soţia mea, Florentina, secretara
liceului, a rămas aici... Mulţi colegi şi prieteni de
aseme-nea... Asta e viaţa!”.
„Eu mi-aş dori ca acest liceu să reziste
cu succes şi peste alţi 50 de ani de activitate,
să ducă astfel cu mândrie mai departe tainele
învăţământului tehnic pe care l-a reprezentat
foarte bine de - a lungul timpului. Alături de
Facultatea de Mine, din cadrul Universităţii din
Petroşani, liceul industrial rămâne un etalon şi
un punct de sprijin pentru învăţământul tehnic
din această zonă hunedoreană, astfel că sper ca
acest liceu să fie sprijinit, ca şi facultatea de
mine – o facultate de renume în învăţământul
românesc universitar – de factorii locali şi cen-
trali, de comunitatea locală şi de toţi cei care
pot întinde o mână de sprijin”.
La Mulţi Ani liceului şi tuturor celor
care au compus sau compun viaţa acestui
aşezământ educaţional cu profil tehnic!”.
Colectivul Colegiului Tehnic „Dimitrie Leonida” Petroşani
PERSONALUL DIDACTIC Esther Andraş, Gabriela Avram, Tiberiu Benea, Elena Blesneac, Mariana Boboc, Dorina
Velescu Bucşi, Liliana Buzgar, Gabriela Corina Câmpean, Ana Maria Cercel, Gabriel Chelaru,
Corina Codrea, Ovidiu Colda, Ruxandra Coman, Alexandra Coman, Dacia Costea, Mihai-
Marian Cuzic, Maria Daju, Carmen Damian, Cristina Dan, Marius Danciu, Georgeta Dănilă,
Florinela Dogaru, Loredana Durbaca, Marcela Gabor, Zina Galeş, Lidia Goia, Laura Giurgiu,
Daniela Hanumolo, Lucica Huţan, Sorin Haţegan, Ioan Ernest Ilea, Andreea Voicu-Ionel,
Cristina Ilioni, Diana Josan, Daniel Kiminich, Mihaela Manolea, Cristiana Marioane, Mihaela
Mariţa, Florin Muntean, Aurelia Muntean, Ovidiu Marţian Modorcea, Magdalena Moruş, Elena
Neagoe, Monica Ildiko Nemeş, Oana Niculescu, Gina Obogeanu, Camelia Paraschiv, Bianca
Pato, Florin Parasca, Mihai Popp, Cristian Andrei Pîntea, Mirela Popa, Tamara Preda, Adriana
Radu, Mirela Repezanu, Gabriela Rus, Felicia Secară, Rodica Sîntulescu, Ramona Merei Sfia,
Petronela Vali Slavu, Valentin Ion Stoica, Adela Streiferd, Margaritta Szabadoş, Mihaela Maria
Şamotă, Alina Şarpe, Mihaela Şuteu, Gheorghe Tereblecea, Claudiu Valer Todeciu, Jana
Vanko, Clara Raluca Vesa, Luminiţa Andronache Vinţan, Atena Gabriela Vlăduceanu.
PERSONAL DIDACTIC AUXILIAR
Stelian Boboc, Lia Minodora Şopotiuc,
Natalia Băluţoiu Elekeş, Florentina
Aspru, Simona Florea, Roxana Manea,
Alina Creţu, Marta Carp, Florentin
Glonţ. PERSONAL NEDIDACTIC Irina Iacob, Viorica Borbely, Valentina
Cîrloiu, Elena Murăraşu, Gabriela Szabo,
Mariana Zorilă, Maria Bugeac, Camelia
Brînduşa, Constantin Arcuşi, Bela
Vueric, Ciprian Muntean, Eduard Lukacs,
Marian Nistor, Neculai Potoroacă, Marius
Damian, Virgil Cădărar.