Afarã-i toamnã, frunza 'mprãºtiatã, Iar vântul svârlã 'n geamuri grele picuri;ªi tu citeºti scrisori din roase plicuriªi într'un ceas gândeºti la viaþa toatã.

Pierzându-þi timpul tãu cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n uºa ta sã batã;Dar ºi mai bine-i, când afarã-i sloatã, Sã stai visând la foc, de somn sã picuri.

ªi eu astfel mã uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, În juru-mi ceaþa creºte rânduri-rânduri;

De odat'aud foºnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri...Iar mâni subþiri ºi reci mi-acoper ochii.

Mihai Eminescu