Download - ACTIVITĂŢI FIZICE ADAPTATE
ACTIVITĂŢI FIZICE ADAPTATE
LOCUL ŞI ROLUL EXERCIŢIULUI FIZIC ÎN VIAŢA PERSOANELOR CUCERINŢE SPECIALE
Exerciţiul fizic a devenit necesar omului pe întreaga durată a vieţii sale şi în fiecare ipostază a acesteia
Există astăzi programe de mişcare pentru copii, tineri, adulţi, persoane cu vârstă înaintată, de întreţinere ori asistenţă terapeutică în orice fel de afecţiune, tulburare, boală ori sindrom, pentru pregătirea generală sau cea sportivă etc.
Programele de influenţare neuro-mio-kinetică au devenit azi un bun al tuturor reprezentând cel mai simplu, cel mai ieftin şi cel mai eficace mijloc de stimulare a fiinţei umane
În acest context era necesară asigurarea bazei ştiinţifico-metodologice în implementarea exerciţiului fizic în înbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor dizabilitate.
Infirmitatea
Infirmitatea reprezintă pierderea sau anormalitatea unei structuri anatomice, fiziologice sau psihologice. Toate acestea reprezintă devierea de la standardele generale normale.
Infirmitatea poate fi:temporară permanentă
Tipuri de infirmitate
intelectuală(amnezia, gândirea ilogică) psihologice(euforia, negativismul, anorexia,
narcolemia, tulburări emoţionale, tulburări voliţionale)
de vorbire(autismul, muţii, infirmitate a vorbirii) aurale(de auz) oculare viscerale scheletale desfigurative(chelia, cicatricile, varicozităţile,
pigmentarea pielii) senzitive(incontinenţă urinară, fragilitate osoasă,
tulburări de creştere)
Dizabilitatea
Dizabilitatea reprezintă orice restricţie sau pierdere a capacităţii de a performa o activitate în manieră normală printr-o funcţie normală, pentru o fiinţă normală.
Dizabilitatea reprezintă o incapacitate datorată unei disfuncţii
Nu există dizabilitate fără infirmitate Dizabilitatea poate fi: temporară permanentă
Tipuri de dizabilitate
Incapacităţi comportamentale (dificultăţi la apariţia în lume, lipsă de gust în alegerea hainelor, nu poate lega relaţii, nu participă la viaţa familiei etc.)
Incapacităţi de comunicare (dificultăţi de recepţie, dificultăţi de transmitere)
Incapacitate de îngrijire personală (toaleta zilnică, alimentaţia, transferul în diferite situaţii)
Incapacitate de locomoţie (deficit de mers, urcat şi coborât scări, hemiplegie)
Incapacitate de abilitate (număratul banilor, manipularea obiectelor mici)
Incapacitate situaţională (purtător de proteze, dializă, transplant de organe, alergii etc.)
Incapacitate pentru abilităţi particulare (motivaţie pentru muncă, abilităţi de învăţătură, gândire abstractă etc.)
Incapacitate de poziţionare a corpului (nu poate să stea pe vine, nu poate să tragă obiecte, nu poate să împingă obiecte, are tulburări de echilibru)
Handicapul
Handicapul se defineşte ca dezantajul social al unui individ determinat de o infirmitate sau incapacitate, care îi limitează sau opreşte îndeplinirea unui rol normal în societate, în raport cu vârsta, sexul, factorii culturali şi sociali.
Factorii sociali pot agrava handicapul.
Scala de gravitate a handicapului conform O.M.S
0 – poate performa orice activitate 1 – există dificultăţi în performarea unor activităţi, poate
performa fără ajutor dar ceva mai dificil şi nu se încadrează în 2-9
2 – performează o activitate ajutat de instrumente şi nu intră în 3-9
3 – performează o activitate doar ajutat şi are nevoie de o persoană fizică; nu intră la 4-9
4 – performarea unei activităţi total dependent de altă persoană, excluzându-se 5-9
5 – incapacitate crescută, îi trebuie amenajări de mediu, instalaţii şi nu intră la 6-9
6 – incapacitate completă total incapabil să facă vreo activitate
7 – necodificat, categorie omisă 8 – nu se aplică 9 - necodificat
Scala legată de perspectivele omului de reintegrare de revenire la viaţa normală
0 – fără vreo incapacitate 1 – are potenţial de revenire 2 – are potenţial de ameliorare, fenomenul diminuând pe
parcurs 3 – are potenţial de afi asistat, este staţionar prin aparate,
instalaţii 4 – incapacitate stabilă, nu are perspective de ameliorare
dar nici de agravare 5 – deşi boala va progresa, incapacitatea lui poate să
devină suportabilă cu ajutorul ortezelor, instalaţiilor 6 – incapacitatea se deteriorează progresiv, neexistând
perspective de stabilizare 7 – necodificat 8 – perspectivă nedeterminabilă
Tipuri de handicap
Handicapul de orientare – pierderea capacităţii de a se orienta singur faţă de ambient
Handicapul independenţei fizice – incapacitatea individului de a-şi susţine existenţa
Handicap de mobilitate – deficitul de abilitate de a se mişca în ambientul său. Se suprapune cu handicapul independenţei fizice dar devine analitic prin raportulrile de mişcare
Handicapul ocupaţional – pierderea capacităţii individului de a-şi ocupa timpul într-o manieră obişnuită în raport cu vârsta, sexul, pregătirea profesională
Handicapul de integrare socială – incapacitatea unui individ de a menţine relaţii obişnuite
Handicapul economic – se referă la aspectele venitului oficial al individului, la care se adaugă şi ajutoarele sociale.
Clasificarea din punct de vedere sportiv a handicapului
Handicap motor: Leziuni ale sistemului osteo-articular(artroze,
scolioze, arsuri, fragilitate osoasă) Leziuni ale sistemului nervos(paraplegii,
tetraplegii, scleroză multiplă, poliomielite etc.) Maladii cronice(miopatii, erododegenerescenţă
spino-cerebrală) Amputaţii
Handicap psihic: Deficienţă mintală Maladii psihice cronice Tulburări psiho – afective grave(autismul)
Handicap senzorial: De văz De auz De limbaj
Persoanele cu maladii cronice pai puţin evidente, dar invalidante
Polihandicapaţii Persoane cu deficienţă de integrare socială şi
profesională
II.
Cadrul organizatoric al sportului pentru persoane cu handicap
Pe plan intern
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SPORT
FEDERAŢIA ROMÂNĂ A SPORTULUI PENTRU
PERSOANE CU HANDICAP
MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
SECRETARIATUL DE STAT PENTRU
PERSOANELE CU HANDICAP
ASOCIAŢII ŞI CLUBURI SPORTIVE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP
FUNDAŢII SPECIALE
Cadrul organizatoric al sportului pentru persoane cu handicap
Pe plan externI.P.C
INTERNATIONAL PARALYMPIC COMMITTEE
INTERNATIONAL ASSOCIATION OF
SPORT FOR INTELECTUAL
DISABLED
INTERNATIONAL STOKE MANDEVILLE WHEELCHAIR SPORT
FEDERATION
INTERNATIONAL SPORT
ORGANISATION FOR DISABLED
CEREBRAL PALSY INTERNATIONAL
SPORT AND RECREATION ASSOCIATION
INTERNATIONAL BLIND SPORTS ASSOCIATION
INTERNATIONAL WHEELCHAIR BASKETBALL FEDERATION
INTERNATIONAL WHEELCHAIR
TENNIS FEDERATION
WORLD ORGANISATION
VOLLEYBALL FOR DISABLED
Clasificarea sportivă. Principiile clasificării sportive pentru persoane cu handicap
Clasificarea sporivă reprezintă un proces complex prin care fiecare sportiv este clasificat într-o categorie sportivă, în funcţie de gradul de handicap
Clasificarea este proprie fiecărui tip de handicap şi fiecărei ramuri sportive, în concordanţă cu regulamentul sportului respectiv
Clasificarea poate fi permanentă sau să devină permanentă după un anumit interval de timp
Se realizează de către o comisie: Medici Kinetoterapeuţi Antrenori Profesori de educaţie fizică specializaţi în
activitatea sportivă a persoanelor cu handicap
Principiile generale ale clasificării
Bilanţ analitic Bilanţ funcţional
Bilanţul analitic: Forţa musculară Bilanţul articular Nivelul amputaţiei Coordonarea Acuitate vizuală şi câmpul vizual
Principiile generale ale clasificării
Bilanţul funcţional – cuprinde analizarea unor teste specifice fiecărei ramuri de sport care arată performanţele individuale cotate prin cifre, precum şi unele gesturi tehnice pe teren
Testarea forţei se stabileşte în conformitate cu cotaţia internaţională printr-o notaţie de la 0 la 5.
Forţa 0: muşchiul nu realizează nici o contracţie, deci este o paralizie totală. La palparea corpului muscular nu se simte nici o fibra musculară care să se contracte. Muşchiul respectiv nu este capabil să facă nici o mişcare.
Forţa 1: se sesizează o contracţie a muşchiului prin palparea lui sau a tendonului. Se simte o uşoară reliefare a tendonului dar încă nu poate fi vorba de mişcare.
Forţa 2: este o forţă care permitemobilizarea segmentului în anumite condiţii, deci apare mişcarea, cu amplitudine mică şi cu eliminarea gravitaţiei.Nivelul de forţă 2 reprezintă o forţă care necesită din partea testatorului cunoştinţe în ceea ce priveşte poziţionarea segmentului respectiv. Testarea se face pe planuri înclinate tocmai pentru a elimina gravitaţia.
Forţa 3: reprezintă forţa unui muşchi dea mobiliza pe toată amplitudinea de mişcare contra gravitaţiei. În afara forţei gravitaţiei asupra segmentului nu trebuie să acţioneze nici o forţă exterioară. Valoarea 3 a forţei indică o capaitate funcţională pentru muncă care ar cere o mobilizare în toate direcţiile a segmentelor.
Forţa 4: reprezintă capacitatea muşchiului de a deplasa segmentul a cărui mişcare o controlează, pe toată amplitudinea de mişcare, antigravitaţional şi contra unei rezistenţe de putere medie, aplcată de testator. La nivelul de forţă 4 muşchiul acţionează în condiţiile descrise mai sus pe o perioadă scurtă de timp după care forţa muşchiului şi amplitudinea mişcării scad.
Forţa 5: reprezintă forţa muşchiului care poate executa o mişcare pe toată amplitudinea de mişcare, contra gravitaţiei şi cu o forţă maximală aplicată din partea testatorului. La această forţă muşchiul este normal.
Testarea funcţionalităţii musculare
Se consideră ca la nivelul membrelor inferioare există 8 funcţionalităţi
Fiecare funcţionalitate se cotează de la 0 la 5 În final se adună punctele rezultate pentru fiecare
funcţionalitate rezultând o cifră care arată nivelul de handicap
Clasificarea sportivă a persoanelor cu handicap mintal sau retardare mintală are la bază un sistem de teste psihologice de specialitate care atestă nivelul QI(coeficientului de inteligenţă)
OMS consideră ca prag minim de normalitate 70
Handicap minim
Paralizia membrului superior: pierderea a mai puţin de 20 de puncte la testarea celor două membre, neluându-se în considerare funcţiunile muşchilor cotaţi cu 3,4 sau 5
Paralizia membrului inferior: pierderea a mai puţin de 10 puncte la testatrea celor două membre, neluându-se în considerare funcţiunile muşchilor cotaţi cu 3,4 sau 5
Pierderea amplitudinii: şold: pierdere flexie-extensie a mai puţin de 600 sau blocaj genunchi: pierderea a mai puţin de 300 în extensie sau blocaj
într-o poziţie oarecare gleznă: anchiloză umeri: ridicare limitată la 1350 sau blocaj într-o poziţie
oarecare cot: pierderea a mai puţin de 450 în extensie sau blocaj într-o
poziţie oarecare pumn: anchiloză
Scurtarea unui membru inferior: diferenţa de cel puţin 7 cm.
Nanism: maxim 145 cm. Protezele interne de şold, genunchi şi gleznă exclud
participarea la activităţi sportive “dinamice”, persoanele respective fiind eventual orientate către tir