doina mira dascalu - edificii din manastirile iesene

8/16/2019 Doina Mira Dascalu - Edificii Din Manastirile Iesene

1/8

Contribuþii la cercetarea unor edificii

din incintele mãnãstireºti ieºene Doina Mira Dascãlu

Introducere

Apãrate mult timp de zidurile fortificate ºi, în consecinþã, pãstrate multmai bine decât restul clãdirilor din spaþiul urban ieºean, edificiile din incintelemãnãstireºti ieºene aduc informaþii inedite ºi preþioase pentru munca de cer-

cetare, suplinind informaþiile dispãrute, despre fondul construit medieval demolatde-a lungul timpului.Am cercetat trei interesante edificii din trei incinte diferite: demisolul

adosat turnului de la mãnãstirea Barnovschi, casa zisã Dosoftei adosatãzidului mãnãstirii Sf. Nicolaie Domnesc ºi casa din incinta mãnãstirii Golia.

La o comparaþie, fãcutã în contextul anumitor caracteristici ale edificiilordin incintele mãnãstireºti moldovene medievale, se poate observa cã acestetrei clãdiri au în comun câteva aspecte:

- ar putea sã fi fost, la origine, destinate locuirii monastice, adãpostindfuncþiunea de chilii;

- ar putea data de la sfârºitul secolului al XVII-lea; se pãstreazã evi-dente elemente caracteristice, care amintesc pregnant de alte edificii din Mol-dova secolului al XVII-lea;

- structura constructivã este masivã, cu bolþi; s-a folosit piatra ca mate-rial de construcþie integral;

- aspectul exterior este foarte auster;- faþade în care plinurile predominã puternic asupra golurilor.

Aceste case prezintã ºi unele particularitãþi care le deosebesc, rezultatedin viaþa ºi istoria specialã a fiecãrui edificiu, care le impregneazã ºi azi cumagnetism, farmec ºi personalitate.

Chiliile de la Mãnãstirea Barnovschi

Ziditã în inima sau „dricul” târgului Iaºilor de Barnovschi vodã Moghilãºi terminatã în 1627, mãnãstirea Barnovschi avea, ca orice aºezãmânt ecle-ziastic de seamã, o incintã cu diverse clãdiri ºi anexe necesare vieþii mona-hale. Mai mult, dintr-o notiþã a lui Atanase Comnen Ipsilante, despre ªcoalaElinã din Iaºi, aflãm cã aceasta funcþiona „în chiliile de la Barnovschi” – inclusivcursul elementar de limba greacã - ºi cã spre sfârºitul secolului al XVII-lea,


2/8

Semnatar articol254

1 Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon, Istoria oraºului Iaºi, Iaºi, 1980, p. 293.2 N. A. Bogdan, Oraºul Iaºi - Monografie istoricã ºi socialã, ilustratã , Iaºi, 1997, p. 216.3 Ibidem.4 Albumul Prin Iaºii de odinioarã , Iaºi, 1995, p. 78; Constantin Ostap, Ioan

Mitican, Cu Iaºii mânã-n mânã , Iaºi, 1999, vol. I, p. 40.5 Despre reþeaua de hrube medievale a Iaºilor – Doina Mira Dascãlu, Contribuþii

la cunoaºterea locuinþelor ieºene din veacul al XVIII-lea, în contextul genezei ºi evoluþiei

târgului, tezã de doctorat, Universitatea de Arhitecturã ºi Urbanism Ion Mincu, Bucureºti,2004, manuscris în curs de publicare, în cap. 2b ºi 3b.6 Releveul pivniþei a fost executat de dr. arh. Doina Mira Dascãlu.

fiii lui Mihai Racoviþã, viitor voievod, învãþau cu însuºi directorul ºcolii,marele învãþat Natanail Colonari1.

În 1904, din chiliile mãnãstirii mai era în picioare doar o singurã clã-dire, cea lipitã de turnul mãnãstirii Barnovschi, vizibilã parþial într-o foto-grafie din 19132.

Surse documentare menþioneazã cã în aceastã casã „a fost adãpostitãprima tipografie de carte cu caractere arabe de la noi”3.

În prezent, din acest edificiu s-a mai pãstrat doar partea semiîngropatã,conþinând douã încãperi integral zidite din piatrã. La începutul veacului al XX-lea,

în interiorul clãdirii, încã se mai gãsea un vechi „canal, deasupra a douã baºtede piatrã, ce iarãºi nu se ºtie unde duce”4. Cele douã baºte sunt de fapt cele douã

bolþi ale pivniþei. În pereþii pivniþei nu este vizibilã în prezent vreo deschi-dere, iar textul menþioneazã clar cã intrarea în canal era amplasatã deasuprapivniþei. Este posibil ca turnul bisericii ºi chilia sã fi comunicat prin canalecu reþeaua subteranã de hrube a oraºului, prin accese azi dispãrute5.

Pivniþa are aceleaºi dimensiuni ca ale casei zisã Dosoftei, de la Sf. NicolaieDomnesc - cca. 9 x 13 m. Dimensiunile se apropie sensibil ºi de cele ale caseide la Golia - cca. 7 x 15 m. Menþionãm cã dimensiunile celorlalte douã edificii,pe care umeazã sã le analizãm mai jos, nu conþin lãþimea de 3 m a porticelorlor, ci se referã numai la corpul edificiilor.

În prezent, la cele douã încãperi ale pivniþei accesul se face din exterior, pecâteva trepte6. În fotografia din 1913 nu se mai vede accesul cãtre demisol alchiliei, dar e vizibil faptul cã edificiul era destul de înãlþat deasupra solului. Faþãde cota terenului amenajat de azi, supraînãlþarea este de cca. 1 m. În pereþii supra-terani exteriori sunt dispuse douã ferestre mici, orientate spre incinta bisericii.

Cele douã spaþii ale pivniþei sunt acoperite cu bolþi semicilindrice depiatrã, sprijinite pe pereþii laterali, deschiderile fiind de 4,70 m ºi 4 m. Gro-simea mare a tuturor zidurilor, care sunt tot din piatrã - în jur de 1,35 m - ar putea

genera ipoteza cã, iniþial, ele susþineau peste nivelul parterului ºi un etaj. Parteruleste vizibil într-o fotografie din 1913.


3/8

Titlu articol 255

7 Aceste presupuneri sunt prezentate ºi comentate în Ioan Caproºu, Dan Bãdãrãu, Iaºii vechilor zidiri, Iaºi, 1974, p. 373.

În ceea ce priveºte organizarea spaþialã, este posibil ca parterul ºi even-tualul etaj sã fi avut aceeaºi distribuþie spaþialã interioarã, anume binuclearãºi în anfiladã, ca ºi pivniþa. Ca funcþiuni, atât parterul cât ºi etajul puteau fidestinate locuirii monastice, adãpostind chilii : fiecare putea avea fie o sin-gurã încãpere, fie douã încãperi. Posibilitatea existenþei unui etaj implicã ºiipoteza logicã a prezenþei unei scãri exterioare de lemn, cu podest de accesla chiliile de la etaj.

S-au mai pãstrat ºi câteva amãnunte inedite, care apar la arcul porta-lului ce desparte încãperile pivniþei. Deºi este vorba doar de demisolul unormodeste chilii, arcul portalului interior, de trecere dintr-o încãpere în alta,este placat cu cãrãmidã. În acest portal este încastrat, pentru prinderea uºii,

un frumos profil rotunjit, din piatrã fasonatã, lucrat cu deosebitã grijã.Aceste detalii îngrijite ar putea constitui un indiciu al multifuncþiona-litãþii demisolului, chiar ºi al existenþei acelei tipografii, susmenþionate.

Casa zisã Dosoftei, din incinta Mãnãstirii Sf. Nicolae Domnesc

În prezent, ieºenii cunosc acest monument sub denumirea de „CasaDosoftei” deoarece s-a presupus, de-a lungul timpului, fie cã în aceastã casãar fi locuit mitropolitul Dosoftei, fie cã în acest spaþiu ar fi funcþionat doartiparniþa lui7.

Planul demisolului ºi o fotografie din 1913; în dreapta se observã scara de acces ºi o parte din parter.


4/8

Semnatar articol256

8

Ibidem, p. 372-374 ºi notele 105, 106, 107.9 Alexandru Andronic, Iaºii pânã la mijlocul secolului al XVII-lea - Geneza ºievoluþia, Iaºi, 1986, p. 52.

Unele cercetãri presupun cã aceastã casã ar data din secolul al XVIII-lea,considerând cã în secolul al XVII-lea pe locul casei se întindea cimitirul

mãnãstirii8

. Alte cercetãri apreciazã cã acest cimitir nu era poziþionat chiaratât de mult spre uliþa Sf. Vineri ºi emit ipoteza cã edificiul exista în secolulal XVII-lea9.

Adosatã zidului de nord al incintei mãnãstireºti, actuala casã cu arcadepãstrase, pânã la restaurare, indicii despre forma sa cea mai veche. Restau-rarea a distrus multe din aceste indicii, aºa încât azi putem doar construicâteva ipoteze, pornind de la puþinele detalii actuale, corelându-le cu infor-maþii istorice ºi surse documentare.

E posibil ca, în secolul al XVII-lea, incinta fortificatã a paraclisului

domnesc Sf. Nicolae sã fi cuprins nu numai biserica, ci ºi construcþii mona-hale adiacente zidului perimetral, necesare bunei funcþionãri a complexuluiecleziastic.

Presupunerea cã la origini clãdirea era destinatã locuirii monastice,atrage dupã sine ideea fireascã a orientãrii edificiului, cu accesele sale, spre inte-riorul incintei. Se mai poate observa ºi azi faptul cã zidul incintei mãnãstirii este

în continuarea zidului nordic al casei, adicã al zidului de la uliþa Sf. Vineri – azistr. Anastasie Panu. De asemenea, se observã clar cã trupul edificiului estedezvoltat înspre interiorul incintei ºi nu spre stradã. Acest detaliu vine în favoarea

ipotezei cã, iniþial, edificiul a fãcut parte din incintã, îndeplinind o funcþie ne-cesarã, posibil cea de locuire monasticã.

Ulterior, probabil în secolul al XVIII-lea, din necesitãþi economice alemãnãstirii de la acea vreme, clãdirea a suferit o reconversie funcþionalã.Transformarea edificiului cu chilii în spaþiu comercial a implicat construireaunui portic cu arcade, pentru protecþia mãrfurilor ºi a cumpãrãtorilor, între-aga casã fiind reorientatã spre nord, cãtre uliþã, prin câteva adaptãri ale cons-trucþiei, menþionate mai jos.

Trecând prin faþa Curþii Domneºti, a mãnãstirii Sf. Nicolae Domnescºi prelungindu-se pânã în Târgul Fãinii - azi Târgul Cucului, uliþa Sf. Vinericonstituia un spaþiu urban de seamã al Iaºilor ºi unul din drumurile sale co-merciale importante. Încã din secolul al XVI-lea, puþin mai departe de Sf. NicolaieDomnesc ºi pe partea opusã a uliþei, exista un medean sau un târg comercial

în preajma mãnãstirii Sf. Vineri. Acest târg era unul vadurile comerciale însem-nate ale urbei, pãstrându-ºi magnetismul pânã în secolul al XIX-lea, fiindvizibil atât în planul Bayardi din 1819, cât ºi în planul Peytavin din 1857. În 1845casa cu arcade este clar reprezentatã în binecunoscuta stampã a lui J. Ray, ce


5/8

Titlu articol 257

10 Stampa din 1845 a fost publicatã în „Albumul de 12 vederi ale Iaºului” desenatede I. Ray, litografiate de P. Muller în Iaºi.

redã atmosfera de epocã ºi forfota comercialã a uliþei, nu departe fiind vizi-bilã ºi mãnãstirea Sf. Vineri10.

Comparând acest edificiu cu cel de la mãnãstirea Barnovschi, observãmfaptul cã, fãrã portic, dimensiunile clãdirilor sunt identice: cca. 9 x 13 m. Aicitrebuie menþionat un fapt important legat de dimensiunea lãþimii edificiului: ease apropie de 8,75 m, dimensiune larg folositã în Moldova, în a doua jumãtatea secolului al XVII-lea, la multe edificii din incintele monastice precum celede la Dragomirna, dar ºi la casa domneascã de la Cetãþuia-Iaºi.

Planurile casei zisã Dosoftei

Faþada cu portice a casei din incinta mãnãstirii Sf. Nicolae Domnesc


6/8

Semnatar articol258

11 Releveul conform Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în România, Bucureºti,1963, vol. II, p. 68.

12 Se pare cã în toatã Moldova abia în a doua jumãtate a secolului al XVII-lea a

început a fi folositã mai des cãrãmida, iniþial în structuri mixte, împreunã cu piatra; unexemplu de folosire a pietrei ºi cãrãmizii la sfârºitul acestui veac îl constituie conaculRossetti de la Pribeºti.

Lungimea de cca. 13 m a clãdirii a permis împãrþirea interiorului îndouã spaþii. Înãlþimea mare a edificiului sugereazã ipoteza existenþei iniþiale

a unei segregãri spaþiale pe verticalã, în parter ºi etaj. Azi, interiorul casei are unetaj la care se accede pe o scarã interioarã de lemn - aceste detalii, fiind necesarefuncþiunii actuale de muzeu, au fost concepute prin proiectul de restaurare.Primul nivel este tãvãnit cu lemn, dar ultimul este acoperit cu bolþile încruciºatedin piatrã, care existau probabil ºi iniþial. Organizarea spaþialã iniþialã ºi prezenþabolþilor de piatrã se regãsesc în releveele fãcute de prof. Ionescu Grigore11.

La cele douã spaþii comerciale se intra dinspre uliþã, fiind posibil chiar cacele douã încãperi sã fi comunicat între ele. În perioada din secolul al XVII-lea,dinainte de transformarea în spaþiu comercial, parterul putea adãposti fie chilii,

fie spaþii de depozitare, iar etajul avea chilii. Cele douã încãperi erau dispuse în anfiladã, atât la parter cât ºi la etaj, iar accesul ºi iluminarea se fãceaudinspre incintã. E posibil totuºi ca iluminarea acestor spaþii de la parter sã sefi fãcut ºi prin goluri pe peretele nordic dinspre uliþã, goluri care ulterior sãfi fost transformate în uºi de acces la spaþiile comerciale. În ceea ce priveºtedecuparea în zidul nordic a unor goluri la etaj spre uliþa Sf. Vineri, acestea puteausã fi existat încã din perioada iniþialã, fiind necesare iluminãrii chiliilor. Dacãacest edificiu cu chilii avea iniþial douã nivele, atunci era necesar un accesspre etaj pe o scarã exterioarã cu podest, din lemn, dupã cum se obiºnuia în acea

vreme. Amplasarea scãrii era pe faþada sudicã dinspre incinta mãnãstirii, fiela unul din capetele clãdirii, fie la mijloc precum la casa domneascã de laCetãþuia-Iaºi.

Altã asemãnare cu modelele civilo-monastice ale secolului al XVII-leae legatã de aspectul exterior al casei, evident auster, trãsãturã subliniatã ºi deraportul dintre plinuri ºi goluri, în care plinul predominã evident. Faþadasudicã, opusã faþadei cu portic, sugereazã foarte bine simplitatea faþadelor dinsecolul al XVII-lea, prin cele câteva ferestre foarte mici amplasate pe plinurilemasive din piatrã.

În ceea ce priveºte datarea casei, un argument demn de luat în consi-deraþie îl constituie ºi materialul folosit la construire, piatra. Aflatã în apro-pierea urbei, piatra calcaroasã a constituit pentru Iaºi un material cu care s-aconstruit predilect pe tot parcursul secolului al XVII-lea12.

Deºi construit mai târziu, în secolul al XVIII-lea, porticul exterior estetot din piatrã, boltit ºi decorat cu arcade pe toate pãrþile. Lãþimea sa, de cca. 3 m,


7/8

Titlu articol 259

13 Viollet le Duc, Histoire de l’habitation humaine, Ed. Pierre Mardaga, Liege,1986, p. 230, 235.

14 Vezi 13 et passim.15 I. Caproºu , op. cit., p. 212, 213 ºi notele 166, 167.16 Gheorghe Balº, Bisericile ºi mãnãstirile moldoveneºti din veacurile al XVII-lea

ºi al XVIII-lea, Bucureºti, 1933, p. 358.17 I. Caproºu , op. cit., p. 212 ºi nota 165.18 Gh. Bezviconi, Cãlãtori ruºi în Moldova ºi Muntenia, Bucureºti, 1947, p. 71.

permitea atât circulaþia cât ºi prezentarea ºi vânzarea mãrfurilor spre uliþa Sf. Vineri.Acest tip de portic derivã din modelele caselor antice cu portice, des întâlnite

la greci ºi romani13

. Perpetuarea aceluiaºi model prin coloniile greceºti dinAsia Micã a continuat pânã în medievalitate. Porticul a fost preluat ºi folosit în diverse variante pânã în prezent, în special pe teritoriul bizantin, unde potfi întâlnite ºi azi numeroase case cu astfel de portice14.

Se presupune cã, în secolele al XVII–lea ºi al XVIII-lea, streaºinacaselor era mult evazatã pentru a oferi protecþie. Restaurarea a preluat corniºa

îngustã, specificã edificiilor urbane din secolul al XIX-lea. Aceastã corniºãeste vizibilã ºi în stampa lui Ray, susmenþionatã.

Casa din incinta Mãnãstirii Golia

În incinta mãnãstirii Golia existau în secolul al XVII-lea diverse construcþii,multe din ele au fost însã distruse. Dintre acestea, în documente sunt menþionatechiliile ºi unele magazii sau depozite15.

Despre modestul edificiu din piatrã, adosat zidului de incintã dindreapta bisericii, nu se ºtie ce funcþiune a avut ºi când a fost zidit. Gh. Balºl-a numit „visteria” fãrã a da explicaþii16. Alþi cercetãtori considerã cã ar fifost o simplã magazie, dintre cele construite în secolul al XVIII-lea în incintã,pentru a adãposti averile unor oameni cu stare când Iaºul era atacat - dar aceste

depozite sunt menþionate documentar abia la începutul secolului al XIX-lea17

.În sprijinul ipotezei cã acest edificiu ar fi fost iniþial destinat locuiriimonastice, unor chilii, vine un indiciu documentar de la începutul secoluluial XVIII-lea. În 1701, un cãlãtor rus - stareþul Leonte - povesteºte cã a fost cazat

într-una din chiliile înºiruite de-a lungul zidului incintei mãnãstirii Golia. Dinrelatarea lui, deducem cã însuºi egumenul locuia la acea vreme într-o chilie,deoarece într-un pasaj se spune cã acesta „stãtea în faþa chiliei sale”18. Cu altecuvinte, dacã în 1701 nu era menþionatã o casã egumeneascã în incinta Goliei,

întrevedem posibilitatea ca edificiul pe care-l analizãm sã fi adãpostit chiar

chilia egumenului.În favoarea datãrii edificiului, ca fiind existent spre sfârºitul secolului al

XVII-lea, aducem câteva argumente prin compararea sa cu celelalte clãdiri mo-nastice studiate în aceastã lucrare. Prin aspect, casa seamãnã mai ales cu clãdirea


8/8

Semnatar articol260

19 Releveul edificiului a fost executat de dr. arh. Doina Mira Dascãlu.

adosatã zidului de incintã al bisericii Sf. Nicolae Domnesc19. Porticul este aºezat însã pe latura scurtã ºi orientat spre incinta mãnãstirii. Casa este adosatã zidului

de incintã pe latura ei scurtã, iar intrarea se face pe axul longitudinal.Lãþimea sa, de cca. 7 m, este mai micã decât a celorlalte edificii studiate,care au cca. 9 m. Lungimea mare a casei, de cca. 12 m, raportatã la lãþimeamicã, a condus la o organizare în douã încãperi dispuse în anfiladã. Înãlþimeamare a edificiului, cca. 7 m, a generat împãrþirea pe douã nivele. Accesul lanivelul superior se face ºi azi din exterior, pe laterala stângã, dar scara delemn a fost înlocuitã cu una metalicã.

Faptul cã a fost construitã integral din piatrã, fãrã inserþii de cãrãmidã,ar înclina datarea în favoarea secolului al XVII-lea. ªi în acest caz, dacã excludem

porticul cu arcade, rezultã o construcþie foarte simplã ºi austerã, care se aseamãnãfoarte mult cu aspectul caselor din incintele mãnãstirilor moldovene din secoleleal XVI-lea ºi al XVII-lea, unde plinul predomina net în faþadã.

Porticul este din piatrã, având o lãþime de 3 m. Unii cercetãtori consi-derã cã acest portic dã casei un aspect de clãdire comercialã. Trebuie sã men-þionãm faptul cã, în general, porticele au funcþiunea de spaþiu intermediar, detranziþie între interior ºi exterior, fiind prezente din veacul al XV-lea la multelocuinþe europene ºi balcanice. Fiind un spaþiu de adãpost general faþã de ploaie,vânt sau soare, nu este necesar sã fie considerat specific doar spaþiilor comerciale.

Este posibil ca acest portic sã fi fost construit mai târziu, în secolulal XVIII-lea, precum la casa zisã Dosoftei. Frumoasele decoraþii în piatrã alearcadelor sale, ale capitelurilor celor patru coloane ºi ale chenarului uºii deintrare în casã, s-au inspirat evident din decoraþiile bisericii.

În concluzie, deºi nu putem ºti sigur ce funcþiune a avut clãdirea, de locuiremonasticã sau de depozitare, din indiciile documentare susmenþionate, din alcãtuireaºi aspectul ei, presupunem cã a fost destinatã locuirii ºi cã poate fi încadratã întresfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul veacului al XVIII-lea.

Casa de la Golia ºi planurile

doina mira dascalu - edificii din manastirile iesene

Documents