Doi domni din Maieru

Anul 1996. De asta sunt sigur. Şi mai reţin precis că era o zi de primăvară, zi lucrătoare,pentru că mă aflam la serviciu. În biroul meu, situat într-o clădire anexă a Primăriei Beclean,unde, la 12 trecute fix, vorba lui nenea Iancu, intră ofiţerul de serviciu şi-mi spune: Vă caută doidomni. Pot să intre?

Cei doi domni erau profesorii (azi, ziarişti profesionişti şi scriitori) Sever Ursa şi IcuCrăciun din Maieru. Cunoştinţe vechi. Prieteni. Vizita lor m-a luat, recunosc, prin surprindere.

Ce-i mâna pe ei în luptă? Ar dori să editeze şi ei o publicaţie în genul „Observatorului de Beclean”. Şi cine vă opreşte? Nu de oprit e vorba, dragă Aurel, a replicat Sever Ursa. Noi încă nu ştim porni! Ştiau, în schimb, că eu aveam în spate, cum se zice, experienţa unei alte publicaţii din

zona administraţiei locale: PASAJ, editată de Primăria şi Consiliul Local Bistriţa. Şi mai ştiau căucenicia de gazetar mi-o făcusem (chiar dacă în alte vremuri!) pe „ogorul” ziarului „Ecoul”, dinmantaua căruia a ieşit, după evenimentele din decembrie 1989, „Răsunetul”, iar de vreo trei aniîncoace îmi exersam condeiul şi la revista „Minerva”.

Aşadar, cei doi domni veneau, de la 70 de kilometri distanţă, cu gândul mărturisit de apune pe roate o revistă, tocmai la Maieru. În „Cuibul visurilor” lui Liviu Rebreanu. O revistăcare urma să poarte chiar acest titlu: „Cuibul visurilor”.

Şi când vreţi să începem?, i-am întrebat, neştiind că ei veniseră pregătiţi pentru a demarape loc ambiţiosul lor proiect. Drept răspuns, Icu şi-a deşertat pe biroul meu geanta doldora demateriale de presă. Un maldăr de manuscrise şi dactilograme!

No, ajung pentru primul număr?Am selectat materialele, am stabilit profilul fiecărei pagini, apoi am schiţat macheta (pe

coli de hârtie albă, format A-3), totul în creion, ca să putem şterge la nevoie. După ce amacoperit, cu titluri, şi ultima pagină, haideţi, fraţilor, la Sandi Nagy, le-am zis şi, acolo, pe stradaMorii din Beclean, în câteva ore, „Cuibul visurilor” a fost „tras” pe dischetă.

De aici încolo, nu mai este treaba mea, le-am zis. Ci treaba voastră, dragilor. Iar treabavoastră e să vă prezentaţi, cu această dischetă, la IMPRESS srl Bistriţa, strada Nicolae Titulescu,nr.18. O căutaţi pe doamna Oana Podani, care se ocupă şi de „Observatorul de Beclean”.

Aşa a început povestea revistei „Cuibul visurilor”. Cu Sever Ursa – director şi IcuCrăciun – redactor şef. Cei doi domni au mai venit de câteva ori la Beclean, până au prins şi eicare-i „şpilu”. Apoi, n-a mai fost cazul. Cu materialele de presă şi macheta revistei în geantă, seduceau direct la Bistriţa, unde Oana a preluat întreaga „afacere”. De fiecare dată, aceeaşipoveste. Iar povestea aceasta durează, iată, de 20 de ani. Fără întrerupere. În aceşti 20 de ani, auapărut, iată, 120 de numere. Sau 120 de „Cuiburi”, cum le place lor să-şi alinte revista. În medie,şase apariţii pe an. O performanţă care nu stă la îndemâna oricui, să recunoaştem, mai ales cătoate acestea se „întâmplă” (de 20 de ani!) la ţară, nu la oraş. E drept că satul acela nu e chiarunul oarecare, ci e Maieru! „Cuibul Visurilor” lui Liviu Rebreanu.

Ce-ar mai fi de zis? Acum, la Aniversară, ar mai fi ceva, totuşi, de adăugat.La mulţi ani, „Cuibul visurilor”! La mulţi ani tuturor celor care slujesc, într-un fel sau

altul, această frumoasă „ispravă”, iniţiată de Sever Ursa şi Icu Crăciun. Acum 20 de ani! Aurel PODARU