documents.tips 1 istoricul si functiile eticii

8/15/2019 Documents.tips 1 Istoricul Si Functiile Eticii

1/9


2/9

Cap.II Etica, morala şi deontologia

das as ic" tun soll? traducere limba germană - limba rom1nă2 Ce pot să ştiu despre ce

trebuie să fac?!3

/storia eticii occidentale, ca de altfel i cea a filosofiei occidentale, i are nceputurile nș ș

0recia antică. 1rincipalele nume men ionate atunci c!nd se vorbe te de etică grecească suntț ș

2ocrate, 1laton, 3ristotel. 2ocrate nescriind nici o lucrare, fiind partizanul unei tradi ii oraleț

n ceea ce prive te filosofia, principale sale idei etice sunt desprinse din dialogurile lui 1laton,ș

n special Euth4phron, 5aches, %enon, acesta din urmă urmărind să răspundă la ntrebarea Ce

este $irtutea ?1laton, a dezvoltat o teorie a formelor i s-a folosit de aceasta ca de o premisă n dezvoltareaș

teoriei asupra guvernării, s-a ndepărtat ntr-o mare măsură de discursul socratic. 3ristotel

respinge din start teoria formelor g!ndită de 1laton, iar propria sa viziune asupra eticii o

eprimă n Etica nicomahică i n Etica eudemică.ș

1unctul comun ntre eticile anterior men ionate, care se regăse te n mai toateț ș

teoriile etice, inclusiv cele contemporane, l reprezintă includerea n discursul filosofic a două

concepte" fericirea i virtutea. 6orespondentele conceptelor n limba greacă suntș eudaimonia

iș aret4, dar ace ti termeni erau folosi i ntr-un sens aparte. 7n individ putea fi n aparen ă unș ț ț

eudaimon, av!nd o via ă lipsită de grii (am spune astăzi), dar acest lucru nu implică n modț

necesar i includerea acestuia n categoria daimonilor.ș

8inele, o altă constantă a filosofie occidentale, se mplete te cu virtutea, eudaimonia dar i cuș ș

ra iunea. 3stfel, 2ocrate accentuează ideea că via a morală este o via a virtuoasă. 1rinț ț ț

cuvintele acestuia din dialogurile platonice putem etinde acest mod de a percepe fericirea iș

asupra filosofie lui 1laton. 3ristotel sublinează importan a intelectului i implicit a ra iunii,ț ș ț

dar i nevoia unei introspec ii ra ionale, care să ofere un răspuns la principala ntrebare aș ț ț

filosofie grece ti"ș Cum ar trebui să trăiască un indi$id pentru a atinge eudaimonia ?

7n posibil răspuns poate fi identificat la ntrebarea anterioară, el put!nd fi i o concluzie aș

filosofiei grece ti, i anume binele suprem. 8inele suprem ca i teleologie nu nseamnă pur iș ș ș ș

simplu respectarea unor anumite reguli de comportament - prin virtu i, el are n vedere oț

0 3ant Immanuel, 4ntemeierea meta5icii moraurilor , Ed. 6umanitas, ucureşti, )**+

)7


3/9


permanentă căutare prin intermediul sinelui i prin intermediul facultă ilor cu care a fostș ț

nzestrat omul, iar principala facultate a individului este ra iunea.ț

Eplozia g!ndirii ra ionale n 0recia antică a avut un ecou deosebit n toată lumeaț

occidentală, influen a acestui mod a imagina i eplică lumea, i implicit omul, s-a făcutț ș ș

sim ită chiar i n teologie.ț ș

2colastica ca i coală a filosofiei a fost influen ată de demersul ra ional ini iat n 0reciaș ș ț ț ț

antică, principalul obiectiv al acestei coli a fost acela de a mbina ra iunea, denumităș ț lumina

naturală, i teologia. Eplica iile etice se regăsesc undeva la confluen a celor două mari coli"ș ț ț ș

teologia ra ională - av!ndu-l ca reprezentat pe 3ristotel i teologia revelată, n prim planulț ș

acesteia fiind Toma d93:uino. #ncercarea lui Toma d93:uino de a media ntre un mod de via ăț

ra ional i unul bazat pe credin e religioase este evidentă n principala lucrare a acestuiaț ș ț

5umma t"eologiae!

acă facem o incursiune n istoria eticii ca filozofie practică, putem constata că to*i autorii

sunt de acord că obiectul eticii l constituie căutarea unui răspuns la ntrebarea ;6e este

binele


4/9


incolo de amestecul de legendă şi adevăr pe care l oferă morala brahmanică şi cea budistă,

ale /ndiei antice, nvă*ăturile lui 6onfucius şi 5ao-tse din 6hina secolului $/ .e.n., ncercăm

să luăm ca reper n n*elegerea izvoarelor scrise ale eticii, g!ndirea elină care, odată cu

apari*ia lui 2ocrate, face trecerea de la preocuparea spre desluşirea tainelor universului, ladeterminarea legilor fundamentale ale conduitei umane.

acă 2ocrate şi-a mpărtăşit nvă*ăturile propriilor săi discipoli sub formă de dialoguri,

1laton este primul care face referire la valorile supreme ale vie*ii morale ntr-o formă scrisă.

3ristotel scrie n 6tica 7icoma"ică că obiectul eticii este studiul binelui sau al virtu*ii,

arăt!nd că binele este scopul suprem. 8inele suprem despre care vorbeşte 3ristotel este

scopul absolut, spre care tinde totul, dar nu un bine abstract, transcendental pe care #l

#nt1lnim #n şcoala platoniciană, ci un bine reali&abil #n practică, un bine accesibil omului.?

omnitorul rom!n @eagoe 8asarab oferea prin sfaturile date n *n$ăţăturile lui

7eagoe 8asarab către fiul său 9"eodosie un model al echită*ii şi un set de reguli de

comportament n vederea asigurării unei conduceri eficiente. 1entru etica managerială,

*n$ăţăturile lui 7eagoe 8asarab au o relevan*ă etraordinară oferind precepte cel pu*in n

următoarele direc*ii" conturarea trăsăturilor pozitive şi negative ale conducătorului, aspectelegate de ierarhiile manageriale, distribuirea surselor de putere, rezolvarea şi negocierea

conflictelor, etc.

Toate nvă*ăturile subscriu ideii că un bun conducător care trebuie să fie un promotor

nedisimulat al echită*ii, un eemplu pentru supuşii săi.

%ai t!rziu, ant stabileşte regula de aur a deontologiei" :nu trata o altă persoană aşa cum

nu ai dori să fii tratat tu #nsuţi; , inspirată din preceptele moralei creştine. 3şa cum rezultă

din Critica raţiunii practice, etica lui ant este o etică a datoriilor ra*ionale.


5/9


6/9


binele societă*ii şi nu interesul personal. 3dministra*ia, prin etimologa cuv!ntului, şi releva

semnifica*ia de a reprezenta o ac*iune n interesul public, *in!nd cont de lege şi de statul de

drept .

#n defini*ia func*iei publice, dimensiunea etică este mbinata cu semnifica*ia să uridică. 5egea priviind 2tatutul func*ionarilor publici (art. B.) considera func*ia publica drept"

,,ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite #n temeiul legii, #n scopul reali&ării

prerogati$elor de putere publica;. 1rin urmare, legiutorul face apel concomitant la doi

termeni" cel de atribu*ii (ce are conota*ii riguros uridice) şi cel de responsabilită*i, termen prin

care prinde via*ă dimensiunea etică a comportamentului func*ionarului public.

Etica- n calitatea ei de disciplina filozofica cauta răspuns la ntrebarea" cum trebuie să

acţione&e indi$idul #n raport cu sine #nsuşi, cu semenii săi şi cu lumea din ur? *n acest sensetica este aceea care dă sens viu legilor ce influen*ează activitatea oricărui func*ionar public.

ar ce nseamnă etica=

Termenul ,,etica; provine din cuv!ntul grecesc et"os şi nseamnă character, mod habitual de

via*ă. 5a 1laton, ethos-ul este rezultatul obişnuin*ei, iar pentru 3ristotel, ethos-ul este de

natura morală şi nu intelectuală. #n stoicism ethos-ul este sursa comportamentului.

3şadar, etică sau ,,filozofia practica< şi pune problema ustificării modurilor de

comportare şi ac*iune care determină practica vie*ii umane, n domeniul individual şi social, n

cazul nostru, n domeniul func*iei publice. acă termenul de dreptate desemnează un ideal

universal şi n acelaşi timp o virtute personală, termenul de etică este n acelssi timp şi o

virtute personală. 7n om drept este n*elept. Cmul drept şi ndeplineşte toate ndatoririle fără

compromise şi fără slăbiciune. #n locul spontaneită*ii egoiste care face ca fiecare să ceară totul

pentru sine , dreptatea, acest ,,respect al demnită*ii umane n toate persoanele< pune o ra*iunecvasi-matematica" fiecare primeşte ceea ce i se cuvine, *in!nd totodată cont de ceilal*i,

mpăr*ind cu ei după o ustă propor*ie. /dealul ra*iunii este obiectivitatea, uste*ea. 3ceeaşi

eigentă se cheamă usti*ie sau dreptate n ceea ce priveşte actele umane. reptatea este

respectarea riguroasă a dreptului fiecăruia (teremnul usti*ie vine de la u, ,,drept


7/9


8/9


iind o disciplină filosofica cu un caracter aparte, lumea moralei fiind eminamente o

lume a intersubiectivită*ii, a interac*iunilor dintre indivizi, precum şi dintre individ şi

grupurile umane sau dintre grupurile umane, nsele, rolul eticii nu se poate rezuma la o simplă

critică a unor concepte teoretice. Ea este deopotrivă o ştiin*ă teoretică şi practică, descriptivaşi normativa, refleiva şi aiologica. Toate aceste laturi se regăsesc mai mult sau mai pu*in

evident n diferite curente filosofice, astfel nc!t putem realiza o sinteză a principalelor funcţii

ale eticii!

• unc*ia cognitivă. 3ceastă func*ie a eticii se realizează prin cel pu*in patru momente

distincte ale contactului cu lumea morală. %omentul descriptiv, n care valorile,

normele şi faptele morale sunt puse n eviden*ă că realită*i descoperite sau de

descoperit. 6el de-al doilea moment este cel analitico-sintetic, n care toate acesteatrec din planul empiric n cel ştiin*ific, fiind supuse metodelor de tip epistemic.

octrinele etice intră n func*iune reprezent!nd modul particular de interpretare a

fenomenului moral, acesta este momentul eplicativ. %omentul comprehensiv, n care

universul conceptual al eticii trece de la teoretician spre producătorul de fapte

• morale, ilumin!ndu-l pe cale ra*ională sau intuitivă, ntre cunoaşterea comună şi cea

ştiin*ifică realiz!ndu-se astfel necesară unitate.•

unc*ia normativă (aiologica). 3ceastă func*ie este produsul rela*iei inseparabiledintre valoare şi norma, n lumea moralei. Este de re*inut faptul ca etica nu crează

normeF ea doar le descoperă că fiind consecin*e ale universului aiologic, la r!ndulsău originat n morala individuală şi colectivă. 'olul eticii este doar unul de

sistematizare, de conceptualizare, de ra*ionalizare şi de comunicare.• unc*ia persuasivă! 3şa cum remarca ncă 3ristotel, diferenţa #ntre raţionamentul

categoric şi cel dialectic, specific ştiinţelor normati$e, printre care şi etică, este

aceea ca spre deosebire de raţionamentul categoric #n care totul este demonstrabil, #n

raţionamentul dialectic inter$ine argumentarea, ca miloc de con$ingere a

interlocutorului.G 6u alte cuvinte, ştiin*ele normative nu numai eplica, ci şi conving,

chiar dacă, aşa cum interpretam noi etică, nu este vorba de convingere pe calea

manipulării conştiin*elor, ci de convingere pe calea deschiderii conştiin*ei spre

ra*ionalitatea şi eficientă respectării normelor, n eticile &consecintionaliste&, respectiv

spre caracterul legic, indiscutabil, sacru al 5egii morale, n eticile &deontologiste&

/ ellu


9/9


'olul eticii este să aute oamenii şi institu*iile să decidă ce este mai bines a facă, pe ce criteria

să aleagă şi care le sunt motiva*iile morale n ac*iunile lor. 7nii consideră ca etică, ca ştiin*a

nu are utilitate deoarece acesta are un character normative viz!nd conduit oamenilor,

neput!ndu-/ influenta n mod real la un comportament real.

-)