DOCUMENTATIE DE AVIZARE A LUCRARILOR DE INTERVENTII

RESTUARAREA SI CONSOLIDAREA MUZEULUI CEASULUI „ NICOLAE SIMACHE”

MUNICIPIUL PLOIESTI, JUDETUL PRAHOVA

Date generale

1. Denumirea obiectivului de investiţii: RESTAURAREA SI CONSOLIDAREA MUZEULUI CEASULUI ,,NICOLAE SIMACHE’’, Ploiesti , jud. Prahova.2. Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere, Domeniul major de intervenţie 1.1 Planuri integrate de dezvoltare urbană, Sub-domeniul: Poli de creştere3. Amplasament: judetul Prahova, Municipiul Ploiesti, str.Nicolae Simache, nr.14. Titularul investiţiei: Judetul Prahova5. Beneficiarul investiţiei: Judetul Prahova6. Elaboratorul documentaţiei: S.C. RESTITUTIO S.R.L. Ploieşti

Descrierea investiţiei

Situaţia existentă a obiectivului de investiţie

Clădirea muzeului este amplasată pe strada Nicolae Simache nr. 1 în cadrul sitului urban „Centru istoric” – Bulevardul Independenţei şi este monument istoric de importanţă naţională înscris în Lista monumentelor, judeţ Prahova având codul PH - II- m - A nr. 16 296. A fost construită în anul 1890 ca locuinţă pentru Luca Elefterescu, fost prefect de Prahova, cu intervenţii şi reconstrucţie parţială în anul 1930.

Edificiul se înscrie în programul de dezvoltare urbană al municipiului Ploieşti din a douajumătate a sec. al XIX-lea, care se extindea către sud printr-o zonă rezidenţială importantă. Nu se poate spune că lotul pe care s-a amplasat clădirea este consecinţa directă a trasării Bulevardului Independenţei dar este evidentă prezenţa acestui edificiu datorită importantului eveniment urbanistic: trasarea legăturii dintre zona centrală şi gara de sud. Prin realizarea tronsonului de nord al Bulevardului: intersecţia străzilor Gheorghe Ionescu, Radu Stanian şi Goleşti, (artere care aparţin tramei stradale originare a localităţii aşa cum apare în planul Palladi din 1852), a devenit o prezenţă importantă în frontul de est al arterei nou create.

Acolo se aflau construite şi alte clădiri valoroase, respectiv clădirea actualului restaurant Bulevard şi casa primarului Radu Stanian iar mai spre nord pe aceeaşi latură a bulevardului se construise casa lui Ghiţă Ionescu, arhitect Theodor Negrescu, actualmente Muzeu de Artă şi o altă serie de trei locuinţe, acestea din urmă evident condiţionate direct de aliniamentul bulevardului. Vizavi se ridicase impunătorul sediu al Liceului Petru şi Pavel alături de biserica Sf. Gheorghe Vechi. Prezenţa în acest nucleu urban a locuinţei fruntaşului ploieştean Luca Elefterescu este astfel justificată, acest ansamblu păstrându-şi până astăzi importanţa urbanistică şi valoarea arhitecturală.

În prezent mai mult ca oricând contextul urban este mai valoros decât la sf. sec. al XIX-lea deoarece cu primii ani ai sec. al XX-lea s-a adăugat sediul Băncii Naţionale ridicat într-o manieră clasicizantă iar casa lui Radu Stanian, la origine tributară stilului neoclasic, a fost reformulată plastic de arhitectul Nicolae Şmina pentru familia Bordeni într-un stil neoromânesc foarte

valoros. Dacă se adaugă uşoarele nuanţe romantice ale celor două clădiri vecine azi cu Muzeul de artă, precum şi prezenţa edificiului amintit într-o haină clasicizantă cu aluzii baroce înţelegem valoarea acestui segment al sitului urban „Centru istoric” din municipiul Ploieşti. Din nefericire somtuoasa clădire a Liceului Petru şi Pavel ridicată după planurile arhitectului Dobrescu a pierdut datorită bombardamentelor celui de al II-lea război mondial tronsonul central edificat într-un stil neoclasic valoros şi expresiv înlocuit în prezent printr-o clădire inexpresivă şi anostă. Cred că refacerea tronsonului distrus ar reconstitui şi reîmplini valoarea culturală a acestui nucleu urbanistic.

Clădirea Muzeului Ceasului reprezintă în zestrea arhitecturală a municipiului Ploieşti cel mai important edificiu ridicat sub influenţa arhitecturii romantice. Dacă staţiunile Văii Prahovei şi chiar celelalte localităţi balneare au clădiri tributare stilului romantic, municipiul Ploieşti este foarte sărac în clădiri purtătoare ale valorilor arhitecturale romantice. Romantismul a proliferat ca o reacţie împotriva clasicismului şi barocului, stiluri iubite de burghezia urbană ridicată de avântul comercial al municipiului Ploieşti.

Aceeaşi pătură socială la care este subsumată şi o bună parte din intelectualitatea urbei a adoptat ulterior şi stilurile de avangardă: neoromânescul şi cubismul. În acest context social apariţia unui edificiu tributar romantismului constituie o excepţie fericită care din păcate confirmă regula. Slabe aluzii romantice au ajuns până astăzi prin acoperişul piramidal elansat cu care la o serie de edificii de sorginte neoclasică sau barocă era marcat holul de acces ca dominantă verticală a volumetriei.

Ipostaza neogotică a arhitecturii romantice s-a răspândit mai consistent prin modelele ajunse în Ploieşti începând cu a doua jumătate a sec. al XIX-lea datorate prezenţei în acea perioadă şi activităţii în Ploieşti a unor arhitecţi de origine transilvană de regulă saşi, care au îndeplinit o vreme chiar funcţia de inginer şef a urbei cum ar fi cazul arhitecţilor: I. Schlater şi Ch. Kertsch. De la aceştia am moştenit până astăzi clădiri de factură neogotică cum ar fi casa Ergas Mamaciu de pe strada M. Kogălniceanu colţ cu strada N. Bălcescu actualul teatru Ciufulici, clădirea de pe strada Goleşti din păcate astăzi modificată radical sau clădirea de pe strada Romană care mai păstrează elemente ale arhitecturii neogotice şi desigur şi alte edificii care au dispărut (Primăria veche, Şcoala de fete nr. 4 ) sau care au fost modificate substanţial.

Dacă edificiile neogotice erau de fapt clădiri cu o volumetrie simplă, reperele romantice limitându-se la executarea unor stâlpi poligonali la colţurile construcţiei încununaţi cu creneluri şi la o arcatură care sublinia registrul superior, în a căror realizare era implicată doar o doză importantă de virtute constructivă, arhitectura romantică implica o volumetrie sofisticată cu elemente verticale marcate prin acoperişe ţuguiate sugerând turnurile fortificaţiilor medievale. Era necesară o concepţie complexă planimetrică şi volumetrică susţinută de un repertoriu decorativ de multe ori eterogen dar întotdeauna realizat cu virtuozitate. Păstrând proporţia este suficient să amintim de arhitectura conacelor din a doua jumătate a sec. al XIX-lea care au utilizat cu măiestie acest stil rafinat.

Sintetizând cele expuse până în prezent este evidentă importanţa arhitecturală a actualului sediu al Muzeului Ceasului în repertoriul stilistic al patrimoniului urbanistic ploieştean.

Consolidarea şi restaurarea acestui edificiu, readucerea la aspectul originar sub toate aspectele se constituie ca o datorie de frunte a beneficiarului care pe lângă asigurarea unui sediu adecvat patrimoniului muzeal perpetuează o valoare majoră a peisajului cultural ploieştean.

Clădirea sediului Muzeului Ceasului este o construcţie cu subsol parţial, parter şi mansardă.Volumetria edificiului urmând reţeta arhitecturii romantice a fost concepută pentru a se încadra cu eficienţă în lotul cu suprafaţă mică pe care proprietarul l-a avut la dispoziţie. A fost aleasă varianta dispunerii la trotuar a construcţiei sau mai bine spus adaptarea volumului la geometria parcelei rezultată din intersecţia străzilor N. Simache şi Radu Stanian. Această servitute a fost cu brio depăşită şi rezolvată marcându-se intersecţia printr-un volum complex de formă poligonală la parter cu un acoperiş elansat iar cele două laturi ale edificiului adosate străzilor, au fost modelate volumetric ca două nuclee compoziţionale distincte, cel mai scurt, dispus spre strada Nicolae Simache încheindu-se cu o şarpantă elansată ritmată de volumul

lucarnelor iar cel de pe strada Radu Stanian purtând un accent vertical integrat frontului mai generos oferit de edificiul spre această stradă. Şi în acest caz lucarnele îmbogăţesc configuraţia plastică şi conferă monumentalitate şi elansare alcătuirii formale. Impresia de amplitudine este susţinută şi de golurile ferestrelor foarte alungite iar aluzia la arhitectura aulică este accentuată de arcaturile volumului poligonal şi de cornişele ieşite în consolă sugerând soluţiile fortificaţiilor feudale.

O suită de elemente: console, ancadramente, frontoane, arcaturi, fleşe şi registre ornamentale ale învelitorii conferă preţiozitate şi trimit privitorul spre repertoriul medieval al reşedinţelor feudale de la care se revendică această mişcare stilistică. Ritmul vertical sugerat cu obstinaţie pe toate registrele faţadelor este echilibrat de un subasment robust realizat, din blocuri de calcar fasonate racordat la planul pereţilor printr-un profil elaborat cu eleganţă, pe care edificiul se sprijină.

Rezultă o imagine vibrată complexă şi armonioasă, chiar dacă am fi tentaţi să considerăm compoziţia volumetrică puţin cam aglomerată. Desigur dacă dimensiunea fronturilor ar fi permis desfăşurări mai ample, accentele verticale s-ar fi articulat mai firesc volumului de bază. Această senzaţie este constatată în situaţia unor imagini percepute de la distanţă. Când privitorul parcurge fronturile clădirii din imediata vecinătate, efectul compoziţiei uşor aglomerate dispare recepţionându-se secvenţe volumetrice şi decorative de mare virtuozitate.

Deşi aşezată la trotuar clădirea are accesul principal orientat spre curtea interioară unde printr-o scară generoasă se ajunge la vestibulul locuinţei marcat printr-un volum elegant şi bine proporţionat uşor decroşat în raport cu faţada laturii scurte, care încheie un plan materializat spaţial în formă de U. Un acces secundar este plasat în casa scării asigurând decomandarea spaţiilor anexă ale edificiului.

Partiul locuinţei are organizate încăperile principale ale parterului în jurul unui hol central generos spre care se deschide vestibulul intrării principale. Holul are pe latura de est o nişă uşor denivelată în raport cu pardoseala acestuia. Vizavi de nişă era amplasată o încăpere de mari dimensiuni, desigur sufrageria iar vizavi de uşa vestibulului se afla sala de luat masa. Sufrageria era racordată cu sala de luat masa printr-un salon de formă poligonală acoperit cu o boltă cu muchii intrate. Sala de luat masa avea legătură cu bucătăria în imediata vecinătate a casei scării şi a intrării de serviciu. Spre faţada principală de o parte şi de alta a vestibulului se aflau două încăperi birouri sau saloane cu accese din holul central.

Planul compact al parterului are o configuraţie dinamică prin utilizarea unui sistem compoziţional pe diagonală a unor încăperi de formă poligonală sau de formă rectangulară cu colţurile teşite unde sunt amplasate uşile. În prezent o serie de goluri au fost lărgite în scopul asigurării unui spaţiu adecvat expunerii muzeale. Aceste goluri largi au diluat într-o măsură oarecare expresivitatea partiului. Mai mult ca sigur între hol şi sufragerie a existat un glasvant, în prezent dispărut care asigura intimitate şi identitate încăperilor dar şi continuitatea spaţială. La mansarda construcţiei se află o serie de încăperi mai mult ca sigur dormitoare şi un salon dispus pe colţul de nord-vest.

Clădirea se ridică pe un beci parţial situat în zona de nord-est a clădirii care are acces din casa scării şi totodată din exterior printr-o uşă care accede pe palierul intermediar al scării. O suită de încăperi probabil ale personalului de serviciu şi spaţii pentru depozitare alcătuiesc beciul construcţiei. Pe fiecare nivel există câte un grup sanitar cu suprafeţe modeste.

Structura de rezistenţă a clădirii este alcătuită din pereţi portanţi din zidărie de cărămidă având planşee din bolţi cilindrice plate peste beci sprijinite pe axul central pe o grindă metalică şi planşee cu grinzi din lemn pentru restul nivelelor. Şarpanta ca şi scheletul spaţiilor mansardate este din lemn ecarisat cu învelitoarea volumelor piramidale din ardezie, la origine, înlocuită ulterior cu solzi din tablă şi învelitoare din foi de tablă montată obişnuit pe restul suprafeţelor acoperişului.

Repertoriul decorativ originar include stucaturi dispuse pe plafoanele parterului, o

modenatură clasicizantă pe pereţii holului principal. În mod sigur tapete policrome şi vitralii completau repertoriul decorativ al acestei locuinţe orăşeneşti somtuoase de la sfârşitul sec. al XIX-lea.

Stucaturile păstrate până în prezent aparţin tipologic unor stiluri diferite. Dacă cele din sufragerie şi vestibul aparţin repertoriului de influienţă barocă des întâlnite în multe din clădirile contemporane din Ploieşti şi din celelalte localităţi, decoraţia din hol şi nişa adiacentă amintesc prin exotismul elementelor şi mai ales prin policromia acestora de stucatura orientală. Este foarte important de restaurat şi păstrat această variantă ornamentală deoarece este extrem de rară, în municipiul Ploieşti neexistând alt exemplu similar. Şi stucatura din sufragerie ca şi cea din vestibul are valenţe decorative apreciabile şi sunt executate cu multă acurateţe. Desigur trebuie să privim această stucatură într-o haină policromă rafinată şi nu este imposibil de identificat zone cu policromia originară. Sunt mari şanse să se depisteze fragmente din tapetele iniţiale păstrate sub căptuşelile uşilor. Este greu de închipuit că modelele respective se vor putea reface, este însă necesar să se caute şi să se găsească tapete asemănătoare. Indiscutabil recuperarea policromiei originare a încăperilor este de dorit situaţiei actuale cu o zugrăveală anostă şi ternă. Trebuie de asemenea identificată policromia originară a tâmplăriei, precum şi eventuale fragmente aparţinând vitraliilor iniţiale.

Valoarea de inventar a construcţiei.

Valoarea de inventar a constructiei care face obiectul prezentei documentatii este de473.845,00 lei.

Concluziile raportului de expertiză tehnică. Descrierea constructiei existente

Construcţia are regimul de înălţime cu subsol parţial, parter, mansardă şi pod circulabil. Sistemul structural la subsol este alcătuit din pereţi de zidărie de cărămidă. Planşeul

peste subsol cu bolţi din zidărie de cărămidă cu grinzi metalice intermediare. La parter pereţii sunt din zidărie de cărămidă, cu planşeul peste parter din lemn. La etaj pereţii parţial sunt din zidărie de cărămidă, parţial de lemn şi învelitoare din tablă. Fundaţii de tip continue din zidărie de cărămidă cu adâncimea de cca. 0,90 m faţă de cota terenului în zona fără subsol, iar în zona cu subsol cca. 0,40 m de la cota pardoselii acestuia.

Descrierea degradarilor si avariilorSe observă fisuri în pereţii portanţi, care afectează siguranţa structurală. Aceste fisuri au

apărut în urma repetatelor solicitări seismice. Deschiderea acestor fisuri nu se poate aprecia corect din cauza repetatelor reparaţii şi zugrăveli în timp.

La grinzile din lemn ale planşeelor se constată zone cu flexibilităţi relativ mari, care se pot datora subdimensionării grinzilor din lemn sau putrezirii parţiale ale acestora. La elementele structurii şarpantei se constată existenţa unui început de putrezire şi deformaţii ale acestora.

Nu se observă cedări la nivelul fundaţiilor sau tasări diferenţiate ale acestora.

Evaluarea calitativa

Structura de rezistenţă a construcţiei actuale nu se înscrie în cerinţele normale actuale de proiectare, având în vedere următoarele: Starea actuală ale pereţilor portanţi, cu fisuri multiple, care n-au fost consolidate niciodată. Planşeul peste parter realizat din lemn, nu reprezintă o şaibă orizontală suficientă la acest nivel. Şarpanta cu elemente subdimensionate, insuficient contravântuită pe ambele direcţii. Din sondajele efectuate la faţa locului rezultă că pentru calitatea zidăriei se poate considera:

- la fundaţii: cărămidă C75 cu mortar M10 – M25.- la parter şi etaj: cărămidă C50 cu mortar M10.

Având în vedere starea actuală a construcţiei, gradul actual de asigurare antiseismică determinată prin calcul este:

- transversal R = 0,39< Radm= 0,60 - longitudinal R = 0,31 Riscul sesmic este “RsII”, cu avarii importante ale elementelor structurii de rezistenţă,

având în vedere starea actuală a construcţiei şi defecţiunile de conformare structurală menţionate.

Propunerea interventiei Varianta I

La stabilirea măsurilor de intervenţii se vor avea în vedere atât necesităţile de restaurare solicitate de beneficiar cât şi nevoile de consolidare rezultate din evaluarea calitativă alăturată. În acest context se propun următoarele lucrări: Camasuirea laterala si subzidirea tuturor fundatiilor. Subzidirea se va executa în etape de maxim 1,00 m lungime, cu distanţa între două etape executate simultan de cel puţin 2,00 m. Între două etape consecutive ale execuţiei se va păstra un interval de timp de minim o săptămână. În timpul execuţiei se vor lua toate măsurile de sprijinire şi susţinere, astfel ca utiliza beton cu marca minimă C 12/15, cu agregat mărunt. Cotele diferite de fundare se vor racorda în trepte cu înălţimea de maxim 50 cm şi cu lungimea de minim 75 cm. Revizuirea pereţilor din zidărie de cărămidă de la subsol parter şi etaj, cu realizarea unor lucrări de rezidire, reţesere şi injectări în fisuri şi în masă. Localizarea şi amploarea acestor lucrări se va stabili la faţa locului pe baza unor dispoziţii de şantier la care vor participa în mod obligatoriu proiectantul, verificatorul proiectului, responsabilul tehnic al execuţiei şi inspectorul de şantier.

Bolţile din zidărie de cărămidă a subsolului se vor consolida prin înlăturarea pardoselii de la parter şi ale umpluturilor de sub acesta şi suprabetonarea parţială a extradosului bolţilor de zidărie. Suprabetonarea va fi în contact direct cu extradosul bolţilor din zidărie. Pentru o conlucrare mai buna se propun crose de ancorare cimentate in goluri forate. Realizarea unor cămăşuiri cu lamele din beton armat cu grosime de 15 cm, cu fundaţii proprii lipite de fundaţiile existente. Aceste lamele se vor executa lipite de zidăria existentă curăţată de tencuială şi rostuită pe adâncime de 1-2 cm, cu realizarea unor “crose de ancorare” 1 buc/mp. Aceste lamele se vor executa în poziţiile precizate pe planurile de subsol, parter şi etaj anexate. Prin armare se va folosi plasă dublă 10/10 PC 52 şi beton marca minimă C12/15, cu agregat mărunt. Realizarea unui planşeu din beton armat peste parter. Această operaţie se poate realiza fără demontarea planşeului actual, cu ajutorul unor grinzi metalice intercalate între grinzile din lemn ale planşeului existent, care vor susţine placa din beton armat propusă, care pe conturul fiecărei camere se va încastra în pereţii portanţi existenţi din zidărie de cărămidă. Astfel tavanul de sub fiecare planşeu de beton propus va rămâne susţinut de grinzile din lemn existente, care se ancorează de placa de beton armat propusă. Executarea unor centuri din beton armat cu minim 4 12 PC52, peste toţi pereţii portanţi din zidărie de cărămidă existenţi la etaj, din care se vor lăsa mustăţi pentru ancorarea elementelor din lemn ale şarpantei. Peretele din zidărie de cărămidă de la etaj din zona axelor 1-3-B-C, se va înrăma cu sâmburi şi centuri din beton armat. Peretele din zidărie de cărămidă de la etaj din ax C în care sunt amplasaţi o serie de coşuri de fum, se va cămăşui cu tencuială armată. Tehnologia de execuţie presupune înlăturarea tencuielelor actuale, rostuirea zidăriei pe o adâncime de cca. 2 cm, realizarea unor găuri prin perete (cca. 2 bucăţi pe metru pătrat) pentru amplasarea conectorilor, realizarea armării pe ambele feţe cu plasă 8/15 OB37, cu conectori 4 8 în toate golurile create prin pereţi. Aplicarea tencuielii cu mortar de ciment în minim 3 (trei) straturi cu grosimea totală de 5-7 cm.

Revizuirea planşeului existent din lemn peste etaj, cu înlocuirea grinzilor din lemn subdimensionate sau cu început de putrezire. Realizarea de podine intermediare între grinzile din lemn ale planşeelor pe care se va monta un strat de termoizolaţie şi înlocuirea în totalitate a pardoselii existente în pod folosind dulapi de 4,8 – 5,0 cm grosime, bine îmbinaţi cu grinzile din lemn, asfel încât să se realizeze o şaibă orizontală suficientă la acest nivel. Revizuirea structurii din lemn a şarpantei, cu înlocuirea elementelor subdimensionate sau cu început de putrezire. Se va îmbunătăţi contravântuirea pe ambele direcţii. În urma realizării tuturor lucrărilor de intervenţii susmenţionate, gradul de asigurare antiseismică a construcţiei existente consolidate, va fi: - transversal R = 0,68>Radm=0,60 - longitudinal R = 0,72Riscul seismic apreciat în urma intervenţiilor propuse va fi “Rs III”, fără avarii semnificative ale elementelor structurii de rezistenţă.

Varianta a- II-a Interventiile la nivelul fundatiilor identice cu cele prevazute la varianta I. Revizuirea peretilor din zidaria de caramida de la subsol cu camasuiri interioate cu b.a. dupa eliminarea tencuielilor actuale si pregatirea corespunzatoare a zidariei actuale. Boltile din zidarie de caramida a subsolului se vor consolida prin inlaturarea pardoselii de la parter si ale umpluturilor de sub acesta si suprabetonarea totala cu folosirea croselor de ancorare cimentate in goluri forate in zidaria boltilor. In locul lamelelor din b.a. propuse in varianta I, in aceasta varianta se propune camasuirea cu tencuiala armata pe ambele fete ale peretilor portanti. Tehnologia de executie presupune inlaturarea tencuielilor actuale , rostuirea zidariei pe o adincime cca 2m, realizarea unor gauri prin perete (cc 2 buc/mp) pentru amplasarea conectorilor, realizarea armarii pe ambele fete cu plasa ø 8/10 PC 52, cu conectori 4ø8 in toate golurile create prin pereti. Aplicarea tencuielii cu mortar de ciment in minim 3(trei) straturi cu grosimea totala de 5-7cm. Interventiile la planseele peste parter si etaj la fel cu cele prevazute la varianta I. Interventiile la sarpanta din lemn la fel cu cele prevazute la varianta I.

In urma realizarii tuturor lucrarilor de interventie sus mentionate, in aceasta varianta gradul de asigurare antiseismica a constructiei exesistente consolidate , va fi: R >1,00.

Riscul seismic apreciat in urma interventiilor propuse in aceasta varianta va fi ,,Rs III-RsIV’’, fara avarii semnificative ale elementelor structurii de rezistenta. Prezentarea opţiunii aprobate de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului National pentru obiectivele incluse în prezenta documentaţie.

Recomandarea expertului asupra soluţiei din punct de vedere tehnic şi economic.

Avind in vedere caracterul de monument al acestui obiectiv si tinind cont de principiul reversibilitatii solutiilor adoptate, precum si de protejarea cat mai mult a elementelor constructive originale, intocmitorul prezentei documentatii opteaza pentru varianta I din prezenta documentatie. Acest lucru este motivat prin faptul ca in varianta I nu se schimba geometria planimetrica a cladirii iar picturile murale si stucaturile plafoanelor nu sunt afectate de lucrari de consolidare.

In varianta II realizarea tencuielii armate cu o grosime de 5-7cm implica lucrari de extractie a zonelor din tencuielile peretilor care pastreaza decoratii murale si a stucaturilor plafoanelor in special a scafelor care conduc la cheltuieli suplimentare importante si totodata modifica geometria planimetriei micsorind dimensiunile incaperilor cu 14cm pe fiecare directie. Ingrosarea zidurilor genereaza totodata si dificultati la reparatia captuselilor la usi fapt care produce lucrari suplimentare si costuri suplimentare.

In varianta II se propune camasuirea zidariei de la subsol cu diafragme din b.a. fapt care scumpeste interventia si totodata favorizeaza ridicarea igrasiei.

Tinind cont de cele enuntate anterior si de recomandarea expertului rezulta avantajele variantei I de consolidare.

Date tehnice ale investiţiei

1. Descrierea lucrărilor de bază şi a celor rezultate ca necesare de efectuat în urma finalizării lucrărilor de bază

În momentul de faţă clădirea se află într-o stare de conservare precară, structura portantă a fost grav afectată de cutremurile din 1940, 1977, 1986 şi 1990. Din nefericire lucrări de întreţinere curentă de dată recentă au acoperit crăpăturile şi dislocările produse de seisme.

Planşeul de lemn peste mansardă şi structura mansardei sunt parţial deteriorate. Învelitoarea, multă vreme, a fost deteriorată iar jgheaburile şi burlanele distruse. Acest

lucru a produs dislocarea consolelor şi a tencuielii cornişei, în clipa de faţă se pot disloca şi prăbuşi tronsoane importante din această zonă. Recent învelitoarea a fost refăcută şi la astereală, în locul plăcilor de ardezie, au fost utilizaţi solzi din tablă de aramă imitând plăcile de ardezie.Au fost refăcute jgheaburile şi burlanelle din tablă de aramă.

Finisajele interioare au suferit modificări semnificative: au dispărut tapetele şi lambriile originare, a fost distrusă şi înlăturată o bună parte din stucatura unor încăperi unde drept mărturie s-au păstrat doar scafele care racordau această stucatură la planul pereţilor.

Vitraliile de la geamuri au dispărut, acolo unde stucatura originară a menţinut policromia a fost acoperită prin zugrăveli ordinare, tâmplăria atât cât s-a păstrat menţine încă reperele caracteristice vremii: drucăre, cremoane etc.

În clădire există un număr mare de sobe, câteva dintre ele de o certă valoare decorativă şi istorică.

Modenatura faţadelor este de asemenea valoroasă. Lemnăria ferestrelor este foarte uzată şi are nevoie de lucrări consistente de restaurare.

Ornamentele din tablă de zinc ale învelitorii au fost refăcute recent, păstrându-se forma lor originară.

Lucrările de restaurare necesare urmează să recupereze întreg repertoriul de finisaje şi decoraţii redându-se în acest fel edificiului valoarea arhitecturală originară.

În clipa de faţă încălzirea clădirii se realizează cu sobe cu combustibil gazos, situaţie incompatibilă cu climatul necesar conservării bunurilor de patrimoniu pe care muzeul le adăposteşte. Este necesară de asemenea revizuirea integrală a instalaţiei electrice precum şi a instalaţiei de apă şi canalizare cu un număr mic de grupuri sanitare care nu satisfac cerinţele prevăzute în standard, clădirea neavând nici instalaţie de paratrăsnet.

2. Descrierea după a caz a lucrărilor de consolidare a spaţiilor

Lucrările prevăzute în documentaţie vizează consolidarea structurii (a pereţilor portanţi ai planşeelor şi şarpantei), refacerea modenaturii faţadelor, a tâmplăriei în special a ferestrelor, a finisajelor interioare, a tencuielilor, a pardoselilor.

Se are in vedere amenajarea la subsolul clădirii a unui grup sanitar pentru vizitatori cu spaţiile şi obiectele sanitare conform standardelor si amplasarea unei centrale termice alimentată cu combustibil gazos.

De asemenea se va reface şi extinde instalaţia electrica, instalaţia sanitară de apă şi canalizare.

Se propune amenajarea spaţiului mansardei în vederea organizării unei expuneri temporare.

Se vor restaura componenete artistice interioare, stucatura policromă a plafoanelor şi pereţilor şi se vor executa lucrările de amenajare exterioară, trotuare de protecţie, împrejmuire, spaţii verzi.

Pentru consolidarea structurii s-a prevăzut executarea unor diafragme adosate suprafeţelor interioare a pereţilor în încăperile fără stucatură. Această soluţie asigură rezistenţa şi stabilitatea edificiului în timpul cutremurelor, urmează să fie executate lucrări de ţesere a crăpăturilor din pereţi şi injectarea fisurilor.

Peste parter se va executa un planşeu din beton armat susţinut pe grinzi metalice plasate între grinzile din lemn ale planşeelor existente. Executarea acestui element constructiv asigură pe de o parte şaiba orizontală necesară iar pe de altă parte prin ancorarea grinzilor din lemn de placa de beton se conferă rigiditatea necesară protecţiei stucaturii plafoanelor. Executarea planşeului din beton este precedată de asigurarea unei protecţii tip folie pozată în cofrag pentru a evita infiltrarea apei şi a sărurilor din beton în stucatură.

Structura din lemn a pereţilor mansardei, a planşeului mansardei va fi consolidat prin înlocuirea pieselor din lemn uzate, putrezite sau deformate cu elemente similare, dispunerea unor contrafişe şi a unor cleşti suplimentari, fixarea îmbinărilor prin îmbulonare şi ancore metalice. Pereţii spaţiilor mansardate vor fi protejaţi prin plăci de gips carton rezistente la foc o oră.

Modenatura faţadelor va fi refăcută recuperându-se şi restaurându-se toate elementele originare, iar cele distruse vor fi înlocuite cu piese confecţionate după tipare identice cu modelele iniţiale.

Se va reface policromia originară pe baza eşantioanelor identificate prin sondaje. Ferestrele vor fi refăcute conform detaliilor existente din lemn de stejar masiv sau din

lemn de stejar stratificat.Se vor reface tencuielile exterioare distruse cu mortar din var hidraulic şi nisip cernut fin. Soclul din piatră va fi restaurat rebuceardându-se blocurile păstrate în condiţii bune şi

înlocuindu-se cele uzate cu piese similare. La interior urmează să fie refăcute pardoselile după modelele originare şi tencuielile

pereţilor. La parter se vor monta tapete la pereţi asemănătoare cu eşantioanele originare în situaţia

în care acestea vor fi identificate. Stucatura plafoanelor se va restaura utilizându-se procedee adecvate respectiv decolmatarea elementelor de straturile de zugrăveală, restaurarea pieselor de stucatură la poziţie sau de la caz la caz, demontându-se şi reamplasându-se după recondiţionare, se va repara suportul stucaturii şi ancora de placa de beton, se va reface policromia originară, se vor păstra numai sobele care au valoare ornamentală restul vor fi demontate. În situaţia în care vor fi identificate fragmente din vitraliile originare acestea se vor reface recuperându-se în acest fel ambianţa originară.

La mansardă după revizuirea şi repararea structurii din lemn ecarisat a pereţilor se va executa o termoizolaţie din vată bazaltică din 16 cm grosime dispusă între două folii de polietilenă. Spre interior se vor monta plăci din gips carton rezistent la foc o oră. În acelaşi fel se vor trata planşeele mansardei. Termoizolaţia pereţilor şi a planşeelor mansardei a fost asigurată prin montarea unor saltele de vată bazaltică de 16 cm grosime care sunt şi rezistente la foc timp de o oră.

La mansardă pardoseala va fi din parchet. Perimetral de-a lungul pereţilor se vor executa vitrine pentru expunere cu sisteme de iluminare prin scafe şi spoturi. În zona mansardei unde pereţii şi planşeele sunt din lemn instalaţia electrică se va executa cu tuburi de protecţie din oţel.

Prin lucrările prevăzute se conferă edificiului valenţele plastice şi funcţionale adecvate, se asigură stabilitatea şi rezistenţa antiseismică şi parametrii prevăzuţi prin lege privind izolarea termică şi hidrofugă.

Se îmbunătăţeşte mult rezistenţa la foc prin executarea planşeului de beton peste parter prin placarea pereţilor plafoanelor şi a elementelor structurale libere (stâlpi, căpriori, cleşti) ale şarpantei cu panouri gips carton rezistente la foc o oră şi prin ignifugarea tuturor pieselor din lemn ( grinzile planşeelor, structura pereţilor mansardei, şarpantei şi a asterelei).

Pericolul de incendiu se diminuează consistent prin înlocuirea sistemului de încălzire cu sobe cu foc deschis prin încălzire cu corpuri statice. Încăperea centralei termice are suprafaţa şi volumul conform normelor precum şi suprafaţa de geam de 0,05 cmp /mc, asigurată prin fereastra existentă şi printr-o uşă cu geam având acces spre exterior prevăzută şi cu o scară metalică pentru evacuare.

3.Consumuri de utilităţi

Încălzirea va fi asigurată cu corpuri statice utilizând apa caldă furnizată printr-o centrală termică care s-a prevăzut a fi amplasată la demisolul clădirii. Corpurile statice urmează să fie procurate dintre cele cu modele specifice perioadei de la începutul secolului al XIX-lea. Traseele coloanelor se vor poziţiona astfel încât să nu se suprapună peste elementele decorative cu stucatură şi policromie. Centrala termică va funcţiona cu combustibil gazos asigurat de debitul existent.

a. Necesarul de utilităţi rezultate după caz în situaţia executării unor lucrări de modernizare

a. Cerinţa de apăNecesarul de apă a fost estimată în conformitate cu STAS 1343/1, pe baza debitelor

specifice şi a coeficienţilor de variaţie zilnică şi orară. Avînd în vedere specificul investiţiei, a fost considerat un număr de

N = 50 de vizitatori / zişi q = 25 l/vizitator şi zi

Se obţine astfel:

Qzi med = 15 x 50 / 1000 = 0,75 m³/zi

Qzi max = Kzi x Qzi med = 1,25 x 0,75 = 0,94 m³/zi

unde Kzi = 1,25 pentru zone cu apartamente în blocuri cu instalaţii de apă rece, caldă şi canalizare, amplasate în localităţi cu climă continental temperată

Qor med = Qzi med / 10 = 0,075 m³/h

Qor max = Qor med x Kor = 0,075 x 1,2 = 0,09 m³/h

unde Kor = 1,2 pentru localităţi cu > 200 000 locuitori.

b. Evacuarea apelor uzate

Conform STAS 1846-90, debitele de apă uzată menajeră evacuate sunt:

Qev zi med = 0,8 x Qzi med = 0,8 x 0,75 = 0,60 m³/zi

Qev zi max = 0,8 x Qzi max = 0,8 x 0,94 = 0,752 m³/zi

Qev or med = 0,8 x Qor med = 0,8 x 0,075 = 0,06 m³/h

Qev or max = 0,8 x Qor max = 0,8 x 0,09 = 0,072 m³/h

c. Consumurile pentru încălzire

Consumul de energie pentru încălzire a fost stabilit pe baza necesarului de căldură estimat pentru clădirile ce urmează a fi încălzite pe perioada rece:

Qînc = 65 kW

S-au considerat următoarele valori de temperatură:o temperatură medie interioară ti = +18°Co temperatura exterioară de calcul te =-15°Co temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire (calculată ca medie a temperaturilor

medii lunare pentru 6 luni – octombrie – martie)te” = +2,77°C

Qan înc. = Qînc x [(ti - te”) / (ti - te)] x 24 h/zi x 180 zile/an == 65 x [(18-2,77) / (18+15)] x 24 x 180 = 129 600 kWh/an

Pentru stabilirea cantităţii anuale combustibil gaze naturale necesare pentru încălzirea clădirii se aplică relaţia:

Ban = [1/(h x Pci)] x Qan inc, undeh = 0,92 este randamentul mediu al unui cazan, raportat la Pci

Pci = 8500 kcal/Nm³ =35800 kJ/Nm³ este puterea calorifica inferioara a gazelor naturale

Ban = [1/(0,92 x 8500)] x 129600 x 0,86 x 1000 14 250 Nm³/an

d. Prezenta documentaţie tratează la faza D.A.L.I. instalaţii electrice interioare (iluminat, prize şi racorduri electrice), instalaţiile electrice de alimentare şi distribuţie a energiei electrice, instalaţiile de protecţie împotriva loviturilor de trăsnet, instalaţiile de protecţie împotriva supratensiunilor şi instalaţiile de priză de pământ.

Se estimează următorii parametri electroenergetici:

Putere totală instalată Ptot = 33,5 kWPutere totală cerută Pc = 15,0 kWCoeficient de cerere mediu Kccalcul = 44,78 %Curent de calcul Icalcul = 27,1 ACoeficient de putere de calcul cos φcalcul = 0,90

b. Estimări privind depăşirea consumurilor iniţiale de utilităţi – nu sunt identificate cauze care să conducă la depăşirea consumurilor iniţiale.

Durata de realizare şi etapele principale:

1. Graficul de realizare al investiţiei prevede o durată de 32 luni respectiv:

- din luna I–a pînă în luna a V-a a anului I lucrări de organizare de şantier, pregătire amplasament;

- din luna I-a a anului I pînă în luna a-XII-a a anului II executarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii - din luna a-V –a până în luna a- VIII- a a anului III achiziţionarea dotărilor de specialitate necesare monumentului. - din luna a-II-a a anului II pana in luna a-VIII–a a anului III lucrări de restaurare stucatură şi pictură

Costurile estimative ale investiţiei 1. Valoarea totală a lucrărilor este de: 6.126,508 mii lei fără T.V.A. din care C+M – 5.167,450 mii lei fara T.V.A., după cum urmează:

- cheltuieli pentru proiectare, consultanta şi asistenţă tehnică, taxe şi organizarea procedurilor de achiziţie 238,686 mii lei fara T.V.A.

- cheltuieli pentru investiţia de bază – 5.130,900 mii lei fara T.V.A.- alte cheltuieli – 756,922 mii lei fara T.V.A.

2. Eşalonarea costurilor coroborate cu graficul. Costurile cu TVA în mii lei coroborate cu graficul de realizare a investiţiei sunt

următoarele:Anul I 2.611,731 lei

Anul II 3.463,794 lei Anul III 1.504,856 lei

TOTAL = 7.580,381 mii lei

Indicatori de apreciere a eficienţei economice

1. Analiza comparativă a costului realizării lucrărilor de intervenţii faţă de valoarea de inventar a construcţiei.

Costurile necesare resturării şi consolidarii Muzeului Ceasului „ Nicolae Simache „ din Municipiul Ploieşti, judeţul Prahova nu afectează valoarea monumentului istoric.

Prezentul demers se desfasoara in concordanta cu prevederile Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice conform careia monumentele istorice sunt inalienabile, imprescriptibile, insesizabile. Avand in vedere cadrul legal obligatoriu in cazul interventiilor realizate asupra monumentelor istorice nu se justifica evaluarea in bani a cladirilor de patrimoniu si a fondului muzeal aferent acestora deoarece acestea nu sunt susceptibile unei evaluari patrimoniale si nu pot fi asimilate sub aspect financiar in categoria mijloacelor fixe. Valoarea monumentelor istorice la nivel national este de natura istorica iar investitiile realizate asupra obiectivelor de patrimoniu nu influenteaza acest aspect. Valoarea monumentelor istorice creste in timp prin vechimea acestora, lucrarile de restaurare/consolidare/protectie ce se executa asupra unui monument istoric conduc la pastrarea patrimoniului national, obligatie ce incumba in primul rand Statului Roman si in al doilea rand intregii comunitati pentru a nu priva generatiile viitoare de mostenirea culturala.

Surse de finanţare a investiţiei

Sursele de finantare a investitiei sunt constituite in conformitate cu legislatia in vigoare şi

constau in fonduri proprii şi surse atrase.

Estimări privind forţa de muncă ocupată prin realizarea investiţiei

1. Număr de locuri de muncă create în faza de execuţie 25 de locuri ( din care 8 femei, 11 bărbaţi, 6 romi femei si bărbaţi)1. Număr de locuri de muncă create în faza de operare – se menţin cele existente, 6 locuri ( 3 muzeografi, 2 conservatori, 1 şef secţie-6 femei)

Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei

Valoarea totală a investiţiei (INV) inclusiv T.V.A.este de 7.580,381 mii lei din care : construcţii montaj (C+M), inclusiv TVA– 6.407,638 mii lei

1. Eşalonarea investiţiei (INV / C+M) Anul I 2.611,731 2.302,344 mii lei

Anul II 3.463,794 3.353,986 mii lei Anul III 1.504,856 751,308 mii lei 3. Durata de realizare a lucrărilor de construcţii, instalaţii si achiziţia dotării este de 32

luni.

4. Capacităţi (în unităţi fizice şi valorice)

Dupa finalizarea lucrarilor de restaurare în cadrul muzeului se vor desfăşura următoareleactivităţi:

I. Activităţi legate de expunerea, conservarea, restaurarea patrimoniului deţinut de muzeu,

activitate permanentă de mare intensitate şi responsabilitate ţinînd cont de numărul mare de vizitatori care frevcventează anual muzeul.

II. Organizarea de conferinţe, simpozioane şi reuniuni având ca temă generală evoluţia instrumentelor de măsurare a timpului

III. Cicluri de instruirea copiilor şi tinerilor in domeniul măsurării timpului IV. Organizarea de activitati legate de mestesuguri de restaurare si reparare a

dispozitivelor de măsurare a timpului în vederea perpetuării meseriei de ceasornicar – târguri de meşteri, ateliere deschise pentru artizani si colecţionari

V. Editarea de publicaţii: postere, pliante, ghiduri de bună practică pentru vizitatori şi colecţionarii din domeniu.

Suprafaţa construită existentă şi propusă = 422,00mp Suprafaţa desfăşurată existentă = 782,00mp

Suprafaţa desfăşurată propusă după restaurare = 871,13mp Pentru Muzeul Ceasului sunt alocate de catre Primaria municipiului Ploiesti 10 locuri de

parcare in vecinatatea constructiei.

5. Alţi indicatori specifici domeniului de activitate în care este realizată investiţia, după caz

Prin realizarea prezentului demers se restaurează şi consolidează un obiectiv de patrimoniu clasa A de valoare naţională şi universală. In acest fel, vom reuşi să ne păstrăm identitatea culturală şi în acelaşi timp să o promovăm pe plan internaţional.

Măsurile adoptate de beneficiar cu privire la respectarea principiului egalităţii de şanse, constau in :

- asigurarea respectării principiului egalităţii de şanse şi de tratament, bărbaţi şi femei, în cadrul raporturilor de muncă necesare implementării prezentei aplicaţii;

- respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la facilitarea accesului în obiectivul propus spre finanţare, pentru persoanele cu dizabilităţi;

- la implementarea contractelor de servicii /lucrării ce au fost/vor fi încheiate în vederea realizării obiectului cererii de finanţare, beneficiara respectă principiul egalităţii de şanse prin interzicerea discriminărilor bazate pe criterii de sex, apartenenţa la grupuri minoritare, rasă, religie etc.

Întocmit Arh. Călin Hoinărescu Expert atestat M.C.C.