doctorand · 2019. 6. 24. · capitalul 1: nevoia de a recrea grădină persană 1.1. condițiile...

Doctorand

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” FACULTATEA DE URBANISM

SISTEMUL ARHITECTURAL AL GRĂDINII PERSANE

(Recunoșterea și Recreerea Conceptului Grădinii Persane)

TEZĂ DE DOCTORAT Rezumat

Îndrumător Assoc. prof. PhD. arh. Angelica STAN

Absolvent Doctorand

Bahareh BATHAEI

BUCUREŞTI 2019

Urb. BATHAEI Bahareh

1

REZUMAT:


2

CAPITALUL 1: Nevoia de a recrea Grădină Persană

1.1. Condițiile stresante în care trăim Stresul rezultă din modul de viață actual și își are rădăcina în mulți factori de mediu. Putem spune că atât criza mediului (poluarea și creșterea populației) cât și revoluția informației, l-au alimentat. Creșterea populației participă la această criză la fel de mult ca poluarea și criza energetică. Suprapopularea duce la deteriorarea fizică și psihologică a omenirii. Pentru a micșora povara, arhitecții, proiectanții și designerii de mediu și peisagistică, ar trebui să ia în considerare problemele delicate și adânci ale psihologiei bunăstării și să facă ajustările necesare pentru ca toate clădirile să servească atât corpul cât și mintea. Ultimele cercetări ale psihologiei mediului, au condus la crearea unor teorii arhitecturale1 ce iau în considerarea științele psihologice, cognitive și comportamentale atunci când proiectează mediul propice pentru viața umană.

1.2. Criza dintre om și natură Efectele agresiunii față de natură, congestia demografică și abuzul de informație din zilele noastre (era informației), au multe consecințe nocive pentru omenire la nivel fizic, psihic și social, iar multe țări au venit cu planuri pentru renașterea naturii. În urmă cu 20 de ani, revoluția mediului reprezenta doar o îngrijorare. În zilele noastre este o mișcare la nivel global, devenind o prioritate pe agenda multor țări din lume. Este neplăcut că omenirea încearcă să găsească soluții disperate pentru reînvierea naturii după ce ani la rând au distrus-o fără milă. Așadar, pentru noi este o nouă sarcină: să înțelegem felul în care lucrează natura, felul în care se comportă și să ne adaptăm la ea, să o conservăm, să o menținem verde și să o însănătoșim.

1.3. Soluții Peisagistica, acest concept nou, este definit de mai mulți cugetători.2 Și toate aceste eforturi, sunt făcute cu scopul de a găsi soluțiile perfecte pentru îmbunătățirea relației dintre om și natură atât la nivel global cât și în orașe.3 Pentru restabilirea naturii s-au luat în considerare mai multe abordări, din mai multe domenii: religie, ecologie, economie, mediu etc, dar toate au ca numit comun echilibrarea relației dintre om și natură. Aceste studii încearcă să rezolve problemele prin crearea orașului ideal, unde toți oamenii au aceleași idealuri ca și noi. Dar acest lucru este greu de făcut, având în vedere că idealul nu este același pentru toți oamenii. Dacă idealulul este greu de găsit, se speră doar în crearea unui oraș unde se garantează viața și supraviețuirea într-un mediu dedicat tututor ramurilor vieții. În acest sens este importantă validarea legilor naturii și reflecția asupra lor.

1 Lang J. T. (1987), Creând teorii arhitecturale: rolul științei comportamentale în designul mediului. Editura Van Nostrand Reinhold.

2 Roger, A. (1997), Mic Tratat de peisagistică, Paris, Gallimard.

3 IUCN, Managementul ecosistemului, (2019), Soluții naturale ( Online), Disponibil la : https://www.iucn.org/commissions/commission-ecosystem-management/our-work/nature-based-solutions,

(Accesat 7mai2019).


3

1.4. Grădina Persană, Peisaj urban cultural și viabil Mediul călduros și umid al Iranului face ca umbra să fie de o importanță majoră în grădini. Pomii și leasa sunt folosiți ca umbra vitală, iar foișoarele și zidurile sunt proiectate pentru a bloca razele soarelui și a valorifica lumina. „Conceptul viabilității grădinii persane este unul cu mai multe fețe. Aceasta este o problemă vie cu o prezență aparte în cadrul grădinii persane. Putem determina trei elemente principale fiecare incluzând diferite aspecte ale viabilității:

§ Recunoașterea culturală și socială prin influențarea pozitivă a generației actuale și viitoare; § Respectul pentru ecosistem și mediu prin prezervarea și îmbunătățirea lor; § Îmbunătățirea aspectelor vieții umane prin producerea mâncării, a unui climat favorabil și

utilizarea optimă a energiei.

„Aranjamentul urban în orașele tradiționale iraniene este în concordanță cu sistemele de apă ale orașelor și satelor. Din acest punct de vedere, grădinile persane joacă un rol major în formarea structurilor orașelor tradiționale și a peisagisticii urbane, încorporând în același timp arhitectura vegetală, infrastructura spațiilor verzi și organismele verzi naturale ale orașului. Cei trei factori principali: vegetația, apa și arhitectura agricolă sunt cei mai importanți în formarea structurii tradiționale iraniene.”4

1.5. O practică mondială pentru o soluție locală Elemente ale designului și funcției grădinii persane pot fi găsite și în descrierea altor grădini din lume. Relaxarea, crearea de spații verzi și însănătoșirea nu sunt caracteristici doar ale grădinii persane ele fiind general valabile pentru toate celelalte grădini din lume. Cea mai importantă caracteristică, definitoare am putea spune, a ei o reprezintă îmrejmuirea. Grădina persană este împrejmuită de ziduri, care fac ca lumea interioară să pară protejată de exterior; acest lucru nu trebuie văzut ca „izolare” ci mai degrabă ca „separare”. O altă caracteristică a grădinii persane ține de originea și de climatul nativ. Deoarece grădinile persane sunt desemnate pentru un climat uscat poate că Europa cu spațiile ei verzi nu este un loc potrivit pentru ele, dar mai multe tări din Orientul Mijlociu are putea fi ideale.

1.6. Concluzie Încălzirea globală distruge planeta albastră încet și criza apei este un eveniment inevitabil dacă nu pentru toate țările atunci pentru o mare parte din ele. Viața modernă că ne place sau nu, se îndreaptă cu pași repezi spre drumuri cimentate și mai puține spații verzi, iar criza apei va cuprinde mai multe zone din lume. Există o dezbatere publică5 despre perspectivele sociale și psihologice ale arhitecturii, despre cum construim orașele și dacă ele sunt aici pentru a ajuta mașiniele, oamenii sau ambele. Proiectând orașele zilelor noastre, având la bază un plan centrat pe nevoile umane, „un mediu

4 “The arrangement rhythm of urban grains in traditional cities of Iran are formed in accordance with the water

supply system of the cities and villages. In this regard, Persian gardens play a key role in formation of city structure and urban landscape of traditional cities as well as incorporation of architectural grains, green infrastructure and green natural organs of the city. The triple factors of water, vegetation and architectural grains can be identified as the main factors in formation of Iranian traditional city structure.” (Translated by author)

(Sheybani & Esmaeeldokht, 2016: 12).

5 Gehl, J. si Gehl, I (1970), „ Arhitectură, psihologie și proiecție urbană”, Ziarul Søndags BT.


4

viabil, sănătos, social și atrăgător , cu multe zone dedicate întîlnirilor în spații conectate la natură”, trebuie luat în considerare. Acest concept ar transforma orașele industriale într-o comunitate cu folos multiplu, viabilă și locuibilă. Peisajul urban trebuie înțeles cu ajutorul celor cinci simțuri și văzut la viteza mersului pe jos mai bine decât atunci când mergem cu mașina sau cu transport în comun. Înțelegând acest lucru, deși grădina persană nu este singura soluție în restaurarea spațiilor verzi totuși ea poate fi văzută ca o soluție viabilă la multe probleme legate de mediu din zilele noastre.


5

CAPITALUL 2: Grădină Persană În 1982, în Carta Florenței6, comitetul grădinilor istorice prezenta definiția de gradină astfel: „Grădina este o compoziție arhitecturală de obiecte vii și neînsuflețite, plante, reprezentând atât cultura fiecărei națiuni cât și condițiile climatice”. Cu toate acestea, această definiție nu este completă pentru un patrimoniu istoric cum este grădina, dar accentul pus pe compoziția arhitecturii obiectelor și a plantelor, indică importanța regândirii și recunoașterea ei. Cu alte cuvinte, (și având la baza această definiție) structura principală a Marilor Grădini istorice ale lumii este construită pe arhitectura naturală/artificială; o integrare de plante, apă și construcție realizată de om. O integrare, care urmărește crearea unui spațiu adecvat pentru viata umană. Cu toate acestea, ceea ce face ca grădinile sa fie văzute ca o moștenire culturală și naturală individuală în comparație cu alte locuri sunt straturile lor specifice și conceptuale, precum și caracteristicile structurale și funcționale dintre grădini și celelalte regiuni. În baza acestor date, putem spune că grădinile persane au propriile caracteristici.

2.1. Grădina Persană Grădina persană este un fenomen cultural, istoric și structural în Iran, de obicei, se găsește într-o zonă închisă, în care plantele, apa și clădirile sunt integrate într-un sistem arhitectural distinctiv. Prin urmare, apare un mediu favorabil, sigur și confortabil pentru om.

2.2. Ce reprezinta o grădină Persană? Cuvântul „Persan” ii da un sens unic ideii de grădină. Ar trebui remarcat că în „Grădina Persană”, Persia ar putea fi reprezentată de aceste trei zone:

§ Persia istorică - ținut dintre Egipt și Grecia în Vest și China în Est. § Geografic - Persia politică cu teritoriile, observațiile și modelele unei ere istorice proprii. § Persia culturală, care constă în toți vorbitorii de Persană, plus toate acele culturi care o

influențează, cum ar fi zone din India, Pakistan, Afganistan, Tadjikistan, China de vest, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia și Irak.

Deci, în funcție de aspectul de interes, termenul de „Grădină persană” ar trebui înțeles din context. În această lucrare punctul de referință este teritoriul Iranului, lumea culturală Iraniană reflectată în toate moștenirile culturale. Tot aici, convingeri culturale pre-islamice sunt numite „Persia Antică”, în timp ce Iranul, după credințele islamice, „Persia istorică”. În plus, pe convingerile recente ale culturii Persane este folosit cuvântul „Persia contemporană”.

2.3. Modelul de referință al grădinilor Persane Pe baza componentelor grădinii Persane, grădina model poate fi descrisă ca: O zonă relativ mare, pătrată sau dreptunghiulară fiind înconjurată de un zid. Această zonă era împărțită în patru părți egale pe două axe (două atmosferice) intersectându-se perpendicular unul pe altul7. Apa care izvorăște din fântâna situată în centrul unui iaz între cele două axe, curge în patru reminiscențe și hrănește copacii aflați în suprafețele pătrate. Clădirea principală a grădinii (pavilion) este amplasată la intersecția dintre cele două axe.

6 Grădina istorică (Carta Florenței), (1981), adoptată de ICOMOS (Consiliul Internațional pentru Monumente și

Situri) în decembrie 1982.

7 În capitolul despre sisteme fizice va fi explicată teoria conform căreia figurile triaxiale din grădinile persane sunt forme ce nu au fost analizate în trecut


6

2.4. Structura geometrică Cea mai simplă descriere geometrică a grădinii Persane ar trebui să spună: aria grădinii este în formă de pătrat sau dreptunghi proporțional cu volumul de apă și este împărțită în funcție de geometria și caracteristicile terenului (ar putea fi plat cu o pantă lină, înclinat, lângă râu sau în iaz). În grădina persană, structura geometrică apare în trei forme majore. Se creează o axa mare în grădină, două axe intersectate reciproc perpendiculare sau creează trei axe paralele în grădină și apoi împarte grădina în pătrate care sunt divizate în mod egal8. Structura geometrică a grădinii persane este considerată abstract o forma de credințe culturale. Grădina persană este construita pe o forma dreptunghiulara, care poate fi și pătrată uneori și este legata cu credințele Iraniene. Totuși, dacă ne uităm la structura geometrică din punct de vedere semantic, realizăm că structura geometrică a grădinii persane nu este doar o simplă organizare ci joacă un rol abstract lăsând loc de interpretare omului. Putem spune că din punctul de vedere al unui observator al grădinii, structura geometrica creează o lume virtuala. „Panta naturală folosită cel mai des în cadrul grădinii s-a dovedit un loc excelent pentru pavilion. În termen vizual, locul cel mai jos se simte a fi cel mai ridicat. Această iluzie optica este datorată diferenței de unghi optic uman privind cel mai înalt și cel mai jos punct al orizontului. În plus, distanța până la intrarea în pavilion pare mult mai scurta și face omul sa înainteze. În același timp, privind din pavilion (probabil de la etajele cele mai înalte) spre gradină, distanța pare mai lungă și grădina mai largă”9

2.5. Concluzii Structura geometrică a grădinii persane are multiple efecte asupra formei grădinii, cum ar fi: Infrastructura și integrarea atât a naturii cât și a elementelor artificiale în cadrul grădinii (sistemul fizic);

§ Organizarea și aranjarea terenului pentru a folosi terenul la capacitate maximă; § Munca în agricultură și ferma mai ușoară; § În trecut a fost făcută legătura intre ea și sistemul de irigare; § Crearea diferențelor vizuale (mai ales în pante) care fac ca locurile sau elementele grădinii

să pară mai apropiate sau mai depărtate decât sunt în realitate; § Are legătură cu credința abstractă și culturală a vremii.

8 Structurile geometrice cu axe intersectate perpendicular sunt mai apropiate de modelul grădinii persane

9 Diba Ansari 1995: 27


7

CAPITALUL 3: Sistemele Funcționale Ale Grădinii Persane De-a lungul istoriei, grădina persană a suferit transformări atât la nivel arhitectural cât și urban. Au existat și perioade în care aceasta nu a suferit transformări majore în forma ei generală. De aceea putem spune că grădina persană este o metoda, nu o specie. Totuși, unele elemente și structuri au suportat schimbări minore cauzate de perioada istorică din care făceau parte. Dacă înțelegem diferitele funcții ale grădinii le putem clasifica mult mai ușor. Din punct de vedere al extinderii și al funcției pe care o îndeplinește, grădina ăersana poate fi împărțită în trei ramuri: arhitecturală, urbană și grădina ca parte a naturii(o combinative intre cele doua). În toate aceste ramuri grădina are anumite proprietăți fizice. Diversitatea fizică este coordonată prin mai multe funcții. Cele mai importante sisteme funcționale ale grădinii persane sunt:

§ Prima: funcții bazate pe lucruri cu sediul permanent în gradină cum ar fi: grădina rezidențială, guvernamentală, rezident-guvernamentală, și grădina cimitirului.

§ A doua: funcții bazate pe lucruri cu sediul temporal: rezidență temporară, ceremonii, tribunalul și armata.

3.1. Grădina ca ramură a arhitecturii Grădina persană are doua configurații principale: 3.1.1. Grădina Deschisă 3.1.2. Grădina îngrădită, Grădina întinsă Aceste grădini sunt cele mai cunoscute10 grădini persane. Din trecut și pana în prezent sunt văzute ca punct de referință pentru grădina persană. Aceste grădini sunt construite pe un teren mare dreptunghiular în afara regiunilor urbane, având funcții diferite cum ar fi: rezidențiale, guvernamentale, mixte (rezident-guvernamentale), sau funcția de grădină cimitir. În funcție de funcțiile pe care le aveau grădinile întinse au fost catalogate în:

§ Grădina Pavilion § Grădina Palat § Grădina Cort § Grădina Tajir (grădina cu pereți cu zăbrele) § Grădina Castel § Grădina Terasă § Grădina de Apa § Grădina Cimitir § Grădina casă

3.1.3. Grădina Ogradă „Grădina întinsă” este un lucru extravagant pe care puțini și-l pot permite in locuri urbane. De aceea a apărut gradina ograda. In timpul erei Achaemenid, au început să fie construite din ce in ce mai multe case cu ogradă iar grădinile luxoase au apărut în era Parthian „Palatul Assyrian”,

10 Cele mai vechi documente și desene arhitecturale ale pasajului Grădinii Regale obținute de David Stronach sunt

asociate cu acest tip de grădină


8

„Palatul Firozabad” si „Palatul Sarvestan” in era Sassanid. Construcția ogrăzii in locurile urbane poate fi văzută ca un mod de legătură dintre om și natura, un lucru vital in viata persană.11 Putem spune ca forme introvertite și extrovertite ale arhitecturii rezidențiale din trecutul Iranului se găsesc in designul grădinilor întinse.

§ Grădina ogradă introvertită § Grădina ogradă extrovertită § Grădina ogradă ca parte a sistemului arhitectural din trecut

3.2. Scara intermediară: grădina ca bucată din natură Câteodată grădina este o bucată de natură cu funcție agriculturală cu beneficii economice din creșterea plantelor și a animalelor.

§ Grădina fructiferă § Grădina de vânătoare § Grădina dumbravă § Parcul național § Grădina zoologica

3.3. Grădina la scară urbană În trecut designul grădinii persane a reprezentat baza mai multor părți ale orașului. Putem spune că grădina a fost recreată la scală urbană. În cadrul orașului, grădina persană poate fi văzută în două moduri „grădina-oraș” și „grădina în grădină”.

§ Grădina oraș § Grădina în grădină

3.4. Concluzia Analizei Sistemului Functional al Gradinii Persane Grădina persană s-a format în trei perioada ale istoriei. Totodată are funcții diferite în funcție de scara de dezvoltare și de extindere. De aici putem trage concluzia ca poate fi refăcuta la diferite mărimi și scale. Pentru a examina acest lucru și pentru a recrea grădina Persană, am selectat mai multe exemple de-a lungul istorie și le-am analizat din punct de vedere al dimensiunilor și al ariei de desfășurare. Caracteristicile grădinii persane au diferite forme și arii de-a lungul timpului. Așadar, reconstrucția lor poate fi posibilă în diferite ari și modele.

11 Ardalan și Bakhtiar 2004: 68


9

CAPITALUL 4: Sistemele Fizice Ale Grădinii Persane Grădinile istorice sunt formate din trei sisteme, care diferă in funcție de clima si condiții culturale in varii locații , acestea fiind: de plante, apa si clădiri (sau arhitectura)12. „Grădina, oricât de îndepărtata ar fi, are o forma simpla si clara delimitând relația dintre om si natura”.13 Ar trebui precizat ca „in procesul de formare al sistemelor geometrice, gradina Persana înconjurata de un gard dreptunghiular este împarțită în axe verticale și axe paralele cu laturile gardului, formează sistemele de irigație, de plantare, arhitecura și de aranjament”14. Cu alte cuvinte, sistemul structural al grădinii persane combina elementele natural cu cele artificial. Elementele naturale sunt organizate ținând cont de plantele din grădină și de apă. Iar elementele artificiale și clădirile sunt determinate de sistemul arhitectural.

4.1. Sistemul de plantare Sistemul de plantare al grădinii persane influențează și in același timp este influențat de structura geometrica. Fiecare secțiune a grădinii (împărțita in parți egale), este împărțita in funcție de ordinea logica, armonia expansiunii, direcțiile geografice și parțile specifice mediului, folosirea optimă a soarelui, sprijinul împotriva vântului, căldura maximă și minimă, un mediu relaxat și crearea unei frumuseți vibrante și variate. 15 Plantarea oricărei flori, oricărui copac sau planta sunt determinate cu exactitate. Studiile arată că în gradina persană exista doua tipuri de plantare. 4.1.1. Prima metodă de plantare a pomilor in gradina persană In parcele copacii sunt plantați paralel la distante specifice. Aceasta metoda funcționează cel mai bine cu sistemul de irigare. Acest mod de plantare este foarte eficient. Deoarece prin acest sistem copacii au acces la razele solare în mod continuu, peisajul grădinii se îmbunătățește considerabil. 4.1.2. A doua metodă de plantare a copacilor in grădina Persană A doua metoda este numita metoda celor 5 puncte. Așadar, in fiecare pătrat, sunt plantați câte un copac în fiecare unghi și unul in centru. Având și toate elementele primei metode, creaza o rezonantă mai mare a copacilor, și arată cum în deșertul din Iran, acolo unde apa este mai greu de găsit, oamenii pot crea o priveliște încântătoare. 4.2. Descrierea sistemului de plantare In grădina persană, plantele și copacii sunt plantati în forme diferite (linear, superficial și volumetric) în arii pătrate de pământ. Cel mai important principiu al sistemului de plantare in gradina persană este faptul ca axa principala a grădinii trebuie sa aibe mereu o perspectivă largă. Așadar, niciun copac nu poate fi

12 Chiar si în grădinile japoneze, unde se găsesc doar pietre, ele reprezinta plantele si apa in funcție de forma pe

care o au.

13 Mirefenderski 2004: 10

14 Ibid

15 Abolghasemi 1995: 287


10

plantat pe axa principala si de obicei sunt împrejmuiți de mal sau de copaci care nu cresc foarte înalti și nu blocheaza priveliștea16. Pentru accentuare, pe ambele părți ale axei, sunt plantați pomi înalți17 . Acesși copaci creaza un coridor care ofera cel mai eficient peisaj grădinii. Sistemul de plantare in gradina persană expune culorile verzi in doua moduri. In primul rând, ânalțimea pomilor și frunzele lor verzi, creaza o suprafaăa verticală verde în ambele parți ale axei. A doua forma de suprafețe verzi în grădina persana este creată prin acoperirea suprafeîelor cu plante de joasa inaltțme cum ar fi cânepa sau florile decorative. 4.2.1. Sistemul de plantare și de peisajul Peisagistica în grădina persană este alterată de sistemul de plantare. Sistemul de plantare accentuează peisagistica axei principale până la intrarea in pavilion, concentrându-se pe direcția si mișcarea care are loc de la axa principala la pavilion. Rezumând, formele lineare, superficial si voluminoase ale sistemului de plantare crează diferite calități vizuale ale grădinii, incluzând:

§ Crearea restictiei vizuale prin plantare de pomi inalti.

§ Crearea unui corridor in axa principala a gradinii.

§ Crearea unei densitati prin metoda de plantare.

§ Accentuarea suprafețelor vertical si virtual prinplantare de copaci inalti in randuri.

§ Crearea unor conuri si nu unghiuri de vedere in axa principala prin plantare copacilor umbroși.

4.2.2. Sistemul de plantare și de umbre Plantarea pomilor înalți și umbroși este un raspuns functțonal la climatul Iranului (regiuni calde si uscate), afectează și calitatea și spatial gradinii persane. 4.2.3. Sistemul de plantare si cel fonic In multe cărți de calatorie au fost mentionate numeroase specii de păsări atrase de diferitele feluri de pomi in functie de sezon18. Prezența păsărilor umple grădinea cu sunete felurite și plăcute. 4.2.4. Sistemul de plantare și cel olfactiv Iasomia (Jasminum), Trandafirul de Damasc (Rosa Damascene) sunt unele dintre plantele alese de persani pentru a crea un miros placut in grădina persană. 4.2.5. Sistemul de plantare si cel al gustului Putem spune că în grădina persană sistemul de plantare din punct de vedere funcțional și fizic are elemente specifice. Unele dintre ele sunt:

§ Adaptare optima la climatul Iranian si practica de irigare; § Creaza efecte vizuale calitative incluzând: coridorul, densitatea si ingradirea;

16 De exemplu, pe axa principala, cânepa care are nevoie de putina apa a fost înlocuită de pajiste după dinastia

Qajar. Desigur, pajiștea are nevoie de foarte multa apa si nu este recomandata in Iran.

17 De exemplu, chiparosul, pinul si smochinul, sunt plantati consecutive. Si pe partea opusa a axei fiecare tip de pom este plantat unul in fata celuilalt.

18 Papagali, privighetori, randunici si fazani sunt unele din pasarile mentionate de Sharden ca fiind libere in gradinile persane in Shah Abbasi iar in era Sassanid se incerca atragerea altor pasari (citat din Rouhani, 2004).


11

§ Manifestare fizica a formelor lineare, de suprafata si de volum a pomilor; § Crearea unui peisaj specific gradinii Persane; § Crearea sistemul de umbre; § Impact al sistemului de voci; § Alte funcții: purifica aerul, atrage pasarilor, parfumează și influentează si sistemul de gust

în grădină.

4.3. Sistemul de apa Apa dă naștere grădinii. Pe teritoriul Iranului din care 2 treimi sunt uscate si aride, apa este vitală. Aprovizionarea cu apa prin piscine si pârâuri este posibila cu ajutorul știintei și al diferitelor tehnici. „Qanat”19 si „Kariz” reprezinta cele mai mari realizari ale Iranului in ceea ce priveste sistemul hidraulic, fiind metode de irigare folosite de decenii pe pamanturile Iraniene.20 In acest fel apa din resursele subterane sunt direcționate prin „Qanat”în grădină.

4.4. Descrierea sistemului de apa Mișcarea apei pe suprafata pământului, în aceeași direcție cu panta generala a pământului și în conformitate cu structura lui geometrica, creaza o forma lineara a apei in grădina. Dorința de a fi in stare să arate apa este una dintre principalele elemente ale sistemului de apă in grădina persană. „Din cauza lipsei de apă, arhitectul gradinii încerca să se joace cu ea in nenumarate moduri. Și prin aceste expuneri repetate de apă, el aducea apa în afara din pământ.21”22 Acest lucru pe lîngă faptul ca minimalizează pierderea de apă (prin evaporare în zone cu multă caldură), ofera o priveliște fumoasă de apă. Sistemul de apă este linear în grădină. Chiar și construcția fântânilor facută cu ajutorul presiunii apei în concordanță cu legea recipientelor interpuși, creaza o mișcare a apei de jos in sus făcând ca forma luata ca fie lineara. Apa mai este expusă și în piscine adanci de diferite mărimi, de obicei pătrate, dreptunghiulare, sau cu 12 laturi. Reflecția pomilor în apa heleșteielor accentuează axa verticală și adaugă imensitate grădinii. Mai multe tehnici sunt folosite pentru reprezentarea apei in gradina, direct proportionale cu forma gradinii (pante abrupte sau terase). In gradinile inclinate, care sunt de obicei terasate, apa se gaseste in drumul axei principale. Scurgerea apei de la o terasa la alta creand mici cascade. In unele locuri prin instalarea unor pietre in spatele peretilor cascadei, apa sare si cade pe pamant sub forma unor particule suspendate. Aceasta tehnica a fost folosita pentru expunerea apei in gradina „Sine Kabki”. „Sine Kabki”, roci din marmură cu diferite motive (de obicei solzi de pește) se găsesc de obicei la intrarea si iesirea din apă în piscine și lacuri. Când apa trece prin „Sine Kabki” se amplifică volumul la care sare. Pe lângă aceasta apa creaza sunete o data cu fiecare mișcare.

19 Inventia „Qanats”de persani a fost foarte populară in 34 de tari de-a lungul istoriei. (Behnia, 2001, p.36)

20 (citiat de Lambton, din Behnia 1973).

21 Cum ar fi sistemul de apa din gradina „Dolat Abbad”in Yazd.

22 Pirnia 1979: 7


12

4.4.1. Sistemul de apa și peisagistică Suprafața apei reflectă obiectele adiacente. în acest caz, imaginea pomilor (mai ales a celor înalți) și elementele construcțiilor (cum ar fi pilonii pavilionului) sunt reflectați în apă, accentuând axa verticala a peisajului. In acest fel creând o expansiune virtuală in gradină. Sistemul de ape persan este expus in multe forme. De asemenea ajută la rezolvarea multor nevoi, are impact visual, si fonic aducând multe beneficii grădinii. 4.4.2. Sistemul de apă si cel fonic Mișcarea apei , pe lângă priveliștea formată, adaugă și multe sunete. Diferitele mișcări ale apei, mai mari sau mai mici, in piscine mici sau mari, traversând ”Sine Kabdi”, căzând in cascade cu diferite acceleratii, genereaza multe sunete care adauga un ecou unic grădinii. 4.5. Instaurarea sistemului de construcție Instaurarea construcțiilor în grădinile Iraniene dă formă structurii și celorlalte elemente, iar in combinație cu sistemul de plantare si apa, face ca grădina sa fie compactă. 4.5.1. Îngrădirea Îngrădirea este cel mai cunoscut artefact în grădina persană. „In grădinile din Iran toate elementele sunt închise de un zid. Zidurile au fost accentuate ca cea mai importanta caracteristică având mai multe funcții, din care vom menționa două: In primul rând, ofera sigurantă. Alte funcții: protejeaza grădina de vânturile uscate sau fierbinți, de nisipul adus de acestea, menține umiditatea in grăndină, adaugă umbra. 4.5.2. Sistemul de clădiri Clădirile grădinilor sunt de două mărimi: cele la scală mai mare care alcătuiesc partea principală a grădinii și cele de scală mai mică construite in jurul grădinii. 4.5.2.1. Cele de scala mai mare Intrarea principală, pavilionul principal și clădirea principală care se găseste de obicei de-a lungul axei principale paralelă cu lungimea grădinii, sunt clădiri mari aranjate in acord cu structura geometrică a grădinii. Așadar aceste clădiri accentează efectele vizuale ale axei principale. Iar detaliile arhitecturii lor au caracteristici speciale.

§ Intrarea Principală

Intrarea principală se afla aproape de zid si de accesul principal in grădină. § Pavilionul

Pavilionul este localizat pe partea din afara a axei principale între centru și capătul grădinii. Construcția lui pe axa principală este influentată de structura geometrică a grădinii și în același timp șine cont de perspectiva pe care o adaugă axei. Așadar, la intrarea in grădina și trecând de clădirea principală putem vedea pavilionul.

§ Clădirea „Bala Khane”

In proiectul grădinii persane deschise, care se gasesc in centrul gradinii, căldirea „Bala Khane” se găsește separat la capătul axei principale. (la fel și in grădina „Fin” din Kashan, sau „Shahzadeh” din Mahan), Ea este separata de o graniță specială unde locuiesc rezidentii. 4.5.2.2. Scala mică Alte cladiri ale grădinii cum ar fi băile, grajduri, depozitul și in unele cazuri (tinând cont de climat și orientarea in spatiu al grădinii), camare de vară sau iarnă, sau locuri pentru personal și angajati,se afla de-a lungul zidurilor care imprejmuiesc grădina. Aceste clădiri necesare în grădina


13

sunt amplasate în partea exterioara pentru a nu perturba spațiul grădinii.23 Ceea ce contează cel mai mult este ca grădina să aibe o formă geometrică completă. și nicio construcție nu ar trebui să-i schimbe geometria.

4.6. Instaurarea sistemului de constructie și cel de peisaj Construcția cladirilor in grădină sunt de obicei pătrate sau dreptunghiulare, lăsând peisajul grădinii să aibă o formă geometrică completă. Din acest motiv, spațiile localizate in jurul zidurilor sunt împarțite neuniform in afara grădinii.

4.7. Calitatea sistemului arhitectural Studiind sistemul fizic devine clar ca planul grădinii persane este bazat pe o structura geometrică foarte exactă și bine calculataă Mediul inconjurator al grădinii este in principal sub forma pătrată sau dreptunghiulară și este inconjurat de ziduri relativ înalte care separă complet grîdina de mediul inconjurator din afară. Așadar, zidul devine unul dintre cele mai importante elemente ale grădinii persane, imprejmuind grșdina si în acelasi timp accentuând separarea arenelor din interior de spațiul din afara ei. Ceea ce inseamna definirea unei limite exacte. Aceste sisteme au calitati spatiale specifice, dupa cum urmeaza:

§ Spațiul virtual sș spațiul infinit

Pe de o parte, existenta peisajului principal, de-a lungul axei principale și în fata pavilionului, impreună cu plantarea pomilor înalti pe ambele părtț ale axei, joacă un rol fundamental în crearea unei perpsective de extindere a lungimii grșdinii. Și pe de alta parte, panta naturală a pământului îi ofera pavilionului o poziție buna pentru a fi la cel mai inalt loc al grădinii. Privirea umană vede un lucru mai apropiat daca este plasat la un nivel mai jos în timp ce aceeasi distanță pare mai indepartată dacă este plasată la un nivel mai înalt.

Această iluzie optica este creata de diferența unghiului în relație cu linia de orizont. Așadar, „Koshk” pare mai aproape de la intrarea in grădina incurajand privitorul să meargă inainte și să parcurgă această distantă ce pare scurtă. În caz contrar, când privim dinspre pavilion (mai ales de la etajele de sus) la grădina, distanța pare mai lungă și grădina mai extinsă.

§ Continuitatea spațiilor

De fapt, in grădina persană suntem mereu transportați de la un spațiu la altul. „Una din caracteristicile cele mai importante ale grădinii iraniene este combinația clădirilor cu grădina, ele cateodată fiind atât de împreunate încât nu se poate face diferența unde se termină și unde începe fiecare. Poate se poate spune că in grădină pavilionul este el singur o mică grădină. Această relatie și combinație este posibilă prin intrepătrunderea spațiului de comunicare și cel al relatiilor între elementele grădinii”.24 Folosirea stimulilor senzoriali pentru a crea o continuitate spațială, este una dintre calitățile grădinii persane. „Clădirea în grădina persană nu taie vederea in grădină, dar privirea umana trece de ea și se conecteaza la alte parți ale grădinii. De asemenea, elementele grădinii intră in clădire și nu au nici o limita. Apa curge din interiorul clădirii și se extinde în grădină. Imaginea ei reflectată în apă este o combinație dintre grădina si clădiri reprezentând un punct important al grădinii persane”.25 23 Mirferdorski 2004: 10

24 Daneshdost 1984: 221

25 Ibid


14

Pavilionul trebuie plasat intre axele principale. Pe lângă asta, un element expus important este apa care curge de-a lungul lui. Intersectând curgerea apei din cladiri spre grădină, creaza o legatură artificială intre lumea exterioara si cea interioara fără a le separa.

4.8. Concluzii Cele trei sisteme de plantare, sistemul de apa și cel al construcțiilor in grădinile Iraniene, confirmă structura geometrică și determină sistemul arhitectural, ducând la crearea altor sisteme specifice grădinii persane, incluzând sistemul umbrelor, al peisajului și al sunetelor. Sistemul arhitectural combina natura si artefactul in grădina persană, și combinarea acestor sisteme dă grădinii un caracter anume. Incluzând: apropiere, intimitate, spații virtuale și infinite, fără limite, continuitate a spațiilor separate și calitătii vizuale.


15

CAPITALUL 5: Procesul Analitic Al Percepției Mediului Grădinii Persane Criza in relația dintre om si natură, densitatea populației si creșterea nivelului informației în era noastră face ca atmosfera zilelor noastre să fie din ce în ce mai tensionată. Studiile recente din domeniul științei mediului arată că dacă viață răspunde nevoilor umane se reduce considerabil riscul îmbolnăvirilor psihiatrice, fizice și sociale. Printre cele mai importante nevoi de bază se numără: dorința de intimitate, relaxarea, evaluarea proprie, sănătatea mentală ridicată și existența naturii în mediul fizic. În acest timp proiectați, arhitecți, proiectanți urbani au construit planuri prin care să introducă tot mai multe grădini, grădini de însănătoșire, închise și parcuri publice în orașe. Țelul lor este de a răspunde nevoilor psihologice și de a reconecta omul cu natura. Cu alte cuvinte, în viata contemporană, majoritatea noastră tânjește după momente de pace și siguranță, după șansa de a medita și a respira aer curat, sau pur și simplu, șansa de a mirosi florile. Toate acestea pot fi găsite in grădina persană. Cuvântul „paradis”, provine de la conceptual de grădină Persană. („Firdaus” în persană însemnând grădină închisă.) Idea paradisului delectează toate simțurile inclusiv pe cele ale sufletului. Trebuie specificat că grădina persană este un spațiu închis, așadar poate fi numit un alt fel de „grădină”. Analogul grădinilor construite in oraș poate fi doar frumoasa oază vărde din deșert. Grădinile persane își au originile aproape de anul 4000 BC. Olăritul din acea vreme expune încrucișarea planului tipic al grădinii persane. În timpul domniei Sassanid (al treilea până la al șaptelea secol BC) dar și sub influența Zoroastrian ismului, apa a devenit un element predominant. Acest trend s-a manifestat și în proiecția grădinilor, punându-se accentul mai mult pe fântâni și mlaștini în grădină. În timpul ocupației Islamice, aspectul estetic al grădinii a întrecut în importantă utilitatea ei. Un exemplu este Chaharbagh, o grădină ce încearcă să imite Raiului, având patru izvoare și patru cvadrate reprezentând lumea. Câteodată proiectul face ca o axa să fie mai lungă decât cealaltă, și poate conține canale de apă care curg prin toate cele patru grădini conectându-se la o piscină centrală. Textura si formele sunt alese special de proiectanți pentru a valorifica lumina. Copacii sunt folosiți pentru umbră, pavilioanele și pereții sunt structurați pentru a bloca razele soarelui. Grădina persană trebuie să atingă toate cele cinci simțuri. Experiența pe care o dă este atât senzuală cât si spirituală. Grădina este proiectată în așa fel încât să accentueze mirosul plantelor luxuriante, sunetul apei curgătoare si al păsărilor cântătoare, textura faianței lucioase și umezeala pământului, dar și culorile florilor și a mozaicurilor oglindite în mlaștinile placide. Există atât la nivel abstract cât și la cel mai existențial nivel în același timp. Efectul senzual este ciclic, bazându-se pe efectul temporar pe care îl dau ziua și noaptea, dar și anotimpurile. De-a lungul secolelor aceste grădini cu geometria lor foarte logica și sistematică, au devenit o cerere universală. Astăzi grădina închisă devine o evadare din jungla betonului orașelor aglomerate în care locuim, și reprezintă întoarcerea la dragoste și apreciere a naturii, și poate mai presus de orice devine un loc de meditare si relaxare. Toți știm despre proprietățile de vindecare ale grădinii dar câteodată uităm că ajută la stimularea tuturor simțurilor noastre. O trecere în revistă a teoriilor cercetărilor despre grădina persană arată că pe lângă prezentarea caracteristicilor acestor grădini au pus accentul pe sistemul semantic si pe efectul avut asupra oamenilor. În același rând au arătat efectul de calmare pe care îl are grădina invitând omul la relaxare si gândire. Dar încă nu s-a vorbit despre cum se întâmplă acest lucru și nu este prezentată nici o opinie despre acest subiect. De aceea s-a cercetat sistemul de concentrare al grădinii persane care leagă sistemul fizic al grădinii cu cel semantic.


16

Din aceste cercetări rezultă ca „în grădina persană detașarea de mediu poate duce la atașare spiritual”.26 și această abordare propune arhitecților o soluție pentru crearea grădinilor in viața contemporană.

5.1. Grădina Persană În grădina Persană, sistemul arhitectural este format din sisteme organizatorii, operaționale, fizice și semantice. În același timp sisteme de peisagistică, perspectivă, lumină, umbră și sunet sunt combinate rezultând în calitatea sistemului fizic. Aceste lucruri sunt specifice grădinilor persane. În aproape toate cercetările se accentuează faptul că în grădinile persane Iraniene „materialismul este îmbogățit de spiritualism”.27 Mirfendereski concluzionând ca grădinile persane creează un spațiu calm și pur, un spațiu fără tensiune și un mediu propice pentru gândirea clară.28 Poate fi spus că atât calitatea confortului și a relaxării cât și cea a locului ideal pentru meditație, contemplare, gândire și creativitate sunt create de elementele structurale ca numerele, geometria, culoarea si materialul. Grădina persană este atât o experiență fizică cât și spirituală. Ies în evidentă aroma fructelor suculente, melodia apei și a păsărilor, textura netedă a faianței și simțul pământului neted, al soarelui , al fructelor, al florilor și al mozaicului colorat. Aceste caracteristici există în același timp atât la nivel simbolic cât și la nivel experimental.29

5.2. Metodologia cercetării În această lucrare se regăsește metoda analizei conținutului calitativ. In același timp la publicarea acestui document s-au folosit procese de categorizare inductive si deductive.

5.3. Procesul de percepție al grădinilor persane 5.3.1. Sistemul direcției principale în grădina persană În grădina persană, structura geometrică este determinată direct și câteodată axele ei sunt intersectate (perpendiculare una pe cealaltă). Mișcarea directă în grădină îi dă un sens al scopului, meditației si urgenței. Panta este importantă în grădina persană. Intrarea se află la cel mai jos nivel iar pavilionul la cel mai înalt. Mișcarea apei se face în sensul opus oamenilor, de la pavilion spre intrare. Intrând mai adânc în grădina, (panta) oferă sensul descoperirilor, motivația pentru a atinge cote mai înalte. Dorința de mișcare înspre țeluri este o tendință umană. În mișcarea înspre un țel , omul tinde să aleagă drumul cel mai ușor și nu se oprește până ce forța care îl duce în acea direcție nu îl propulsează înainte. Diversitatea (cum ar fi mișcarea de la umbră la soare) este plăcută omului. Se mișca spre golul țintit (de obicei partea cea mai înaltă a grădinii unde se află pavilionul) de-a lungul axei majore și minore din grădina persană. De aici vederea apei care curge în direcția opusă este mult mai plăcută. Pe lângă aceasta, jocurile de luminii și umbre, mirosurile plăcute ale plantelor, și vremea plăcută ațâță toate cele cinci simțuri. Structura geometrică a grădinii persane definește axele directe. Cercetările în psihologia mediului arată că aceste drumuri oferă un sens al

26 Shacheraghi 2015: 302

27 Mirfenderski 2004: 10

28 Ardalan și Bakhtiari 2004: 68

29 Herdeg 1990


17

scopului, reflecției, și explorare individuală. Direcția principală a grădinii persane și sistemul de concentrare sunt ambele un mediu favorabil intimității, relaxării și reflectării individuale. 5.3.2. Sistemul de concentrare și de stimulare a celor cinci simțuri în grădina persană În grădina persană toate cele cinci simțuri ale omului sunt folosite întrucât fiecare aspect al grădinii captează câte un sens. Acest lucru nu se întâmplă aleatoriu, în grădina persană elementele naturale și artificiale sunt folosite proporțional cu nevoile umane. Trebuie să specificăm că în natură sunt folosite de obicei toate cele cinci simțuri, dar în grădina persană nevoia umană face ca simțurile văzului, auzului, mirosului, simțului și gustului să fie afectate. În grădina persană în comparație cu natura, cele cinci simțuri sunt folosite în mod înadins prin folosirea unor tehnici specifice. În grădina persană, structura geometrică și toate celelalte componente și elemente ale mediului sunt proiectate în așa fel încât să creeze un sistem de concentrare. De fapt, toate celelalte sisteme existente în grădină (fizic, geometric, de plante, apă, umbră, perspectivă, sunete și de stabilire a sistemelor de structură) au efect direct asupra simțurilor umane. Dar cel mai important este că toate aceste sisteme stimulează simultan cele cinci simțuri.

5.4. Impactul sistemului de concentrare asupra sensului ambient în grădina persană În grădina persană, sistemul de concentrare rezultă din efectele sistemului principal de direcție si cel al percepției celor cinci simțuri. Sistemul de concentrare da naștere simțului ambiental. Cercetările arată că zidul care înconjoară grădina este factorul principal ce dă un simț al restricției. Dar un alt studiu asupra sistemelor grădinii persane arată ca un sentiment intuitiv de restricție si ambient este un rezultat al sistemului de concentrare. Când o persoană pășește pe axa principală a grădinii nu vede zidul înconjurător nu din cauza distanței ci pentru că axa și drumul principal al grădinii formează un coridor, dând astfel un simț al ambianței și al restricției. Sunetul apei și al păsărilor creează ambianța sunetului. Simțul atingerii este dat de mișcarea pe pământului moale si de plantele de apă. Așadar pentru îmbogățirea simțurilor în grădina persană toate cele cinci simțuri sunt stimulate în același timp creându-se simțul ambiental si cel al restricției. Acest sentiment de restricție dă omului simțul intimității.

5.5. Analiza procesului de percepție a grădinii persane În baza unei comparații între teoria psihologică a mediului și sistemul de concentrare și axele principale de direcție în grădina persană, relația dintre sistemul fizic și sistemul de sens este după cum urmează: Sistemele fizice în grădină fac să apară sistemele de concentrare, sistem care afectează toate cele cinci simțuri simultan. Prin crearea unui simț al restricției se separă individul de restul lumii din afara grădinii (deșert, oraș sau un mediu supraaglomerat). Prin această separare de lumea exterioară se creează un simț al calmului. Sistemul de concentrare din grădina persană invită omul la gândire și reflectare (teoria de mediu a invitației). În acest stadiu, bazându-se pe experiențele trecute, pe cunoștințe și pe informația pe care un individ a primit-o direct sau indirect din mediul cultural, el/ea înțelege sistemul semantic la grădinii persane sau doar îl acceptă. Mai departe persoanele sunt invitate la cunoaștere de sine. Se ajunge până la dobândirea de realizare în viața umană. Așadar sistemul de concentrare are efecte multiple asupra individului și este eficace în percepția umană asupra mediului. Pe scurt, efectele sunt următoarele:

§ Legătura dintre sistemul fizic și cel semantic în grădină; § Invitarea la relaxare; § Efectul mediului asupra calității relaxării;


18

§ Impactul calității intimității în grădină și cugetarea la sine; § Impactul asupra sănătății mentale.

O izolare absolută a lumii din afară este accentuată prin concentrare. Grădina persană atinge simțurile umane și se ajunge la o legătură spirituală. Așadar putem conclude că: sistemul de concentrare din grădina persană creează un fel de „Detașare de mediu-atașare de spirit” în grădină și face legătura dintre sistemul fizic și cel contextual . acest sistem are influență pozitivă asupra sănătății mentale umane. Putem spune că grădinăritul pentru îmbunătățirea calității mediului (în trecut) a devenit grădinărit pentru îmbunătățirea sănătății mentale (în prezent).

5.6. Concluzii În această lucrare s-a arătat că prin coordonarea elementelor celor cinci simțuri, sistemul arhitectural care formează sistemele: fizic, structural și semantic folosit în grădina persană, creează un sistem de concentrare. Pe lângă aceasta, prin calitatea sistemul de direcție principal, se formează un loc pentru relaxare, reflecție, evaluare de sine și actualizare de sine a rezidenților grădinii. Procesul analizei sistemului fizic și cel semantic si a legăturii dintre ele, scopul principal este de a găsi motivele pentru care sensul relaxării și al reflecției duce la experiența de „detașare de mediu- atașare de spirit”. În grădină omul poate găsi intimitatea. Această intimitate, bazată pe modelul ecologic de percepție, creează pace, contemplare și reflecție în grădină. Apoi, bazându-se pe cunoștințele individului, se ajunge la percepția sistemului semantic al grădinii pentru ca în final să se ajungă la recunoașterea valorii și frumuseții în grădină. Așadar, în acest studiu, procesul percepției în grădina persană poate fi numit, pe scurt, „detașare de mediu-atașare de spirit”. Așadar, se pare că recreerea grădinilor persane in mediul fizic al vieții contemporane din orașe- care a atras atenția arhitecților, proiectanților și a proiectanților urbani- ar trebui realizată prin procesul de percepție al mediului de către omul modern deoarece așa putem îmbunătății sănătatea mentală a comunității ca răspuns la nevoile umane ale omului modern.


19

CAPITALUL 6: O prezentare generală a interacțiunii dintre grădina persană și orașul începînd cu era Timurid și până la sfârșitul erei Safavid (cu o prezentare mai detaliată a orașului Isfahan). Relația tectonică dintre orașele istorice și spațiile verzi indică faptul că planul general al orașului era contruit în legatură strânsă cu amplasarea pământurilor agricole, fermelor, grădinile adiacente și în special metodele de irigație.

6.1. Istoria interacțiunii dintre grădină și urbanismul persan Orașul Esfahan, mai ales în perioada Safavid este exemplul cel mai bun al unui oraș construit din exterior spre interior, cu o textură urbană sofisticată și densă ce poate fi numită organică.30 Așadar, structura orașelor istorice organice este o reprezentare a ordinei geometrice care duce spre interior.31 Dacă ne întoarcem în timp la relația dintr grădină și oraș, în cadrul acestor orașe istorice, fără a avea planul preliminar putem vedea că forma orașului este în concordanță cu form pământului pregătită pentru agricultură și construirea parcelelor sau a grădinilor din oraș, dar și pentru irigații.32 Să aruncăm o privire la orașele anitice Jey și Yahodiah. Jey, conform cu informațiile avute, era un oraș guvernametal cu un plan pre-stabilit și cu o ordine geometrică a pereților, porților, palatelor, anumitor clădiri și grădini. Târgul aflat în afara porților orașului Yahodiah, spre deosebire de urmașul lui, ar fi trebuit să aibă o structură geometrică ordonată, deși orașul Yahodiah nu avea o geometrie regulată sau un plan pre stabilit. În urma activităților agriculturale ale locuitorilor din acele locuri a fost afectată structura orașului ca urmare a formelor grădinilor cu flori și cele cu legume și a pământurilor pregătite pentru ferme și sisteme de irigație.33

6.2. Interacțiunea dintre grădină și oraș în era Timurid Regenerarea grădinilor devenită parte a culturii și legătura structurală dintre oraș și grădină, în era Timurid este și mai vizibilă. În zilele noastre nu se știe că lângă râul Zayanderhood care curgea de-a lungul autostrăzii până în centrul vechi, de fapt existau patru seturi de grădini, fiecare având o mărime de o mie de acrii (20.000m2). Atât mărimea similară a acestor grădini și aranjamentul lor patrulater alături de pereții descriși și palatele situate la capete opuse, nord și sud, (cu vedere spre Zayander Rood) cât și copacii umbroși și florile, arată structura sistematică ale acestor patru grădini situate în patrea de sud a orașului în perioada premergătoare erei Safavid. Aceste grădini regulate și neregulate formează Chaharbagh (patru grădini în limba persană), de-a lungul axei nord-sud cu același nume și axa est-vest a Zayander Rood, o piatră de fundament pentru o nouă capitală.34 Cultura crearii grădinilor și evoluția relației dintre grădină și oraș a fost mai târziu adoptată și practicată de dinastia Gurkanian din India, care a creat în India de vest orașe inspirate de orașele-grădini din Persia. Exemple ar fi

30 Bakhtiar și Dahbashi, 2004

31 Sistani, 1999

32 Mirfendereski, 1996

33 Ibid

34 Ibid


20

orașul – grădină Shalimar din Kashmir orașul- grădină Lahore, Acrad, Amber și Castlul roșu din Dehli, grădina-mormânt din Taj-Mahal și grădina- mormînt Bibi din Oerang.

6.3. Grădinile roiale din Safavid și relația lor cu orașul Orașul Isfahan, a treia capitală din perioada Safavid reprezintă cel mai bun model model pentru studiul relației dintre grădinile roiale și oraș.35 Partea intinsă este compusă din două părți Piața Regelui, care conține grădinile și clădirile din partea sudică a bazarului și strada Chaharbagh (patru grădini). Ceea ce se poate observa este că nu doar grădinile au fost influențate de coordonarea urbană ci și localizarea orașului insăași, a fost afectată de complexitatea grădinilor și de spațiul urban din care făceau parte, ca exemplu Piața Shah și cele patru grădini.36

6.4. Efectul grădinilor roiale din perioada Safavid asupra texturii urbane Un studiu mai aprofundat al orașului Isfahan ne arată modul în care grădinile roiale și reședința aveau o formă care în ciuda extinderii se plia perfect pe arhitectura clădirilor acelor vremuri moscheele, școlile și caravanele, toate fiind modelate sub forma geometrica a spațiului deschis a grădinii. Această formă reprezintă esența spațiului din acea vreme. Din interiorul curții, designul clădirilor crește și se extinde spre alte spații. În colecțiile lui Shahi, în piața regelui și în strada Chaharbagh joacă un rol fundamental în structurarea texturii urbane. Aceste două spații sunt derivate din două scheme diferite care organizează grădinile și curtile. Piața organizează clădirile roiale întrepătrunse pe mai multe nivele în timp ce Chaharbagh determină și definește atât grădinile din jur cât și colțurile străzilor verticale din cartierul Shamsabad- Abbasabad- Charkhab. Aceste grădini alterează susteinabilitatea elemntelor texturii urbane și de aceea ceste circuite sunt încă vizibile pe hartă.37 Importanța pieței și a strazii ca elemente principale ale acestei combinații este evidentă în trăsăturile arhitecturale ale acestor spații. Planul general al pieței indică mai mult o prefeință pentru ordine decât una pentru simetrie. Palatul Ali Qapu are cinci deschideri la piața dinspre marele amfiteatru și reprezintă intrarea în marea colecție regală. Amfiteatrul Ali Qapu are cea mai frumoasa priveliște, el fiind locul de unde regele și invitații săi puteau privi spectacolele și în același timp are patru case magnefice din lemn unde spectatorii îl puteau admira pe rege sau pentru a se relaxa în timpul anumitor evenimente cum ar fi competițiile de polo unde regele insuși participa câteodată sau pentru a privi artificiile în timpul anumitor festivități.38 O priveliște urbană extrordinară poate văzută pe Strada Chaharbagh unde o caracteristică izbitoare este repetiția ritmică a gradinilor cu deschidere la palat ceea ce ajută la păstrarea simetriei cât de mult posibil. La parterul acestor clădiri erau intrari în grădină iar în vârful Balakhan erau terase cu deschidere la stradă. Importanța Străzii Chaharbagh, este mult mai mare decăt un instrument în crearea unei simetrii a texturii urbanice deoarece are acea caracteristică ce oferă spațiului unicitate. La o primă privire, planul drept și întins al străzii ne captează atenția. În această privință, podul Allah Verdi Khan este remarcabil. Podul nu doar reprezintă doar o trecere de la o parte la raului la alta dar este și o

35 Sistani 1999

36 Mirfendereski, 1996

37 Mir Vakili, 2003

38 Sistani, 1999


21

experiența formidabilă și o principala atracție. Rolul lui, acela de palat cu privire pe deasupra râului evidențiază strada Chaharbagh ca un mod minunată de plimbare sau ca o grădină care face ca existența apei să ofere o imagine și mai placută.39 Aceste ultime observații ar putea fi rezumate într-o scut-a prezentare a orașului Isfahan Piața este conectată la clădirile guvernamentale în timp ce strada Charbagh unește grădinile cu suburbiile. Acestea sunt singurele locuri unde grădinile se unesc cu palatele regale ca parte a orașului conferindu-i diversitate și complexitate.40

6.5. Concluzii Natura și spațiile verzi din viața urbană persană a constituit mereu un punct de îngrijorare atât de mare ăncât de-a lungul anilor au fost create sistemele structurale urbane având la bază grădinile și elemnte ale gradinilor în oraș astfel creând o textură de sustenabilitate în orașele Persiei antice. Relația dintre grădini și orașele istorice indică faptul că orașul își are bazele pe un teren pregătit pentru arhitectură și spatii verzi sau grădini în oraș, dar și pentru sistemele de irigație.

CAPITALUL 7: Elemente ale peisajului Persan Pentru a identifica caracteristicile planului și proiectării urbane, trebuie să luăm în considerare elementele codificate ce se găsesc la baza organizării urbane. Aceste elemente pot fi utilizate pentru a definii principiile și regulile peisajului urban. Dr. Habibi a vorbit despre principiile urbanizării în cartea lui „Metode de planificare urbană în Isfahan”, unde a numit câteva dintre cele mai interpretate elemente. Aceste principii derivă din cea mai cunoscută operă de artă a Iranului unde filozofia divină este intensă și evidentă.41

7.1. Cele Mai Importante Principii Ale Peisagisticii Urbane Persane 7.1.1. Principiul Ierarhiei Existența în univers a ordinii este evidentă , iar acolo unde este ordine este și ierarhie. Bazându-se pe acest principiu, grădinile și spațiile Persane sunt definite în funcție de nivele (înalt sau jos), iar fără acestea nu au nici un sens. Acest principiu este eficient în designul mai multor zone ale grădinii persane din oraș, ca de exemplu:

§ Ierarhia sub-regională sau regională; § Ierarhia cartierelor; § Ierarhia accesibilității; § Ierarhia funcționalității; § Ierarhia intimității; § Ierarhia peisajului și a vizibilității; § Ierarhia materialelor structurale și de construcție; § Ierarhia luminii, a întunericului și a umbrelor.

39 Khansari et al 1998

40 Heidari și Behbahani, 2009

41 Habibi 1998


22

7.1.2 Principiul omogenizării Atunci când mai multe clădiri sunt construite împreună de jur împrejurul unui spațiu, este important ca toate aceste clădiri să fie în armonie, deși ele sunt diferite una de cealaltă, pentru a avea o fațadă omogenă. Atât în grădina Persană cât și în orașul Persan existența unei forme omogene creează armonie și contopire. Poate fi spus ca toate componentele principiului omogenizării se manifestă în grădinile și orașele Persane după aceste definiții:

§ Cuprinzând întregul fundament al clădirilor § Integrând spații care deși sunt departe unul de cealaltă la o scală mică sunt apropiate pe o

scală mare § Creând armonie în oraș și grădini datorită omogenizării formei.

7.1.3. Principiul concentrației În cadrul grădinii Persane, concentrția crează relaxare. Nucleul spațiului este amenajat cu structuri geometrice având ca bază caracteristicile lor funcționale. 7.1.4. Principiul îmbinării Acest principiu se manifestă în orașele persane istorice prin:

§ Stabilirea limitelor fiecarui spațiu în oraș în funcție de fuziunea clădirilor; § Oferind o identitate spațială spațiilor urbane prin îmbinarea elementelor marginale; § Integrarea diferitelor activități într-un singur peisaj urban.

7.1.5. Principiul Independenței Spațiilor în ciuda omogenizării Datorită acestui principiu, designul grădinilor Persane și a spațiilor urbane duce la:

§ Eliberarea peisajelor din cutia de similitudini și lipsei de identiate; § Independența spațiilor fără a duce la lipsa omogenizării și uniunii; § Deosebirea prin păstrarea elementelor speciale ale fiecărui spațiu; § Deosebirea prin structură; § Deosebirea prin schimbarea formelor arhitecturale în cadrul spațiilor urbane; § Deosebirea prin schimbarea proporțiilor; § Deosebirea prin schimbarea vegetației.

7.1.6. Principiul Echilibrului Acest principiu vrea sa umanizeze întregul, prin balansarea spațiilor și clădirilor. Orașul trebuie să țină cont de toate nevoile materiale și spirituale ale locuitorilor săi. Deoarece ignorarea uneia dintre aceste nevoi duce la instabilitate și nereguli. 7.1.7. Principiul Proporției Acest principiu poate fi exprimat ca egalitatea dintre elemente și componente, armonia combinațiilor și implicația principiului proporției, aspectul mărimilor, raportul dintre volum și clădiri, raportul dintre spațiile acoperite și cele goale, raportul dintre umbră și lumină, raportul dintre limite și inerențe, raportul dintre om și spațiu. 7.1.8. Principiul Continuității În grădina Persană, continuitatea spațială este o reflecție a existenței, de fiecare dată când un concept nou este prezent în geneza ei. Urbanismul este „imaginea vizuala concisa42” dintre cladiri, 42 “concise townscape”, Cullen G. (1995), The Concise Townscape, Architectural Press.


23

forme si figuri, care își au intelesul in spatiu, timp și comportomanentul socio-cultural. Acest principiu poate fi arătat prin titlul: organizarea mișcarilor în spațiu. Aspectul fundamental al arhitecturii grădinilor și urbanismului Persan poate fi înțeles privind continuitatea lui spațială. 7.1.9. Principiul Teritoriului Existența teritoriului în cadrul grădinilor și al orașelor persane este unul dintre principiile fundamentale ale arhitecturii persane. Fiecare spațiu urban își are teritoriul lui, începând cu micro-spațiul (casele) și terminând cu macro-spațiul (orașul- un teritoriu care își extinde domeniul interior spre exterior). 7.1.10. Principiul Combinațiilor Cel mai important lucru despre acest principiu este faptul că nu definește niciodată un spațiu doar printr-o funcție, dar, arată că spațiile au flexibilitatea de a răspunde la mai multe nevoi. 7.1.11. Principiul Interactiunii Reprezintă plasare fiecarui spațiu și interacțiunea elementelor între ele. În acest fel, fiecare spațiu se integrează perfect lângă elementele din vecinătate, și dau sens și valoare orașului ca întreg. 7.1.12. Principiul Simbolului Simbolurile și semnele în grădina Persană arată existența și apartenența. Ca în toate celelalte arte persane, simbolistica este omniprezentă în arhitectura Persană, reflectând spiritul și sensul profund al lucrurilor în expresiile faciale și aparențe. 7.1.13. Principiul Arcuirii Infinite Principiul funcționează la fel și la o scală mică, (grădina), cât și la o scală mai înaltă (orașul), la fel cum se întâmplă în cadrul arcuirii infinite, repetitia unui „model” in așa fel incat fiercare componenta care urmeaza același „model” de nenumarate ori să devina un intreg.

7.2. Experiențe Arhitecturale Contemporane Arhitecți și designeri persani contemporani au folosit aceste principii într-un număr mare de proiecte, trei dintre ele fiind enumerate mai jos. 7.2.1. Centrul Cultural Niavaran Centrul Cultural Niavaran, din nord-estul Tehranului a fost proiectat de Kamran Diba în anul 1970. Clădirea, deși face parte din postmodernism, folosește elementele arhitecturii grădinii persane vechi ca mini-ficțiune. 7.2.2. Ambasada Iranului în Thailanda Clădirea, proiectată în 1998 de Seyed Hadi Mirmiran are ca inspirație arhitectura tradițională Iraniană – Islamică, dar este contemporană privind din perspectiva materialelor folosite, a formelor și a structurilor concrete îmbrăcate în cortine. Ambasada a fost proiectată ca și pavilion privat în mijlocul unei grădini conectate la intrarea principală, publică,fiind consulatul, via unei mări de apă. Combinația dintre apă, lumini și geamuri, oferă o calitate nemărginită ambasadei, făcând ca spațiul intern să pară o continuitate a celui extern. 7.2.3. Casa de oaspeți Hafezieh „Casa de oaspeți Hafezieh a fost construită în Sa’d Abad, Tehran, fiind proiectată de Hussein Sheikhzein-al-din, între anii 1995 și 1997. În proiectarea casei de oaspeți, schema și planul general


24

al clădirii sunt proiectate și construite special ținând cont de geometria și arhitectura grădinii Persane.”43

7.3. Concluzii Privind toate principiile folosite în construirea și proiectarea peisajisticii orașelor persane, putem conclude că ele derivă din principiile care stau la baza grădinilor persane, dar care au evoluat pentru a se ajusta la păstrarea flexibilității și funcționalității din orașe, dar păstrând o semantică și o uniune similară. La fel ca cea a arcuirii infinite. Orașele persoane nu au doar aceleași principii ca și grădinile, dar mai mult de atât, cum ar fi cazul Isfahanului, orașul este construit din mai multe sub grădini, fiecare reprezentând în același timp o grădină individuală care reflectă aceste principii.

43 Bani Masud 2012


25

CAPITALUL 8: Abordări noi în reinventarea conceptului de grădină persană în textura urbană În arhitectura contemporană, arhitecții, designerii de mediu, designerii de peisajistică și cei urbani, au abordări diferite pentru grădinile istorice; de aceea în ceea ce privește grădina persană se ajunge la produse diferite. Ucenicii și proiectanții care abordează reinventarea grădinii persane din perspectiva prosperității și a sănătății mentale și-au clasificat experiențele de implementare a acestor proiecte sub mai multe categorii:

§ Grădini interioare; § Grădini tămăduitoare; § Grădini cu rolul de parc; § Grădini închise urbane.

8.1. Grădini Interioare Propunerea cu care vin arhitecții, designerii și psihologii mediului este de a recrea grădinile sub forma unor mici curți în cadrul zonelor și a caselor rezidențiale, accesibile locuitorilor. Cu alte cuvinte conectarea omului cu natura poate fi obținută prin accesul ușor la grădinile interioare, făcute de om, cum ar fi curțile ușor accesibile lor. Acest lucru ar avea un impact direct și pozitiv asupra sănătății mintale a omului. Cu scheme inovatoare în ceea ce privește designul complexurilor rezidențiale, mulți arhitecți încearcă să creeze grădini private pentru rezidenți și personalul birourilor. „Conceptul de spațiu , în Persia istorică, poate stăpânii și poate fi stăpânit”.44 Grădinile persane au apărut tot dintr-un concept ca acesta. Curtea tradițională persană privată, cu priveliște spre interior, este privită ca o grădină ce este stăpânită,45 caracterizând grădina unei case ca un spațiu „unde s-a violat sfera privată” . În același timp o putem descrie ca un exemplu de rol al arhitecturii ca soluție fizică la îngrijorările tradiționale persane pentru spirit și legăturile umane. O astfel de grădină conține o piscină în centru, cu pomi și alte plante în vecinătate. Forma ei fizică este importantă pentru intimitate și relaxare. De fapt, locuințele tipice nu sunt doar îndreptate spre interior dar nu au nici un geam spre exterior. Acesta este un concept arhitectural care crează un microcosm (locuința) în cadrul unui macrocosm (orașul sau colonia). Acest concept de grădină (grădina ca curte, grădina stăpânită) este un mod ideal de a crea grădini private în clădiri contemporane (rezidențiale sau administrative) pentru a facilita legătura dintre oameni și natură în zilele noastre.

8.2. Grădini Tămăduitoare Grădina tămăduitoare este un concept nou, de cel mult 20 de ani, care este puntea de legătură între arhitecura mediului și psihologie. Suprafața nu este de prea mare importanță în cadrul acestor grădini. Cel mai important dar al acestor grădini este crearea vieții și a relaxării. S-a stabilit deja în capitolul 5 al acestei lucrări că arhitectura grădinii persane care formează, prin coordonarea celor 5 simțuri, sistemele funcționale, semantice și structurale, ajută la crearea

44 Ardalan și Bakhtiar, 1973

45 Rainer , 1977: 151


26

unui sistem de relaxare cu puteri tămăduitoare. Pe lângă acestea, prin calitatea sistemului principal, asigură un loc de relaxare, concentrare, reflectare și autoevaluare pentru locuitori. Pe lângă acestea, relaxarea și reflecția în grădina persană duc la experiențe de genul „detașare de mediu- atașare de spirit”. Aici omul poate obține intimitatea în cadrul grădinii. Această intimitate duce la relaxare, contemplare și reflecție. Așadar, se pare că reinventarea grădinilor persane în cadrul orașelor contemporane, așa cum este conceptul de grădină tămăduitoare, ajută la îmbunătățirea sănătății mintale și fizică a pacienților.

8.3. Grădina cu rol de parc La baza grădinilor publice cu rol de parc stau aceleași tipare de participare care se găsesc în mediu; și au rolul de a evidenția eficacitatea și participarea oamenilor încurajând în același timp comunitatea să promoveze mediul socio-economic și de dezvoltare. Dar rolul cel mai important al acestor grădini, pe lângă implicarea oamenilor, este de a îmbunătății sănătatea mintală a comunității. Grădinile cu rol de parc, sunt grădini publice unde locuitorii cartierului lucrează împreună la cultivarea, menținerea și plantarea de ierburi și plante. Toate aceste sub supravegherea NGO urilor. De fapt cele mai importante motive pentru a avea o asemenea grădină sunt:

§ Predarea terapiilor naturiste; § Pentru promovarea participării sociale în proiectarea și întreținerea lor; § Pentru a oferi comunității posibilitatea de a lucra în echipă și de face schimb de experiențe; § Crearea unui spațiu propice unde copiii să se joace liber în natură și să învețe să relaționeze

cu ea; § Oferă accesibilitate la natură oamenilor din toate mediile sociale.

Privind lucrurile așa putem deduce că grădina persană poate fi privită ca un recipient. Această dicotomie vizibilă de a considera grădină persană ca un recipient, este o reprezentare minunată a ceea ce reprezintă spațiul public pentru societatea persană. Geometria simetrică se găsește în arhitectura zidurilor înalte ce înconjoară spațiul. Drumul, sufletul, sunt exprimate prin plante, apă și spații verzi. Tiparul designului este definit de apele curgătoare și potecile cu forme geometrice bine proporționate. Pomii și plantele sunt plantate aleatoriu fără o organizare precisă( prin participarea vecinilor și a vizitatorilor sub supravegherea experților). Plantarea vegetației este definită de formă, iar forma la rândul ei definește structura și cadrul grădinii.

8. 4. Grădinile Urbane Închise Tulburarea mediului fizic din orașe și zonele metropolitane, și lipsa spațiilor de recuperare psihologică după activitățile de zi cu zi, a dus la ideea creării grădinilor închise în cadrul orașelor (Rob Aben și Saskia Wit) acest lucru fiind sprijinit de experți, proiectanți și arhitecți. Grădina închisă oferă oamenilor un loc intim pentru relaxare și confort. De fapt, grădinile sunt adevărate oaze pentru oraș. Cercetătorii care au demarat această idee, deși sunt de părere că grădinile au un sens diferit în fiecare cultură, cred că este general valabil faptul că ele pot lua locuitorii din spațiile urbane congestionate cu clădiri, mașini și poluare a aerului și mediului, chiar și pentru puțin timp. Chiar și atunci când această grădină închise se află în apropiere unei parcări imense. În ceea ce privește această abordare, împrejmuirea poate fi descrisă ca una dintre trăsăturile principale ale grădinii persane. Zidul împrejmuitor este cel mai cunoscut arifact (făcut de om) al


27

grădinii. „În grădinile din Iran toate elementele lor sunt împrejmuite de ziduri, iar copacii plantați la marginea lor urmează geometria cunoscută.”46. Studiile realizate de cercetători arată că în cadrul grădinii persane zidul este piesa de rezistență, arătând diferitele funcții pe care acesta le îndeplinește: securitate, protecție și liniște mentală. Funcțiile de protecție și de securitate le oferă cetățenilor liniște, în timp ce funcția mentală diferențiază exteriorul (orașul modern) de interior (grădina). Diferența dintre cele doua parți ale zidului poate fi descrisă ca cea mai importantă caracteristică a grădinii persane. Cu alte cuvinte „zidurile care împrejmuiesc grădina împart realitate în doua lumi, în timp ce în grădinile mici atribuite lor această situație nu poate fi întâlnită.”

8.5. Noțiunea de reînoire a grădinii persane 8.5.1. Caracteristici Generale Caracteristicile principale ale grădinii Iraniene sunt:

§ Orientarea planului general al grădinii este spre Nord-Sud (rar Vest-Est); § Grădina se distinge prin aplicarea și atenția pe care o oferă formei geometrice de „pătrat”

în toate elementele lor; § Grădina persană are două forme: ambientală (grădini întinse) și închisă (curte interioară în

casă și alte clădiri); § În grădina persană priveliștea este liniară și întinsă, cu toți copacii plantați de-a lungul axei,

în fața foișorului. Țelul este de oferi perspectivă și a face grădina să pară mai lungă decât este;

§ Foișorul se află în mai multe puncte: pe cel mai înalt punct înclinat al grădinii, câteodată este plasat chiar în centru, la intersectarea celor doua axe principale, sau la capătul axei longitudinale, sau pe al treilea capăt al axei cele mai luni din grădină;

§ Grădina este de cele mai multe ori construită pe un pamânt alunecos; § Grădina este inconjurată de zidurile din vecinătate; § Grădina este împărțită în patru secțiuni; § Proiectul are linii drepte; § Prezența clădirilor în centru sau în cel mai înalt punct al grădinii; § Folosirea unei apei curgătoare; § Utilizarea apei curgătoare pentru a obține sunetele liniștitoare ale apei; § Utilizarea bolovanilor în ape pentru formarea valurilor; § relație strânsă cu natura și lipsa limitelor dintre clădiri și grădină; § Prezența unei piscine sau lac în fața foișorului pentru a înfrumuseța peisajul; § Plantarea unui număr mare de copaci pe artera principală și pe laturi; § Plantarea pomilor fructiferi în majoritatea grădinilor; § Utilizarea florilor ornamentale și a ierburilor; § Folosirea cu preponderență a trandafirilor.

8.5.2. Construcția Grădinii Persane în funcție de localizarea geografică și topografia terenului

§ Grădina localizată pe nivele netede;

46 Massoudi, 2003, 104


28

§ Grădini localizate pe nivele abrupte (partea cea mai ridicată a așezământului și parte joasă folosită pentru creara peisajului, utilizarea mai multor cascade de-a lungul axei longitudinale);

§ Grădina nautică; § Grădina casă; § Grădina localizată lângă un râu.

8.5.3. Funcții ale grădinii Luând în considerare principale funcții ale grădinii, putem numi aceste tipuri:

§ Grădina Fructiferă: are designul cel mai simplu și este cea mai rentabilă din punct de vedere economic;

§ Grădina Rezidențială: locul unde oamenii înstăriți și guvernanții și-au ridicat case; § Grădina Rezidential-Guvernamentală: aceste grădini se aflau în orașele fără administrție

guvernamentală sau militară, guvernatorii construind aici case alături de celelalte clădiri folosite în scop administrativ;

§ Grădina Guvernamentală: acestea se află în orașele principale și capitale, designul lor fiind unul specific și birocratic, lucru care ajuta la prevenirea întreruperii activităților;

§ Grădina Mormânt: o grădină dedicată în mare parte mormintelor.

8.5.4. Spațiile Fizice Spațiile fizice din grădina persană sunt următoarele:

§ Intrarea Principală: această clădire cu două nivele este proiectată ca intrare în grădină. Etajul al doilea este folosit pentru a găzdui anhajații în timp ce în partea opusă, plaza, permite accesul mașinilor și al vizitatorilor;

§ Foișorul: se află în centrul sau la capătul axei lungi a grădinii. Este proiectat în concordanță cu arhitectura extrovertită persană. Clădirea are și ea două etaje și de obicei un eleșteu în mijloc, în unele cazuri apa pătrunzând în grădină din afară și curgând până la capătul celălalt;

§ Servicii Publice: aceste glădiri sunt proiectate în concordanță cu mărimea și funcția grădinii, de-a lungul zidurilor.

8.5.5. Plantele în grădina persană Selecția și forma plantelor este un factor deteminant în identitatea grădinii. Rolurile principale ale plantelor sunt: decorative, pentru umbră, mâncare și medicină. Copacii și vegetația se găsește în grădini în următoarea ordine:

§ Plantele sunt superficiale, voluminoase și liniare, iar printre formele lor se numără cea de tufiș și de flori;

§ Pe axa principală se plantează de obicei cedru și platan. În pasajele mai înguste sunt plantați ulmi și sălcii pentru a crea umbră;

§ Pe pământ noroios și pe cel cu îngrășământ, sunt plantați copaci ca frasin și plop. În vecinătatea cu apă și pârâuri sunt plantați arțari, ulmi, sălcii și iudă. Pe laturile drumurile sunt plantate de obicei fructe de pădure;

§ Printre tufișurile plantate în persia cel mai popular este trandafirul, urmat de iasomie și jonchile;

§ În fața foișorului se găsesc oleandrii și flori mătăsoase;


29

§ Vița de vie este și ea pregetată în Iran. De obicei este plantată în zona vizitatorilor înspre centrul grădinii;

§ În grădina persană pomii sunt plantați ținând cont de regula în 5 puncte sau de șablonul în paralel, pentru a face totul să pară mai dens;

§ În tabelul de mai jos se arată plantațiile diferitelor flori și plante în grădina persană.

8.5.6. Apa în grădina persană Motivul utilizării apei în cadrul grădinii este pentru a se folosi de linia melodică produse de aceasta, de sunetele plăcute și manifestarea sonoră. Prezența apei apare sub mai multe forme ca cele prezentate mai jos:

§ Piscini: la un nivel mai ridicat, abunsând cu apă pentru flux continuu; § Șanțuri: sunt săpate de-a lungul axei principale alături ale șănțulețe mai mici săpate de-a

lungul axelor auxiliare pentru a crea un mediu calm și umed. Dimensiunile lor sunt 80 cm lungime și 30 de cm adâncime;

§ Lacuri: la intersecția dintre șanțuri și de-alungul axei principale; § Fântâni: elementul principal al grădinii, se găsesc de obicei în fața vilei principale, sau de-

alungul șanțului principal; § Cascade: de-alungul axei longitudinale, de obicei construite pe pământ alunecos.

8.6. Concluzii Grădina persană este orientată spre un climat uscat și deși ea nu pot fi folosită pe un continet verde , ca Europa, se mulează perfect pe un continent uscat ca Orientul Mijlociu. Încălzirea globală ucide încet planeta albastră iar criza apei pare un lucru inevitabil, dacă nu pentru toate țările atunci pentru o mare pare a lor. Micșorarea pădurilor și lipsa spațiilor verzi face ca regenerarea grădinii persane să devină vitală, deoarece ea este marea realizare a strămoșilor care prețuiau esența vieții din ape și mediu. În zilele noastre, că ne place sau nu, viața se mută spre o dimensime cu mai puține stații verzi, mai mult ciment, iar criza apei din Orientul Mijlociu și din nordul Africii se apropie cu pași repezi. Grădina persană, deși nu este singura soluție viabilă, ar ajuta la menținerea spațiilor verzi și a apei acolo unde este nevoie. Scopul analizei legăturilor dintre sistemele fizice și semantice în grădina persană este de a reg ăsii pacea și contemplarea. Bazându-ne pe cercetări științifice, procesul de „Detașare emoțională- atașare spirituală” care are loc cu ajutorul re-înoirii grădinilor persane, ar putea fi răspunsul pentru oamenii contemporani care caută mediul propice pentru a se detașa de nebunia zilelor noastre. Această teză a prezentat reinventarea grădinilor atât obiectiv cât și subiectiv. Este clar că aceste grădini sunt flexibile în plan fizic și în termeni superficiali. Grădina persană este independentă de natura pristină și are un loc aparte în cultura iraniană contemporană, iar cultura iraniană o primește cu căldură în mediul fizic al vieții.


30

SUMMARY:


31

Research Plan Present dissertation concentrates on Persian garden as one of the ancient landscape architectural paradigm in urban environment not merely a planned space set aside for display, cultivation, and enjoyment with bounch of plants and other forms of nature, but to a greater deal, with unique features of its own, uses a conscious approach to intentionally create a place embedded in the aesthetic and spiritual context of its past and contemporary social and cultural environment tending to perfection, metaphor for the divine order ,by geometric layout implemented to nature by water channels and basins which divide the enclosed space into clearly defined quarters. Water works with channels, basins, fountains and cascades, pavilions, a prominent central axis with a vista, and a plantation with a variety of carefully chosen trees, herbs. This study explores Persian garden to regenerate it with all its elements in order to achieve a more balanced state between natural and artificial, material and spiritual values in actual cities. In this way, this research tries to rethink the Persian garden as one of the ancient paradigms which has regenerated itself through the history frequently. Gardening is no longer merely soil cultivating but also mental reinvigoration. This study shows that the “environmentally DETACH in Persian gardens can lead us to spiritually ATTACH”, this approach propose a practical solution for architects, how to re-create garden in contemporary design tounge, because as it was mentioned before: “RE-CREATING Persian Garden Architecture Order can RE-CREATE humans’ soul. The aim of this research is analyzing the theory based upon the documents and proofs. It tries for citation to present available gardens attempting to eventually settle to either accept or reject the theory partially or in whole. Despite many centuries old achievents in definig and creating a garden that adjust to native nature and culture, in recent years, the green spaces in Iran cities are built not in accordance with that enriched lore but in a total ignorance toward original principals of gardening. As the results, nowdays Iranian green spaces miss the conceptual mental repose function of ancient gardens. This thesis is an attempt to perceive the intended meaning, criticize and analyze the typology of Persian gardens and affecting aspects to be able to and revive garden making practice that not only serves body but furthermore contribute to alivate anxiety and bring mind peace. This research is providing the means and aims to ease applying practical experiences of Persian garden in the concept and design of modern gardens that meet modern Iranian's needs; a dawn of a new revolution in national gardening in the country. Body of thesis consists of three main parts: First part titled “Necessity of garden regeneration” explains and discusses the vitals and requirements for the modern man living condition and the relation and bonding between man and Mother Nature. In second part titled “What is a Persian garden?” the garden is described from different angles of its functionality. The third part of thesis attempts to figure out a “Way to re-generation of architectural system of Persian garden”. At the end a proposal is recommended in order to regenerate the concept of Persian garden as a Paradise (Heaven) seeking inspiration for regeneration of the human soul.


32

CHAPTER 1: In the first chapter of this thesis, the stressful condition of our time, and the crisis between man and nature are explained. This research has tried to find soloutions in this regard. Elements of design and function in Persian garden that define its identity might found to have similarity to other forms and types of gardens around the world. It is not an exclusive feature of Persian garden that contributes to healing or relaxation or creation of a green space as same feature might arise in many other forms of gardens too. Similarity may be detectable in form, function and/or design. But resembling every specific form of landscape, there are characteristic(s) that are unique and distinctive and Persian garden is no exception either. The most important branding badge of Persian garden in physical form, is its enclosure. Persian garden is surrounded by walls making inside space separated from outside world; but this transform from outside into inside is not delivered in terms of “Isolation” but rather “separation”. Persian artichecture has always had a tendency toward separation of indoors from outdoors due to many reasons of etichal and morals of Iranians or value of privacy, but this separation never happens in form of isolation. Indeed, indoors are components of a larger scale outdoor “whole” . The separation takes place in a gentle concave development from outside facing inward. The same patern is vivid in Persian garden while someone walks into the garden and through it the separation manifests by each step taken by the visitor. The whole process is so delicately develope that the conscious mind never engage with this transformation of context. Once entering to the garden and browsing through it, further one walks, anxiety of outside word faints and sound of water and geourges scenery fascinates and enchantes the visitor throughout the journey inside the garden. The healing charectristics of Persian garden owes it existence to this trick. A modern urban park situated inside a crowded packed city center, is too a relaxing place with no doubt, but closer getting to its borders (streets, pedestrian, etc), the city noise hunts ear again and industry-faced outside world, penetrate through all those beautiful nature and green space and thrive to get the mental attention of human again. Enclousre characteristic of Persian garden gives it another upper hand because the same structure, but definitely with few or many alteration, can be adopted in generating green space in areas that relaxation is needed, from a community neighborhood to a small garden inside a hospital. Many other charesteristics of persian garden can be removed to adjust it into a specific place except its essential and unattachable feature i.e. “enclosure”. The other charesterictis of Persian garden is its origins and native climate. Unlike many other forms of garden, most of magnifisent and remarkable gardens that are even registred with he United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (UNESCO) as world human heritage, are built in middle of deserts (literraly) or dry hot climate. The context and geography of origin cities that these garden are created happens in areas that are of limited access to water resources or oasis cities in middle of desert lands with barely green area or none as of that matter. Also, we must define the target cities/lands to redefine and regenerate Persian gardens in them. In this aspect the Persian garden is dry climate oriented thus might not be a perfect model to employ in green continent like Europe but may best suits non-green lands like middle east. Global warming kills the blue planet quietly and water crisis seems an unfortunate unavoidable future for if not most of the countries but at least for many. Shrinkage of forest and greenfield make regeneration of Persian garden can be among practical proven solutions to overcome this issue; cause Persian garden is the great achievement of old ancestors who valued the essence of life in water and plants and mastered in creating gardens where by default there were none. The modern life, like it or not moves toward less-green more-cement style; leave alone the upcoming crisis of water shortage in vast lands of middle east and northern Africa. The Persian garden might not be THE solution but certainly could be an experience-proven practice to make green land where it is most needed.


33

In designing todday’s cities, based on human centered approach to urban planning, “a sustainable, healthy, social and attractive eye-level environment with a variety of well-defined meeting places in a human-scale, with close connection to surrounding nature”47 is considered. This vision would transform the industrialized cities into a mixed use, liveable and sustainable neighborhood. The urban landscape must be considered through the “five human senses”48 and experienced at the speed of walking rather than at the speed of riding in a car or bus or train. According to this, the Persian garden might not be THE solution but certainly could be an experience-proven practice to make green lands in today’s cities where it is most needed.

47 Gehl/ Making Cities for People. (2016). A Liveable and Sustainable Spelhaugen. [Online] Available at:

https://gehlpeople.com/cases/bergen-masterplanning-framework/ [Accessed 06 May 2019].

48 Gehl, J. (2013). Cities for People. Island Press.


34

CHAPTER 2: In this chapter the main concern is to realize what “Persian” garden means. According to this reference model of Persian garden and geometric structure of these gardens are described. Being “Persian” introduces big deal of unique meaning to Garden. It should be noted that in “Persian garden”, Persia could be referred to three areas: - Historic Persia, which is stretched from Egypt and Greece in west to China in East. - Geographical - political Persia with territories, remarks and icons of its own historical era. - Cultural Persia which consists of all Persian speakers plus all those cultures influenced by Persian culture such as areas of India, Pakistan, Afghanistan, Tajikistan, West China, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaijan, Armenia, Georgia and Iraq. Persian garden reference model can be described as: A relatively large square or rectangular area being surrounded by a wall. This area divided into four equal parts by two axes (two atmospheric) intersecting perpendicular to each other. The erupted water from the fountain that is in the center of the pond at the intersection of these two axes, flows into four streams and feed the trees in the square surfaces. The main building of the garden (Pavilion) is placed at the intersection of two axes. Therefore, in this research, the closest physical form of the Persian garden compared to the “reference model of the Persian garden” is model of “spread garden49”. In the simplest description of geometric structure of the Persian garden it should be said that: Garden area is shaped square or rectangle proportional to the volume of water supply and is being terraced according to regular geometry and characteristics of the land (might be flat with a gentle slope, inclined or near the river or in the pond). In the Persian garden, geometric structure appears in three major shapes. Create a major axis in the garden, two intersecting axes perpendicular to each other or create two parallel axes in the garden and then dividing the garden into squares that are regular divisions50. As a result of this chapter, it has been considered that geometric structure of the Persian garden has multiple effects on the body of garden, this structure acts as the founding infrastructure and integration of natural and artificial elements in (physical system) Persian garden while organizing and arrange the land so that maximum possible use of the surfaces is provided. Also, easier farming and agriculture is achievable and at the same time it corresponds great with prevalent irrigation system in the past. The geometric structure also creates virtual range (especially in gardens located in slope) that according to the human optical illusion, places and elements in the main axis are observed farther or closer than the actual size. It has been as a mean to abstract and cultural beliefs according to the paradigm at any period. To identify this paradigm, in the next section, functional system of Persian garden will be recognized.

49 Model of “spread garden” is classified by Ansari into various categories. More details will be explained in the functional systems’ part.

Ansari, M. (1999). Iranian garden values (Safavid period - Isfahan city) (Arzesh haye baghe Irani). PhD. Tehran University. Faculty of Fine Arts, Ph.D. Architecture Department.

50 Geometric structure with two intersecting axes perpendicular to each other, is more similar to the reference model of Persian Gardens.


35

CHAPTER 3: In terms of extent and function, Persian garden can be introduced in three scales: architectural, urban and between these two where the garden is only a part of nature. On each of these scales, the garden forms with a variety of physical properties. This physical diversity is coordinated with a variety of functions. The most obvious functional systems of Persian garden are as follows: First: functions based on permanent establishment in the garden such as: residential garden, governmental garden, residential-governmental garden, tomb garden. Second: functions based on temporary establishment such as: temporary residence, ceremonials, the Court, accommodating army. In this part, based on extent and function, the functional systems of Persian garden have been studied. On the scale of architecture, Persian garden has two main layouts: 1. Spread garden in which constructions are surrounded by garden 2. Courtyard garden in which garden is surrounded by constructions Spread gardens are the most well-known51 types of Persian gardens. From past to present, they are made as reference pattern of Persian garden. These gardens typically were made in a large and rectangular area outside the dense urban region having different functions such as: residential, governmental, consolidated (residential-governmental), or have function of Tomb garden. These gardens were used for purposes of temporary or permanent settlement. In some historical periods, places for formalities, administrative tasks or temporary establishment of the army was designated in Spread gardens with governmental function. Varied titles have been chosen for categorizing the Spread garden with various functions, which include:

§ Pavilion Garden § Palace Garden § Tent Garden § “Tajyr” Garden52 § Castle Garden § Terrace Garden § Water Garden § Tomb Garden § House Garden

Courtyard garden is created as a form of Persian garden, which normally happens whenever there are requirements to natural environment as well as a need to provide more facilities. In addition, usually is built for permanent residence in urban context. Courtyard gardens are available various parts of Iran from small to sizes large enough to be considered as Spread gardens. There are two type of Courtyard gardens:

§ Introvert courtyard garden § Extrovert coutyard garden

3.2. Intermediate Scale: Garden as piece of nature In intermediate scale, sometimes, garden is called a piece of nature that mainly has agricultural function with economic benefits in order to grow plants and keep animals. 51 The oldest documents and architectural drawings of Pasargad Royal Garden obtained by David Stronach, is

associated with this type of garden.

52 The Garden with Latticed Walls


36

§ Fruit garden § Hunting garden § Grove garden § National Park § Zoo Garden

In urban scale, Persian garden has been basis of city organizing in two approaches: “Garden-City” and “Garden in the Garden” Persian Garden has formed in three mentioned scales during its history. In addition, it has had various functions appropriate to its scale and extent. So, this assumption arises that can be re-created in various measures and scales. To examine this issue and to measure the typical extent in order to re-create Persian garden, some examples of historic gardens has selected and their dimensions and areas are reviewed. The physical characteristics of Persian garden is such a way that in the past formed with different areas and patterns. Thus, re-creation of them can be possible in different areas and patterns. Since, “Spread” garden is the most similar one to the comprehensive pattern of Persian Garden. In addition, due to the fact that this model involves semantic and cultural systems of Iran. In this study, the “Spread garden” pattern design is selected for recognizing the physical systems of Persian garden.


37

CHAPTER 4: This chapter has discussed the structural system of Persian garden combines the natural and artificial elements in the garden. It organizes natural elements with respect to planting systems and water whereas, artificial elements such as buildings are determined in the architectural system. The planting system in Persian garden, in addition to turning the garden into a proper response to the climatic and geographical features of Iran's land; gives a special characteristic to body of garden and leads to the emergence of systems such as shadow system and landscape system. This system in Persian garden both influences and is influenced by the geometric structure. Studies in this research showed that two types of planting have been identified in Persian Spread gardens.

§ Parallel planting system § “Five-Point” planting system

In the Persian garden, plants and trees are planted in three different forms (linear, superficial and volumetric forms) in some parts of land which parted in square shape. And this method of planting in the proper connection and combination with the irrigation system creates special spatial qualities. The most important principle in Persian garden planting system is that the main axis of the garden should always have a very wide perspective. Therefore, no tree is planted in the main axis and it is usually enclosed by waterfront or to be planted with those plants that don’t grow too high and do not block view.53 In order to emphasize, on the both sides of the main axis, some high trees54 are planted. These trees make such a corridor that creates the most effective landscape view of the garden. The Persian garden planting system displays green surfaces in two ways. First, the height of the trees and the massive leaves of them, make a green vertical surface in the both sides of the axis. The second form of green surfaces in Persian garden, is covering surfaces with low-level plants such as Medicago Sativa or decorative flowers. In summary, the linear, superficial and voluminous forms of the planting system create different visual qualities in the garden. Which include: 1. Creating visual restriction by planting shade trees. 2- Creating a vision-corridor in the main axis of the garden. 3- Creating virtual densities by planting method. 4- Emphasize on vertical and virtual surfaces by planting high trees in rows. 5- Creating a viewing cone instead of viewing angles in the main axes due to the planting of shade trees. In description of the Water System, motion of water in the same direction with general gradient of the earth and in accordance with the geometric structure has been discussed. It creates a linear form of water in the garden. Water system is shown linearly in the garden. Even the construction of fountains was made with the natural pressure of water and in accordance with the law of interrelated containers, sometimes it causes a vertical flush and movement of water from the bottom to up and thus creates a linear vertical shape. 53 For example, in the main axis, sometimes Medicago Sativa that its water absorption is low, was planted. It was

replaced by lawn after Qajar dynasty. Of course, the amount of water absorption for lawn is very high and is not suitable for Iran.

54 For example, a cypress tree, a pine tree and a sycamore tree, are planted sequentially and repeatedly. And on the other side of the axis each kind of tree is planted in front of the other one.


38

Storage of water in large ponds for later use in low-water seasons with vast surfaces, displays water as reflective surfaces. Various techniques are applied to represent the water in the garden, which are proportional to the shape of the land (slight or steep slope or terraced). In sloping gardens, which are usually terraced, water in its path on the main axis streams on the terraces of the garden. And the overflow from one terrace to another provides a beautiful view of small waterfalls. In some cases, by installing carved cut stones into back walls of these waterfalls, water jumps and lands as a volume of suspended particles to the next level. This technique has been used to display water at “Sine Kabki”55 in the garden. “Qanat”56 or “Kariz” as the greatest achievement of Iranians in the world of hydraulics, as the most important astronomical method for gardening was used throughout the centuries in lands of Iran. In this way, underground water resources are directed by the “Qanat” to the garden. The establishment of buildings in the Iranian garden shapes the structure and all other elements of the artifact within the garden space and, in combination with planting and water system, integrates the physical systems of the garden. The construction of the building system like other two physical systems (planting and watering) conforms to the geometric system of garden structure. Also, this system, in addition to buildings and physical systems, determines other elements of the garden, the most important of them are as below:

§ Surrounding Wall § Building System

Building of the gardens are of two sizes: a large scale that makes the main part of the garden, and a small scale that makes the building around the garden. Large Scale:

§ Main entrance building § Pavilion § “Bala Khane building”

Small scale Other garden buildings such as baths, stables, warehouses, and in some cases, summer or winter rooms, or residency places for staff and crew, are located around the garden, especially alongside the surrounding wall of garden. As described, different techniques are used to create such qualities in the garden. Hydraulic and botanical science, architectural techniques and so on are used to create a desirable space. Therefore, continuity, interference, the unifying of the Persian garden, are caused by the geometric, visual and sensory relationship (stimulation of human senses). This emphasis on the continuity of spaces leads to the disappearance of a definite boundary between spaces and creat to some kind of boundless space which is both exterior and interior. It is neither exterior nor interior. This space has some kind of intermediate quality, and creates a special spatial experience for humans. In general, it can be said that the Persian garden architecture system determines the physical systems such as planting, water, the establishment of buildings, shadows, sounds and the specificity of the landscape. The spatial form of the garden is continuous, without borders, interspersed inside and outside and broad with an infinite sense that enhances the enrichment and spirit of the human being in it.

55 Patridge chest stone

56 The invention of the “Qanats” was by the Persians and this invention was popular throughout history in thirty-four countries (Behnia 2001: 36)


39

Thus, the three systems of planting - the water system and the establishment of the building in the Iranian garden, while conforming to the geometric structure are determined by the architecture system. And this leads to the emergence of other systems that are specific to the Persian garden: including the system of shadow, landscape and sound. Architectural system combines artifacts and nature in the Persian garden, as well as the combination of these systems, and ultimately give to the garden a special character. Including: closeness, privacy, virtual and infinity spaces, no boundaries but boundaries, continuity at the same separation of spaces and visual qualities.


40

CHAPTER 5: In this chapter it was determined that the Persian garden architecture system that forms the functional, structural and semantic systems, by coordinating elements of the “five human senses”57 in the garden, creates a concentration system. In addition, through the quality of the main direction system, it provides a place of relaxation, reflection, self-evaluation and self-actualization for the residents in the garden. In addition, in the process of analysis of the physical and semantic systems and of the links between them, the main propose is to find the reasons for which the senses of relaxation and reflection in the Persian garden, lead to an experience of “environmentally detach - spiritually attach”. In this moment the individual can obtain the desirable privacy in the garden. This desirable privacy, based on the ecological model of perception, in the first step, cause to the creation of peace, contemplation and reflection in the garden. At a later stage, and based on human knowledge, it leads to perception of semantic systems of the garden. Finally, it leads to recognizing the value and beauty of the garden. Therefore, in this study, the process of perception in the Persian garden, in short, was named “environmentaly detach – spiritualy attach”. Therefore, it seems that the re-creation of the Persian garden in the physical environment of life such as in the contemporary cities – which attracted the attention of architects, planners and urban planners – should be based on the process of perception of environment by the modern man because in this way we can improve the mental health of the community in response to the needs of the modern man and we can start his self-actualization.

57 Gehl, J. (2013). Cities for People. Island Press.


41

CHAPTER 6: Fascination to the nature and green space has ever been a part of Persian urban life, in such a profound way that establishing of cities structures, over the course of years, were determined by garden complexes and city elements along with city gardens, shaped the sustainable texture in ancient Persian cities. The structural relation between garden and historic towns indicates that city layouts were developed consequently in accordance with agricultural lands, vegetable farms, adjacent gardens and especially irrigation methods. Isfahan, during the pre-Safavid period, was one of the most prominent examples of cities that shaped outward from inside out, in a dense and sophisticated urban texture that is called organic.58 In Persian cities, regular geometric shaping of interior spaces in the center, begins mostly from internal open areas and grows outward to and matches with the disorientation of the surrounding tissue in enclosed invisible spaces. Thus, the structure of the historical organic cities is primarily a sign of an ultimate geometric order while approaching the interiors.59 Since the inner spaces of most public buildings, such as the mosque and school courtyards, and the caravanserai were also urban passages, the experience of human in the city environment was a special contradictory experience. Here, if we go back to the structural relationship between garden and city, in these historic cities and without a preliminary plan, it can be seen that the city shape is somehow dependent on the form of land preparation for agriculture or the construction of plots and gardens of the city, and especially the irrigation practices.60 Isfahan, the third capital of Safavid dynasty (1501-1736) is the most notable example for studying the relationship between gardens and city.61 After king Abbas moved his capital to Isfahan, architecture blossomed dramatically in the city, including mosques, schools, hospitals, caravanserais and baths and especially the royal residences and courtyard gardens. The comprehensive master design plan of king Abbas influenced the appearance face of Isfahan thanks to its magnificent scale and its exquisite innovative design. The extension section is composed of two parts: The King Square, which organizes the gardens and the building in the south part of the bazaar, and Chaharbagh (four gardens) street, which extends royal gardens across the river to the suburb garden of a thousand acres’ area. What can be observed here is the fact that not only gardens had been influenced by urban coordination, but the city's location, in return, was also affected by the complexity of gardens and their consisting urban spaces i.e the Shah Square and the Four Gardens.62 The study of Isfahan reveals to us how the royal residents and gardens form a set, which despite its expansion, matches with the architecture of a building: mosque, school, caravanserais, all are shaped around an open geometric space, the yard. Therefore, Persian garden is a harmonious and beautiful collection, that takes its form from elements of sophistication, joy, eye-catching, water, plant, path, shade, light, space and architecture, all blended in a smooth and pleasant geometry. A visual inspiring composition like most other Persian creative arts like architecture, poetry, painting or music, manifested in

58 Bakhtiyar and Dehbashi 2004

59 Sistani,1999

60 Mirfendereski 1996

61 Sistani 1999)

62 Mirfendereski 1996


42

tradition and exquisite subtle principles and stands on high summit of unity in diversity and diversity in unity. In Persian landscape architecture similar to Persian architecture, nothing unnecessary (or merely for beauty) does exist, instead, essential is delivered and presented attractive. Having its roots in nature, landscape architecture with concepts differ from architecture, had a vital role in the lives of ancients and succeeded in optimizing Iranian architecture among other multi-functions in surrounding space and environment environments. Obviously, objective and subjective interactions of landscape architecture as a phenomenon that took place in outside world, has been the source of a movement that was consistent with other development prospects in Iran; an expression of the way of life, culture, desires and identity of ancient Iran .Nature and green spaces in Persians urban lives has long been a concern so deep that the urban structure system has been shaped, over the course of years, based on the setting of urban gardens and the urban elements along with the gardens of the city, create a sustainable texture in the ancient Persian cities . The integrated relationship between gardens and historic cities indicates that the city was subjected to some form of land preparation for agriculture and the making of gardens and gardens of the city, and in particular the irrigation method, and the city was developed accordingly


43

CHAPTER 7: To identify the characteristics of urban planning and urban design, there are principles codificated based on urban organized elements. These principles, too, can be utilized in defining principals and rules for urban landscape. These principles are as below:

§ Principle of Hierarchy § Principle of Unity § Principle of Concentration § Principle of Assembly § Principle of the Independence of Spaces Despite Unity § Principle of Equilibrium § Principle of Proportion § Principle of Continuity § Principle of Territory § Principle of the Combination § Principle of Interaction § Principle of Sign § Principle of Infinite Fractal

Contemporary Persian architects and designers have used these principles to design a number of projects, which are listed below in the three most famous experiences.

§ Niavaran Cultural Center § Embassy of Iran in Thailand § Hafezieh Guesthouse

In the preceding chapters, various systems that dominate in the Persian garden were studied, as well as the fundamental principles of their formation. In this chapter, however, by a comprehensive exploring of basic principles found in shaping landscapes of Persian cities, it can be concluded that those specific principles are derived from very main core principles that apply in Persian garden, and at the same time, are evolved to adopt functionality and flexibility in a living city while a vivid semantic and functional similarity is clearly detectable. Just similar to what happens in an infinite fractal. Persian cities not only follow exact principles of Persian gardens, but also in case of Isfahan for instance, the city itself is indeed composed of multi sub-gardens and each and every one of the individual garden, reflects those principles. Persian cities not only follow exact principles of Persian gardens, but also in case of Isfahan for instance, the city itself is indeed composed of multi sub-gardens and each and every one of the individual garden, reflects those principles. As for the described works, it can be said that most of these impressions are focusing on the ancient pattern of Persian garden and its physical geometry; although in some of other works, the garden's re-creation are featured according to human five senses or are re-created according to spaial qualities especially when it comes to tiny details. Often in these works, there is a good link between buildings and garden, and the designers did not considered these two separated; which is one of the most distinguished features in addressing the extensive Persian garden design. Nevertheless, in general it can be said that in referring to Persian garden’s architecture system; a superficial adaptation is observable and contemporary Persian garden is not anymore re-created according to its original perceptual process.


44

CHAPTER 8: Nowadays, historical gardens are reconsidered in an attempt to reevaluate past experiences of man in integrating nature with his artifacts in his physical life environment. Because, as mentioned earlier at the beginning of this paper, the nature presence in today's living environments, especially cities and metropolises, deeply influences subjects of anxiety, perception, health, feeling secure, privacy and territory among other psychological indicators and can be decisive in plotting individual and social health strategy in any community. On one hand, today, the sustainable development model is considered to be a valuable paradigm in various sciences, and on the other hand, in this model, the mental health of human is presented in the form of a relationship between individual and the environment. Also from designers’ view, the quality of the physical environment is also the production of how nature and artifacts (human-made environment) are interacted. Therefore, many environmental designers, architects, landscape designers and urban planners are seeking to find suitable solutions for balancing or optimal relationships between nature and artifacts to improve the quality of the human environment. Over course of centuries, each civilization obtained a specific experience in recognizing man-environment relationship. Some scholars, today, recite those experiences with respect to contemporary paradigms of human-nature, as well as environmental crises. Historical garden is one of the most highlighted experiences that human ever gained in his interaction with nature, artifacts and historical gardens. In contemporary architecture, architects, environment designers, landscape designers and urban designers, each have their own approach toward historic gardens; similarly, in study of Persian garden, different outcomes are driven. Those scholars and designers whose approach in restudy of gardens were from prospect of a mental well-being and mental health, have presented their experiences in series of implemented projects that can be sorted in four main categories of:

§ Indoor gardens; § Healing gardens; § Participatory garden-park; § Urban enclosed gardens.

According to re-creation of Persian garden, based on mentioned categories, conceptual quides has been recommended in this chapter. Persian garden is dry climate oriented thus might not be a perfect model to employ in green continent like Europe but may best suits non-green lands like middle east. Global warming kills the blue planet quietly and water crisis seems an unfortunate unavoidable future for if not most of the countries but at least for many. Shrinkage of forest and Greenfield make regeneration of Persian garden somehow vital cause Persian garden is the great achievement of old ancestors who valued the essence of life in water and plants and mastered in creating gardens where by default there were none. The modern life; like it or not moves toward less-green more-cement style; leave alone the upcoming crisis of water shortage in vast lands of middle east and northern Africa. The Persian garden might not be THE solution but certainly could be an experience-proven practice to make green and sustainable land where it is most needed. The process of regeneration, in terms of referring to past and its philosophical analysis, is possible, because it involves creation, and in that creation process, past experiences are considered as opportunities to open new ways. Re-creation, starts to make sense, particularly while dealing with those phenomena that are associated with nature and those that keep changing just like nature itself, such as gardens. In the analysis of the links between physical and semantic systems in Persian garden, the purpose is seeking peace and to invite to contemplate in the garden. Based on a scientific


45

research, perceptual process of “Environmentally detached- spiritually attached” may be possible to answer this question if re-creation of Persian garden, is also a good answer to contemporary paradigms and the needs of today’s human beings and provide an accurate environment for contemporary residents of cities, who face the lack of physical presence in the nature. In this research, the possibility of re-creation of Persian gardens was examined from both objective and subjective points. It made it clear that these gardens are flexible in physical and surficial terms. Persian Garden is a garden independent of pristine nature that has a special place in contemporary Iranian culture, and the Iranian culture still welcomes it into the physical environment of life. A review of other countries’’ experiences in recreating historical gardens” demonstrated that they are all at the beginning of this long path. Perhaps more attention need to be paid than now in order to introduce the relaxation once again to living environment.

doctorand · 2019. 6. 24. · capitalul 1: nevoia de a recrea grădină persană 1.1. condițiile...

Documents