„Doar femeia” de

Dumitru Matcovschi

* Dumitru Matcovschi este o personalitate remarcabilă a literaturii şi culturii noastre, care vindecă spiritul conştiinţei şi se bucură de o dragoste şi preţuire constante din partea societăţii. Este recunoscut pe plan internațional și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia. Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50 de volume de poezie, proză și piese de teatru. 

„D. Matcovschi a fost ultimul poet țăran, care nu se jena cu rădăcinile de la țară, iar acest motiv al țăranului îl apropie de O. Goga și G. Coșbuc.” Eliza Botezatu

„Ştie toată lumea că  Dumitru Matcovschi întruchipează omul care construieşte. Poetul este un model pentru mine şi pentru toată lumea. Avem nevoie de persoane cu aptitudini deosebite precum le au Dumitru Matcovschi, Vladimir Beşleagă şi alţii asemenea.” T. Chiriac.

„E o constatare tristă că poezia în ultimii ani nu se citeşte. Dumitru Matcovschi este un poet cu o sensibilitate de invidiat. Anume astfel de oameni menţin echilibrul în societate. Destinul creatorului este să cînte dorul. Ipostazele acestuia, metaforele sugestive, contemplarea divinului devin o permanenţă a scrisului, o năzuinţă a poetului vizavi de evenimentele istorice ce se derulează.”  Lidia Grosu

Dumitru Matcovschi - omul total al literaturii

Sinceritatea sentimentului, simplitatea monologului autoricesc, sonoritatea imaginilor, puritatea şi valoarea etică a mesajului comunicat de scriitor asigură textelor lui o originalitate excepţională, care n-a putut să nu se bucure de atenţia compozitorilor.

Multe din versurile lui Matcovschi au fost transpuse pe note de către compozitori ca Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, Mircea Oțel, Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Tudor Chiriac, Anatol Chiriac, Ion Enache, Eugen Doga, şi mulţi alţii, devenind peste ani şlagăre.

Sunt cuoscute 219 cîntece pe versurile lui Dumitru Matcovschi.

Bucurați-vă, prieteni fiind unul din cele mai recunoscute cântece din repertoriul muzicii ușoare autohtone.

În satul natal al poetului Vadul-Raşcov, raionul Şoldăneşti, se organizează anual Festivalul international de muzică și poezie dedicat lui D. Matcovschi.

Dumitru Matcovschi și muzica

Mai regina decît floarea,Doar femeia poate fi,Mai adîncă decît mareaDoar femeia poate fi.

Mai înaltă ca destinul,Doar femeia poate fi.Mai amară ca pelinul,Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decît viața,Doar femeia poate fi.Mai deșteaptă ca povața,Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,Doar femeia poate fi.Mai cumplită ca blestemul,Doar femeia poate fi.

Mai aproape decît dorul,Doar femeia poate fi.Mai de șoaptă ca izvorul,Doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primavara,Doar femeia poate fi.

Și mai dulce ca vioara,Doar femeia poate fi.

Mai de taină ca misterul,Doar femeia poate fi.Și mai tare decît fierul,Doar femeia poate fi.

Mai barbată ca barbatul,Doar femeia poate fi.Mai amară ca oftatul,Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decît Zeia,Doar femeia poate fi.Și mai vie ca scînteia,Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,Doar femeia poate fi.Și mai dulce ca vioara,Doar femeia poate fi.

Mai înaltă ca povața,Și mai scumpă decît viața,Doar femeia poate fi.

,,Doar femeia’’

În poezia „Doar femeia” D. Matcovschi aduce un elogiu femeii, o consideră o enigmă, dar plină de farmec, simplitate și bunatate. Femeia este un fel de Dumnezeu, căci pe pământ ea e atotputernică.

„Femeia face lumea. Ea e suverană: nimic nu se face decît prin ea și pentru ea.” Anatole France Această idee predomină poezia lui Matcovschi, femeia devine simbolul vieții, al puterii, al durerii, dar și a bucuriei.

Într-un interviu în care a fost întrebat cînd a scris poezia „Doar femeia” D. Matcovschi a raspuns: „Eu sunt mai întâi şi mai întâi om, iubesc, aici e totul. De aici şi sensibilitatea, probabil. De aici şi poemele mele dedicate femeii, copiilor, sufletelor dragi. Poezia ''Doar femeia'' nu mai ţin minte când şi cum am pus-o pe hârtie. În orice caz, era înainte de marea cumpănă. N-am gândit-o. Pur şi simplu m-a luminat Cel de Sus, a fost o scânteie, dar, poate, că şi o femeie concretă, nu mai contează acum… Femeile mele sunt mai înţelepte decât mine, mai iertătoare, mai darnice, mai blânde la inimă, îşi poartă crucea cu demnitate. Dacă n-ar fi fost ele, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. Dar, cum să nu fie? Nici nu-mi pot imagina că s-ar putea întâmpla să rămân al nimănui…”

Titlul este alcătuit din două cuvinte. „Doar” – adverb de mod care exprimă o restricție. În poezie adverbul subliniază ideea că totul se rezumă la femeie, nimic pe pămînt nu este mai presus ca ea. Femeia întruchipeză frumusețea și dragostea de viață. Ea înțelege totul, mângâie și spune o vorbă bună pentru a ne lumina sufletul.

„Femeia” – substantiv feminin, persoană adultă de sex feminin. În poezie femeia este cea mai importantă ființă din univers, ea întruchipează viața.

Poezia este alcătuită din 10 strofe a cîte 4 versuri și o strofă din 3 versuri. Rima este încrucișată. După fiecare vers urmează un refren „Doar femeia poate fi” care accentuează importanța femeii și sugerează ideea că femeia este eternă.

Semnificația titlului. Structura poeziei

Motivul central în poezia „Doar femeia” este femeia, care devine un laitmotiv. Femeia este mai „bărbată ca bărbatul”, dar în același timp este o fire blîndă, e o zînă ce ne face viața mai frumoasă. Matcovschi susține ideea că „Femeia, prin frumuseţea ei fizică şi morală, este marele stimulent al vieţii pentru om, în poezie poetul ni-o prezintă ca pe o fiinţă care a dat mâna cu toate cele nouă muze, fiice ale lui Zeus şi ale titanidei Mnemosina.” Dan Begu

Motivele

Poezia prezintă o serie de comparații prin care femeia este asemuită și, în același timp, ridicată deasupra tuturor ființelor, plantelor și chiar a vieții. „Mai înaltă ca destinul,/ Mai amară ca pelinul,/ Mai frumoasa decît viața,/ Mai deșteaptă ca povața, Mai aproape decît dorul,/ Mai de șoaptă ca izvorul,/ Mai de-april ca primavara,”

Comparațiile sunt construite prin intermediul simbolurilor, care sugerează mulțimea de calități pe care o posedă femeia.

Figuri de stil

Simbolul florii din primul vers „Mai regina decît floarea,” simbolizează frumusețea, armonia, idealul, pasiunea, tinerețea, puritatea femeii. Omologia simbolică pe care o face Matcovschi între floare și femeie reprezintă toposul poeziei și literaturilor lumii, adică un model al tradiției culturale (idee, temă, motiv etc.) pe care scriitorul îl preia, dându-i semnificații noi.

Marea din versul „Mai adîncă decît marea,” este simbol al dinamicii vieții în starea ei de agitație veșnică, asemeni femeii care întotdeauna are griji (copii, familie); de asemenea este simbol al mișcării, al instabilității de tip feminin, apele și valurile ei fiind opuse stâncii — întruchipare a stabilității și a principiului masculin. În mitologiile multor popoare pe mare sosesc zeii și eroii civilizatori și tot pe apele mării pleacă sufletele pe tărâmul de dincolo. Imagine arhetepală a oricărui început și-a oricărui sfârșit, a vieții și a morții, pentru că toate ies din mare (stihie primordială) și se întorc acolo.

Simbolurile

Simbolul pelinului din versul „Mai amară ca pelinul,” simbolizează amărăciunile vieții, durerea și deșertul sufletesc – femeile au mult de suferit pe parcursul vieții, chiar dacă sunt puternice durerea uneori le macină sufletul. Cu toate acestea poate avea și conotații pozitive. În Grecia antică, pelinului, ce se folosea ca un adaos la prepararea vinurilor, i se atribuiau proprietăți întăritoare, vindecătoare sau apotropaice. Aceste funcții le regăsim și în credințele și obiceiurile românești, unde i se rezervă zile anume în calendarul poporului: când se bea vin-peîin pentru sănătate și primenirea sângelui, se pun fire de pelin la brâu și la pălărie. Astfel am putea considera că femeia are proprietăți întăritoare, uneori un simplu cuvînt de al ei îți poate vindeca sufletul.

Femeia ar fi însăși viața, „Mai frumoasa decît viața,” dar și forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia.

Povața „Mai deșteaptă ca povața,” sugerează ideea că femeia este asemeni unui sac cu povețe, ea mereu va găsi un sfat bun, pentru a îndruma pe calea cea dreaptă.

Simbolul blestemului „Mai cumplită ca blestemul” arată partea demonică a femeii. Pe lîngă calitățile sale bune, uneori femeia își poate arată și partea cea răutăcioasă. Iar atunci cînd e supărată e în stare chiar să nenorocească pe cineva.

Dorul – sentiment profund, nedefinit și răvășitor, i se atribuie jalea, dorința de a revedea pe cineva. În versul „Mai aproape decît dorul” femeia devine un sprijin, o alinare. Dorul nu are margini și niciodată nu îl putem , iar femeie este aproape de sufletul nostru întotdeauna, ea este, poate, și persoana care ne stinge dorurile.

Izvorul simbolizează sursa vieții, începutul și originea puterii, grației, cunoașterii, inspirației, geniului. Izvoarele sunt sursele apei vii care dă viață și asigură creșterea tuturor speciilor. Apa de izvor e și simbolul purității, apa neîncepută e folosită în toate riturile de purificare. Este simbolul ale maternității și este asociat divinităților feminine, nimfelor, nereidelor ș.a. În versul „Mai de șoaptă izvorul” este subliniată vocea femeii, care este liniștită, alină sufletul. De asemenea se pot observa și alte calități precum puritatea, curățenia, sfințenia. Așa cum izvorul este o sursa a vieții, la fel și mama este dătătoare de viață.

Primăvara simbolizează tinerețea femeii „Mai de-april ca primăvara” De asemenea, este anotimpul speranțelor și promisiunilor viitorului, pe care-1 cântă poeții lumii, asociindu-1 dragostei.

Vioara semnifică amintire, înălţare în lumea frumosului, lirism răscolitor şi duioşie. Cîntecul ei pătrunde în toate colţişoarele sufletului omenesc, declanşând melodii tainice. În versul „Și mai dulce ca vioara” femeia este, la fel, o ființă plină de duioșie, farmec, dar și lirism răscolitor.

Misterul simbolizează tainele femeii, nu există femeie să nu aibă macar un secret, nu cred să existe om care ar desluși toate tainele unei femei. „Mai de taină ca misterul”

Simbolul fierului din versul „Și mai tare decît fierul” simbolizează duritatea, inflexibilitatea, tăria și fermitatea de caracter a femeie. La aceaste trăsături mai poate fi adaugată bărbăția subliniată în versul „Mai bărbată ca bărbatul”

Femeia este:1. este marele stimulent al vieţii pentru om;2. Întruchipează frumusețea, armonia, idealul; pasiunea,

tinerețea, puritatea femeii;3. dinamica vieții;4. femeia are proprietăți întăritoare, uneori un simplu cuvînt de

al ei îți poate vindeca sufletul;5. Femeia ar fi însăși viața;6. femeia este asemeni unui sac cu povețe;7. partea demonică a femeii;8. femeia devine un sprijin, o alinare;9. puritatea, curățenia, sfințenia;10. ființă plină de duioșie, farmec, dar și lirism răscolitor.11. Femeia o taină;12. duritatea, inflexibilitatea, tăria și fermitatea de caracter a

femeie.

Concluzii

1. Există doar trei lucruri pe care poți să le faci pentru o femeie: poți să o iubești, să suferi pentru ea sau să o transformi în literatură – Henry Miller

2. Poate că, întradevăr, ochii femeii iubite sunt marginea lumii – Grigore Vieru

3. Eu nu urăsc femeile – doar că uneori ele mă înnebunesc – Eminem

 4. Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu înțelese - Oscar Wilde

5. O slăbiciune, numele tău e “femeie” – William Shakespeare

6. La începutul tuturor lucrurilor mărețe se află o femeie –  Alphonse de Lamartine