michel folco - doar dumnezeu si noi

5/20/2018 Michel Folco - Doar Dumnezeu Si Noi

1/139

Michel Folco

DOAR DUMNEZEU SI NOI

Prea-pilduitoarele si prea-neasteptatele amintiriale Pibracilor din Bellerocaille

Opt generatii de calai

Traducere si note de MICAELA SLAVESCU

HUMANITASBUCURESTI, 1992

Nascut n departamentul Tam, n 1943, Michel Folco, dupa studii pe care le calificadrept consternante, lucreaza ca fotograf pentru agentia newyorkeza Black Star, pentru ditions du Pacifique, din Papeete, apoi la agentiile Gamma si Sipa din Paris.

PRIMA PARTE

Capitolul I

Baronia de Bellerocaille, provincia regala Rouergue, august 1683.

Tolaniti n cel mai tihnit si mai caldut ungher al stupului, trntorii motaiau. Unuldintre ei s-a trezit si-a simtit ca trebuie sa-i fie foame. Se urnea greoi nsprealveolele pline cu miere cnd, surprins, a nregistrat numarul neobisnuit de mare al lucratoarelor prezente n stup. La ora aceea att de naintata a diminetii, s-ar fcuvenit ca ele sa fie de mult afara dupa polen. Urmndu-si calea, grasunul burtos


2/139

si paros a dat de o ceata de albine care-i blocau trecerea. Se pregatea sa le mpinga la o parte, nghiontindu-le obraznic, cnd, lucru de neconceput, ele s-au ntors otriva lui, atacndu-l din toate partile. Nici n-a avut timp sa-si vina n fire cnd na i si retezase pediculul care facea legatura dintre abdomen si torace, a doua ifrtecase nervurile aripilor, iar a treia cauta articulatia dintre inele si platosa: gasind-o, si-a nfipt acolo acul otravit. Mirosul ntepator al veninului s-a raspdit n stup, dnd semnalul macelului.Reginele fusesera fecundate, perioada de hibernare se apropia, stupul nu mai avea nevoie de acesti grasani trndavi, nefolositori si hulpavi.Lipsiti de orice arma de aparare, trntorii nedumeriti si care nici nu stiau ce nseamna o lupta s-au straduit sa scape strecurndu-se prin bortele de iesire. Ctiva au

reusit.Unul dintre ei zbura un timp peste zidurile cetatii, nimerind apoi, din ntmplare, cuhnia jupnului giuvaergiu Abel Crespiaget, unde se izbi de ochiul drept al lui Pierre Galine, bucatarul lui, care era cufundat n iscusita pregatire a unei supe de raci. Nefericitul Galine scoase un sfsietor racnet de durere, scapnd n castroumn ntreg de condimente dintre cele mai piperate.Ct despre trntor, dupa ce ateriza fortat, lovindu-se de dalele pardoselii, si rezborul doar usor ametit si disparu prin ferestruica ce dadea nspre strada Magne.Pierre Galine se retrasese n chitimia soioasa din spate si-si spala cu apa rece ochiul vatamat, cnd slujnica intra n bucatarie. Nevazndu-l, lua castronul cu supa raci aburinda si se duse n sufragerie s-o serveasca stapnilor care o asteptau nerdatori.Cteva clipe mai trziu, Abel Crespiaget se ivi n pragul cuhniei cu ochii holbati,

otnd flacari din cerul gurii, din gtlej si din esofag, narmat cu o bta de zile mDesi nedumerit, Galine o zbughi prin coridor, se pravali pe scari n jos, trecu n pas alergator prin curte si nconjura putul, nimerind apoi n strada Magne unde giuvaergiul l prinse din urma si-i zdrobi oasele.Aoleu! Valeu! Valeleu! Dar ce-am facut, milostive stapne, ca sa ma cotonogesti asa?Mai ma-ntrebi, otrava! zbiera Crespiaget sporind ritmul lo-viturilor de bta; nu opri dect vazndu-l pe Galine lesinat.Mai trziu, suflete miloase l carara pe nefericit pna la culcusul lui, unde zacu mmulte zile pna sa-si poata relua ndeletnicirile. Ct despre trntorii supravietusi-au petrecut ziua lenevind printre florile de pe malul Dourdou-ului. Racoareaserii si foamea stergndu-le din minte tragicele evenimente ale diminetii, ei s-au ntors seara la stupul lor, unde erau asteptati ca sa fie nimiciti. Ceea ce s-a

si facut.

*

n prima duminica de dupa sfnta zi a Adormirii Maicii Dom-nului, Marguerite Crespiet, sotia jupnului giuvaergiu, l nascu pe cel de-al saselea copil al lor. Dupa cinci fete si nenumarate pelerinaje la Fecioara Neagra din Rocamadour si la Sfntul Preputiu din Roumgoux, pruncul era, n sfrsit, un baiat.Stralucind de bucurie, jupn Crespiaget l-a prenumit Dsir si l-a dus sa fie botezacu alai mare n biserica Sfntul Laurentiu. L-a ncredintat apoi sotiei vizitiului Mard, o manca ttoasa cu buna faima, care locuia nu departe de grla, n orasul de joDuminica urmatoare, n timpul slujbei mari, bucatarul Pierre Galine s-a strecurat ncasa sotiei lui Mazard si a sugrumat-o. Dupa ce i-a ascuns lesul n uscatoria de

castane, l-a njunghiat pe micutul Dsir cu multa dibacie, deasupra spalatorului dipiatra. I-a taiat apoi capul, a adunat bucatile ntr-un sac si s-a ntors n bucatarlui ca sa toace carnea din care a pregatit umplutura pentru rosiiavnd grija sa nu mai foloseasca de asta data belsug de condimente.Adunata toata, ca n fiecare duminica, la masa de prnz, familia Crespiaget s-a nfrtat din rosiile fudule bine umplute cu tocatura gustoasa. Tava a fost golita si s-au mai cerut altele. Galine a servit atunci mesenilor nfometati capul micului Dsir artistic prezentat pe foi de laptuci; n urechi si n nari erau nfipte buchetele patrunjel, niste scobitori tineau pleoapele ridicate.Dupa ce le-a atras atentia cu voce dulce ca, de voiau sa recupereze resturile co


3/139

pilului, era bine sa foloseasca fie un purgativ, fie o spalatura, Pierre Galinea ntins-o n mare graba, dar nu fara a striga, nainte de a disparea pe scari:Razbunarea se consuma fierbinte!Ajunsese n strada cnd a auzit tipetele sfsietoare ale Margueritei Crespiaget, carabia atunci ntelesese totul.

*

Henri de Foulques, Capitanul de politie prepus pazei orasului, sfrsea de nfulecato tocanita de pui n locuinta sa de la etajul nti al sediului politiei cnd a fostntat ca jupnul giuvaergiu de pe strada Magne vrea sa-l vada nentrziat.Ia-n te uita, jupnul Crespiaget! Dar ce vi s-a ntmplat? Aratati de parca ati fi nas n nas cu Necuratul!Mai rau, domnule Capitan, mult mai rau!Fara peruca, cu privirea ratacita, gfind de atta alergatura, giuvaergiul si spusvestea cu voce sugrumata.Cnd sfrsi, Capitanul de politie si pironi ochii ngroziti pe burta frumos rotunjivizitatorului:Am auzit bine? V-a dat sa-l MNCATI pe fiul domniei-voastre?!Tocat n rosiile umplute, domnule Capitan. Nu i-a mai ramas dect capsorul, saracul de el

*

Nemaipomenita veste s-a raspndit ct ai bate din palme. A fost anuntat si baronul Raoul Boutefeux, senior de Bellerocaille, al patrusprezecelea din neamul lui, care se odihnea dupa masa de prnz ntr-un turn din castelul sau, n tovarasia unei jupe de-a mumei domniei sale. nti nu i-a venit a crede ca o atare grozavie se putea pla pe mosia lui, apoi s-a mniat foarte auzind ca faptasul o stersese fara urme.Sa mi-l scoateti din pamnt din iarba verde!n familia Crespiaget durerea era la culme; ncepeau sa apara, n lung sir cernit, ti cei doritori sa-si arate mhnirea si sa-si aduca mngierile. Afara, sau pe stradaagne, o droaie de gura-casca mpiedicau trecerea si primele zvonuri purcesera a circula. (Zic unii ca asa de tare i-au placut rosiile Crespiagioaicei ca s-a servitde doua ori!)Atunci a descoperit si vizitiul Mazard, proaspat ntors de la Rodez, pe sotia luisugrumata n uscatoria de castane. Nebun de durere a luat-o n brate si a carat-o p

-n piata Gropii unde se afla sediul politiei, urmat de o mare multime care l-a ajutat la urcus (anumite stradute din oras erau att de povrnite nct fusesera ciopchiar trepte n locurile mai pieptise).Cnd a ajuns n piata mare, o companie de arcasi narmati cu sulite gata de lupta nura cladirea Politiei. Cu un an mai nainte, niste mojici napadisera orasul dupa ce spnzurasera trei dabilari. De atunci, trgovetii se temeau de orice fel de gloata. Doar aparitia Capitanului a linistit ntructva spiritele.ntoarceti-va acasa, oameni buni. Oamenii monseniorului baron snt pe urmele lui. Mrge pe jos, nu poate fi departe.Tot atunci, n frumoasa locuinta a jupnului giuvaergiu cumplita durere se schimbasentr-o groaznica buimaceala. ntr-adevar, unul din comesenii acelei cine tragice (bunicul micului Dsir, care mncase patru din nefericitele rosii) rostise cu glas tantrebarea pe care si-o pusesera toti, dar careia nu ndraznise nca nimeni sa-i de

glas: ce era de facut cnd avea sa aiba loc lucrarea de nenlaturat a naturii? Carnea pruncului, mistuita, fusese totusi carne botezata.Va ntreb eu pe voi, ce trebuie sa fac cu scrna mea, cnd i va veni ceasul?Convocat de urgenta, duhovnicul familiei, parintele Adrien, asculta ntrebarea, amutind apoi vreme ndelungata nainte de a-si declara incompetenta si de a se retragediscret cu fagaduiala ca va cere sfatul mai-marelui sau, abatele Francisc Boutefeux. L-a gasit pe acesta n grajd unde-si freca energic iapa baltata cu un somoiog de paie.De aproape cinci secole, functia de abate al mnastirii franciscanilor din Bellerocaille era ncredintata mezinilor Boutefeux, care erau botezati toti, sistematic, F


4/139

rancisc dupa sfntul Francisc din Assisi, ntemeietorul ordinului.Tonsurat la patrusprezece ani, nzestrat cu venituri mnastiresti la saisprezece, abatele Francisc, calugar doar cu numele, se arata cu mult mai interesat de soartaimportantelor venituri ce le avea de cheltuit dect de cea materiala sau spirituala a enoriasilor sai. Lasase grija lor n seama canonicului si se daruise ntru totul cailor si femeilor, selectionndu-i si pe unii si pe celelalte dupa criterii identice (ca sa fie buna, iapa sau femeia trebuie sa fie pieptoasa, sa aiba crupa durdulie si parul lung).Ce tot fleoncani acolo? a exclamat el, fara a se opri din frecat. Cum vrei sa raspund la astfel de ntrebare? Sa asculte alde Crespiaget de glasul constiintei lorsi sa dispuna de scrna asa cum le-o porunci el.

*

Pierre Galine o apucase pe drumul nspre Routaboul, satul unde se nascuse, cnd arcii politiei l-au dibuit si l-au nsfacat fara ca el sa se mpotriveasca. L-au legatfedeles si l-au adus ca vntul la Bellerocaille unde Capitanul de politie i-a luatun scurt interogatoriu, trimitndu-l apoi la racoare n temnita senioriala.Atractia nesanatoasa pe care o exercita ciudata noutate a faradelegii lui a depasit granitele trgului. S-au strns toti, cu mic cu mare, de la Rodez, de la Millau,ba chiar de la Villefranche si de mai departe. Curnd toate hanurile orasului aufost ticsite.Primele amnari s-au produs cnd senesalul du Sallay de la judecatoria Regelui a vrut sa preia cazul ce-i revenea de drept judecatorului seniorial Cressayet, de la

judecatoria baronului Boutefeux, sub cuvnt ca o cauza att de neobisnuita nu poate i instruita dect de tribunalul sau. Dar baronul Raoul, extrem de susceptibil cnd era vorba de drepturile sale, i-a taiat-o scurt.Apoi, banuind ca slujbasul Majestatii Sale nu avea sa se dea batut asa de usor,baronul a grabit procedura. Ucigasul a fost judecat doua zile mai trziu de tribunalul seniorial, iar sentinta data a fost pe masura mniei populare: Pierre Galineurma sa fie tras pe roata, apoi expus multimii pna avea sa-si dea duhul. Publicul, prezent n numar mare, a aplaudat frenetic.Noi complicatii s-au ivit cnd a trebuit sa se dea curs sentintei.Cu doua secole mai nainte, regele Carol al VII-lea, vrnd sa puna putina ordine n le trei sute saizeci si ceva de coduri ale justitiei ce fiintau n regat, semnaseun decret de o suta douazeci si cinci de articole. Iar unul din acele articole interzicea judecatorilor sa duca ei nsisi la ndeplinire sentinta pe care o dadusera

, cum se mai obisnuia nca n numeroase provincii. Asa s-a nascut meseria de calau.Or, desi autorizat prin decret regal sa poarte titlul de mare judecator, ce-i dadea dreptul sa osndeasca la pedepse capitale, baronul Raoul nu se hotarse niciodata sa-si angajeze un gealat propriu. Cnd avea nevoie de serviciile unui gde (asa cum se ntmpla acum), l chema pe jupnul Pradel, un macelar rutenez care cumula funlegate de meseria lui cu cele de executor al naltelor-Lucrari al contelui-episcop din Rodez.Un curier i-a fost expediat val-vrtej; plecnd pe la sfrsitul diminetii, solul a pcurs n numai sase ore cele unsprezece leghe care-l desparteau de capitala provinciei, dar s-a ntors singur a doua zi.Jupnul Pradel nu este disponibil; sufera de guta si nu se poate misca. Am vrut sa-l iau pe ajutorul lui, dar nu este ndreptatit de lege sa-l nlocuiasca.Mai ramneau jupnul Sylvain, calaul albigenz, sau jupnul Cartagigue din Millau. A

a era mai aproape, dar cerea ochii din cap. n consecinta, Capitanul Foulques si-atrimis curierul la Albi.Omul gonea prin padurea dezmatatilor; la o cotitura, calul i s-a mpiedicat de o funie ntinsa de-a curmezisul drumului. Cazut ntr-o nesimtire mntuitoare, nu i-a vat pe tlhari apropiindu-se pentru a-l njunghia. L-au dezbracat pna la piele, apoi au trt hoitul despuiat ntr-un tufaris, unde l-au descoperit lupii cteva ore mai tsi l-au mncat cu pofta.

*


5/139

Cinci zile s-au scurs nainte ca baronul sa se hotarasca sa-si ntruneasca consiliul, poftindu-l, mai de voie, mai de nevoie, si pe senesal.Nu stiu ce i s-a putut ntmpla curierului nostru, dar nu mai avem timp sa trimitealtul, i-a prevenit Capitanul de politie Henri de Foulques. Sntem luati cu asaltde prostime, cei care au venit n trgul nostru ca sa fie de fata la proces n-au maiplecat si asteapta executia. Spiritele snt nfierbntate si circula tot felul de zvnuri.Zvonuri? Ce fel?Se spune ca osnditul are legaturi sus-puse si ca nu va fi niciodata tras pe roata.Fruntea joasa a baronului Raoul se ncreti cute-cute sub peruca pudrata. Ochii lui

ntunecati, adnciti n orbite, sticleau rautacios.Socotea defaimarea la fel de rea pentru minte ca si otrava pentru trup. Ba chiarmai rea, caci este mai lesnicios sa raspndesti vorbe ucigatoare pentru onoarea omului cinstit dect sa-i torni pe gt o bautura ucigasa. De aceea, tinnd seama de ftul ca nu exista leac mpotriva calomniei, pe cnd mpotriva otravurilor se gaseau mute, baronul porunci:Puneti mna pe toti defaimatorii si strapungeti-le limba.Apoi s-au ntors la problema initiala: unde sa gasesti ct mai degraba un calau?Abatele Francisc a sugerat sa se faca apel la un voluntar.O prima de o suta de livre, si o sa aveti de unde alege!O suta de livre? Domol, parinte, domol, a protestat baronul. Am o idee mai buna.Sa ncredintam lucrarea chiar jupnului Crespiaget, tatal victimei. Va asigur ca nl va zobi chiselita pe bandit! si pe gratis! adauga el cu un zmbet ademenitor car

e-i dezvalui dintii stricati.Senesalul s-a revoltat:Nici sa nu va gnditi! Ar fi o barbarie!Va rog sa ma iertati, domnule baron, a intervenit judecatorul Cressayet, dar arfi o crima. Numai un calau acreditat n buna regula poate da moartea fara sa atraga asupra-si mnia dreapta a lui Dumnezeu si-a legii.Bodoganind, baronul sfrsi prin a accepta solutia voluntariatului, dar ceru ca prima sa fie coborta la cincizeci de livre.Duvalier, asesorul judecatorului (si ginerele sau), a redactat o proclamatiepe care baronul a ntarit-o cu pecete proprie. Proclamatia a fost ncredintata unui crainic, care a plecat pe data, precedat de un tobosar ca s-o citeasca n cele doua piete din Bellerocaille si la principalele raspntii.Cei care venisera de departe si-si vedeau subtiindu-se punga pe zi ce trece au in

terpretat proclamatia drept o noua amnare. S-au alaturat celor care socoteau ca fiecare ora scursa era un dar nepretuit oferit bucatarului nelegiuit, astfel nct numarul nemultumitilor care strabateau strazile cernd zgomotos aplicarea nentrziatasentintei sporea necontenit. Dar, lucru de mirare, nici unul din acesti nerabdatori nu s-a oferit voluntar. Iar zvonurile rautacioase circulau tot mai aprinse.

*

A doua zi, cnd domnul Capitan de politie Henri de Foulques a trecut podul si a pasit n prima curte a castelului, jupn Bertrand Beaulouis, temnicerul nchisorii senriale, ajutat de fiii sai Bredin, Jacquot si Lucien, strapungea limbile a cinciclevetitori prinsi n ajun.Gol pna la bru sub un sort din piele roscata, temnicerul n vrsta de vreo cincize

e ani (i se spunea Zavorul Viu) se opri din treaba ca sa-l salute.Te rog, jupne Beaulouis, fa-ti datoria, l ndemna Capitanul de politie, asezndub peristilul curtinei exterioare, ca sa astepte la umbra.Printre brfitori se aflau si doua femei. Cea mai tnara, o spalatoreasa din orasulde jos, raspndise informatia cu adevarat adevarata ca Pierre Galine fusese ibovnicul Margueritei si deci tatal micului Dsir. l omorse pentru ca ncornoratude sdisperat ca nu are un baiat care sa-l mosteneasca, i-l furase.Cum nu voia sa deschida gura, i-au fortat-o cu mnerul unui cutit, i-au prins apoilimba cu un cleste si au tras-o n afara ca sa i-o strapunga cu o vergea nrosita n ar.


6/139

Daca va mai prind ca brfti, v-o si taiem! le-a fagaduit Capitanul, dndu-le drumLasndu-si baietii sa-i strnga uneltele, Beaulouis s-a apropiat de Foulques.Cu ce va pot fi de folos, domnule Capitan?Foulques i-a spus ce voia. Temnicerul ntepeni, rosu ca racul.Nu se poate, domnule Capitan, nu se poate. Sa nu-mi cereti asa ceva!Nu nteleg. Esti doar autorizat de tribunal sa-i schingiuiesti pe osnditiSa-mi fie cu iertaciune, domnule Capitan, a schingiui nu-i a ucide. Sa pui omul nbutuci, sa-l biciuiesti, sa-l nsemni cu fierul rosu, sa-l mutilezi, cum am facut-o si acum, sau sa-l oparesti, ba chiar sa-l supui la cazne, ordinare si extraordinare, ca sa-i smulgi marturisiri, nu-i totuna cu a-l trage pe roatanici pe departe!

Foulques s-a straduit sa-i nvinga ndaratnicia, promitndu-i ca-l va convinge pe ban sa mareasca prima: degeaba! Atunci, Foulques i-a amintit temnicerului ca scutirea din serviciul de patrula nocturna, de care beneficiau baietii lui, trebuia curnd rennoita si ca, n noile conditii, nu vedea cum ar fi putut saPentru Beauloare nu avea alte ajutoare ca sa asigure bunul mers al temnitei, refuzul de rennoire a scutirii de patrulare noaptea era o catastrofa. Cu bratele n cruce s-a aruncat la picioarele Capitanului.Va implor, domnule Capitan, nu ma nenorociti. A fi calau, chiar si numai o singura data, nseamna a fi osndit la prejudecata vesnica, att eu ct si familia mea. Sfoarte bine cum s-au petrecut lucrurile cu jupnul Pradel. Din ziua n care a acceptat sa savrseasca prima executie, a fost silit sa-si caute locuinta n afara zidurcetatii si sa poarte haina sngerie de cte ori iese din casa. Si-a maritat fata, ce-i drept, dar cu fiul calaului din Nmes. Nu ma osnditi la asa viata, domnule Capi

tan, fie-va mila!Foulques se mblnzi. Ar fi putut sa-i raspunda lui Beaulouis ca toate aceste neajunsuri erau pe deplin compensate de tot soiul de scutiri si de privilegii care l ajutasera pe fostul macelar sa devina, n mai putin de o generatie, unul din burghezii cei mai nstariti din Rodez, dar nu a facut-o si a plecat. Usurat, Zavorul Viuse ridica de pe caldarmul unde se tavalise, frecndu-si genunchii care suferisera ructva de asprimea pietroaielor.

*

Cladit n secolul al XIII-lea, castelul de Bellerocaille se zarea de departe, cocotat pe un gurgui vulcanic de unde oferea strajerilor, la pnda n turnurile lor, o buna priveliste a cmpiei ce se ntindea pe cteva leghe n jur. Turnurile rotunde er

egate ntre ele prin curtine sub care se adaposteau corpul de garda, locuintele slujitorilor, grajdurile, custile cinilor si-ale soimilor, fieraria si cuptorul depine, precum si diferite chelarii rasfirate pe toata ntinderea lor.Adaugat n secolul al XVI-lea si ncastrat n zidul de apus, un turn nalt, lipit de inta, servea drept nchisoare.Baronul si-ai sai ocupau donjonul central si cladirile din jurul curtii principale. Donjonul, nalt de noua toises , se mpartea n cinci sali suprapuse, legate ntle printr-o scara ngusta, n spirala. Baronul Raoul si Doamna Hrondine, sotia lui, ocuiau n primele doua, batrna baroneasa Irne, mama baronului, n urmatoarea, a paera pentru musafirii vremelnici, iar a cincea fusese harazita lui Guillaume, ntiul-nascut, n vrsta de doisprezece ani. Cnd nu era pe drumuri, cutreierndu-si calarmeroasele mosii, abatele Francisc locuia deasupra grajdurilor.Donjonul era legat de marea sala utilizata dupa trebuinta ca sala de mese, de re

ceptie, de bal sau de consiliu. Peretii nalti ai acesteia erau mpodobiti cu tapiserii reprezentnd scene mitologice, portrete ale stramosilor, scene ce aminteau evenimente faimoase, trofee de vnatoare, panoplii de arme albe demodate si scuturi pestrite, unele foarte vechi si deformate n urma loviturilor primite. Ce-i drept,faima de razboinici mpatimiti a baronilor Boutefeux nu avea nevoie de dovezi, iarfirea razbunatoare a lui Raoul, al patrusprezecelea dintre ei, era departe de ao dezminti.Morocanos, asezat sub coroana de baron si herbul familiei o faclie aprinsa si ospada ncrucisate pe un fundal de argint cu metereze n josul carora se putea citi vechiul strigat de lupta devenit deviza: a arde (Arde!), baronul si lua lectia de b


7/139

una-crestere n vederea apropiatei sale nfatisari la Curte. Admitea, cu oarecare greutate, ca se simte mai n largul lui la o vnatoare de lupi dect ntr-un salon; dea, cednd cicalelilor nencetate ale mumei sale, angajase un tnar maestru de ceremoi rutenez si-l asculta acum rostindu-si sfaturile cu voce gingasa.Miscarile gratioase, domnule baron, trebuie sa para firesti. Veti fi n deplina posesie a acestei arte cnd nimeni nu va mai putea banui stradaniile domniei voastre.Baronul, care-si sugea unul din dintii stricati, scuipa masinal pe podea, stergndapoi flegma cu o miscare rotita a piciorului.Tnarul maestru de ceremonii arunca o privire deznadajduita spre batrna baroneasa,care-si depana mataniile asezata lnga Guillaume, viitorul baron de Bellerocaille.

Baiatul si ascundea anevoie plictisul si se distra smulgnd piciorusele unei libelule prinse printre trestii.Vi s-a spus si repetat n fel si chip ca nu este cuviincios sa scuipi n casa unor ameni de bine! l mustra baroneasa Irne pe fiul ei. Ca sa nu mai vorbim despre obiiul dezgustator ce-l aveti sa va suflati nasul cu degetele ca ultimul dintre mojici. Cnd o sa va hotarti odata sa folositi batistele pe care vi le-am daruit?Pe scafrlia mea! se mnie baronul, lovind masa cu pumnul, de ce privilegiu nemaipenit se bucura scrnaviile alea de muci ca sa le fie harazit sa se reverse n petecede pnza alba, subtire si brodata! Si sa fie apoi mpachetate si strnse gingas la pept? Niciodata, Doamna, m-auzi? Niciodata n-o sa fac asa ce-va!Pentru a se linisti, scoase din buzunar pachetelul de tutun, si taie un dumicat zdravan, si-l ndesa n gura si ncepu sa-l morfoleasca pe partea dreapta, unde dintierau mai putin stricati.

Demoralizat, maestrul de ceremonii i arunca o noua privire batrnei: doar i recomse ritos baronului sa nu mai foloseasca tutunul dect prizndu-l, aspirndu-l pe nasmorfolirea lui fiind semn cert de incurabila mojicie; ct priveste pipa, ea nu erafolosita dect de marinari. Ca sa-si ascunda stnjeneala, deschise exemplarul obosit din lucrarea lui Nicolas Faret: Omul de lume sau Arta de a placea la Curte , si citi:Odata sosit la Curte, sa nu stati acolo dect att ct trebuie ca sa strniti vlvdata ce ati strnit-o, plecati! Este cel mai bun mijloc de a fi remarcat.Mai ncet, tinere, l ntrerupse baronul. Sa ne ntoarcem la miscarile gratioase. rmat ca trebuie sa dau impresia ca ele mi stau n fire. Nu cumva vrei sa dai de ntes ca ma port ca un badaran?Binenteles ca nu, domnule baron, gesturile gratioase de-spre care vorbeam ti permt sa te misti firesc si cu ndemnare. Ca sa obtii acest rezultat trebuie sa dai dov

ada n orice ocazie de un anume fel de nonsalanta care nu exclude morga, numita deitalieni spezzatura; aceasta mascheaza artificialul, aratnd ca ceea ce faci ti este firesc, ca o faptuiesti aproape fara sa te gndesti. Gratia trebuie sa se vadeasca n conversatie, n felul cum mnuiesti armele, la dans, dar si la jocul de ruletprecum si n purtarea de zi cu ziMaestrul de ceremonie a fost din nou ntrerupt de harmalaia nepotolita a multimiinemultumite.Baroneasa Irne s-a foit pe jiltul ei. Razmerita mojicilor i lasase amintiri neplacute.Daca n-ati fi asa de strns la punga, de mult am fi avut pe mosia noastra un calaupropriu. Doar avem cu ce sa-l platim, slava DomnuluiDesi minele de argint din care se tragea averea familiei Bou-tefeux si a trgului din jurul castelului secasera cu vreo cinci-zeci de ani n urma, veniturile importa

nte strnse de pe numeroasele mosii, la care se adaugau drepturile senioriale ncasate de pe urma castelaniilor din baronie, fereau familia de orice griji banesti.Dar declinul trgului ncepuse, asa cum o dovedea si numarul crescnd al caselor pusi.Ia, vorbesti ca sa nu taci, Doamna. Spui avemde parca despre galbenii dumitale fi vorba. Stii ct costa ntretinerea unei atare functii? Crezi ca trgovetilor mei -ar conveni dreptul de havaj !De cnd va pasa de ce le convine si de ce nu le convine lor? se otar batrna, scunervoasa siragul de matanii. Cnd veti admite oare ca trebuie sa aveti un calau cu simbrie ca sa va dovediti dreptul deplin de judecare? Nu avem nici macar o spnz


8/139

uratoare desi rangul vostru ne-ar da dreptul la patru stlpi! Ascultati, ascultatinumai unde ne duce zgrcenia domniei voastre! adauga ea aratnd cu mna spre ferese deschise prin care se auzeau strigatele prostimii.Fara a mai catadicsi sa-i raspunda, baronul se scula, si potrivi centironul si sendrepta spre usa, facnd sa rasune tocul cizmelor pe podea. Trecnd prin fata maesului de ceremonii, scuipa, ca din nebagare de seama, un jet mare de saliva amestecata cu zeama de tutun. Cnd sa iasa, se opri si-i facu un semn feciorului sau:Hai cu mine! E rndul nostru sa dam o lectie de buna-purtare neobrazatilor astora!Aparitia tatalui si fiului, calare, unul lnga altul si fara escorta, stinse dintr-o data orice larma si o tacere nspaimntata se lasa printre cei cam o suta de nemultumiti care vociferau la piciorul turnului-temnita, cernd executia imediata a bu

catarului.Copie fidela a parintelui sau, stnd drept n sa si afsnd ca si el o fata rece si tnarul Guillaume a avut bucuria sa vada cum se facea gol n fata lor. Dupa cteva ipe totul n jurul nchisorii si reluase nfatisarea obisnuita.Si-a urmat tatal care, n loc sa se ntoarca la castel, o porni pe strada Paparei, ce ducea spre punctul de vama de la poarta de apus. Toti cei pe care i ntlneau se scopereau respectuos si soldatii de la bariera blocara brutal circulatia ca sa-ilase sa treaca.Baronul si fiul sau au trecut Podul Vechi de peste Dourdou, apoi, lasnd n urma ruinele fostei tabacarii, s-au ndreptat spre raspntia celor Patru Drumuri, vestita pentru dolmenul sau, unul dintre cele mai monumentale din Rouergue.Cnd au ajuns acolo, ctiva pelerini se odihneau la umbra lespezii de trei toises, asezata orizontal ca prin minune la doi metri deasupra solului, pe alte trei piet

re verticale, la fel de uriase.Fara a lua n seama temenelele oamenilor si fara a descaleca, baronul i-a aratat copilului castelul ce se nalta la o jumatate de leghe de acolo, cocotat mndru pe gurguiul sau, nconjurat de casele trgului.ntr-o zi, va fi al tau, de aceea este bine sa nu uiti niciodata ca a-l primi n stpnire este una, iar a-l pastra este cu totul alta. Daca noi l-am tinut atta vreme,apoi aceasta s-a ntmplat pentru ca ne-am gndit ntotdeauna ca un bun apartine nl rnd celui care este destul de puternic ca sa-l pastreze. Ma ntelegi, Guillaume,n titlu se retrage, un drept se anuleaza dintr-o trasatura de condei, un privilegiu sau o dispensa pot fi acordate altuia dintr-un simplu capriciu al Regelui.Scuipa o lunga flegma negricioasa nainte de a continua:Numai puterea noastra ne-a ferit pna acum de astfel de abuzuri. Si numai pentru ca sntem puternici se uita toti de doua ori nainte ca sa ne zgndare paduchii de su

peruca.Guillaume a dat din cap cu gravitate. si nsusise de mic copil ideile si principiile tatalui sau, credea n legitimitatea Starii sale si ntelegea ca el nsusi nu esteect o veriga n lungul sir al Boutefeux-ilor. Vai de veriga proasta care l-ar slabPuterea noastra, fiule, o datoram spadei si aurului! Si va trebui sa nu-ti crutistradaniile ca sa le pastrezi si pe una si pe celalalt.ntorcndu-se agale spre trg, i-a mai povestit o data cum si cucerise stramosul loard Boutefeux senioria de Bellerocaillesi n ce fel o pastrase.

*

Epoca n care a trait cavalerul Azmard era cea a nceputurilor cavaleriei si a barolor galagiosi, hapsni, sngerosi si mndri de-a fi asa cum erau. Epoca n care un d

facea ct patru comitate, un comitat ct patru baronii, o baronie ct patru castelai, o castelanie ct mai multe fiefuri si sate. Epoca n care, mpartind dreptate, jtia i punea pe acuzati sa se lupte ntre ei, pna ce unul cadea, sub cuvnt ca Dumnnu putea ngadui izbnda celui vinovat. De altfel, att de numerosi erau cei ce creau n El, nct nu s-ar fi cuvenit sa nu existe. Era o epoca ciudata.Sistemul n vigoare era de tip feudal, nascut din nesiguranta nencetata ce-i mpingpe cei slabi sa caute ocrotirea celor mai puternici, care la rndul lor se straduiau sa-si strnga n jur ct mai multi vasali ca sa nu-si piarda puterea. De fapt, uni, ca Raimond III, conte de Rodez, ofereau un fief pe viata oricarui cavaler cele facea juruinta de supunere. Devenea cavaler oricine avea un cal, o camasa de


9/139

zale, un scut si o spada pe care stia s-o mnuiasca.Azmard Boutefeux, mezinul fara sperante de viitor al lui Guiraud, sef artificier al seniorului banneret de Roumgoux, raspundea acestor criterii. nsotit de un var ce-i servea de scutier, a mers pna la Rodez, a ngenuncheat n fata puternicului contRaimond, sarutndu-i picioarele si pintenii, si i-a spus:Va jur credinta, ajutor si sfat: dati-mi din ce sa traiesc.Iar contele i-a raspuns solemn, ajutndu-l curtenitor sa se ridice:Asa sa fie! Iar eu ma leg cu juruinta sa te apar, pe tine si bunurile tale viitoare, dar vei lucra pentru mine si vei fi sub puterea mea.Dupa nvoiala, contele i-a nmnat un pumn de tarna simbo-liznd viitorul lui fief hrisov autorizndu-l sa nfiinteze acolo o sauvet, o asezare libera de unde sa por

ca mai usor colonizarea teritoriului.Cnd Azmard a parasit Rodezul pentru a-si lua mosia n sta-pnire, vreo douazeci deici, serbi eliberati, atrasi de privile-giile pe care le oferea statutul unei sauvet, i s-au alaturat. Ajunsi n fata locului nu au gasit altceva dect un dolmen cservea uneori noaptea de adapost pelerinilor si putinilor calatori care se mai ncumetau sa se deplaseze pe drumurile lasate n paragina.Pe sezutul meu! Ce mai pietroi strasnic! a exclamat Azmard privind la gurguiul delava care domina locul.S-a cocotat pna-n vrf unde a stat vreme ndelungata, plimbndu-si roata ochii nc-acum ncolo tot ce se ntindea n jur pna-n zare i apartinea.Si-a asezat vremelnic tabara ntr-una din pesterile ce sfredeleau stnca si a profitat de ragazul ct oamenii lui o afumau ca sa alunge sutele de lilieci cuibariti acolo pentru a ncaleca din nou si a da ocol mosiei.

Timp de cteva zile, a facut inventarul pamnturilor bune de cultivat, le-a mpartit manse de cinci hectare pe care le-a distribuit apoi mojicilor din escorta sa, pastrnd, dupa obicei, exact jumatate din fiecare. Beneficiarii trebuiau sa lucrezepartea lui ca pe-a lor si sa-i aduca la timp roadele. Ei mai erau supusi la numeroase claci precum construirea unui castel ntarit, din lemn, n vrful gurguiului. chimb (caci un bun pastor si tunde oile, nu le jupoaie), Azmard i-a scutit de birul taille si de diverse alte cstiguri senioriale. I-a autorizat de asemenea sa lase mostenire, n caz de deces, partea lor de mansa fiului nti-nascut. Daca nu aveau aiat, Azmard o lua napoi si putea s-o dea altcuiva.Viata s-a organizat repede. n timp ce seniorul si petrecea zilele la vnatoare, mocii au curatat de maracini vrful gurguiului, l-au nconjurat de o dubla mprejmuirein tarusi nalti cu vrfurile arse n foc. Apoi au ridicat un donjon din lemn de patsprezece metri, flancat de un hambar si de un grajd.

Spatiul dintre stnca si cotul rului a fost despadurit si mpartit n parcele pe caojicii si-au construit colibe fara ferestre, cu acoperis de paie si cu ziduri din chirpici, lipite toate unele de altele, pentru a forma prima linie de apararea caste-lului.S-a dus vestea ca o noua sauvet fusese nfiintata pe malurile Dourdou-ului, astfel ct mojicii nemultumiti de seniorul lor sau cei prea coplesiti de biruri s-au adunat cu totii la Bellerocaille (cum fusese numit locul) pentru a cere drept de azil. Statutul de sauvet garanta acest drept, pe care nsa Azmard era tinut sa-l asige cu armele.Luna zilelor lungi ncepuse, cnd un serb fugar, mester fierar, a reusit sa scape decei care-l urmareau si sa se adaposteasca n incinta castelului. Stapnul lui, Guichard du Grandbois, seniorul unei castelanii a episcopului de Rodez, nsotit de vreo douazeci de oameni narmati, ameninta ca va asedia Bellerocaille si o va bate cu

armele fara crutare daca nu-i va fi napoiat nepretuitul faur.n laturi, tlharilor! Acest fief este o sauvet a Monseniorului Conte Raimond! Ve-va de drum! i avertiza Azmard, cu minile plnie la gura, din naltul donjonului Drept raspuns, ctiva agresori ncepura sa prade satul pustiit (caci locuitorii luise si adapostisera n curtea castelului).Foarte bine! Opriti! Vi-l predau! le-a strigat Azmard, cobornd n graba din donja sa-si adune oamenii si sa-i anunte sa fie pregatiti de lupta.Porunci apoi sa fie legat fedeles fierarul. Acesta l-a implorat sa nu-l predea.Ai ncredere, omule! Bellerocaille este o sauvet si asa va ramne ct voi fi eu Asculta de mine si totul se va sfrsi cu bine.


10/139

Guichard du Grandbois rse multumit sub coiful lui din piele fiarta, vaznd cum se deschide dubla poarta ntarita n fata fierarului sau, cu minile legate la spate, urt de seniorul locului, nenarmat si cu o mutra spasita. I-a lasat sa se apropie fara banuiala si-si storcea mintea sa gaseasca cuvintele cele mai jignitoare ca sa-l ocarasca, cnd Azmard apuca o secure ascunsa n spatele fierarului si se repezi Guichard, ciobindu-si taisul armei pe calota de fier pe care acesta o purta subcoiful de piele, dar si despicndu-i teasta pna la falci.La lupta! La lupta! urla Azmard.Condusi de varul lui, mojicii sai se napustira pe dusmani, narmati cu furci si cusecuri, strnind larma si haos n rndurile acestora.n afara de calul de lupta frumos harnasat, de scutul, de armele si de minunata br

oigne a raposatului senior, acea groasa tunica de razboi din piele batuta n placipe care s-a nstapnit, Azmard a mai facut si opt prizonieri. Pe doi dintre ei, cemai grav raniti, i-a executat drept pilda; celorlalti le-a daruit viata si cte omansa, cerndu-le n schimb juruinta de credinta.Cei care scapasera cu fuga s-au grabit sa se nfatiseze episcopului si sa-i povesteasca patania, iscnd astfel o noua pricina de glceava ntre el si rivalul lui, conle Raimond, cu care mpartea Rodezul. Tarasenia a facut vlva, dar plngerea episcopui a fost respinsa; Bellerocaille era o sauvet si cavalerul Azmard Boutefeux nu se nimic altceva dect sa aplice cu strictete codul onoarei.Capatnd ncredere, tlharii de drumul mare, dezertorii si tot felul de indivizi dubsi buni de spnzuratoare s-au nfatisat la Bellerocaille cernd sa fie ocrotiti. A-a primit cum nu se poate mai bine. Ba chiar, i-a angajat cu simbrie. I-a narmatcu lanci si sulite noi (faurite de mesterul fierar) si i-a organizat n navalitori

, jefuitori si incendiatori.La ivirea primaverii si a primilor muguri, Azmard a atacat un prim castel: fiefulde Racleterre, ocupat de cavalerul de Armogaste, un vasal al seniorului banneret din Roumgoux, fostul lui stapn.L-a atacat n clipa n care portile se deschideau n fata seniorului n straie de ve, urmat de doi haitasi calare si de patru cini ce latrau voios. A fost cea mai frumoasa zi din viata lui Azmard.Un strajer a sunat alarma, o femeie a urlat nspaimntata. Au vrut sa nchida degraortile greoaie, dar era prea trziu, cavalerul si navalitorii lui patrunsesera n castel racnind ct i tinea gura: Hai! Bellerocaille! Ucide! Ucide!Dupa ce a nfrnt orice rezistenta, lundu-l prizonier pe Armo-gaste, nenfricatul Asi-a trimis jefuitorii care s-au pornit sa prade metodic totul, ncepnd cu demontarea morii de ulei si a teascului. Cnd toate lucrurile folositoare au fost recuper

ate, a venit rndul incendiatorilor, care au dat foc satului si castelului cu sincera bucurie si tipete salbatice (a arde! a arde!).Adunndu-i pe supravietuitori, Azmard le-a oferit, dupa obiceiul lui, un loc la Bellerocaille. Toti au acceptat. Nu-si iubeau stapnul, ba unul dintre ei, un argat dela plug, care-si pierduse fiul si fratele n timpul luptelor, l-a scuipat pe acesta n fata, pentru ca nu stiuse sa-i apere.Mai trziu, legenda a povestit ca Azmard, ca sa-l pedepseasca, l-a lovit cu spada despicndu-l n doua parti egale, de sus si pna jos. Adevarat sau nu, cert este ca aatul de la plug a fost ucis pe loc, drept pedeapsa pentru purtarea sa necuviincioasa fata de un nobil. Caci, pentru Azmard, nu exista ndoiala; Dumnezeu nsusi vroe sa existe seniori si serbi, astfel nct seniorii trebuiau sa-l venereze si sa-l iubeasca pe Dumnezeu, iar serbii erau tinuti sa-si respecte si sa-si iubeasca seniorul.

Armogaste i-a multumit lui Azmard si nu i-a uitat niciodata solidaritatea, nici chiar dupa ce a fost restituit familiei sale n schimbul unei foarte substantiale rascumparari. Moara si teascul au fost montate apoi n incinta de la Bellerocaillesi folosite contra cost, scutiti de plata fiind doar participantii la expeditiesi familiile lor.Un pod (cu peaj) a fost naltat iar peste Dourdou, nlocuind bacul. Celalalt mal a fost defrisat, facndu-se loc pentru un cuptor de oale si, mai trziu, pentru o tabacarie.Cnd Bellerocaille a trecut de doua sute de suflete, a devenit parohie si a capatat un preot (desemnat de conte) care s-a grabit sa construiasca n mijlocul satului


11/139

o biserica din piatra, apoi sa impuna zeciuiala pe toate recoltele ca s-o ntretina. Necazurile lui au nceput cnd a pretins sa-l taxeze la fel si pe senior. Indignat de atare pretentie, Azmard i-a taiat-o scurt. Lucrurile s-ar fi oprit acolo daca preotul n-ar fi avut proasta inspiratie sa se plnga contelui.Azmard a aflat de plngerea preotului tocmai cnd ncerca minunata tunica batuta n metalice pe care si-o oferise cu jumatate din rascumpararea lui Armogaste.A navalit n biserica n timpul celei de-a treia liturghii, l-a apucat de par pe nechibzuit si l-a trt pna la ru, unde i-a vrt capul n apa, aproape sa-l nece. Nea carat, trnuindu-l, pna la cocina porcilor, unde l-a pus sa se tavaleasca n noroainte ca sa-i rosteasca juruinta de credinta. L-a readus ndata dupa aceea n fata bisericii si i-a poruncit sa sape o groapa cu minile, ntretinndu-i zelul cu picio

fund. Cnd a socotit ca este destul de adnca, i-a zis:Pe scafrlia mea! Daca mai uiti vreodata cine este seniorul tau, aici o sa te-ngrop de viu.Adresndu-se apoi mojicilor nmarmuriti, adunati n jurul lor, a destins atmosfera dlarnd, pe un ton din nou vesel si binevoitor, ca preotul calculase gresit zeciuiala.Este pe jumatate din ct v-a spus!Azmard s-a ntors la castel n mijlocul uralelor si aplauzelor.Au trebuit sa treaca douazeci si cinci de ani nainte ca sa ngaduie sa fie astupatagroapa; de-atunci locul poarta numele de piata Gropii.Dornic sa aiba urmasi, cavalerul s-a casatorit n luna ghindelor 1066 cu evlavioasa Milsendre du Vieuxchablis, care-i darui doi flacai vrednici si patru codane.mbatrnit si simtindu-si sfrsitul aproape (l dobora tot mai mult o durere n piep

ard s-a dus la Rodez si l-a prezentat pe fiul sau Branger la curtea Contelui cerndu-i sa-i fie confirmat titlul de senior de Bellerocaille. Cerere acceptata pe loc n schimbul unei donatii de cinci mii de galbeni din aur curat.Ajuns n pragul mortii, vulpoiul de Azmard, care pna atunci se opusese cu ndrjirsezarea unei mnastiri pe mosia sa, oferi cinci manse dintre cele mai bune calugarilor franciscani. n schimb, abatele l-a trecut in extremis printre monahii sai, spalndu-l astfel dintr-odata de orice pacat si garantndu-i o primire buna din partncapatnatului sfnt Petru. S-a mai convenit ca numai un Boutefeux putea sa se aflfruntea pioasei asezari. De aceea, cnd franciscanul s-a urcat din nou pe catrul lui ca sa-i duca mai-marelui sau vestea cea nemaipomenita, Hugues, fiul mezin almuribundului, l nsotea ca sa fie initiat.Cavalerul Azmard si-a dat duhul ntr-o dimineata ploioasa din luna noroaielor 1082si-a fost ngropat n curtea castelului.

Crescut cum era de muma-sa ntr-o atmosfera evlavioasa, Branger a pus sa se zideaso capela n jurul mormntului si a platit pe un profesionist ntru cereri de iertara pacatelor ca sa se duca la Roma si sa se roage o saptamna n sir pentru odihna sufletului raposatului sau tata.Fire mai putin razboinica, Branger n-a continuat politica expansionista a tataluisau si a preferat sa contribuie la sporirea bunastarii supusilor sai.Socotindu-i prudenta drept slabiciune, numerosii dusmani pe care Azmard si-i facuse n decursul anilor (si-n timpul expeditiilor sale pradalnice) au crezut ca le sunase n sfrsit ceasul razbunarii. Se nselasera! Branger a stiut nu numai sa le rte, dar a si declansat un contraatac fulgerator n timpul caruia incendiatorii luiau transformat n scrum doua castelanii ale seniorului banneret de Roumgoux si unfief aflat sub jurisdictia episcopului de Rodez. Calmul a revenit, dar nu pentrumulta vreme. ntr-o zi friguroasa de noiembrie 1095, papa Urban al II-lea si-a la

nsat chemarea: O, rasa a francilor, iubita si aleasa de Dumnezeu, un neam blestemat a cotropit Pamntul sfntCu un entuziasm care atingea exaltarea, baronii regatului au raspuns n masa chemarii la razboiul sfnt, cu exceptia celui mai mare dintre toti, Regele, care nu prea se avea bine cu Papa din pricina unei povesti de adulter. Pregatirile au nceputfara el.Cucernicul Branger a fost unul dintre primii care au luat crucea si s-au alaturatarmatei contelui Raimond Saint-Gilles, fiul raposatului conte.Intrarea lui n Toulouse la ora asfintitului n fruntea celor o suta cincizeci de oameni ai sai, narmati pna-n dinti si ncadrati de falnicii lui incendiatori purtnd


12/139

lii aprinse, a produs vlva.Dupa exemplul contelui care-si ipotecase bancherilor italieni partea centrala afiefului sau rouerguez (inclusiv orasul Rodez) pentru a plati cheltuielile expeditiei, Branger s-a vazut nevoit sa-si puna zalog domeniul pentru a-si narma, mbrasi hrani trupa.Aceasta prima cruciada a fost apriga, lunga si ncununata de izbnda. Un mare numarde cruciati si-au pierdut viata si au urcat direct n rai, asa cum fusese convenit. nsusi contele Raimond a pierit la Tripoli, rapus de friguri. n schimb, Dumnezeunu l-a vrut pe Branger Boutefeux, care s-a ntors la Bellerocaille dupa trei ani, slabit, cu pielea tabacita, cu fata brazdata de urmele suferintelor ndurate. Din cei o suta cincizeci de oameni care-l nsotisera la plecare, doar doisprezece s-au

mai ntors cu el.Profitnd de absenta fratelui sau, Hugues, abatele mnastirii franciscanilor si senior de Bellerocaille ad interim, voise sa lanseze o expeditie mpotriva abatiei Sfintei Foy, cu intentia s-o usureze de nepretuitele relicve pe care le adapostea.Cum Branger nrolase n trupa sa toti barbatii n stare sa lupte, Hugues se nhaitao ceata de netrebnici, carausi din Brabant, care l-au tradat la prima ocazie, ocupnd orasul si castelul; n-au vrut sa plece dect n schimbul a zece mii de galbenicare s-au adaugat datoriei contractate de baronii Boutefeux la bancherul lombard.Cnd s-a aflat de ntoarcerea lui Branger, bancherul a ntreprins neplacuta calatore trei zile de la Rodez la Bellerocaille ca sa-l salute nti respectuos pe senior,iar apoi sa-i prezinte socoteala.Branger s-a multumit sa-i arate palmele goale, batatorite de mnerul spadei ca cele

ale unui plugar.Nu am nimic, bancherule! Va trebui sa astepti.Asta-i neplacut, monseniore. Dar ce, ati venit cu mna goala din Pamntul Sfnt? No comoara, nici o relicva? se mira bancherul.Branger ofta: mama si fratele lui i pusesera aceeasi ntrebare.Nu, nimic.Si-a adus aminte de toti acei obraznici papugii care-i asaltau pe cruciati n jurul Moscheei Leaganului, al Muntelui Maslinilor sau al Sfntului Mormnt, propunndu-lrelicve felurite. Dobitocul cela de Gauthier Pendard facea avere acum cu preputiul copilului Iisus pe care-l expunea ntr-o capela. Daca as fi stiut!, se caia el arnic amintindu-si de potirul din sticla suflata continnd treizeci si trei de picaturi din laptele Mariei, care i se propusese doar pentru o jumatate de besant .Si ce sa mai spui de acea bucata zdravana din Adevarata Cruce, cu un cui de bro

nz nca nfipt n ea si patat de snge uscat? Autenticitatea lor fusese garantata de tor care-i afirmase ca pe vremea aceea stramosii lui posedau un negot de untdelemn de masline pe Golgota si ca, asa stnd lucrurile, n noaptea de dupa rastignireBranger o refuzase, si o cumparase Bohmond, primind n plus pe gratis si piatra cu are David l ucisese pe Goliat. Si cum sa nu-l invidiezi pe Baudouin de Boulogne,fratele lui Godefroi de Bouillon? i surdea norocul de cnd cumparase un solz din ptele pe spatele caruia Iisus calcase din nebagare de seama cnd traversase cu piciorul lacul Tiberiadei! Ba mai fusese uns si rege al Ierusalimului! Vai!Creditorul lui catadicsi sa-i acorde un termen de un an, la sfrsitul caruia fieful Bellerocaille, cu toate veniturile lui, avea sa-i apartina n ntregime. Branger puse senin pecetea pe hrisovul cu pricina. Era hotart sa se dea peste cap ca sa-lplateasca pe lombard, dar daca nu reusea, era la fel de hotart sa-l strapunga cuspada mai curnd dect sa-l vada instalat bastinas pe mosia lui.

A stat n genunchi pe mormntul tatalui sau cteva nopti n sir, rugndu-l sa intervrsonal pe lnga Dumnezeu ca sa faca o minune care sa-i permita sa iasa din impas.Apoi, pentru orice eventualitate, si-a reconstituit o noua ceata de navalitori,jefuitori si incendiatori.Se pregatea sa porneasca iar prjolul prin regiune cnd minunea ceruta s-a produs sub forma unui ied ce se ratacise de turma n timpul unei furtuni; un ciobanas, plecat sa-l caute, a alunecat ntr-o rpa adnca, rupndu-si picioarele. Tipetele copiluau fost auzite de surioara lui care a alergat dupa ajutor.Pe cnd se cazneau sa-l scoata din haul care-l nghitise, un cazangiu descoperi pe peretii acestuia primul dintre filoanele de argint din care avea sa se traga aver


13/139

ea celor din Bellerocaille si mai ales a seniorului lor.Nu se stie care a fost soarta iedului.Capitolul II

Bellerocaille, august 1683

De Sfntul Fiacru, adica patrusprezece zile dupa faptuirea faradelegii lui, PierreGaline tot nu era tras pe roata din lipsa de calau. Baronul si-a ntrunit nca o data consiliul n sala cea mare. Ce era de facut?Capitanul de paza si politie, Henri de Foulques, trase un semnal de alarma facnd

un raport dintre cele mai ngrijoratoare. Populatia din Bellerocaille se dublase practic de cnd fusese anuntata sentinta si acest flux neobisnuit de vizitatori atrasese toata hoarda de lotri, pungasi, furi, sutitori, potlogari si tescari din regiune.Oamenii mei snt depasiti, domnule baron, de aceea mi permit sa va cer foarte respctuos sa-mi acordati ajutorul militiei dumneavoastra.Garda pretoriana a baronului era formata din trei cete de cincizeci de oameni fiecare (urma a vechii mpartiri n navalitori, jefuitori si incendiatori). Una singura era permanenta si asigura protectia castelului: celelalte doua se compuneau din voluntari mobilizati la sunetul clopotului de alarma, care aveau obligatia safaca instructie cu armele o data pe luna. n schimb, baronul i scutise de taxa trecerii peste pod si a moraritului.Intrarea unui aprod anuntnd ca jupnul temnicer Bertrand Beaulouis cerea sa fie pri

mit ntrerupse discutia.Zavorul Viu intra, se descoperi si se nchina n fata baronului spunnd:Am gasit un voluntar: unul din ntemnitati.Zarva mare n sala. Toti vorbeau n acelasi timp.Cine este omul?Se numeste Iustinian Pibrac, domnule baron, si este un tlhar condamnat de judecata domniei voastre la douazeci de ani de galere. Trebuie sa plece cu lantul de Sfntul Mihail .Foarte bine, foarte bine. Du-te de-l adu, jupne Beaulouis.Temnicerul ncuviinta din cap fara a se urni.Da, s-a declarat voluntar, dar cu o conditieO! o conditie cum nu se poate mai fireasca, domnule baron, se grabi el sa adauge, vaznd sticlirea rea aprinsa brusc nochii seniorului sau. Ar vrea sa fie gratiat.

Fata baronului se nsenina. Se astepta la mult mai rau. Arunca o privire catre judele Cressayet, care a fost si el de acord. Da, legea permitea astfel de tranzactii. Ba chiar, si amintea Cressayet, la Curtea din Bordeaux se daduse o sentinta nacest sens cu sase sau sapte ani n urma.Ati fi putut sa va amintiti de ea pna acum! mormai baronul, necajit ca nu avuseseel, primul, ideea. Beaulouis, du-te dupa tlhar!ndata, domnule baron, raspunse voios temnicerul.

*

Criminalitatea fiind privita ca un fel de lepra ce cuprindea cu ncetul ntreg regatul, judecatorii nu foloseau mpotriva ei dect o singura masura de profilaxie: eradicarea ct mai eficace a elementelor contaminate printr-o condamnare la moarte ori

la galere. Temnita n sine nu era o pedeapsa, ci un simplu loc de detentie provizoriu n care inculpatii si asteptau procesul, apoi executarea sentintei.Asa cum fusesera naintea lui tatal, bunicul, strabunicul sau, precum si tatal acestuia din urma, Bertrand Beaulouis era detinatorul autorizat al functiei de temnicer si-si administra nchisoarea ca pe un han, fiecare ntemnitat fiind tratat cu dreptate, dupa cum l lasa punga. Daca era plina, locuia ntr-o celula mai acatarii din turnul lateral. I se serveau zilnic cinci mese si putea sa se bucure n voie devin, de tutun, ba chiar si de prezenta unei trfe. Dar daca punga-i era goala sitrebuia ntretinut din paraua Regelui, platita de politie ca sa nu moara de foame,era vrt la nghesuiala ntr-un beci ntunecos sapat sub turn.


14/139

Cnd ducea lipsa de pensionari, jupn Beaulouis era autorizat sa gazduiasca n celulcalatorii n trecere prin trg, pe care baietii lui i vnau n piata Sfntul Laurensosirea postalionului.Cu trei luni mai nainte, n a doua duminica din aprilie, patrula de paza nocturna predase trei saltimbanci acuzati de numeroase furturi. Unul dintre ei, un tnar dedouazeci de ani, purta un nas de lemn fixat la locul lui cu sfori legate de ceafa. Beaulouis i-l scosese de ndata, dnd la iveala o gaura larg deschisa cu marginile rupte neregulat, dar de mult cicatrizate, ceea ce l-a linistit pe temnicer, care se temuse de lepra.Cine ti-a facut asta?Nu stiu. S-a ntmplat cnd eram mic.

Nendoios nu era opera vreunui calau sau tortionar. Un profesionist n-ar fi facutasa treaba urta. Nasul nu-i fusese retezat, ci smuls.Sergentul patrulei a explicat ca si ei ajunsesera la aceleasi concluzii, doar caei, la nceput, l banuisera ca ar fi un dezertor. ntr-adevar, dezertorilor li se ia nasul, dar odata cu urechile. Or, tnarul tlhar avea urechile tefere sub coama i neagra si zburlita.I-am ridicat la cererea multimii, se sfadeau ntre ei n plina piata. Cnd am sositncercat sa scape, dar i-am nhatat. Mai erau si doua trfe cu ei, care au ntins-oduceam la post, cteva persoane i-au recunoscut. Asa ca ofiterul a retinut boul, magarul, caruta si tot ce mai aveau.Beaulouis a oftat, masurnd din privire straiele lor soioase, zdrentuite, bune dearuncat.Aveti cel putin cu ce sa-mi urati bun venit? ntreba el cu o voce vlaguita.

Bun-venitulera o taxa de trei parale pe care un temnicer era n drept sa o ncasee la fiecare detinut nou.Tlharii lasara nasu-n jos, rusinati. Binenteles ca n-aveau nici un chior.Atunci o sa-mi iau dreptul din paraua Regelui. Dar sa stiti, cum nu primiti decto para pe zi, trei zile n-o sa capatati nimic de mncare, afara doar daca vreun milostiv s-o ndura sa plateasca pentru voi. Dar n ultima vreme nu prea i-am mai vazutMembri ai unei asociatii ce se ngrijea exclusiv de buna-stare a ntemnitatilor, milostivii vizitau regulat nchisorile, ajutndu-i uneori pe cei mai napastuiti.Pe-aici, spuse Zavorul Viu, aratndu-le parterul turnului unde era camera de primire.Asezat n fata unui urias catastif, Bredin, ntiul nascut al lui Beaulouis, singurucare fusese ct de ct scolit, le-a nscris numele cu litere nendemnatice, muscn

a de ct se caznea.Banditul cel tnar cu nasul de lemn se numea Iustinian Pibrac si zicea ca este debastina din Clermont. Cel mai mic, cu fata triunghiulara ciupita de varsat se numea Baldomer Cabanon si era originar din Marsilia, unde practicase dubla meseriede trubadur si de acrobat pe srma. Ultimul, Vitou Calamar, nalt, slab, cu privirea piezisa, era si el din Marsilia, si se recomanda jongler-acrobat ntru totul nevinovat.Odata formalitatile ndeplinite, noii prizonieri au fost predati temnicerului. Sergentul patrulei i-a dezlegat, si-a recuperat curelele, proprietate a politiei, i-a salutat pe toti si a plecat. Bredin, Jacquot si Lucien i-au luat locul.Zavorul Viu a aprins o faclie de rasina si le-a aratat drumul, lund-o nainte pe scara ngusta si ntortocheata ce se cufunda n maruntaiele turnului-temnita.Au cobort unul dupa altul cele vreo patruzeci de trepte devenite lunecoase de atta

folosinta si-au ajuns ntr-o ncapere luminata de o singura raza de soare ce patrundea printr-o ferestruica verticala, o simpla crapatura ce servise odinioara la trasul cu arcul. De ziduri atrnau, nsiruite pe crlige, lanturi, coliere si bratari e fier. ntre o scara si o lada plina de nituri de schimb astepta o nicovala pe care zaceau un ciocan si un cleste. Alaturi, un butoi cu ulei de luminat si vreo douazeci de blide de lemn stivuite. n centrul podelei, un chepeng prevazut cu un inel zdravan dadea acces n temnita propriu-zisa, o ncapere cufundata n bezna, lipide una din pesterile ce sfredeleau pe alocuri povrnisurile gurguiului.Bredin a apucat inelul, a ridicat chepengul si-a lasat sa alunece scara n temnita. O duhoare puternica i-a ntmpinat pe noii veniti, taindu-le rasuflarea. n ce clo


15/139

a aveau sa nimereasca? Beaulouis a cobort primul, urmat de numitul Baldomer (prietenii lui i ziceau Baldo), caruia Bredin i ncredintase nicovala, n timp ce Iustisi Vitou duceau lanturile si verigile grele cu care aveau sa fie ferecati.Ce-au descoperit la piciorul scarii era mai rau chiar dect se temusera. Temnita, mare si lunga, era att de umeda nct n partea dinspre pestera se formasera stalactcare se scurgeau, picatura cu picatura, pe podeaua din pamnt batatorit, transformndu-l ntr-un noroi rece si lipicios. Cealalta parte, cea dinspre santul de aparare, nu era mai breaza. Aerul stricat se rennoia greu printr-o lucarna ce dramuia olumina saracacioasa. Locul putea a scrna, urina si putregai.Ferecati de mini, de picioare si de gt, patru barbati zaceau acolo pe culcusuri depaie prefacute-n gunoi negru si puturos. Erau un boar care se razvratise mpotriv

a stapnului sau cnd acesta i omorse cinele, vinovat de a fi lins o bucata de unzilier fara lucru, prins pe cnd fura mere dintr-un pom al Comunei, un asa-zis zidar de la tara, mester n claditul caselor din chirpici, dar betivan si chefliu, care se mbatase crita pe strada Handralailor si se luase apoi la bataie cu patrulade paza nocturna fara s-o poata nsa dovedi. Al patrulea era un strain nchis pentruvagabondaj si care nu facuse nimic. Cum nimeni nu-i cunostea graiul, fusese condamnat la galere pe viata, n timp ce ceilalti trei scapasera cu cte zece ani fiecare. Acum, dupa ce fusesera osnditi, asteptau sa vina sa-i culeaga lantul temutului capitan Cabrel.ngrozit de acest spectacol jalnic, Baldo si aminti dintr-odata ca mai avea ceva economii. Putine, se-ntelege, dar destule pentru a fi mutat altundeva.Beaulouis si privi fiii cu un zmbet plin de subntelesuri. Nu era prima oara ca-i a dat sa asiste la o astfel de revenire a memoriei. Unii nici nu se mai osteneau

sa coboare scara ca sa si-o puna n miscare, duhoarea care iesea prin chepeng leera de-ajuns.Celulele de sus costa zece parale pe zi de persoana. Masa se plateste separat, binenteles.Drace! Zece parale, nu-i cam scump? ncerca sa se trguiasca trubadurul-acrobat (narul lui consta n a cnta poeme epice acompaniindu-se din scripca si naintnd pe o ie ntinsa ntre doi copaci).Beaulouis repeta categoric:Zece parale, platite dinainte.Baldo si lua un aer inspirat, se scotoci n buzunare si extrase n sfrsit o moneda trei livre pe care i-o ntinse cu parere de rau.Platesc si pentru el, spuse, aratnd cu degetul catre Vitou, dar nu si pentru pramatia asta, adauga el, deplasndu-si degetul spre tnarul cu nas de lemn care sari ca

turbat.Hotule! Mi-ati furat toti banii! Si cutitul! Si sacul! Mi-ati luat tot, tot, chiar si nasul. Si asta doar din rautate.Gura! racni Beaulouis. Ai cu ce plati, sau ba?Pai nu v-am spus ca mi-au furat tot! Scudul pe care vi l-a dat era al meu. Nu sntcomplicele, snt victima lor, dar nimeni nu vrea sa ma creada.Asta-i treaba judecatorului, sa descurce el tarasenia. Pna una alta, daca n-ai bani, aicea stai.L-au pus sa ngenuncheze lnga nicovala ca sa-l ferece, ncepnd cu gtul pe care l-rins ntr-un lat de fier. A fost silit sa-si lipeasca obrazul de nicovala si a nchis ochii cnd Bredin l-a nituit cu ciocanul prinzndu-l de un lant pe care apoi l-a legat de un inel n zid. La fel au procedat si pentru glezne. Doar bratarile din jurul ncheieturii minii n-au fost legate de zid.

Baldo si Vitou, ncarcati cu nicovala si cu restul de lanturi, au urcat din nou scara, urmati de fiii Beaulouis. Tatal lor a parasit ultimul ncaperea.Si nu uita ce ti-am zis n curte! Nu capeti nimic de mncare pna poimine. Geaba tipi de foame. Ce-am spus este bun spus.Iustinian l-a vazut urcnd si disparnd. Scara a fost trasa, chepengul lasat. A auzit podeaua scrtind sub greutatea pasilor. Rsul obraznic al lui Baldo i-a sfredelit tecul, era sigur ca-si bate joc de el. Cu prima ocazie, l omor!gndi el ntr-o dfara nici o convingere. S-a asezat rezemndu-se de zid, tragndu-si genunchii si ngpndu-si fata n mini ca sa plnga n voie, dar umezeala care mustea din pietrele pnu a ntrziat sa treaca prin pnza camasii, silindu-l sa-si schimbe pozitia. La ce


16/139

mai mica miscare se auzea un zanganit metalic. A smiorcait de cteva ori, apoi s-aoprit din plns. Cnd ochii i s-au mai obisnuit cu ntunericul, a descoperit ca o daie de gnganii misunau printre paie.Un zornait de lanturi i-a amintit ca nu este singur. Cel mai apropiat dintre tovarasii sai de nefericire, ferecat la o toise si jumatate, boarul Eustache, caruia i omorsera cinele, i privea fara bunavointa nasul de lemn.Crezi ca este lepros? se nelinisti vecinul sau, Apronien, zidarul-chefliu.Nu, nu snt lepros. A fost doar un accident.Ia sa vad! ceru Eustache.Oftnd resemnat, Iustinian si-a desfacut pentru a nu stiu cta oara sireturile care-i legau nasul fals; lanturile l stnjeneau.

Dupa ce s-au convins ca nu era vorba de lepra vecinii lui au devenit mai prietenosi.Ce-ai facut de te-au adus aici?Pai, asta-i, ca n-am facut nimic. Mie mi-au facut-o! Saltimbancii aia blestematiM-au jefuit pe cnd dormeam. Asta s-a ntmplat la Racleterre, iar eu i-am urmarit paici. I-am gasit, dar a dat patrula de paza peste noi si ne-a ridicat pe totiNimeni nu vrea sa ma creada.S-a tot foit pe paiele putrede. Lanturile au zanganit. De ce sarise la bataie cndar fi fost asa de simplu (si cu att mai prudent!) sa astepte noaptea ca sa se strecoare n tabara lor si sa-i loveasca n somn, recuperndu-si astfel fara greutate nul? Poate l-ar fi urmat si Mouchette? si aminti cum se strmbase si strnse din dii. Deodata tipa: un sobolan l muscase de un deget de la picior. Furios, a vrut sa-i zdrobeasca spinarea cu pumnul, dar lanturile l-au stnjenit din nou. Sobolanul

a ntins-o, oprindu-se la patru picioare de el, ca si cum ar fi stiut ca lanturilenu masurau dect trei picioare si jumatate.Iustinian si-a scos o sandala si a aruncat-o dupa el sa-l nimereasca. Acum, sandala era departe de el, ca s-o recupereze trebuia sa astepte venirea temnicerului.Sobolanul s-a apropiat de proiectil si-a nceput sa rontaie pielea, chitaind satisfacut. Curnd i s-au alaturat altii, familia lui, fara ndoiala, care l-au ajutat sasfrtece sandala si s-o care bucatele pe undeva prin nenumaratele gauri ale temnitei.Lui Iustinian nu-i ramase dect sa cugete cu amaraciune la consecintele, totdeaunanefaste, ale impulsivitatii sale.Ar trebui sa gndesc nainte, nu ntotdeauna dupa.Dar de fiecare data furia i ntuneca mintile. A dedus ca trebuia sa fie calm ca sa

poata gndi, ceea ce ar fi modificat sensibil sensul ntrebarii: cum sa fii calm cnnu esti?Atunci l-au atacat primii tntari.

*

Procesul a avut loc chiar a doua zi dimineata. Fusesera prinsi de patrula de paza, asa ca depindeau de tribunalul seniorului si deci de judecata jupnului Cressayet. Cum mai multi martori demni de ncredere i-au recunoscut categoric pe Baldo sipe Vitou (se aratau mai putin siguri n ceea ce-l privea pe Iustinian), judecatorul nu a gasit de cuviinta sa deschida o ancheta si i-a condamnat pe loc sa fie dusi pe galerele Regelui si sa fie detinuti acolo, servindu-l astfel pe sus-numitul Rege timp de zece ani.

Doar banditul cu nas de lemn a protestat, cu o mna pe inima, cu priviri patetice.Protestele lui nu au avut alt efect dect sa zgrie urechile judecatorului, care-iura pe hoti si i-ar fi trimis cu draga inima pe toti la spnzuratoare, daca domnulColbert nu si-ar fi pus n minte sa reorganizeze marina si n-ar fi expediat recent tuturor judecatorilor din Franta o nstiintare regala imperativa.

Majestatea Sa, vrnd sa restabileasca escadra galerelor si sa-si ntareasca ceata devslasi prin toate mijloacele, doreste sa condamnati pe ct mai multi vinovati la galere, ba chiar sa preschimbati n acest sens pedeapsa celor osnditi la moarte.


17/139

Nu pot sa fiu complicele lor, domnule judecator, caci ne bateam cnd a sosit patrula. ntrebati-l pe sergentul care ne-a despartit.Mniat de atta neobrazata insistenta, judele Cressayet i-a nchis gura lui Iustiniadublndu-i condamnarea si amenintndu-l c-o poate si tripla, Vitou a rnjit, Baldo iaruncat o privire zeflemitoare.Daca, ntr-o buna zi, galera pe care vslesti o sa fie scufundata, nasul tau o sa ajute sa plutesti.Prea naucit ca sa mai reactioneze, Iustinian a lasat capul n jos; si simtea inimagrea si ochii i notau n lacrimi. Douazeci de ani de galere! Tocmai el care visase e cnd era mic sa vada marea si sa navighezeSoldatii de paza i-au legat si i-au adus napoi n temnita-nchisoare. Beaulouis si

i lui i asteptau n curtea inferioara, agitndu-se n jurul unor taciuni aprinsi nera nfipta o lunga vergea de fier. Caci fiecare condamnat trebuia nsemnat pe umarul drept cu literele GAL.Dezbracati-i pna la bru! porunci Zavorul Viu.Iustinian a ncercat sa scape si s-a zbatut ca un diavol mpielitat pna sa-l poata pi de pamnt. Bredin si Jacquot i s-au asezat pe spate ca sa-l tina nemiscat n timpce Beaulouis i aplica energic fierul nrosit pe umarul gol. Iustinian urla.Baldo si Vitou si-au ndurat soarta cu resemnare, strngnd din dinti cnd pielea a cu un puternic miros de carne fripta. Cum mai aveau bani, s-au ntors n camera de zece parale, n timp ce Iustinian, disperat, nfometat, cu umarul prjolit, si regasostii tovarasi de necaz.Ct? l-au ntrebat.Douazeci de ani.

Si ceilalti la fel?Nu, numai eu.Pai, atunci erai seful lor! Ai vrut sa ne duci cu jelaniile.Iustinian n-a raspuns. A stat nemiscat pna ce chepengul a fost n sfrsit dat la o prte si scara lasata n jos. Un milostiv n rasa din aba cafenie a cobort-o cu grijaDupa ce s-a asigurat ca osnditul nu era lepros, i-a linistit durerea arsurii de peumar ungnd-o cu propolis.n numele Domnului, va implor sa-mi dati ce-mi trebuie ca sa pot scrie o jalba catre monseniorul baron. Este singura mea speranta. Dar nainte de toate, frater, dati-mi ceva sa mannc. De doua zile n-am pus nimic n gura si-mi vine sa lesin de foame.Milostivul a transmis cererea lui temnicerului si i-a platit o jumatate de paraca sa-i aduca un blid de supa. Jupn Beaulouis s-a mirat foarte:

Acest ticalos zice ca stie sa scrie? Lucru neobisnuit pentru un saltimbanc!El nsusi stia sa citeasca, dar nu nvatase niciodata sa scrie: ceea ce era un mareneajuns n meseria lui care presupunea multe scripte. Bredin, ntiul nascut, se struise sa deprinda acest mestesug, dar era asa de putin nzestrat nct pentru notele cheltuieli mai deosebite trebuiau sa ceara ajutorul unui scrib public care-i jecmanea lundu-le un hardi rndul, ba chiar un liard, daca l redacta n latineasca.Ia-ti calimara! a poruncit el fiului sau, aprinznd o faclie.Au cobort n beci.Milostivul mi-a spus ca vrei sa ntocmesti o jalba catre baron. Este dreptul tau,iata tot ce-ti trebuie ca s-o faci, i spuse Beaulouis.Bredin i ntinse calimara-pupitru, pe care i-o rezema de coapse.Tare as fi vrut sa mannc mai nti ceva, mi-e asa de foame! ofta tnarul, dezamagA ridicat totusi capacul cutiei descoperind calimara din portelan, cutia cu nisi

p, stergatorul de penita, cutitasul de ascutit vrful penei, tocul de pene, cutiuta cu burete si racleta pentru greseli. Hrtia se afla ntr-un sertaras formnd baza pitrului. Iustinian a deschis tocul si s-a strmbat la vederea penei de lisita prost ascutita.Pana se ascute cu un cutitas, nu cu dintii!Temnicerul l privi mustrator pe fiul sau, care bodogani ceva nedeslusit. Iustinian ascuti din nou vrful penei, explicnd ca acesta putea fi gros sau subtire dupa scrisul pe care l alegeai, n functie de destinatar si de felul cererii (erau sase scrisuri: subtire, rotund, modest, gotic, ascutit si mzgalit). Pentru o jalba trebuia ales scrisul modest. Fara greutate si fara sa stea mult pe gnduri, mna lui zbur


18/139

a pe hrtie, iute, usoara, sigura de ea.

Catre Prea-naltul, Prea-Puternicul, Prea-Nobilul Baron, umilul sau slujitor are onoarea sa-i expuna situatia lui disperata

n mai putin timp dect i-ar fi trebuit lui Bredin ca sa scrie un rnd, Iustinian umu toata foaia cu povestea lui; o semna, presara nisip pentru a usca cerneala, o mpaturi si-o adresa Excelentei Sale Domnul Baron Raoul Boutefeux, Prea nalt Seniorde Bellerocaille.Stii sa scrii si pe latineste? ntreba Beaulouis lundu-i jalba, n timp ce Bredin ecupera uneltele si pupitrul.

Uitnd de rana proaspata, Iustinian a dat din umeri si-a gemut:Stiu.Temnicerul se opri o clipa la piciorul scarii si spuse:Milostivul ti-a platit o portie de supa. Jacquot o sa ti-o aduca imediat.Aratnd jalba pe care o tinea ntre degete, adauga binevoitor:Poate gasim noi mijlocul sa te simti mai bine aici, printre noi.Apoi a urcat scara si-a disparut dincolo de chepeng. Odata ajuns n curtea inferioara, a desfacut scrisoarea si a citit-o cu voce tare, admirnd ct de drepte erau rurile, ce frumoase literele, ce elegant stilul.Scrie bine! a conchis Bredin, admirativ. Bine? Minunat! Mult mai bine ca dascalul!Dascalul era singurul scrib public din Bellerocaille pe care-l putea ruga sa ntocmeasca un nscris n latina.

Beaulouis a aprins un colt al jalbei cu flacara facliei sale si a privit-o cum se mistuie pe caldarm. Cnd n-a mai ramas din ea dect scrumul, l-a mprastiat cu piul si s-a dus sa vada de supa de o jumatate de para.Prima scriere pe care Iustinian a ntocmit-o pentru temnicerul sau a fost socoteala pentru nsemnarea cu fierul rosu din ajun:

n atentia binevoitoare a Domnului Capitan de politie:

Pentru a-l fi nsemnat pe umarul drept pe numitul Iustinian Pibrac 5 livrePentru a-l fi nsemnat pe umarul drept pe numitul Vitou Calamar 5 livrePentru a-l fi nsemnat pe umarul drept pe numitul Baldomer Cabanou 5 livreO legatura de vreascuri 1/2 livraUn sac de carbune 1 livra

Total 16,5 livre

Beaulouis a recitit factura cu glas tare (trebuia sa se asculte citind pentru a ntelege) si a dat din cap multumit. Lipsa de pete, scrisul citet, dar mai ales rapiditatea executiei l impre-sionau.Domnul Baron n-a raspuns la jalba mea? ntreba osnditul vazndu-l ca urca din nou ra.Nu primi raspuns, dar nici nu trecuse un sfert de ceas cnd au reaparut Bredin siJacquot ncarcati precum Regii Magi de la Rasarit. Primul ducea un blid plin cu supa aburinda, o jimbla rotunda si o cana cu apa proaspata, al doilea o legatura de paie nfipta ntr-o furca, pe care a folosit-o ca sa dea la o parte gunoiul putrezit.Supa nu se putea compara cu zeama chioara din ajun, era o ciorba deasa, cu ochiu

ri de grasime, n care mai pluteau marinimoase bucati de slanina, groase ct degetul. Mirosul ei i-a tulburat si pe ceilalti detinuti, s-au auzit nu numai lanturilezornaind, dar si matele chioraind.Bredin a asteptat sa-si termine masa ca sa-l ia la ntrebari n legatura cu mestesugul scrisului. Unde si cum nvatase? Exista oare o metoda care i-ar putea fi de folos?Iustinian i multumi n gnd lui Martin, tatal sau adoptiv.Am nvatat la scoala refugiului Sfntul Vincent din Clermont, minti el (nu pusese ciodata piciorul n Clermont, cu att mai putin n acel refugiu). Este mai usor decre. Trebuie doar sa faci exercitii si mai ales sa-ti ascuti cum trebuie vrful pen


19/139

ei.Dupa plecarea temnicerilor se pregatea sa-si mannce n tihna pinea, dumicat cu dumat, dar tovarasii lui l-au rugat sa mparta cu ei.Desi o parte din suflet si ntregul lui stomac se razvratea la acest gnd, Iustiniannu a avut inima sa refuze. A frnt pita n doua si a aruncat jumatatea cea mica luiEustache, vecinul lui, care a mpartit-o de ndata n patru.n timp ce toti si mestecau cu ncntare portia, Iustinian visa la viata lui trecutn Roumgoux, si la prima lui zi de scoala. si amintea foarte bine de ea, caci nu fusese deloc placuta.

*

Cnd Zavorul Viu cobor din nou n temnita cu intentia sa-i dicteze pensionarului sacererea de rennoire a scutirii de serviciu n militia locala pentru fiii sai, acesta respinse calimara.Azi dimineata ti-am redactat memoriul de cheltuieli si n schimb am primit supa, pne, apa si putine paie uscate. Din nefericire pentru domnia ta, jupne Beaulouis,cunosc tarifele scribilor publici. Ale dumitale snt din cale-afara de zgrcite. Pentru munca de azi dimineata cer sa ma priponesti ntr-alta parte. Ia uita-te la culcusul meu: este din nou ud leoarca. Vreau sa ma legi la zidul din fata, la loc uscat. Si-apoi, nu mai vreau un belciug n jurul gtului, nu serveste la nimic, iar lantul este asa de scurt ca nu pot dormi ntins.Atta vreme ct nu-mi cere bani!gndi Zavorul Viu, multumit.Stai, asta nu-i tot. Mai vreau un blid de supa si o pine, caci nu mi-a trecut foa

measi un plasture pentru umarul meu ars.Pnza camasii se lipise de rana si aceasta ncepuse sa se infecteze.La sfrsitul zilei, profitnd de faptul ca nu mai era legat de gt, Iustinian i-a put veni de hac unui sobolan neobrazat care se plimba catinel-catinel n zona picioarelor, zdrobindu-i capul cu un blid. Tovarasii lui l-au aplaudat. Le-a aruncat vietatea raposata pe care au sfrtecat-o cu unghiile nainte de-a o mparti ntre ei,d parte dreapta fiecaruia.

*

Trecusera douasprezece zile si douasprezece nopti, cnd, n dimineata celei de-a treisprezecea zile, chepengul temnitei celor hraniti din paraua Regelui a fost saltat n fata lui Baldo si-a lui Vitou, care au cobort urmati de Bredin. Primul purta

nicovala, al doilea lanturile. Punga lor se sleise, nu mai aveau cu ce plati ntretinerea din turn. Ploua de doua zile si nivelul din santul de aparare al castelului crescuse ntr-atta nct apa se revarsa uneori prin ferestruica transformnd snitei ntr-o adevarata mlastina. Nu le-a venit sa-si creada ochilor vazndu-l pe Iustinian care scria, tolanit pe o perna asezata pe un planseu de lemn care-l fereade noroi. Nu scapase de lanturi, ce-i drept, dar nu mai era legat dect de o singura glezna si dispunea de o masuta cu calimara si de un sfesnic. Ciugulea ciresedintr-o farfurie plina, asezata lnga el.Baldo si storcea creierii ca sa gaseasca ce rautate sa-i spuna, cnd, deodata, i separu ca viseaza: mocofanul de temnicer l ntreba pe pezevenghi:Unde vrei sa-i leg?ntrerupndu-si ndeletnicirea de scrib, Iustinian i masura din priviri pe cei doi imbanci, cu gndul la Mouchette si la hrjoana lor prin ierburile de pe malul Dourdo

u-ului.n nici un caz lnga mine! Uite, leaga-i acolo unde eram eu nainte! Da! Da! n baaia.Si a scuipat un smbure de cireasa n directia indicata.Pe Necuratul cel paros, ce-nseamna asta? De cnd taie si spnzura aici pramatia fnas? protesta Baldo, din ce n ce mai uluit.Cte parale mi datorezi, de fapt? l ntreba Iustinian pe Bredin.Cinci, dar ti-am spus c-o sa ti le dau saptamna viitoare.ntiul-nascut al temnicerului se ndragostise de fiica lui Fenaille, un spoi-tingiocilar din strada Nicovalei, si-i compunea aproape n fiecare zi versuri pe care Iu


20/139

stinian le corecta, si-apoi le copia din nou, lundu-i o para pentru zece rnduri. (Un profesionist i-ar fi cerut trei!)ti scad doua daca-i dai cteva n locul meu acestui ticalos. Iar daca dai tare, vrul ravas ti-l scriu pe gratis.Bredin l-a cotonogit din inima, pna ce trubadurul-acrobat a cazut n genunchi, apois-a ntins n mocirla ct era de lung, cernd ndurare.Pe urma a aratat ntrebator nspre Vitou.Ah! nu, eu nu! Eu n-am zis nimic!Si el! spuse Iustinian, mbucnd o cireasa.Cei doi pungasi l pacalisera, l umilisera, l lovisera si-l despuiasera. De dragul or i parasise pe-ai lui, nselndu-le ncrederea si plecase din Roumgoux, fara spe

de ntoarce-re.*

Doua zile dupa Florii, vizitiul postalionului RodezMillau i vesti ca vazuse lantulla Montrozier.Asta nseamna ca mine va fi la nchisoarea din Gabriac si poimine aici, a calcuaulouis scarpinndu-si cotul stng, semn de mare neliniste.Orasul numara patru scribi publici pentru o populatie de trei mii de suflete; arfi fost prea de-ajuns daca locuitorii din Rouergue si cei de la Bellerocaille, nspecial, n-ar fi fost crcotasi si certareti. n plus, unul singur dintre acesti scribi, dascalul, era n stare sa-ti ntoarca un text pe latineste. Supraaglomerat decomenzi cum era, si amna adesea clientii cte o saptamna si mai bine. Cu ajutorul

sionarului sau cu nas de lemn, Beaulouis s-ar fi gasit n situatia sa nlature acestmonopol, oferind prestatii de o calitate superioara la un pret inferior. Baronul Raoul ar fi fost fericit sa-i vnda o slujba de scrib.Ca si o ferma n arenda, o slujba era o marfa negociabila, daca dispuneai de banipesin, caci odata cumparate deveneau, si una si alta, un bun de familie, transmisibil prin mostenire (fireste, n schimbul unei taxe). Dar mai erau si o forma mult apreciata de ascensiune sociala; oamenii de o anumita conditie numeau slujbelesapun pentru mojici. nsa pentru a-si realiza planul, jupn Beaulouis trebuia sa geasca un mijloc ca sa-l scape pe Iustinian de lantul capitanului Cabrel.

*

Iustinian tocmai termina de scris un ravasel prin care o firitisea pe o tnara leh

uza din Sentenac ce trecuse cu bine hopul unei nasteri, cnd temnicerii s-au nfiintat cu masa de seara. n timp ce paralele Regelui si lipaiau zeama chioara strmbnd, Iustinian sovaia, nestiind ce sa aleaga ntre un peste din Dourdou cu brnza si unfileu de berbec cu ciuperci. A ales pestele.S-o feliciti pe coana Beaulouis, s-a ntrecut pe sine, i spuse el cu gura plina lBredin, care-i turna vin de Marcillac, bautura interzisa (la cererea corporatiei viticultorilor, baronul Raoul interzicea pe mosia lui vnzarea de vin strain attatimp ct recolta locala nu fusese consumata).N-as zice acelasi lucru despre supa! facu n batjocura un contrabandist de sare rent condamnat la galere pe viata.Toti pufnira, cu exceptia lui Baldo si Vitou care priveau cu pofta la tava din fata dusmanului lor de moarte.Rdeti, rdeti, broscoilor! O sa va vad eu mine cnd o s-o lipaiti pe cea a capit

Cabrel!Vestea i amuti pe toti. l privira pe Bredin asa cum privesti izbucnirea unui incendiu sau navalirea apelor.Vine lantul? reusi sa rosteasca Iustinian cu voce sugrumata.Este la Gabriac, mine o sa fie aici.Baldo se agita pe culcusul de paie.S-a sfrsit cu favorurile, nas-de-lemn, mugi el cu noua lui voce, schimbata de cnBredin i sfarmase dintii din fata. Ora rafuielilor a sunat. N-ai sa mai ai Zavoarele tale Vii care sa te apere.Vrei sa-l pocnesc? ntreba temnicerul.


21/139

Nu, lasa-l, raspunse Iustinian.Se temea mult de lungul mars pna la Marsilia. Totusi, cine stie? Poate avea sa gaseasca un mijloc ca sa scape pe drum. Cnd vru sa-si continue masa, baga de seamaca nu-i mai era foame. Chiar deloc nu-i mai era.

*

Iustinian avea un somn zbuciumat cnd o durere napraznica la piciorul stng l trezirusc. A tipat. Cineva i sfarmase tibia. Era bezna, nu vedea nimic si a crezut ca Baldo si Vitou scapasera din lanturi, dar zgomotul chepengului trntit deasupra capului sau l-a lamurit asupra identitatii agresorilor.

*

Primul care a zarit lantul a fost strajerul de pe curtina de apus. A iesit din turnul sau si i-a strigat sergentului n curte.Lantul a trecut pe la Patru Drumuri, anuntati-l pe Zavorul Viu!Nu era alt spectacol care sa-i fascineze mai mult pe oameni n afara, poate, de cel al procesiunilor religioase de Pasti. Cnd trecea lantul, nceta orice alta ndeleicire, carutele se trageau pe marginea drumului, trecatorii ncremeneau pe loc, negustorii se iveau n pragul pravaliilor si tatele la ferestre; pna si copiii se prefaceau n stane de piatra; toti ramneau cu ochii atintiti asupra jalnicului sir deosnditi istoviti, prinsi de gt, doi cte doi, la un lung lant central amintind de heletul unui peste fantastic.

Tunsi pilug si purtnd vesminte sngerii, mergeau pe mijlocul drumului sub supravegherea paznicilor narmati cu sulite. n fruntea lor, nfipt n sa ca un tarus, naintos, calare pe un bidiviu cenusiu de cta pulbere i se asezase pe trup, stapnul lantului, capitanul Auguste de Cabrel, un gascon tfnos, fost ofiter-comite pe galeraMazarine, ce veghea acum asupra transportului n comun. Cinci care trase de boi vnjosi din Aubrac ncheiau coloana, ducnd toate cele trebuincioase bunului mers al convoiului.A dirigui o astfel de treaba impunea o organizare riguroasa. Pentru a obtine concesiunea din partea secretariatului Marinei capitanul investise una mie si una suta livre n lanturi, belciuge, nituri, dobitoace de corvoada si unelte de nsemnat:mai tocmise si doisprezece paznici narmati pentru supraveghere, un faur, un bouar, un bucatar si un rndas pentru spalatul si pastratul blidelor.Lantul trecu Podul Vechi si intra n orasul de jos prin poarta de apus, urcnd apoi

prin strada Paparei pna la tumul-temnita. Jupn Beaulouis si fiii lui asteptau n ea de jos. ncarceratii lor, nsirati de-a lungul zidului de incinta aveau o nfatise tare jalnica. Dupa mai multe saptamni de trai n ntuneric, pielea li se albise, r ochii lor nu mai puteau ndura lumina vie a soarelui. Putin mai la o parte, ntinspe spate, de-a dreptul pe caldarm, Iustinian tremura, scuturat de fierbinteli.Portile s-au deschis, si capitanul Cabrel si-a facut intrarea. Stapnul lantului sitemnicerul s-au salutat cu raceala. Se urau de cnd jupn Beaulouis ncalcase monopul capitanului, predndu-i detinuti gata nsemnati. Aceasta pierdere de cstig si maales exemplul rau pe care-l reprezenta pentru ceilalti temniceri l hotarsera chiape capitanul Cabrel sa-l cheme pe Beaulouis n fata judecatii senioriale. Dar judele Cressayet i respinsese plngerea, lund partea Zavorului Viu.Capitanul Cabrel inspecta cu grija meticuloasa fiecare osndit nainte de a semna deprimire. ntr-adevar, vistiernicul galerelor flotei din Levant i platea suma forfe

tara de douazeci si cinci de livre pentru fiecare condamnat predat viu la Marsilia. Suma trebuia sa acopere cheltuielile de drum, ntretinerea ocnasilor, solda escortei, aceea a personalului, furajul pentru vite, precum si nenumaratele taxe de peaj la poduri, bacuri si granite ale fiecarui fief, si neprevazutele. Ce ramnea era beneficiul lui. Se-ntelege, dar, ca era dornic sa limiteze la maximum cheltuielile si deci sa lungeasca etapele, sa micsoreze ratiile si sa angajeze o escorta redusa, compensnd lipsa de paza cu teroarea pe care o ncetatenise printre pronierii lui.n caz de ntrziere sau pentru eventualele evadari care se produceau pe parcurs, nla pe care o semnase cu administratia prevedea amenzi substantiale. Numai o cala


22/139

torie fara incidente i garanta capitanului Cabrel un beneficiu serios. De aceea,era exclus sa accepte un detinut care sa i-l compromita, ncetinind naintarea lantului, sau, si mai rau, murind pe drum de istovire dupa cteva zile si determinnd n nsecinta cheltuieli nerambursabile.Iustinian a urlat cnd i-a apucat fara blndete piciorul rupt. Tipatul lui a alungatpasarile de pe acoperisuri.Cum s-a ntmplat? ntreba Cabrel banuitor.A alunecat, raspunse sec Beaulouis.O clipa s-au nfruntat din priviri, apoi stapnul lantului l-a taiat pe Iustinian depe lista.O sa-l iau data viitoare. Pacat. Este tnar si bine legat. Totusi, nainte de a tr

e mai departe, a verificat daca nasul de lemn nu ascundea vreun buboi de lepra.Toti ceilalti au fost acceptati. Bredin, Jacquot si Lucien au recuperat lanturile si au predat prizonierii oamenilor lui Cabrel. Profitnd de o neatentie, Baldo trase un picior dusmanos n ciolanul sfarmat al lui Iustinian, care lesina.De ndata ce lantul disparu si portile fura nchise la loc, Beaulouis l-a carat pe r ntr-una din celulele din turn si a trimis dupa Le Clapec, un fierar mester n confectionarea de cuie, dar si bun vraci, ca majoritatea celor ce umblau cu focul.Omul aseza oasele la loc cu pricepere si linisti fierbinteala dndu-i sa bea baiatului ceaiuri de plante amare, ndulcite cu miere.

*

Iustinian era tnar, tibia s-a sudat repede.

Gazduit acum ntr-un loc uscat, bine hranit, scapat de lanturi, si platea ntretinea scriind ravase, note de cheltuieli, cereri, interventii, memorii, scrisori siscrisorele. Cnd nu scria, se aciuia, rezemat n coate, la una din ferestruici si visa lasnd sa-i alunece privirea peste acoperisurile din ardezie, zidurile de gresie roz, rul cu vechiul pod si marele dolmen din departare, usor de recunoscut, n ciuda distantei, n mijlocul rascrucii prin care sosise cu trei luni n urma, fara sabanuiasca ce avea sa i se ntmple.ntr-o zi lantul avea sa se iveasca din nou, punnd astfel capat unei vieti care abia ncepuse. Afara doar daca Zavorul Viu avea sa nascoceasca alt tertip (dar fara sa-i mai frnga oasele), sau daca avea sa evadeze.

*

Luna secerisului era n toi cnd albinele din stupurile de-a lungul rului au fost crinse de dorinta netarmurita de a-i rapune pe toti trntorii. Cteva zile mai trziuPierre Galine faptuia ceea ce n analele judiciare din Rouergue avea sa fie nregistrat ca un caz fara precedent de infanticid culinar.

*

ntemnitarea lui Galine a fost de la bun nceput o adevarata mana baneasca pentru paznicul lui. Nici nu-l luase bine n primire, ca se si nfiintara curiosii la poarta chisorii, rugndu-se sa fie lasati sa intre sa-l vada cu orice pret. n consecintaspunznd astfel cererii generale, Beaulouis l-a ferecat pe Galine singur ntr-o celula de la primul etaj si a organizat vizite cu plata.n urma succesului dobndit, dar si a ndraznelii unora, s-a vazut nevoit sa-l apere

e ucigas punnd o stavila ntre el si lungul sir de vizitatori. A mai avut buna ideesa-si procure textul sentintei de la un aprod de la tribunal si-apoi sa-l dea lui Iustinian sa-l copieze. Vindea exemplarul cu cinci parale, asa cum se vnd gogosile calde duminica, la iesirea de la slujba mare, si la fel de repede.Cnd a aflat ca gealatul din Rodez nu era disponibil si ca cel din Albi nu putea fi contactat, a crescut tariful vizitei, cernd trei parale de persoana (pretul unei nopti petrecute cu o trfa din strada Handralailor). A nceput nsa prin a astupa restruicile verticale, cufundnd celula n bezna ca sa poata cere un supliment pentru faclii.


23/139

*

Tribunalul declara ca Pierre Galine a fost recunoscut vinovat de crima prea-rea,prea-nfioratoare si prea-scrbavnica de infanticid culinar, faptuita asupra persoanei copilului Dsir Crespiaget. Drept care osn-deste pe numitul Galine sa fie dus iata Gropii unde, pe un esafod care va fi ridicat n acest scop, i se vor sfarma nt bratele, coapsele, picioarele si salele, lasndu-l apoi viu, pe roata, cu fata spre cer, ca sa-si sfrseasca acolo zilele, attea cte i va placea Domnului nostru mai harazeasca.

Iustinian termina a opta copie din dimineata aceea, cnd Beaulouis a intrat n celu

lui scarpinndu-si cotul.Cred ca am gasit mijlocul sa te scap de galere.Iustinian tresari, nspaimntat:Vine lantul nainte de vreme? Soseste?Nu, nu, nu te teme, nu va veni nainte de Sfntul Mihail. Asculta aici. Daca acceptrgul pe care ti-l propun, ma prind sa-l amagesc pe judecatorul Cressayet asa ncsa-ti obtin gra-tierea.Ce trg?Foarte simplu! Capitanul de politie tot n-a gasit un calau pentru Galine. Cautaun voluntar si ofera o prima de cincizeci de livre. Prezinta-ti candidatura, sidaca baronul o accepta, mparti prima cu mine, juri pe Evanghelie ca-mi servesti de scrib timp de zece ani si ai scapat de galere.Speranta nebuneasca aprinsa n sufletul lui Iustinian se stinse.

ti bati joc de mine, jupne Beaulouis. Cum vrei sa trag un om pe ROATA? N-o sa ma ricepN-am ucis niciodata cu minile mele nici chiar o gaina, doar un sobolan.Multumit sa auda doar mpotriviri de ordin practic, nu si moral, temnicerul vorbicu un glas ademenitor.Gndeste-te bine, baiete. Asta-i un prilej cum n-ai sa mai ntlnesti altul ca sa de vsle. Poate nu stii, dar singurul mod ca sa supravietuiesti la douazeci de ani de galere este sa devii vslas bun. Cum nsa vslasii buni snt foarte cautati, cse mplineste sorocul se gaseste ntotdeauna o scuza ca sa fie pastrati. Cu alte cuvinte, o condamnare chiar limitata n timp este ntotdeauna o condamnare pe viata.Iustinian nu a crezut nimerit sa mai ntrebe ce se ntmpla cu vslasii prosti.ti spun, jupne, ca n-o sa stiu cum sa-i frng oasele.Doar ti-am zis ca te ajut euAi sa vezi, cnd stii unde sa dai, este la fel de uscum ai sparge lemne. Ai mai spart lemne? Da? Ei bine, nu-i nici o deosebire. At

unci, esti de acord, da?

*

Membrii consiliului senioral si-au curmat vorba cnd aprodul l-a introdus pe jupnulBeaulouis care-l mpingea nainte pe Iustinian, cu minile n lanturi.Judecatorul Cressayet l-a recunoscut pe tnarul tlhar cu nas de lemn care-i jignisurechile strigndu-si nevinovatia. S-a ncruntat, jucndu-se cu horbotele gulerului.eva l nemultumea, dar nu stia precis ce.Asezat sub herbul lui, pe un jilt cu bratele sculptate n torsada, baronul Raoul se strmba dezamagit. nfatisarea zdrentaroasa a candidatului, tineretea lui, nasul fals si faptul ca nu era ncaltat dect la un singur picior i displaceau vadit.Nu-i usor sa tragi un om pe roata, spuse el catre temnicer. O sa fie n stare moji

cul dumitale?O sa fie, domnule baron. Am vazut cum proceda jupnul Pradel de la Rodez, si o saarat eu cum se face, pleda Beaulouis cu voce ncrezatoare.Iustinian se ntreba daca era cazul sa mentioneze jalba lui ramasa fara raspuns, cnd baronul si-a scuipat dupa obicei zeama de tutun si s-a sculat, urmat de un baietel, fiul lui, fara ndoiala, caci i semana leit. Cuprins de teama, i-a vazut ca se apropie de el si a lasat ochii n jos asteptndu-se numai la rau. S-au nvrtit n lui asa cum te nvrti n jurul unui cal pe care pregeti sa-l cumperi.Spune-mi, pezevenchiule, de ce n-ai dect o singura ncaltare? sfrsi prin a ntreonul.


24/139

Iustinian a ridicat capul. Privirile li s-au ncrucisat. Ochii seniorului abia sezareau, nfundati n orbite.Pe cealalta a mncat-o un sobolan, domnule baron.Fiul baronului, Guillaume, mai degraba interesat de nasul de lemn, a cerut politicos sa-l vada de aproape, Iustinian l-a des-prins si i l-a dat.Baietelul l-a sucit si rasucit ntre degete, cercetndu-l din toate partile.Nu este bine facut.Asa-i, dar l-am cioplit la repezeala, n-am avut timp sa-l slefuiesc. Si nici lemnul nu este prea bun.Guillaume i-a napoiat nasul; Iustinian s-a grabit sa-l prinda la loc.Baronul se asezase napoi la locul sau. Hotar:De vreme ce janghinosul asta jegos o sa reprezinte nalta mea dreptate, nu se cadesa arate ca o sperietoare de ciori. Este soios si pute ca o privata. Sa faca baie si sa fie mbracat cum se cuvine n ziua executieipe care o hotarasc pentru miPrea a fost amnata mult tarasenia asta.Beaulouis a zmbit fericit, Iustinian s-a destins. Candidatura i fusese acceptata,n-avea sa vsleasca la galere.n timp ce temnicerul l desfereca, scotnd cu clestele niturile lanturilor, Duvalieasesorul judecatorului, i-a prezentat la semnat baronului nscrisul de anulare avinovatiei, nscrisul de anulare a osndirii si cel de numire n functia de executorl naltelor-Lucrari din Bellerocaille pe termen de o zi.Aprodul de serviciu a aprins o lumnare si a lasat sa curga dintr-un betisor patratos cteva picaturi mari de ceara rosie pe fiecare din nscrisuri. Baronul si-a

michel folco - doar dumnezeu si noi

Documents