Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, dragi prieteni monarhiști

Înființarea în urbea noastră a filialei ANRM nu este deloc întâmplătoare deoarece Sibiul este recunoscut printre primele orașe ale țării ce s-a preocupat mereu de cultură și a promovat tot ceea ce a considerat a fi bun, de dorit și mai mult decât atât, ce a lăsat urme de neșters în amintirea colectivă a țării, a românilor. Nimic nu este de la sine, nu este întâmplător ci, fiecare eveniment își are locașul său bine-fundamentat de meandrele istoriei și încadrat în planul lui Dumnezeu pentru a sluji orice îndeletnicire ce va aduce după sine o renaștere morală și istorică la care, sperăm, vom putea contribui și noi după priceperea și înțelepciunea date de Sus. Sunt multe lucruri de recuperat, sunt multe lucruri de reamintit atât nouă, generațiilor tinere cât și celor care vor veni după noi deoarece un popor nu are dreptul să-și uite istoria, tradiția, neamul, limba și portul iar în acest sens, Casa Regală a României a jucat un binemeritat rol. Nu pentru a forma un grup de nostalgici ne-am adunat astăzi aici ci, pentru că împreună credem că valorile bunului-simț, ale familiei, prieteniei, culturii și disernământului istoric nu au pierit deși, în mare parte putem spune că s-au relativizat. În acest sens, recuperarea lor este prioritară. În discursul Majestății Sale, Regelui Mihai, din Parlamentul României susținut pe data de 25 Octombrie 2011 se spunea: ” Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” Ce facem pentru ei? Cum îi apropiem de valorile intrinseci ale românilor? Ce exemplu dăm pentru a fi urmați atât ca studenți cât și ca cetățeni? Pentru a putea fi luați în considerare de ceilalți trebuie noi înșine să ne prețuim! ” Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos”- spunea Majestatea Sa.

Mulți l-au acuzat pe Rege că a demisionat rapid și nu s-a luptat pentru România, lucru ce e absurd dacă ținem cont că în fața unor oameni fără de Dumnezeu, a preferat mai degrabă să facă acest gest decât să aibe pe conștiința sa câteva sute de studenți executați de comuniști! La vârsta de 21 de ani un tânăr de astăzi nu ar fi făcut mai multe decât a făcut Majestatea Sa atunci ținând cont că ne aflam între Occident și Orient, între Germania ce se prăbușise și URSS ce devenise o amenințare reală la adresa siguranței de stat. Cu toate acestea, Regele a militat din Exil pentru România profundă iar moralitatea sa a fost de nezdruncinat! Prin intervenția Casei Regale noi am putut intra în NATO și în UE iar importanța lor le vedem cu adevărat astăzi. Regina Elisabeta, soția regelui Carol 1 scria: ”Îmi plac mai mult îngerii păzitori demodați, decât moraliștii zilelor noastre!” Care este menirea noastră în Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei? În primul rând acela de a fi un exemplu pentru cei din jur și a promova acele aspirații nobile ce ne-au fost insuflate de oamenii de cultură omorâți în temnițele comuniste iar pentru a le cunoaște mai bine dorințele trebuie să-i știm, trebuie să nu-i dăm uitării! Alte activități ce trebuiesc a fi desfășurate: promovarea poveștilor cu crai și crăiese la grădinițe și-n clasele mici pentru a le da copiilor o alternativă la jocurile pe calculator precum și activități recreative în natură. Seri de poezie și cântec în care vom citi unele capodopere ce se vor a fi uitate din memoria colectivă precum și piese de teatru pe care le vom monta de dragul acestora. Activități de promovare mediatică, emisiuni radio-tv dar și în mediul online, înființarea unui blog personalizat și a unei pagini de facebook, lucru deja existent. Vizionarea de filme document dar și prelegeri în care vom chema distinși profesori pentru a ne vorbi despre importanța Regilor și Reginelor, colaborarea cu alte grupuri de tineri ce se vor a merge pe aceeași direcție. Concursuri de referate, pictură și poezie ce vor fi premiate și promovate la nivel național, publicarea lor desfășurându-se în Revista ”Coroana de Oțel” înființată de Amicii Regelui, organizație cu sediul în Arad. Lista este deschisă și altor propuneri.

Naționalismul autentic nu ține de aderarea politică la un partid sau la un altul ci, la atașamentul avut față de valorile cultural-spirituale ale acestui neam. Importanța noastră este covârșitoare dacă stăm puțin să ne gândim că astăzi societatea se dezbină din ce în ce mai mult! Nu avem dreptul de a uita deoarece ”un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”după cum spunea marele nostru istoric și fire enciclopedică, Nicolae Iorga.

Anii 1851 - 1860

1856 18 martie 1856 - Tratatul de la Paris. Pe baza acestui tratat se convoacă adunările ad-hoc care hotărăsc unirea principatelor Moldova și Țara Românească (Muntenia) sub conducerea unui principe ereditar străin. Principatele se aflau sub suzeranitate turcă.

5 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Moldovei de către Adunarea ad-hoc a Moldovei.

24 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza este ales și domnitor al Țării Românești, de către Adunarea ad-hoc a Munteniei. Astfel, românii folosind cu eleganță condițiile vitrege impuse din afară au realizat pragmatic și de facto Unirea principatelor române prin alegerea unui singur conducător, militar român de carieră, educat în Franța, luptător român în revoluția din 1848.

Anii 1861 - 18701866

11 spre 12 februarie 1866 - Cuza este înlăturat, formându-se o Locotenență Domnească. Membrii acesteia încep demersurile pentru aducerea unui prinț străin la conducerea Principatelor Unite.

30 martie 1866 - După ce Filip de Flandra refuză tronul Principatelor, Locotenența Domnească publică o proclamație prin care recomandă alegerea prin plebiscit a lui Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen ca domn al României cu numele de Carol I.

10 mai 1866 - Carol I sosește la București. Depune jurământul în fața Parlamentului, devenind principe al României (până la 10 mai 1881, când România devine regat), după care devine rege. Aceasta zi va deveni Sărbătoarea Națională a Regatului României până în 1947.

29 iunie 1866 - O nouă Constituție, care instituie principiile monarhiei parlamentare, a separării puterilor în stat și a votului cenzitar, este adoptată.

3 noiembrie 1869 - Carol I se căsătorește cu Elisabeta de Neuwied.

20 august 1870 - Se naște Maria, fiica cuplului princiar, care moare de scarlatină în 1874. Carol și Elisabeta nu au mai avut alți copii.

Anii 1871 - 1880

4 aprilie 1877 - Este semnată, la Bucuresti, convenția militară româno-rusă, prin care Romania permite Rusiei să treacă pe teritoriul său, aceasta fiind nevoită sa respecte integritatea teritorială a țării.

12 aprilie 1877 - Începe războiul ruso-turc. România permite trecerea trupelor rusești pe teritoriul său. Ca ripostă, turcii bombardează localitățile românesti de la Dunăre.

26 aprilie 1877 - Românii ripostează, la rândul lor, la Calafat, deschizând foc asupra orașului Vidin, aflat pe malul opus al Dunării.

9 mai 1877 - Ministrul de externe al României, Mihail Kogălniceanu, citeste în Parlament "Declarația de independență a statului român".

10 mai 1877 - După ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclamă solemn Independența absolută a României. După 1947, încercând să înlăture orice urmă a monarhiei din istoria țării, comuniștii au "mutat" sărbătorirea Independenței de Stat a României pe 9 mai, falsificând astfel data istorică.

16 august 1877 - Are loc la cartierul imperial rusesc întâlnirea lui Carol cu Țarul Alexandru al II-lea și cu Marele Duce Nicolae. Carol I preia conducerea reunită a trupelor române și ruse. După lupte grele, turcii cer armistițiu.

19 februarie 1878 - Pacea de la San Stefano. Rușii refuză participarea României la tratative, ocupând județele de sud ale Basarabiei, teritoriu românesc.

14 martie 1881 - Se aprobă proiectul de lege prin care România devine din Principat, Regat, iar Carol I primește titlul de Rege al României.

10 mai 1881 - România este proclamată Regat și astfel Carol I devine din principe al țării, regele României.

19 aprilie 1889 – Principele Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, sosește în țară ca viitor moștenitor al tronului.

29 decembrie 1892 - Ferdinand se căsătorește cu Maria de Edinburg, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

15 octombrie 1893 - Se naște Carol, fiul lui Ferdinand și al Mariei, viitorul Rege Carol al II-lea. După el au mai urmat cinci copii: Elisabeta - viitoare Regină a Greciei -, Maria - viitoare Regină a Iugoslaviei -, Nicolae, Ileana (cunoscuta ca Maica Alexandra, după ce se călugărește) și Mircea, care avea să moară de febră tifoidă la numai 3 ani, în timpul Primului Război Mondial.

16 iunie 1913 - Se declanșează cel de-al doilea război balcanic.

27 iunie 1913 - România declară război Bulgariei. În urma acestui război, România primește sudul Dobrogei, Cadrilaterul.

1914 - Începutul primului război mondial. România, ca aliat al Austro-Ungariei și Imperiului German, ar fi trebuit să intre în război alături de Puterile Centrale.

21 iulie 1914 - Consiliul de Coroană proclamă neutralitatea României. Regele Carol, deși fidel Puterilor Centrale, se supune în cele din urmă hotărârii Consiliului de Coroană.

27 septembrie 1914 - Regele Carol I moare, la 75 de ani, iar după doi ani moare și Regina Elisabeta, soția sa. Principele Ferdinand devine Rege.

28 septembrie 1914 - Regele Ferdinand I depune jurământul. El promite ca va fi „un bun român”, ceea ce însemna ca nu se va opune intrării în război împotriva Austro-Ungariei și Imperiului German.

14 august 1916 - În Consiliul de Coroană se hotărăște intrarea României în război de partea Antantei. Se declară razboi Austro-Ungariei, iar trupele romăne intră în Transilvania. Riposta Puterilor Centrale este foarte puternică.

noiembrie 1916 - Regele și Guvernul iși mută sediul la Iași. Bucureștiul ca și o bună parte din România este ocupată de trupele germane.

vara anului 1917 - Lupte eroice se dau la Mărășești, Oituz, Mărăști. Trupele române obțin memorabile victorii.

octombrie - noiembrie 1917 - Rusia se retrage din război ca urmare a revoluției bolșevice.

27 martie 1918 - Sfatul Țării de la Chișinău, capitala provinciei ocupate de ruși, Basarabia, proclamă unirea cu regatul României.

24 aprilie 1918 - Se semnează pacea parțiala între România și Puterile Centrale. Regele Ferdinand nu a ratificat acest tratat de pace, care a devenit astfel nul.

15 noiembrie 1918 - Bucovina, provincie aflată sub ocupație austriacă, se unește cu România.

1 decembrie 1918 - Marea Adunare de la Alba Iulia proclamă unirea Transilvaniei cu Regatul României. Tratatele de pace încheiate după terminarea primului război mondial aveau să valideze aceste acte.

august 1919 - Principele Carol renunță la tron, dupa ce în timpul Primului Război Mondial fugise și se căsătorise cu Ioana Lambrino la Odessa. În cele din urmă, în februarie 1920, Carol revine asupra deciziei, căsătoria fiind anulată.

10 martie 1921 - Principele Carol se căsătorește cu Elena, Principesă din familia regală a Greciei.

25 octombrie 1921 - Se naște D.Mihai, fiul lui Carol și al Elenei, viitorul Rege al Românilor.

15 octombrie 1922 - Regele Ferdinand și Regina Maria sunt încoronați la Catedrala din Alba Iulia ca suverani ai României întregite.

28 martie 1923 - Regele Ferdinand promulgă "Constituția din 1923". Tot în perioada de după război, are loc și reforma agrară promisă de Rege.

30 decembrie 1925 - În urma plecării Principelui Carol cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris, și a scrisorii acestuia de renunțare pentru a treia oară la tron, Consiliul de Coroană convocat de Regele Ferdinand îl proclamă pe Mihai moștenitor al tronului României.

20 iulie 1927 - Moare Regele Ferdinand, după numai 13 ani de glorioasă domnie. Mihai devine pentru prima dată Rege, sub oblăduirea Regentei formate din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae al României, fratele lui Carol, și George Buzdugan.

6 iunie 1930 - Carol se întoarce în țară, și după două zile este proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea. După scurt timp, revine în România și amanta Regelui.

1 noiembrie 1932 - Divorțul dintre Carol și Elena. Mama lui Mihai este nevoită mai apoi să părăsească România.

10 februarie 1938 - Regele Carol al II-lea abrogă Constituția Regală din 1923 și instaurează "dictatura regală".

1 septembrie 1939 - Începerea celui de-al doilea razboi mondial prin ocuparea aproape simultană a Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică.

26 iunie 1940 - URSS adresează un ultimatum României prin care cere cedarea Basarabiei. După doua zile România cedează.

19-21 august 1940 - Tratative româno-bulgare, desfășurate sub presiune hitleristă, prin care România cedează Cadrilaterul.

30 august 1940 - Dictatul de la Viena. România pierde în favoarea Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu locuit în majoritate de români.

5 august 1940 - În urma tulburărilor din țară, nefiind capabil să controleze haosul ce se prefigura, Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu.

6 august 1940 - Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai, care devine pentru a doua oara rege, fără vreun juramânt pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament, inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În aceeași zi, Mihai e încoronat și uns rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București. Mihai domnește a doua oară doar ca rege de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”. Se instaurează statul național-legionar condus de Ion Antonescu și Horia Sima.

20-27 ianuarie 1941 - Rebeliunea legionară. După înfrângerea legionarilor, se instaurează dictatura militară a lui Ion Antonescu.

22 iunie 1941 - România intră în război împotriva URSS, alături de Germania.

1 ianuarie 1943 - În mesajul său de Anul Nou, Regele Mihai ia poziție împotriva războiului, ceea ce stârnește furia germanilor.

1943 - 1944 - În urma înfrângerilor suferite în Rusia, Regele Mihai, alături de partidele de opoziție, poarta tratative secrete cu reprezentanții Puterilor Aliate.

martie 1944 - Trupele rusești (sovietice) intră pe teritoriul României.

23 august 1944 - În urma refuzului lui Antonescu de a încheia armistițiul cu Aliații, Regele Mihai îl demite și îl arestează, numind apoi un guvern militar condus de generalul Sănătescu și sprijinit de partidele democratice, inclusiv de minusculul partid comunist. În cursul serii, Regele transmite prin radio o proclamație către popor si Armată, prin care cere încetarea ostilităților contra Armatei Roșii si anunță acceptarea armistițiului cu Aliații, însă fără să-l semneze. Urmează lupte grele între români și Aliați, pe de o parte, și germani, pe de altă parte, în urma cărora capitala României este eliberată fără nici un ajutor din partea sovieticilor. Aceștia, odată proclamată încetarea focului de către Rege, ocupă în scurt timp toată România. Armistițiul cu Aliații se va semna la Moscova abia trei săptămâni mai târziu, la 12 septembrie 1944, în termeni impuși aproape în întregime de către Uniunea Sovietică. Lovitura de stat de la 23 august a echivalat, astfel, cu o „capitulare”, o „predare necondiționată” în fața sovieticilor.

30 august 1944 - Trupele rusești (sovietice) ajung în Bucureștiul eliberat complet de către trupele române.

12 septembrie 1944 - Semnarea la Moscova a armistițiului.

25 octombrie 1944 - Transilvania este eliberată în întregime chiar în ziua de naștere a Regelui Mihai.

2 decembrie 1944 - Sănătescu își dă demisia din funcția de premier. Este numit ca șef al guvernului generalul Nicolae Rădescu.

6 martie 1945 - În urma amenințărilor rusești, la PUTERE vine un guvern procomunist, condus de Petru Groza.

20 august 1945 - Regele Mihai, sprijinit de Iuliu Maniu și de Constantin Brătianu, liderii principalelor partide democratice, cere demisia guvernului procomunist. Cu sprijinul sovieticilor, Petru Groza refuză să demisioneze și își continuă activitatea de premier.

21 august 1945 - Regele refuză colaborarea cu guvernul procomunist și declanșează "greva regală". Regele încetează a mai promulga actele și legile emise de guvern. Greva va dura pana în ianuarie 1946.

8 noiembrie 1945 - Cu ocazia onomasticii Regelui, are loc o mare manifestație promonarhistă și anticomunistă. Guvernul procomunist deschide focul și operează nenumărate arestări.

ianuarie 1946 - În urma lipsei de suport din partea SUA și a Angliei, Regele înceteaza greva, însă numește în guvern doi membri ai partidelor democratice.

19 noiembrie 1946 - Alegeri parlamentare. În urma victoriei covârșitoare a democraților lui Maniu și Brătianu, guvernul procomunist falsifică grosolan rezultatele alegerilor.

29 iulie - 4 noiembrie 1947 - În urma unei înscenări, sunt arestați și judecați Iuliu Maniu și alți lideri democrați, personalități politice marcante interbelice. Maniu este condamnat la temniță pe viață, murind în 1955 la închisoarea din Sighet.

11 noiembrie 1947 - Regele Mihai pleacă la Londra la nunta prințesei Elisabeta a Angliei, actuala suverană britanică, unde caută sprijinul liderilor occidentali pentru acțiunile sale împotriva comuniștilor și sovieticilor. Aici Mihai se logodește cu Ana de Bourbon-Parma, cu care se va căsători un an mai târziu, în exil. Potrivit anumitor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post, Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că "mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos"”. Potrivit propriei sale relatări, Regele Mihai n-a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă. Unul dintre tablourile aparținând Coroanei României, care se presupune ca ar fi fost scoase din țară de Regele Mihai în noiembrie 1947 a revenit în patrimoniul național în 2004 ca donațiefacută de John Kreuger, fostul SOȚ al fiicei Regelui Mihai, Principesa Irina. Renumitul editorialist Dan Cristian Turturicăsusține că „Regele nu furase acele tablouri, ele fiindu-i oferite de conducerea comunistă pentru a pleca mai repede din țară” Comuniștii sperau că Regele Mihai nu se va mai întoarce în țară. Spre surpriza acestora, Regele revine în România pe 20 decembrie, anunțând guvernul și de intențiile sale de a se căsători. Toate acestea duc la precipitarea evenimentelor.

30 decembrie 1947 – Palatul Regal este înconjurat de trupe sovietice și unități române fidele comuniștilor. Potrivit propriilor sale relatări, sub șantaj și amenințat cu pistolul de către Petru Groza, Regele Mihai este nevoit să abdice. Comuniștii proclamă Republica Populară Română. Potrivit autobiografiei fostului șef al serviciului de spionaj sovietic NKVD, generalul maior Pavel Sudoplatov, ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vâșinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. Unii monarhiști români, pentru care Mihai e rege doar de drept divin, nu și constituțional, deoarece nici n-a jurat pe Constituție, nici n-a fost învestit în funcție de Parlament în a doua sa domnie, consideră abdicarea sa drept nulă, argumentând ca aceasta a fost un act pur constituțional, nu religios, care nu îl poate decădea dintr-o poziție în care a fost pus de către Dumnezeu.