dizabilitate

2
2.1 Concepte: dizabilitate, handicap, deficienţă De-a lungul vremii oamenii, au început să categorisească normalul şi anormalul ca aparţinându-le, ca fiind un lucru decis de natura umană personală a fiecarui individ, bazată pe aparenţe fizice sau psihice încadrate în propriile convingeri. Uitând că indivizii sunt “unicitaţi irepetabile”, oamenii care nu se încadrează într-un anumit patern acceptat social de către comunitatea de care aparţine, sunt numiţi persoane cu dizabilitate, sau persoane cu handicap. Aceştia sunt, de cele mai multe ori, marginalizaţi, excluşi din viaţa publică, media, sau viaţa comunitară şi sunt frecvent private de drepturi fundamentale fiecărui om cum ar fi: transportul cu mijloace de transport în comun, dificultate în a intra în diferite localuri sau instituţii, etc. În literatura psihopedagogică sunt folosiţi mai mulţi termeni care, în funcţie de modul de abordare a problematicii persoanelor cu cerinţe speciale, pot clarifica mult mai bine o serie de delimitări semantice utile în înţelegerea corectă şi nuanţată a fenomenelor avute în vedere (Gherguţ, 2001, p. 12) acestea fiind: aspectul medical, care se referă la – deficienţă aspectul funcţional care determină– incapacitatea sau dizabilitatea aspectul social – handicapul. Este necesară o delimitare a acestor concepte de dizabilitate, handicap, şi deficient, pentru o mai bună înţelegere a situaţiei

Upload: kingus12

Post on 08-Nov-2015

241 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

dizabilitate

TRANSCRIPT

2.1 Concepte: dizabilitate, handicap, deficienDe-a lungul vremii oamenii, au nceput s categoriseasc normalul i anormalul ca aparinndu-le, ca fiind un lucru decis de natura uman personal a fiecarui individ, bazat pe aparene fizice sau psihice ncadrate n propriile convingeri. Uitnd c indivizii sunt unicitai irepetabile, oamenii care nu se ncadreaz ntr-un anumit patern acceptat social de ctre comunitatea de care aparine, sunt numii persoane cu dizabilitate, sau persoane cu handicap. Acetia sunt, de cele mai multe ori, marginalizai, exclui din viaa public, media, sau viaa comunitar i sunt frecvent private de drepturi fundamentale fiecrui om cum ar fi: transportul cu mijloace de transport n comun, dificultate n a intra n diferite localuri sau instituii, etc.n literatura psihopedagogic sunt folosii mai muli termeni care, n funcie de modul de abordare a problematicii persoanelor cu cerine speciale, pot clarifica mult mai bine o serie de delimitri semantice utile n nelegerea corect i nuanat a fenomenelor avute n vedere (Ghergu, 2001, p. 12) acestea fiind: aspectul medical, care se refer la deficien aspectul funcional care determin incapacitatea sau dizabilitatea aspectul social handicapul.Este necesar o delimitare a acestor concepte de dizabilitate, handicap, i deficient, pentru o mai bun nelegere a situaiei dificil n care se regsesc aceste persoane, dar i pentru ameliorarea i mbuntirea condiiilor de via.Deficiena sau infirmitatea, cuprinde orice pierdere, anomalie sau dereglare a unei structuri sau a unei funcii anatomice, fiziologice, descriind tulburri la nivel oraganismului (deficiene ale membrelor, organelor, altor structuri sau funcii).Incapacitatea sau dizabilitatea, nglobeaz orice restricie sau diminuare, lips ori pierdere (rezultnd dintr-un deficient) a capacitii de a efectua o activitate n condiii considerate ca normale pentru o fiin uman. (Verza Emilian Florin, 2002, p. 10) Handicapul, este definit ca dezavantajul unei persone, ca urmare a unei deficiene sau incapacitate care limiteaz sau mpiedic satisfacerea total sau parial a sarcinilor considerate ca normale pentru ea, n funcie de vrst, sex, factori sociali, culturali. (Zamfir C. 1993 apud Simona Ponea, p.26,) Legea 448/2006 definete persoanele cu handicap ca fiind acele persoane crora, datorit unor afeciuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitile de a desfura n mod normal activiti cotidiene, necesitnd msuri de protecie n sprijinul recuperrii, integrrii i incluziunii sociale. (Legea 448/ 2006 )