DISTOPIA (1)

O distopie (termenii alternativi sunt: cacotopie, kakotopie sau anti-utopie, contra-utopie)

reprezintă chiar antiteza unei societăţi utopice sau chiar a unei utopii. O societate distopică se

caracterizează prin prezenţa uneia din formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o

formă oarecare de opresiune sau de control social. Termenul provine din limba greacă, în care prefixul

dis- are de obicei sensuri negative (ca în „disforic“) în timp ce topos înseamnă „loc“.

Trăsături ale societăţilor distopice

O societate distopică poate prezenta cel puţin una din aceste trăsături:

stratificare socială, astfel că apartenenţa la o clasă socială este definită strict şi impusă cu forţa

iar mobilitatea socială este non-existentă (vezi şi castă).

un singur stat-naţiune condus de o elită fără idei democratice

un sistem de propagandă de stat cu programe şi siteme educaţionale care îi obligă pe cetăţeni să

adore statul respectiv şi guvernul său, în încercarea de a-i convinge că viaţa lor în acel stat e

dreaptă şi bună.

o conformare la aceste reguli din partea tuturor cetăţenilor şi ideea că individualismul e ceva

negativ

o figură politică fantomatică ce se află în fruntea acelui stat şi pe care oamenii o adoră după ce

au fost victime ale unei campanii de cult al personalităţii, cum ar fi Big Brother din 1984 (film)

Binefăcătorul din Noi (roman), sau Tatăl din filmul Equilibrium.

un sentiment de frică sau dezgust faţă de lumea exterioară.

o părere negativă în legatură cu viaţa tradiţională sau orice formă de religie organizată,

considerată primitiva şi lipsită de sens.

dominarea unei religii a statului, ex. Death-Worship în Eastasia din 1984 sau Technopriests în

The Incal

memoria instituţională care poate şterge în orice clipă memoria individuală

un sistem penal care nu se bazează pe justiţie ci foloseşte tehnici de tortură psihologică sau

fizică

absenţa unor produse de bază, ca de ex. penuria de alimente

o constantă supraveghere din partea guvernului, agenţiilor sau Poliţiei secrete

forţe de poliţie militarizată sau forţe private de securitate

interzicerea prezenţei lumii naturale în viaţa cotidiană

construcţie a unei realităţi ficţionale în care grupuri largi de oameni sunt obligate sau

ameninţate să creadă

corupţie, impotenţă sau alte uzurpări ale valorilor democratice

rivalităţi între grupuri care de fapt acţionează ca un cartel

insistenţe ale forţelor din sistem care susţin că au creat cea mai bună dintre lumile posibile, că

toate problemele se datorează acţiunii inamicului şi a cozilor de topor sau ale spionilor săi

Trăsături ale ficţiunilor distopice

o poveste spusă selectiv despre o revoluţie, un război, o revoltă, efectele suprapopulării, un

dezastru natural, o schimbare climaterică ce au adus schimbări dramatice în plan social.

e o naraţiune la persoana I, de obicei pagini extrase dintr-un jurnal, un caiet găsit al unui autor,

în viaţă sau mort

un standard de viaţă scăzut, sau mai scăzut decât în societatea contemporană. În romanul Brave

New World sau în filmul Equilibrium, standardul de viaţă e mai ridicat decât cel din prezent dar

preţul plătit pentru asta e pierderea inteligenţei si a emoţiei.

un protagonist care înţelege că în societatea respectivă e ceva putred

se bazează pe modele din lumea noastră, dar care sunt conduse de o clică, o corporaţie, un

partid politic totalitar etc.

deoarece literatura distopică are loc într-un viitor, mai apropiat sau mai îndepărtat, foloseşte

tehnologie mai avansată decât cea existentă în prezent, dar care e controlată exclusiv de grupul

celor care deţin puterea. Grupul celor dominaţi are la dispoziţie tehnologie mai proastă decât

cea existentă în ziua de azi.

Familiaritatea este trăsătura esenţială a distopiei, lumea acesteia nu e doar neplăcută, ci are

unele ecouri din societatea de azi, se bazează pe experienţa cititorilor. Dacă cititotorul se

identifică cu aceste trăsături şi le recunoaşte, lectura distopiei se transformă într-o experienţă

personalizată.

Autorii se folosesc adesea de convenţia literaturii distopice pentru a pune în evidenţă grija lor

faţă de anumite evoluţii periculoase şi derapaje din societate. Spre exemplu George Orwell şi-a

extras titlul 1984 din chiar anul în care a scris romanul (1948), pentru a avertiza asupra

derapajelor stalinismului.

Listă de autori de literatură distopică

Procesul de Franz Kafka

Călcâiul de fier de Jack London

Noi de Evghenâi Zamiatin

Maşina se opreşte de E.M. Forster

1984 de George Orwell

Ferma animalelor de George Orwell

Brave New World de Aldous Huxley (carte la

limita dintre utopie şi distopie)

Maimuţă şi esenţă de Aldous Huxley

Among the Hidden de Margaret Haddix

Imnul de Ayn Rand

Battle Royale de Koushun Takami

Bend Sinister de Vladimir Nabokov

Copiii oamenilor de P.D. James

Portocala mecanică de Anthony Burgess

Chung Kuo de David Windgrove

Dayworld de Phillip Jose Farmer

Visează androizii oi electrice? de Philip K.

Dick

Doc şi Fluff de Pat Califia

De partea cealaltă de Alfred Kubin

Dominaţia de S. M. Stirling

Elvissey de Jack Womack

Fahrenheit 451 de Ray Bradbury

Hrana de M. T. Anderson

Un prieten de pe Pământ de T. C. Boyle.

The Giver de Lois Lowry

Harrison Bergeron de Kurt Vonnegut

Incal de Alejandro Jodorowsky

Nu se poate întâmpla aici de Sinclair Lewis

Orbită periculoasă de John Brunner

Jennifer Government de Max Barry

Kallocain de Karin Boye

Nivelul 7 de Mordecai Roshwald

Logan's Run de William F. Nolan si George

Clayton Johnson

Faceţi loc! Faceţi loc! de Harry Harrison

The Handmaid's Tale de Margaret Atwood

Neuromancer de William Gibson.

Oryx şi Crake de Margaret Atwood

Planeta maimuţelor de Pierre Boulle

Pianul mecanic de Kurt Vonnegut

Acte întâmplătoare de violenţă fără sens de

Jack Womack

Omul din Castelul de sus de Philip K. Dick

The Running Man de Richard Bachman, un

pseudonim al lui Stephen King.

Oile privesc în sus de John Brunner

Călător pe unda de şoc de John Brunner

Această zi perfectă de Ira Levin

Timpul dezarticulat de Philip K. Dick

The Wanting Seed de Anthony Burgess

Bun venit în casa Maimuţei! de Kurt Vonnegut

Slynxul de Tatyana Tolstaya

Rammer de Larry Niven

Al doilea mesager de Bujor Nedelcovici

Fisura de Dumitru Radu Popa

Adio, Europa de Ion Desideriu Sârbu

Lupul şi Catedrala de Ion Desideriu Sârbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă