Dispneea

SCOALA POSLICEALA FUNDENI

AMG I F

REFERAT

DISPNEEA

Dispneea : Dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii.

Dispneea are la baza o patrundere insuficienta in tesuturi sau o asimilare (captare) insuficienta de catre acestea a oxigenului. Toate acestea au drept consecinta o scadere consecutiva a proceselor oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul CO2 in sange, dispneea devenind o reactie de adaptare a organismului la lipsa de oxigen si acumularea CO2. Subiectiv ea se traduce prin senzatia ,,lipsei de aer", prin necesitatea constienta a unui ,,disconfort respirator".Dispneea reprezinta senzatia de respiratie dificila, definita subiectiv prin senzatia de "lipsa de aer", iar obiectiv, prin tulburarea frecventei, amplitudinii sau/si a ritmului miscarilor respiratorii. Dispneea pare sa ocupe primul loc in simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra unei boli cardiovasculare. I. Dispneea din insuficienta respiratorie pulmonara poate fi o dispnee de tip obstructiv, restrictiv si mixta.

Dispneea obstructiva este determinata de afectiuni obstructive ale cailor aeriene superioare (stenoze laringiene si traheale), procese obstructive la nivelul bronhiilor si tesutului pulmonar (astm bronsic, bronsiolite, emfizem pulmonar), stenoze circumscrise ale arborelui bronsic, afectiuni ce evolueaza cu diminuarea elasticitatii pulmonare (emfizem pulmonar, pneumoconioze), precum si afectiuni care au drept urmare scaderea fortei de contractie a musculaturii expiratorii cum ar fi poliomielita, miastenia gravis.

Dispneea restrictiva apare in afectiuni respiratorii acute si cronice care intereseaza portiuni intinse din plaman (pneumonii, bronhopneumonii, tuberculoza personala), revarsate lichidiene pleurale abundente (pleurezii de diferite etiologii precum si hidrotoraxul, hemotoraxul, pneumotorax spontan, chist hidatic).

Dispneea mixta se caracterizeaza prin asocierea sau intricarea unor componente din dispneea obstructiva cu elemente de dispnee restrictiva. II. Dispneea din insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara.

Diverse afectiuni, altele decat cele pulmonare pot evolua cu o simptomatologie care include si dispneea.Astfel afectiunile cardio-vasculare evolueaza cu insuficienja cardiaca hemodinamica, afectiunile miocardice, valvulare, pericarditele au printre altele ca important mod de manifestare dispneea.

Afectiunile nervoase si endocrine ce evolueaza cu tulburari ale excitabilitatii centrului respirator (psihoze, distonii neuro-vegetative, meningoencefalita, afectiuni vasculare cerebrale, hipertiroidie, acidoza, intoxicatii exogene, insuficienta suprarenaliana, hiperfoliculinimii) se manifesta si prin dispnee.

Bolile sangelui caracterizate prin modificari care tulbura functia de transportor al oxigenului (anemii, hemoglobinopatii, atmosfera viciata cu CO2) evolueaza cu dispnee. Altitudinea ridicata, situatiile speciale pentru piloti, scafandri sunt factori care duc la scaderea continutului de oxigen al atmosferei, fapt care duce in consecinta la instalarea dispneei. Caracteristicile dispneei :

Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea ritmului respirator. Tahipneea este o respiratie rapida si superficiala foarte putin eficace. Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensate (fiziologica) la sportivi sau decompensata (patologica). Aceasta din urma poate fi o dispnee cu inspir prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare) sau cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara).

Respiralia neregulata este expresia unei iritatii a centrului respirator. Sunt cunoscute trei tipuri de respiratie neregulata:

Respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin alternanta de polipnee neregulata ca amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de secunde. Apare in ateroscleroza sistemica, hipertensiunea intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.

Respiratia Biot - se manifesta prin miscari respiratorii intrerupte periodic de apnee cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in meningite, septicemii, stari de agonie.

Respiratia Kussmaul- este o respiratie in patru timpi, profunda, zgomotoasa. Din punct de vedere al raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir) dispneea se poate clasifica in: dispneea inspiratorie (inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie (expirul mult prelungit), dispneea mixta (sunt afectate ambele faze ale respirariei), dispnee de efort.

Debutul dispneii poate fi un debut brusc (in pneumotorace) sau un debut lent - progresiv (emfizem pulmonar, scleroza pulmonara, cancer bronho-pulmonar).

Dispneea respiratorie poate fi o dispnee paroxistica (ex. astmul bronsic), permanenta (sclerozele pulmonare, emfizemul pulmonar), sau pe fondul unei dispnei permanente pot surveni accese paroxistice (ex. astmul bronsic intricat).

Dispneea cardiaca:

Dispneea de natura cardiaca este de diferite grade, in functie de gravitatea bolii; cand boala de inima este mai putin avansata, dispneea apare numai la eforturi insemnate, insa pe masura ce boala se agraveaza, respiratia devine tot mai dificila, dupa eforturi din ce in ce mai mici, dispneea persistand chiar si in repaus.

Numarul respiratiilor trece de 16 pe minut, cat este normal, ajungand la 40-50 in acelasi interval de timp. In cazurile deosebit de grave, bolnavul nu mai poate sta culcat din cauza dispneei si prefera sa doarma in sezut, pe scaun sau cu capul rezemat de masa, pozitie care ii usureaza respiratia.

Dispneea de cauza cardiaca este de tip inspirator si este insotita de polipneea care este cu atat mai intensa cu cat hematoza este mai afectata. Aparitia ei la un pacient semnifica instalarea insuficientei car diace stangi care duce la: cresterea presiunii telediastolice in ventriculul stang, staza in venele pulmonare cu cresterea presiunii in capilarele pulmonare. Daca presiunea din capilarele pulmonare creste mai mult, se instaleaza edemul pulmonar acut manifestat prin dispnee cu sputa aerata sanguinolenta datorita transudatiei hematiilor in alveole.

Dispneea cardiaca se prezinta sub urmatoarele forme clinice:

1. Dispneea de efort este primul semn de insuficienta cardica.Initial apare la eforturi mari, apoi la eforturi mai mici, cedand sau ameliorandu-se la intreruperea efortului; poate apare la efort si la persoanele sanatoase. Frecvent, dispneea de efort este mai evidenta seara, fiind denumita dispnee vesperala. Examenul clinic remarca tahipnee si reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii. Dispneea de efort se reduce in cazul aparitiei insuficientei ventriculare drepte, prin preluarea de catre circulatia periferica a unei parti din staza pulmonara, ducand la o falsa stare de bine a pacientului.

2. Dispneea de repaus cu ortopnee este o forma mai grava de insuficienta cardiaca stanga, debitul cardiac neputand fi asigurat nici in repaus. Bolnavul sta in pozitie sezanda cu capul pe doua, trei perini, prezentand polipnee inspiratorie.

3. Dispneea paroxistica nocturna reprezinta o forma acuta de insuficienta cardiaca stanga. Acest tip de dispnee este mai frecventa noaptea, dar poate aparea si ziua si poate fi declansata de eforturi fizice, regim hipersodat.

Se manifesta sub doua forme: Astmul cardiac se manifesta prin dispnee marcata, frecvent nocturna, insotita de anxietate marcata. Pacientul prezinta tuse, expectoratie, transpiratii care se amelioreaza prin pozitia ortopneica. Uneori aparitia fenomenelor de bronhospasm determina instalarea unui tablou clinic asemanator astmului bronsic cu wheezing, greu de deosebit de astmul bronsic. Edemul pulmonar acut este o forma agravata de dispnee paroxistica determinat de aparitia unui transudat hematic care inunda alveolele si caile respiratorii determinand aparitia unor secretii nazale si orale de tip serosanguinolent, aerate. Edemul pulmonar acut necesita tratament de urgenta bolnevul putand deceda prin asfixie datorita invadarii pulmonare cu aceste secretii.

4. Dispneea Cheyne-Stokes poate aparea uneori la bolnavii cu insuficienta ventriculara stanga prin lipsa apneei, constand din alternante de tahipnee cu bradipnee. Apare frecvent nocturn, bolnavul trezindu-se in perioada de apnee ceea ce determina o insomnie rebela. Daca dispneea apare in timpul zilei, ea determina intreruperea vorbirii, pacientul putand chiar sa-si piarda cunostinta.

Dispneea fiziologica :

Dispneea fiziologica se manifesta printr-o crestere a frecventei si amplitudinii respiratiei. Cauza cresterii dispneei rezida in nevoia sporita de oxigen a organismului.Poate aparea si in cursul ascensiunilor, din cauza ca la inaltimi mari presiunea partiala a oxigenului scade; ea mai apare la temperaturi ridicate sau se poate obtine constient atunci cand in mod voluntar intervenim prin intermediul scoartei cerebrale asupra ritmului respiratiei.

Dispneea patologica :

Dispneea patologica se intalneste la toate bolile care se insotesc de insuficienta de oxigen, traducand astfel afectarea organelor si sistemelor care asigura activitatea fiziologica normala a organismului.Apare in cursul bolilor aparatului respirator in care suprafata respiratorie este redusa (bronhopneumonii) sau cand plamanii se gasesc comprimati (pleurezie, pneumotorax), la bolile de inima, ca urmare a unei tulburari survenite in drumul circulatiei sanguine (staza sanguina mai ales la nivelul circulatiei pulmonare),poate fi de lunga durata, persistand de-a lungul unei intregi perioade de boala (ca in pneumonie, pleurezie, tuberculoza), poate fi permanenta sau surveni sub forma de accese periodice (ca in astmul bronsic sau cardiac).

Se caracterizeaza nu numai prin modificarea frecventei si amplitudinii aspiratiei, dar si prin tulburarea ritmului respirator.Se poate modifica raportul dintre durata inspiratiei si expiratiei (ca in astm, unde creste durata expiratiei) sau se pot ivi pauze respiratorii mai mari (pana la 35 de secunde) sau mai mici (ca in dispneea periodica din cursul uremiei sau comelor). Evolutia dispneei depinde de cauza sa, atat in ce priveste gravitatea sa (mergand de la o simpla jena la practicarea unor sporturi, pentru subiectii astmatici, pana la o amenintare vitala imediata, in anumite cazuri de embolie pulmonara), cit si durata sa (cateva ore pentru laringitele infantile, uneori zeci de ani pentru o bronsita cronica).

Tratamentul : este, de asemenea, foarte variabil: antibiotice pentru o infectie pulmonara bacteriana, bronhodilatatoare pentru astm, incetarea fumatului pentru bronsita cronica. El consta in primul rand in inlaturarea cauzelor care au provocat dispneea. Pentru a inlesni respiratia se da bolnavului o pozitie comoda, semisezanda, se administreaza oxigen la inhalatie, se aplica ventuze. Medicamentele se dau numai la avizul medicului. Aerul din incapere trebuie sa fie curat si proaspat.

1